Petrisor Peiu, „De la Anghel Saligny la Laurențiu Baranga și Nicolae Ivășchescu. E vreun banc? Nu, oameni buni, asta e viața noastră”

spotmedia.ro

„Am avut un vis: se făcea că, într-o dimineață geroasă de decembrie, guvernul Orban se hotărăște să meargă, cu mic, cu mare, să vadă ce mai face poporul. Și pentru că premierul se află într-o permanentă campanie electorală din 1992 încoace, decide că se va merge la aeroport cu trenul, proaspătă ctitorie a regimului său. Așa că, pe la 8 dimineața, iese guvernul pe peronul Gării de Nord, în mijlocul entuziasmului general al electoratului. Trec 5 minute și trenul nu vine, dar pretențioasa coiffure a vicepremierului Raluca Turcan rezistă, trec 10 minute și trenul tot nu vine, dar pretențioasa coiffure a vicepremierului Raluca Turcan rezistă. Rezistă,  dar îngheață. Mai trec încă 5 minute și îngheață până și mult-mai-simpla coiffure a Violetei Alexandru. Motiv pentru neobositul fumător Ludovic Orban, fost ministru al Transporturilor cândva, să se întoarcă nervos către ministrul actual al Transporturilor, Lucian Bode și să-l întrebe: Domnule ministru, tu ții să ne aduci aminte ce a spus cel mai vorbăreț ministru al Transporturilor, că „iarna nu-i ca vara”? Știm și noi, domnule, că iarna e frig. Nu mai vine trenul ăla al matale odată? Bode, roșu ca racul, se întoarce și el nervos către fostul ministru al Transporturilor, Dan Marian Costescu, acum doar un modest director general al CFR Călători: Domnule director general, de ce nu vine trenul spre aeroport mai repede? Și Dan Marian Costescu le dă un răspuns sigur pe el, ca de la un  ministru la alți doi miniștri: Păi nu prea avem trenurimotiv pentru care automotorul de aeroport va trece cam o dată la 20 de minute și dumneavoastră, prea-măriților, nu așteptați decât de 15 minute! Și dacă am avea suficiente trenuri, tot nu ar avea cum să circule mai des, că nu avem decât linie simplă și vrem să evităm ciocnirile, mai ales când circulați dumneavoastră. Premierul, convins din ce în ce mai mult că o mână pesedistă criminală sabotează guvernul proaspăt votat de popor, devine nervos: Cum, adică, domnule Costescu, nu avem trenuri, dumneata nu ai văzut la televizor că guvernul liberal a făcut cele mai mari investiții din istorie? De ce nu avem destule automotoare Desiro de la Siemens?  Costescu, deja impresionat de cunoștințele fostului ministru al Transporturilor ajuns premier, îi răspunde timid: A, păi avem vreo 120 de automotoare prin țară. Dar vreo 50 sunt canibalizate, de la ele luăm piese de schimb pentru celelalte 70, că sunt cam vechiuțe, cumpărate de vreo 20 de ani. De fapt, ca să fiu sincer, nu prea circulă mai mult de 40 de automotoare, și alea cu motoare cu zeci de mii de km peste limita de viațăȘi, domnule fost ministru al Transporturilor, pe când eram eu ministru, am avut geniala idee să înființez Autoritatea de Reformă Feroviară, căreia să-i dăm sarcina să cumpere ea trenuri, pe bani europeni. Cam pe principiul sfânt al administrației noastre: dacă un minister nu poate să rezolve o problemă, înființează repede o agenție! Și acolo a fost pus șef peste 40 de amante și nepoți unul Gigi Gavrilă, în vremea doamnei prim-ministru Viorica Grămătica și a ministrului Cuc, omorâtorul de Tarom. Și amicul Gavrilă a ratat toate licitațiile organizate până acum pentru cumpărarea de trenuri. Tocmai în acel moment delicat intervine și doamna ministru Pepsiglas, pe fază ca întotdeauna: Dar ce facem dacă rămânem fără curent elctric în tren, nu mai putem să urmărim pe tabletă a 314-a conferință de presă a domnului președinte? De data asta, Bode, mândru, cu calm ardelenesc, o liniștește simplu: He, he, noi nu am electrificat calea ferată spre aeroport, doar nu eram proști. Păi cale ferată dublă electrificată poate oricine să construiască: și germanii și francezii, ba chiar și polonezii. Pe când o cale ferată simplă și neelectrificată numai noi puteam să construim. Și adăugă în gând: Mai bine nu-i mai spun că oricum „curentul pentru tabletă” nu vine de la alimentarea trenului, că tot nu va pricepe.

