Alături de colegii mei dinFundația Europeană Titulescu am aflat, cu profund regret, trecerea în neființă a doamnei ambasador dr. Paraschiva Bădescu, membră a Consiliului FET.
Absolventă a Facultăţii de Filologie, d-na Bădescu a intrat în MAE în 1961, instituţie căreia i-a rămas fidelă timp de aproape 50 de ani. Numele său a fost asociat indiscutabil de participarea la activităţile OSCE. În 1992, in perioada in care conduceam Ministerul Afacerilor externe, doamna Bădescu a fost numită adjunctă a şefului Departamentului CSCE (Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa) şi alte instituţii euro-atlantice din cadrul MAE, iar în 1993 şi-a început activitatea în cadrul Misiunii Permanente a României pe lângă organizaţiile internaţionale de la Viena, îndeplinind şi funcţia de însărcinat cu afaceri a.i..
A fost ambasador al OSCE în Turkmenistan (2000 -2004), apoi adjuncta şefului misiunii OSCE în Serbia şi Muntenegru (2005-2006) şi ambasadoare a aceleiaşi organizaţii în Muntenegru (2006-2010). Cunoscătoare a patru limbi: rusă, engleză, franceză şi sârbă, d-na Bădescu a fost prima, şi pentru o lungă perioadă de timp, singura femeie desemnată în calitate de şef de misiune OSCE.
Participantă la procesul CSCE/OSCE de la Helsinki, d-na ambasador declara, într-un interviu acordat Qvorum:
”Securitatea europeană a constituit un obiectiv de importanță strategică majoră pentru România, pentru atingerea căruia un rol esențial i-a revenit diplomației. Procesul CSCE i-a oferit României cadrul de a-și afirma propria viziune privind securitatea europeană, ca un concept care să se bazeze pe angajamente ferme ale statelor participante, însoțite de măsuri care să facă efectivă renunțarea la forță în relațiile dintre ele. Procesul CSCE – anii 1972-1977- a constituit etapa în care diplomația română și-a adus o contribuție de substanță la redactarea Actului Final (…). Era o perioadă în care URSS își aroga dreptul de a dicta celorlalte țări socialiste atitudinea pe care aceștia urmau s-o adopte, era epoca așa-numitei „doctrine Brejnev” de suveranitate limitată. Adoptarea Actului Final de la Helsinki, la 1 august 1975, a fost un triumf istoric al cooperării între Est și Vest într-o epocă a Războiului Rece, devenind un document emblematic în istoria modernă a securității europene.
De la semnarea Actului Final de la Helsinki în urmă cu peste 40 de ani, procesul CSCE, transformat în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), supusă unor schimbări dramatice, sistemice, a rămas un forum de dialog permanent și acțiuni comune, bazate pe un cadru larg de principii și norme. Evoluția OSCE a răspuns, înainte de toate, necesității de a face față noilor riscuri, provocări și nevoi, fără a avea ambiții strategice. Drept urmare, OSCE nu este o alianță militară sau o uniune economică, ci, mai degrabă, o asociație de state și popoare care împărtășesc aceleași valori și sunt animate de dorința de a edifica un continent democratic și integrat, fără conflicte și războaie, în care popoarele să trăiască în libertate, prosperitate și securitate. Continuând să fie un canal și o cale de comunicare între marile puteri și state mai mici pe picior de egalitate, organizația trebuie să se concentreze asupra depășirii divergențelor, noilor provocări și combaterii amenințărilor transnaționale cu care se confruntă.”
La 20 decembrie 2012, d-na Bădescu a primit Medalia OSCE în semn de recunoaştere a serviciilor deosebite şi profesionalismului activităţii în slujba acestei organizaţii, în calitate de şef al misiunilor OSCE în Turkmenistan şi Muntenegru.
Doamna ambasador Bădescu a avut o activitate îndelungată în cadrul FET, manifestând întotdeauna profesionalism și competență în cadrul evenimentelor la care a participat.
Transmit, pe această cale, sincere condoleanțe familiei îndoliate.
Citind despre dna Bádescu,cariera precum si inalta pregatire profesionalá si invariabil comparând cu actualii analfabeti (cu BAC ul luat la 30 ani )si cocotati pe functii ,putem realiza de ce Romănia este in haos total.
Noi promovam lipitori de afise acum cam atât.
[…] Continuarea, pe adriannastase.ro. […]
Frumos gestul, Excelentei voastre!
