Ieri, la Fundație, am avut o discuție extrem de interesantă pe tema Forumului de la Davos și a potențialei agende a resetării globale. Cei care nu au avut timp să urmărească această dezbatere live pot găsi înregistrarea aici:
ADRIAN NĂSTASE
Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!
Buna ziua
Multumesc respect
contact@terapiicomplementare.net
Iata si un exemplu elocvent despre absurdul la care se poate ajunge in disputa politica. Premierul Ontario, Ford, exasperat de atacurile unei doamne din opozitie (Horwath, NDP), a spus in plen:
„It’s like listening to nails on a chalkboard listening to you.”
Adica, „ascultindu-te, e ca si cum as auzi unghii care zgaraie tabla”.
Imediat, omul a fost acuzat de „misoginism”. Ca si cum barbatii nu ar avea unghii. Nu stiu unde se pozitioneaza in raport cu „misoginismul” sexele noi care sunt descoperite regulat de creatorii de diviziuni progresisti. Oare bisexualii pot fi misogini? Cum se numesc cei care urasc barbatii?
https://www.cp24.com/news/premier-ford-under-fire-for-hurling-misogynist-attack-at-ndp-leader-andrea-horwath-1.5312845
O nouă decizie venită de la Președinția americană odată cu hotărârea revenirii la politică liberalizării imigrării în Statele Unite: în documentele oficiale, cuvântul „alien”, folosit pentru imigranții ilegali, va fi înlocuit cu „non-citizen” pentru a le proteja sensibilitățile.
Nu știu dacă sunt prevăzute penalizări pentru cei care nu se conformează
@Adrian Nastase, multumesc foarte mult pentgru materialul video inregistrat. Am urmarit in integralitate dialogul. Pe fond, foarte interesant, mai ales ca eu nu am avut timp sa investighez ultimul party al celor de la Davos. Poate ca peste decenii cineva va scoate o carte intitulata „Ultimii Globalisti” in care sa ii descrie romatic pe mushchetarii Xi, Putin, Macron (ordinea in care au vorbit celebritatile) si altii.
Nu as vrea sa ii intrerup gandurile bune domnului Hartmann, pentru ca le are, dar cred ca e mult prea idilica eticheta „globalism umanist” acordata domnului, pardon, tovarasului Xi. Daca dinsul doreste sa discute despre „umanismul chinezesc” atunci il provoc sa discute despre ce par a fi „lagare de concentrare” a uigurilor, in sensul ca sunt concentrati acolo. Nu pot eu sa afirm ca e genocid, asa cum isi doresc unii politicieni canadieni. In ce priveste discursul usor agresiv al domnului Xi comparat cu predecesorii sai, ca si limbajul purtatorilor sai de cuvint, agresivi, el arata spre la ce fel de „leadership” mondial ne putem astepta. „Nu va amestecati in problemele noastre interne” este o expresie la fel de ipocrita ca si pozitia Germaniei in cep priveste interesul sau economic national. Doar nu va imaginati ca aceasta tara – China – nu se va amesteca in treburile unor tari mai mici la o adica, atunci cind interesul lor o va cere?
La fel si despre comentariile depre Putin despre cum indeamna el lumea sa il urmeze in „lupta” sa de a respecta dreptul international. Sa fim seriosi, el e primul care il incalca.
Am fost la fel de intrigat cind dl. Hartmann a afirmat fara wq explice ca SUA ar fi acelasi tip de „imperiu european.”. Nu inteleg ce inseamna asta de fapt si cred ca se produce multa confuzie, mai ales ca nu stim daca intra aici in discutie si Rusia. Plus ca exista diferente majore intre fostele imperii europene si cel american. O sa amintesc doar unul: cele europene chiar se numeau Imperii si raporturile de vasalitate erau clar definite. Dar inteleg nuantele.
O sa revin.
Poate ca in viitorul cibernetic al planetei, vei putea sa „Subscribe to an Empire”. Platesti o taxa, devii cetatean al acelui Imperiu (probabil pur digital).
Exista totusi un element care creste calitativ definitia unui Imperiu, si asta s-a intimplat in timpul ridicarii SUA la rang de lider mondial. Tari Occidentale au „aderat” la valorile pe care le propunea SUA fara sa fie fortate cumva. In contrast , „Imperiul URSS” s-a ridicat prin fraudari de alegeri, si prin forta ocupatiilor militare rusesti sau constringeri rusesti, nicidecum printr-o aderare benevola a „coloniilor” numite „republici”. Numai republici nu erau ele.
O crestere calitativa ulterioara a fost CEE, si apoi CE si apoi UE, o uniune de state care au aderat benevol la o constructie in extindere, deci cu caracteristici imperiale.