Orban, cu un aer savant de fost ministru al Transporturilor, intervine și el: Ce să faci, dacă așa au făcut proiectul pesediștii lui Cuc? Motiv pentru o altă revelație de la Bode: A, păi noi nu am avut un proiect pentru această cale ferată. Nu, așa era prea simplu. Noi am construit o cale ferată fără a avea vreun proiect. Proiectul îl facem acum, e și mai simplu așa: în loc să te chinuiești să faci construcția după proiect, mai bine faci proiectul după ce a ieșit pe teren! Premierul miroase până și el că ceva nu-i în regulă cu trenul ăsta spre aeroport și își iese din sărite: Păi bine, domnule ministru, de ce ne-ai mai adus aici, nu era mai simplu să mergem fiecare cu Tuaregul din dotare la aeroport? Sărmanul Bode nu se poate abține și îi scapă adevărul: Șefu, știți, de fapt, trenul spre aeroport trece pe un pod peste DN1. Și la podul ăla noi nu am pus contrașină, așa că dacă deraiază vreun automotor, poate să cadă peste Tuareg-urile noastre. Unde mai pui că am pus pe pod și piatră spartă, care trebuie burată (vânturată) periodic și poate se burează azi și cade vreo piatră pe parbrizul Tuareg-ului dmneavoastră. M-am trezit din visul respectiv cu replica mereu-inspiratei Raluca Turcan: Adică, Ludovic, noi ne vom sui vii în tren și vom ajunge, Doamne ferește!, morți la aeroport?

Acum, oameni buni, să știți că nu este un vis, este un adevăr urât: prin 2019, după ce a stat cu mâinile în sân doi ani, ministrul Transporturilor pesedist Răzvan Cuc a decis să se construiască calea ferată spre aeroportul Otopeni, de frică să nu piardă Bucureștiul meciurile din Campionatul European de Fotbal, nu pentru că așa ceva trebuie să aibă orice capitală europeană. Și da, Cuc a forțat CFR-ul să construiască această cale ferată, fără să aibă înainte și un proiect tehnic. Motiv pentru care această cale ferată a devenit un fel de colecție de bancuri cu proști. Fără proiect tehnic, fără să fie dublă, fără să fie electrificată, cu un pod construit cu standarde de anii 70, cu piatră spartă sub traverse, cu viteze de circulație de 20-30 km/h pe pod, că tot nu are contrașină. Și, culmea, nababii de la CFR și mai-bogați-ca–șeicii miniștri ai Transporturilor au uitat să cumpere trenuri care să poată circula pe acolo. Motiv pentru care probele tehnice s-au făcut cu trenuri de la o firmă privată de transport. Așa că CFR Călători va trebui să aducă automotoare de pe alte secții de circulație. Vă puteți imagina, stimați votanți, un ghem de prostii mai mare pentru mai puțin de 20 de km de cale ferată?