Cinstire și recunoștință memoriei celor ce au dorit, știut și reușit să servească și afirme poporul și țara, cu verticalitate, chiar și în vremi când porțile (de închinăciune, voită sau impusă!) erau nesigure sau în schimbare. Poate prea rar îi cunoaștem și recunoaștem cât timp sunt în viață, dar, probabil că, pe ecrane nu au loc de alte „valori”.
Cum însă le pregătim înlocuitorii ?!?
Se pare că, LA NOI se pregătesc mai mult căpșunari, babby-siteri, sparangheliști, zidari, tiriști pentru a lucra LA EI pentru EI, iar DE LA NOI, EI recrutează și pregătesc LA EI pe cei conduc sau vor conduce LA NOI, PENTRU EI.
Avem relativ multe asociații și structuri pt. ajutorarea celor nevoiași, dezavantajați etc. și nu e rău asta, dar oare câte sunt cele care efectiv ajută pe cei cu potențial de „elite”, din mai noile generații?!? Dacă mama și tata nu pot, multe asemenea făclii se sting!
Avem încă destui tineri cu potențial deosebit care, în perioada de formare, ar avea nevoie de un suport al statului sau ONG-urilor (atașate valorilor naționale, chiar și-n actualul context european și mondial !), tineri care, formați aici sau aiurea, răsplătind ajutorul primit, îndrăznesc a crede că s-ar întoarce mai degrabă spre a-și servi țara și poporul din care se trag.
Nu e de mirare că „alții” îi identifică, le oferă „ajutorul în formare”, adică investesc în ei, iar mai apoi pretind și, uneori, chiar obțin beneficiile „modului de operare”!
Apreciez că nu avem o strategie de formare și promovare a României și valorilor românești; umplem ecranele de toate faptele, conduitele și manifestările negative, reprobabile, care chiar dacă există în realitate, prin dominanța lor mediatică și neurmată de măsuri de eradicare ori descurajare măcar, creăm, voluntar sau nu, idoli din hoți, criminali, bătăuși, spărgători etc., infractorii, vulgaritatea, pornocultura și indecența devin titluri de glorie etc., etc. Nu avem un sistem de valori „bilă”, nu „bulă”, care să ne identifice și particularizeze pozitiv în spațiul european și mondial! Poate nici personalități vizibile care să ne promoveze pozitiv, decât cu foarte puține excepții.
Care e imaginea noastră actuală în Europa și în lume? E cea vizibilă dominant pe ecrane și în media, în general; mi-e jenă să o exemplific! Probabil că nu sunt singurul! Și-afară, dacă te simt că ești român, ai șanse să fii „discriminat” prin a fi separat de portofel mai repede decât alte „nații” și nu ai nici o mulțumire că „separarea” a fost ajutată de conaționali de-ai tăi!
Cât timp un tânăr cu potențial deosebit e lipsit de ajutor concret și venit neumilitor la momentul potrivit, cât timp el e lipsit de modele pozitive și de succes de largă recunoaștere publică (cele foarte puține existente, cu foarte mici excepții au fost „alimentate” de o ambiție extraordinară a persoanei în cauză sau de forța exclusivă, dusă, poate, până la disperare, a familiei – vezi un caz din tenis!), cât timp tinerii văd „în lungul străzii” că munca onestă „dezonorează” și te ține sărac, iar „nemunca” e răsplătită cel puțin până la „nivel de trai” identic, ori că o anumită „grupare”, cu iz mai mult ori mai puțin „interlop”, decide cine e primar ori parlamentar, cine face ori cine și cum aplică legea etc. nu e de mirare că devine plauzibil că „ne pot conduce niște (con)duși, de alții”!
O fi valabilă aprecierea că „Înțelepciunea și prostia, individuală sau colectivă, sunt discontinue și ele se acumulează cu intermitențe – de o noapte, de o zi, de o vacanță, de un an, ciclu electoral, deceniu sau viață, cu sau fără de lege și fărădelege”.
România nu poate fi mai sus sau mai jos decât o ajutăm să fie, vrmelnic, prin contribuția fiecăruia și a tuturor „văzătorilor și nevăzătorilor” (sau, dacă permiteți, „vânzătorilor și nevânzătorilor”) ei. E încă „întâietatea șmecherilor la foarfecă, pâine și cuțit”! Sau, nu!?!
Dumnezeu să o odihnească în pace și lumină sfântă!
DUMNEZEU S-O ODIHNEASCĂ!!
Condoleante familiei!