Toata lumea este extrem de ingrijorata de ce numesc ei „caderea” SUA si cresterea impresionanta a Chinei. Propun sa nu umflam balonul, pentru ca e usor de intepat. China nu are valori comune cu UE, in afara de cele referitoare la bani, profit, crestere economica. Iar SUA nu sunt „distruse” decit la capitolul imagine, si incertitudini despre guvernare. Iar Biden nu e un pionier, ci un politician de anvergura. Nu sunt de acord cu multe din politicile lui, insa deocamdata, e si el ancorat in realismul economic al lui Trump. Pentru ca Trump, in afara de aparente, a definit ce e important pentru statul american si pentru americani, daca nu vor sa fie inghititi. Si Biden a spus in genul „atentie la China ca ne papa”.
Interesantă dezbaterea!
Idei de subiecte pentru blog sau alte dezbateri la fundație, din curiozitățile mele:
1. De ce Armenia nu a fost susținută de Rusia (aliatul ei principal am înțeles) în conflictul recent cu Azerbaijan pe regiunea Nagorno-Karabakh? „Defilarea” preşedinților Ajerbaijanului şi Turciei după victorie aminteşte de masacrele din urmă cu 100 de ani împotriva lor. Este o consecință acest eveniment recent a faptului că Turcia nu şi-a asumat genocidul şi „nu a plătit” pentru el? De ce refuză Turcia această asumare?
2. Este naționalism ce manifestă Rusia, Turcia sau o formă de autoritarism? Legat de atacurile din Franța „iscat” de caricaturile Charlie Hebdo, a fost în opinia dvs. mai degrabă islamism extremist sau islamofobie? A fost transformarea Hagiei Sofia din nou în moschee o formă de pedeapsă pe care preşedintele Turciei a aplicat-o Occidentului? Cât le sunt femeilor turce respectate drepturile şi libertățile? Va veni un moment când puterea politică principală a Rusiei nu-şi va mai înlătura adversarii politici?
3. Este adevărat că, în istoria ultimelor secole cel puțin, poporul sârb şi poporul român nu au avut unul împotriva celuilalt niciun conflict militar/politic?
4. Ce i-a lipsit poporului român dintotdeauna pentru a se autoguverna? Doar pentru că nu suntem mulți ca SUA, China, doar pentru că n-avem teritoriu cât Rusia sau cât a colonizat Marea Britanie, nu a reuşit să-şi impună diplomatic punctul de vedere la nivel internațional? De ce, de exemplu, Eleveția şi Norvegia au putut să îşi creeze un drum propriu?
5. Ce credeți despre ideea că Vaticanul (religia catolică) este forma noului Imperiu Roman?
6. Eu cred că Uniunea Europeană este o necesitate în Europa, pentru a contrabalansa marile puteri: SUA, Rusia, China, restul. Cum credeți că ajuns Regatul Unit „să îşi ia țara înapoi” prin Brexit? A fost o influență străină sau a reginei?
7. Cum ar putea fi abordată problema Coreei de Nord şi anume deschiderea orizonturilor şi a bunăstării pentru oamenii ei?
Aceste curiozitățile vin după discuția dvs. şi a domnului Hermann despre forumul de la Davos. Ca ultim gând – chiar aş dori să răspundeți la întrebarea asta măcar dintre toate dacă găsiți timpul – când o comunitate este închisă în tradiții, îndoctrinată, restricționată (de exemplu cum a fost România comunistă, cum este Coreea de Nord sau Belarus, cum sunt femeile în Arabia Sauditā) se poate spune că este decizia oamenilor să rămână aşa şi doar alegerea lor să se schimbe sau, de fapt, în mare parte, este vorba de o formă de spălare pe creier (în orice caz de înăbuşire a propriilor aspirații, dorințe, puteri)? Pe scurt, intervenim în astfel de comunități sau, poate cinic, considerăm că este alegerea lor?
Cu bine!
DIN CELE CINCI GANDURI,DEJA VIZOALIZATE, REIESE, ASA CUM AM MENTIONAT, TOTUL DEPINDE DE AJUNGEREA LA UN CONSENS , GLOBAL, MONDIAL!
PS NE RAZBOIM , ORBESTE, CONSIDERAND CA, NATIUNEA DIN CARE FACEM PARTE SI PE CARE O REPREZENTAM , ESTE MAI PRESUS DE ALTE NATIUNI! ( O GANDIRE NECONSTRUCTIVA!…)
NATIUNILE, REPREZINTA ACEIASI FIINTA UMANA , INDIFERENT DE ASPECT , INDIFERENT DE INDENTITATEA LOR! ( ELE AU FOST DESTINATE… A SE RESPECTA RECIPROC, A CONVETUI RECIPROC!)
IN URMA UNI RAZBOI , INDIFERENT DE CONTURUL, ASPECTUL SAU, CONSENCINTELE DEVIN INEVITABILE SI DIN PACATE IREPARABILE PENTRU VIITOR!