Știu că voi credeți că aici s-a atins o culme a incompetenței, dar stați un pic să vă mai spun. Ei bine, guvernanții noștri, când lovesc Europa, o lovesc exact acolo unde o doare. De exemplu, în moalele coridoarelor europene de transport feroviar de marfă. Ca să vă faceți o idee despre cât de distructivi suntem atunci când ne punem mintea cu Europa, aflați că noi vrem să le impunem trufașilor de la UE să transporte marfa pe la noi cu viteze de 30-40 km/h pe o linie ferată neelectrificată, Cluj Napoca – Oradea, unde, din cauza furtului de cabluri, se mai dă jos din tren mecanicul pentru a schimba macazul manual. După care, trenul european de marfă e pus să se târască cu 15 km/h de la Sighișoara la Brașov, unde abia acum 6 luni s-a semnat un contract de modernizare în 4 ani, dar unde încă nu s-a apucat nimeni de treabă. Și-uite așa ajunge târâș-grăpiș trenul la Brașov, de unde se va îndrepta către Predeal în vârfurile degetelor, pâș-pâș, că porțiunea aia nici nu s-a scos la licitație. Nu s-a scos pentru că toată funcționărimea genială din Ministerul Transporturilor se sperie de ideea că acolo trebuie construit un tunel și nu mai are nimeni curaj să construiască tuneluri în România, în anul 2020! În fine, trece trenul din Predeal și ajunge să meargă de la Ploiești la București, pe o secție „state of the art”, a treia din Europa echipată cu ETCS nivelul 2. Numai că ar putea ea să fie echipată și cu tehnologie spațială, România nu are locomotive echipate la bord cu echipamentul de dirijare a circulației ETCS. De la București pleacă trenul pe magistrala București-Constanța, mândria căilor noastre ferate. De unde se tot furau echipament scumpe, așa-numitele dulapuri de bloc (aparatura de dirijare a circulației dintre stații), până când cineva a avut o idee simplă: să pună niște GPS-uri în câteva dulapuri să afle poliția unde ajung echipamentele cu cupru când ajung. Și ce să vezi, minune-mare, hoții au furat toate dulapurile cu echipamente, mai puțin pe alea cu GPS. Probabil că au mirosit GPS-ul…

Nu-i nimic, nu avem încă ramura nordică a porțiunii românești a coridorului 7 european de marfă. Vom lucra la ea în viitorii 20 de ani.  Dar precis avem ramura sudică, nu, domnilor miniștri ai Transporturilor din ultimii 20 de ani? Cum, secțiile Arad-Timișoara și Timișoara-Caransebeș abia acum se licitează? Iar Craiova-Calafat e neelectrificată? Ce tari suntem, ia gândiți-vă ce prost trebuie să fie cel care și-ar transporta marfa pe la noi. Adică să vii cu locomotivă diesel de la Craiova la Calafat, după care s-o schimbi cu una electrică pentru a putea trece podul până la Vidin? Oare știu atâția competenți miniștri ai Transporturilor că pentru a ilumina porțiunea românească a podului respectiv, noi aducem curentul electric din Bulgaria??? Poate unii pe la minister sau pe la guvern încă mai cred că e o conspirație ruso-chineză că trenurile de marfă din centrul Europei merg prin Serbia spre sud, ocolind voios România. Poate noi, votanții, să ne întrebăm de ce CFR nu încasează suficienți bani de pe taxa de utilizare a infrastructurii?

Pentru că anticipez întrebările din partea cititorilor, vă spun că bancurile cu proști nu sunt nici pe departe terminate. Știați, dragi alegători români, că celebra magistrală 5 de metrou, din Drumul Taberei, s-a inaugurat fără să se deranjeze nimeni să cumpere și trenuri pentru ea? Pe principiul, lasă că aducem de pe alte magistrale. Oare cum altfel credeți că trec pe acolo abia trei trenuri pe oră și, de unde trebuia să transporte 45.000 de călători/oră, abia poate duce 10.000 de călători/zi? Dar oare este cineva interesat să afle că echipamentele de reglare a circulației (SCB, în limbaj tehnic) nu prea s-au terminat de instalat așa că se folosesc tot relee gravitaționale din anii 70? Cică e temporar. Poate ne amintim și de genialii care ne conduc metroul de atâția ani, aceiași miniștri ai Transporturilor, care au reușit câteva performanțe uluitoare: au cumpărat trenuri din vreo patru surse, pentru a face din întreținere o misiune imposibilă și pentru a-și motiva cedarea respectivei întrețineri către o firmă franțuzească, Alstom, de peste 20 de ani! Băi, miniștrilor că altfel nu știu cum să vă mai zic, cum să plătești zeci de ani cea mai scumpă mentenanță de metrou din Europa? Oameni buni și dacă era cu integrale cvadruple și cu hiperboloizi parabolici și tot găseam pe cineva să învețe mentenanța aia în 20 de ani. Dar ce să ceri unora care au preferat să taie peroanele numai pentru a-și proteja cumpărarea de trenuri aducătoare de comisioane…

Bine-bine, veți zice, dar ce-are a face Anghel Saligny cu situația asta? Păi, hai să vă spun eu ce are: în septembrie 1895, acum 125 de ani, Saligny a terminat de construit cel mai lung și mai modern pod de cale ferată din Europa de atunci. Inaugurarea podului s-a făcut astfel: un convoi de 12 locomotive extrem de grele a trecut pe pod în vreme ce Saligny surâdea calm și încrezător dintr-o barcă aflată fix sub acel pod. Saligny nu a avut șansa lui Răzvan Cuc de a-și tapeta pereții cu diplome, el a frecventat doar cursurile Universității din Berlin, avându-l ca profesor pe celebrul fizician Hermann von Helmholtz, iar în perioada 1870-1874 a urmat studiile inginerești la Școala Tehnică Superioară Charlottenburg (Technischen Hochschule Charlottenburg), unde îi erau profesori Johann Wilhelm Schwedler și Otto Franzius.https://www.facebook.com/v8.0/plugins/post.php?app_id=264818884574547&channel=https%3A%2F%2Fstaticxx.facebook.com%2Fx%2Fconnect%2Fxd_arbiter%2F%3Fversion%3D46%23cb%3Df10b2409a918866%26domain%3Dspotmedia.ro%26origin%3Dhttps%253A%252F%252Fspotmedia.ro%252Ff345c84ebb85442%26relation%3Dparent.parent&container_width=0&href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fradiounirea.ro%2Fposts%2F3710005645678272%3F__tn__%3D%252CO%252AF&locale=en_US&sdk=joey&width=750

Anghel Saligny a construit ansamblul de poduri de la Cernavodă în numai 5 ani, de trei ori mai puțin decât le ia azi urmașilor săi să lanseze licitația pentru un pod mult mai mic, cel de la Grădiștea, punctul de rupere al ditamai coridorul european.

Saligny a proiectat liniile ferate Adjud-Tg. Ocna şi Bârlad-Vaslui-Iaşi, a fost şeful Serviciului pentru Construirea Podurilor de Fier şi Antrepozitelor de la Brăila şi Galaţi (1885-1891), şef al lucrărilor podului de peste Dunăre (Feteşti-Cernavodă, 1891-1895), şef al lucrărilor de modernizare a portului Constanţa (1901-1909), director general al Căilor Ferate (1895-1911), director al Direcţiei Generale a Muniţiilor din cadrul Ministerului de Război (1915-1916), ministru al lucrărilor publice (1918-1919), membru corespondent (1892-1897) şi membru titular (1897-1925) al Academiei Române, al cărei vicepreşedinte şi preşedinte a fost între 1901-1904 şi 1907-1910. Acum 125 de ani, Anghel Saligny era instalat în fotoliul în care se lăfăie acum atât fostul ministru Dan Costescu, cât și tăcutul Ion Pintea, cel care este de profesie director prin diferite locuri încă din 1998, mai ales prin regionala Brașov unde merge trenul cu 30 km/h între Brașov și Sighișoara.

Atunci când a început să se lucreze la podul de la Cernavodă, prim ministru era generalul Manu, erou al războiului de independență și primul ofițer român decorat cu Virtutea Militară. Când s-a inaugurat podul, premier era Lascăr Catargiu, adversarul politic al liberalilor bătrânului Brătianu. Ministrul lucărilor publice pe vremea când s-a construit ansamblul de poduri de la Cernavodă în doar 5 ani era eminentul conservator Constantin Olănescu, absolvent al École centrale de Paris (ECP, anterior École Centrale des Arts et Manufactures, Școala Centrală din Paris), universitate tehnică de elită, unde au mai absolvit, pe lângă Alexandre Gustave Eiffel și doi alți mari ingineri ai României, premierul liberal Vintilă I.C. Brătianu și Grigore Cerchez.

Ei bine, după 125 de ani, România a ajuns să-și măsoare decăderea prin distanța imensă de la generația în care calea ferată de aici era condusă de un absolvent de la Technischen Hochschule Charlottenburg, iar ministru era un absolvent de la École Centrale des Arts et Manufactures de Paris, până la generația în care cele mai înalte funcții publice sunt acaparate de oameni caLaurențiu Baranga, omul fără bacalureat ajuns la timona unor importante agenții alocate serviciilor de informații.