Ecouri ale „Dialogurilor de la Davos”: Nationalizarea frontierelor si stoparea „crizelor in cascada”
Discutia de la Fundatia Europeana Titulescu (FET), dintre Adrian Nastase si H.D. Hartmann, privind “Dialogurile de la Davos” pe tema Marii Resetari, a fost ca un creuzet pentru nasterea de idei noi. Cred ca e inspiratoare, ca acest mediu fertil de idei sa fie pus sub genericul “Dialogurile de la FET”.
Absenta presedintelui SUA, Joseph Biden, de la Forumul virtual de la Davos, unde si-ar fi putut face cunoscuta conceptia privind “repararea aliantelor” – a fost o subreprezentare, prin John Kerry, fost secretar de stat, care s-a limitat la ideea ca SUA trebuie sa revina cu capul plecat la masa negocierilor – poate insemna o criza de argumente si o recunoastere a noului rol global al Chinei.
Prin anvergura globala a ideilor privind starea si viitorul Lumii, discursul presedintelui Chinei, Xi Jinping, a revelat exceptionalismul gandirii filosofico-politice chineze. Exceptionalismul gandirii chineze consta in faptul ca se afla in slujba binelui global. Marea majoritate a natiunilor se regaseste in ideile lui Xi, fapt care explica simpatia si sustinerea internationale de care se bucura China.
Xi a evidentiat o idee cardinala, care este liantul tuturor enunturilor sale privind bolile politice ale lumii de azi. Potrivit liderului chinez, China duce o lupta universala cu saracia extrema, care intra in conflict cu individualismul. Acest enunt este ca un concept de tip spital, in care fiecare din anomiile lumii de azi isi are un loc de vindecare, ca orice bolnav care isi afla medicul si patul intr-un spital.
Iata alte cateva idei modelatoare chinezesti: abandonarea criteriului ideologic si revenirea la coexistenta pasnica; acceptarea diferentelor culturale si civilizationale; multilateralism egal (as adauga si deschis); neacceptarea “cercurilor mici” (ale arogantei globaliste); leadership mondial colectiv (multilateral); importanta G20, ca organ de leadership mondial colectiv; globalism umanitar; competitie fara catastrofe (idee a Institutului din Shanghai) etc.
In aceasta dinamica si prospetime de idei, care trebuie sa le inlocuiasca pe cele statute si imbatranite, cred ca si ideea privind re/nationalizarea frontierelor merita sa fie adusa in prima linie, ca facand parte din mijloacele de stopare a „crizelor in cascada”, cum sugestiv le-a denumit Biden.
In afara de paternitatea definitiei, Joe Biden trebuie sa admita si faptul ca SUA sunt la originea acestei cascade de crize. Pentru digerarea si stoparea lor, SUA vor avea nevoie de decenii. Cel putin de tot atatea decenii cate i-au trebuit Rusiei sa se reformeze radical dupa destramarea URSS.
In cauza este liberalismul, desuet si mama a crizelor, care in goana salbatica dupa spatiu, ca sursa de profit si de putere, a deznationalizat si globalismizat frontierele. Desfiintarea efectului de frontiera, pentru ca “mana invizibila” a corporatiilor sa poata intra pe nesimtite si adanc in Avutiile Natiunilor, pe care sa le treaca in proprietatea Globalismului, a provocat saracia extrema, de cea mai mare parte, si supraimbogatirea obscena a unei parti, care e infima.
Nu exista “lanturi de aprovizionare” cu materii prime, care sunt creatii corporatiste pentru prelevari din bogatiile natiunilor si directionari in beneficiul globalismului. Exista surse de materii prime in proprietatea exclusiva a natiunilor.
Sursele de materii prime nationale sunt non-externalizabile si non-forfecabile cu “foarfeca preturilor”, de catre terti (corporatii multinationale). Nu mai exista “satul global” in acceptiunea lui McLuhan. Exista, azi, un “sat global” in care fiecare camin (stat national) si fiecare cartier (regiune) este puternic digitalizat si securizat de virusii globalismului, ca un mediu cibernetic, spitalicesc, bancar, militar etc.
Pandemia a demonstrat cel mai convingator importanta efectului protector al frontierei. Acolo unde frontierele au fost sub control total, cu restrictii de circulatie si zone sau tari in lockdown, urmele coronavirusului au fost cele mai mici sau deloc. Stoparea crizelor in cascada este similara celei privind crizele epidemiologice. Exista liste cu tari cu riscuri teroriste sau epidemice ridicate si proceduri specifice de non-acces, intrare in carantina sau izolare. Asa ceva trebuie sa fie si pentru cei care vin din spatii globaliste.
Îmi era dor de astfel de evenimente. Chiar dacă dialogul nu s-a desfășurat într-o sală plină de participanți, tot un regal este.
Felicitări.