De altfel, în generația Baranga putem să-l includem și pe ministrul Răzvan Cuc, absolvent al Universității Româno – Americană, Facultatea de Studii Economice ale Integrării Europene, precum și al Universității Hyperion, Facultatea de drept și administrație publică!

Și tot în generația Baranga îl regăsim în conducerea ministerului Transporturilor, chiar acum, în guvernul Orban, pe secretarul de stat Nicolae Ivășchescu, absolvent, la 34 de ani, al „celebrei” Universități private BIOTERRA București – Facultatea de Inginerie și management agroturistic (Sursa: AICI ). Bineînțeles că Ivășchescu a devenit repede-repede și doctor în științe militare, în numai 7 ani de la terminarea facultății, în același an în care lua și diploma de master la aceeași universitate militară. Ludovic Orban, tu știi că ai un secretar de stat în guvern care, în 2008, când tu erai ditamai ministrul Transporturilor, lua simultan și diploma de master și pe cea de doctor al universității militare din București (Sursa: AICI)? Să-ți trăiască, coane!

Știți care este diferența dintre Anghel Saligny și politrucul neșcolit Ivășchescu? Citiți-i declarația de avere a ultimului (Sursa: AICI) și veți înțelege…

Închei observând cu amărăciune că singura calitate care i-a lipsit lui Laurențiu Baranga pentru a-l egala pe Anghel Saligny a fost cea de academician. Da, Baranga, doctor al unei universități și conducător de doctorat atunci când a fost descoperit că nu avea bacalaureatul, a ratat la mustață titlul de academician. Ce generație tristă ne conduce! Rușine să ne fie, nouă tuturor, votanților!

17 gânduri despre “Petrisor Peiu, „De la Anghel Saligny la Laurențiu Baranga și Nicolae Ivășchescu. E vreun banc? Nu, oameni buni, asta e viața noastră”

  1. Decadență accelerată…
    și prea multă prostie care se cațără în vârf…
    Când crezi că mai rău nu se poate, apare îndată unul care zice ,,ba se poate ” !

  2. Ce sa mai comentam? Eu nu am cuvinte! E nevoie de acțiune, nu de comentarii! Asa e când se urca… curcile-n tua… pardon, tramvai!

  3. E doar .. temprorar?
    Atuni e nasol rau de tot! naspa very muci!
    Ca mai sunt cazuri… Acu cca 1500 de ani in urna , intrucat Lindinium era inca pgan , episcopia a fots stabila la Canterbury. Cica provizoriu. Temporar. Nuna pna ce Londra se va crestina ….

  4. Din nou acest Peiu si derivele lui .
    Cuc a fost un ministru foarte bun , care a lansat mai multe mari proiecte de infrastructura in cele 18 luni de mandat ale sale decat Basescu si Ciolos in 12 ani .
    Trei tronsoane din autostrada Sibiu – Pitesti , drumul expres Craiova – Pitesti , sase tronsoane din Autostrada Transilvania , podul Braila , calea ferata spre aeroport ( ce stie Peiu despre tehnica cailor ferate , cine este el , inginer ? ) , centurile Galati , Barlad , Giurgiu , Timisoara Sud , autostrada de centura Sud , drumul expres Braila – Galati , autostrada de centura Nord , mini-autostrada Cristian – Rasnov …
    Bode a continuat aceste proiecte si , fiind din tabara ” bunilor ” nu a avut sabotajul criminal al Justitiei Finantelor Mediului impotriva lui .
    Si Bode este un ministru bun .
    Si trenul va circula spre Otopeni , ca-i place lui Peiu sau nu .

  5. PS – alegeri in raiaua lui Dodon de peste Prut .
    Noi ne multumim sa ne uitam la acest grobian grotesc scuipandu-ne , dupa ce-i tinem financiar baronia pe care el o inchina Rusului ?

  6. Interferenta economica: Desavarsirea marelui jaf. Ambasadorul SUA arata calea si ritmul: privatizare totala, cale libera asasinilor economici, legi cu care sa ne legam singuri si dublarea eforturilor

    Ambasadorul SUA in Romania Adrian Zuckerman a prezentat, vineri, la Ceremonia Premiilor Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii, teoria mucegaita a liberalismului salbatic – cu care Globalismul si-a motivat jaful la scara planetara, saracind infiorator Natiunile -, pe care a scos-o din cosul de gunoi al istoriei.

    Interferenta economica e cel putin tot atat de nociva si de inadmisibila ca cea politica sau electorala, de care SUA acuza nefondat Rusia si China. Dar Zuckerman nici nu a clipit in tentativa de a face agenda economica a Romaniei. Ea va desavarsi marele jaf postdecembrist, prin care Natiunea va ajunge in borta hamesitei fiare globaliste.

    Potrivit ambasadorului american Zuckerman, Romania trebuie sa se privatizeze total, prin scoaterea la vanzare a tot ce a mai ramas nevandut:

    ”Acum treizeci de ani, după căderea regimului comunist, unul dintre primele lucruri care s-a realizat a fost privatizarea multora dintre companiile și întreprinderile de stat. Acesta a fost un prim pas bun, însă demersul nu a fost finalizat. Astăzi, România are cel mai mare număr de companii deținute integral de stat din Europa – peste 1200. Are și cel mai mare număr de companii deținute parțial de stat.”

    Privind statalitatea, in acceptiunea incluziva de camin national si de mijloc de protectie, care reprezinta coloana vertebrala a oricarei societati, fara de care nu se poate vorbi de viabilitate si stapanirea de sine, ambasadorul SUA cere frangerea ei definitiva in economia României, prin continuarea cesionarii si privatizarii totale, pana cand nimic nu va mai fi de interes public:

    “Guvernul nu dispune de competențele necesare pentru a crea și conduce eficient și profitabil companiile. Astfel de companii deținute de stat reprezintă o sursă de patronaj politic, de persoane cu conexiuni politice, nepotism și alte mediocrități. Companiile deținute de stat încetinesc economia, adăpostesc corupția, împiedică o concurență corectă și amână creșterea economică. Este practic imposibil ca firmele private să concureze eficient cu companiile deținute de stat. Pe întreg mapamondul s-a dovedit că piețele libere, economiile private au generat mai multă bunăstare și prosperitate pentru națiunile și popoarele lor, decât orice alt sistem.”

    Ambasadorul Zuckerman ne cere legi cu care sa ne legam singuri de maini si de picioare in fata atacurilor asasinilor economici. El ne vrea lipsiti de rezistenta juridica, fara de care ne poate fi furata chiar si saracia de mamaliga:

    “A doua condiţie necesară pentru dezvoltarea unui mediu antreprenorial înfloritor este aplicarea principiului statului de drept – un sistem juridic predictibil, consecvent – cu drepturi executorii – şi transparent. Antreprenoriatul adevărat nu poate înflori într-un mediu în care nu există căi de recurs pentru îngrijorările legitime ale mediului de afaceri, în care nu există predictibilitate pe pieţe şi în care capriciile personale ale persoanelor cu relaţii, corupte, pot submina un proces judiciar corect.”

    In final, ambasadorul american Zuckerman a facut apoteoza acumularii primitive de capital, cerand cinic cale libera pentru rechinii economici ai Globalismului. El a indicat ritmul cu care autoritatile romane sa raspunda nerabdatoarei lacomii globaliste – “dublarea” eforturilor:

    „Guvernul ar trebui să pună în aplicare doar reglementări de bun simţ, să reducă impozitul pe profit şi să creeze un mediu favorabil afacerilor. Sub conducerea preşedintelui Trump, am realizat acest lucru în Statele Unite. Ca rezultat, am obţinut cele mai favorabile valori ale indicilor economici şi ai ratei şomajului din istorie. Această abordare a încurajat companiile din toată lumea să facă investiţii în Statele Unite. Şi România poate crea un mediu care să conducă la un climat de afaceri mai puternic. Salut eforturile preşedintelui Iohannis şi ale prim-ministrului Orban depuse în vederea atingerii acestui obiectiv şi încurajez ferm guvernul să dubleze aceste eforturi.”

    • Ambasadorul confirmă indirect că statul privat american este profund corupt și de ce este necesar, pentru companiile americane, sprijinul poliției politice din România.
      Banul public trebuie cheltuit (a se citi drenat) cât mai mult în interesul de afaceri al complexului militaro-industrial al SUA. Cine se opune, ajunge pe mâna ,, justiției independente”.
      Adevărul este întotdeauna mult mai simplu decât speculația și manipularea…

  7. Crimele cu tentă religioasă din Franța stârnesc pe bună dreptate indignare.
    Cred că ar trebui să ne întrebăm totuși de ce au fost resuscitate provocările de tip Charlie Hebdo la adresa simbolurilor religioase ale unei alte culturi exact într-o perioadă delicată prin care trece democrația multiculturală franceză, supusă unor restricții haotice adoptate gradual și care exasperează cetățenii, cărora nu li se oferă niciun orizont, nicio perspectivă de ieșire din această criză. Formularea de mai sus cred că include și răspunsul.
    Macron, exponent al vidului valoric occidental, este disperat, așa cum sunt toți liderii Vestului laic. Macron este autorul moral (dacă se poate spune așa) al crimelor abominabile din țara sa și nu va ezita să facă orice pentru a se menține la putere.
    Se pare că Occidentul nu știe, sau nu vrea să gestioneze frontal și decisiv o situație de urgență care afectează națiuni întregi. Nu vreau să mă gândesc la eventualitatea ipotetică în care vaccinurile din China se vor dovedi viabile, în timp ce nouă, celor din lagărul euroatlantic înconjurat de sârma ghimpată a propagandei și fake news-ului, ni se vând iluzii și termene fanteziste în așteptarea furibundă a unui ,,vaccin corect politic” aflat pe gardul companiilor însetate de parai occidentale care ar putea fi simple paliative ca și Remdesivirul.
    Dacă s-ar întâmpla așa ceva, ce acuze ar fi proporționale la adresa establishmentului statelor ,,democratice” ?
    Cea de genocid ar fi probabil insuficientă.
    PS
    Oare întâmplător USR-ul din
    România se află în familia politică a lui Emanuel Macron ?
    Atacurile de necomentat și de neacceptat împotriva BOR și Patriarhului sunt extrem de elocvente în contextul eșecului guvernanților români de a gestiona pandemia, pe care îl vor minimalizat și/sau pus pe seama altora, cum ar fi adversarii politici și bineînțeles credincioșii ,, needucați” ai Bisericii Naționale.
    Îl felicit, cu toată inima, pe Întâi Stătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Pteafericitul Daniel.
    Strângem din dinți și mergem înainte (vorba lui Dan Puric) cât mai avem suflet în noi. Comunismul nu a doborât Credința, nu va reuși nici neomarxismul globalist.

  8. Trump ori Biden ?

    Donald Trump şi Joe Biden, cei doi candidaţi la preşedenţia Statelor Unite, întruchipează dorinţa de putere a clasei politice americane şi a sistemului clientelar creat de cele două mari partide, Republican şi Democrat.

    Partidul Republican este un partid ataşat de tradiţii, cu abordări conservatoare în probleme fundamentale ale societăţii americane, ca spre exemplu : poziţia intransigentă faţă de avort, posesia de arme de foc, acceptarea pedepsei capitale, măsuri dure împotriva imigraţiei ilegale, întărirea continuă a forţelor armate. Deasemenea, atitudinea conservatoare se exprimă şi prin inclinaţia unor membrii marcanţi ai Partidului spre naţionalism şi izolaţionism.

    De cealaltă parte, Partidul Democrat este un partid progresist, modern în sensul că adoptă poziţii „la modă” în societatea occidentală contemporană, cum ar fi : acceptarea avorturilor, suspendarea pedepsei capitale, legitimarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, lupta împotriva schimbărilor climatice, atitudini mai favorabile faţă de minorităţi, o oarecare preocupare pentru convergenţă socială prin concesii privind asistenţa medicală faţă de populaţia cu venituri scăzute. Totodată, Partidul Democrat este mult mai deschis spre relaţiile internaţionale de tip integraţionist ale Statelor Unite.

    Drept urmare, minorităţile – în special afro-americanii, hispanicii sau lobby-ul israelian – reprezintă în mod tradiţional o parte importantă a bazinului electoral democrat. Din contra, comunitatea de origine română din SUA – în majoritate covârşitoare de dreapta, ca şi întreaga diasporă românească de altminteri – votează preponderent cu Partidul Republican.

    Diferenţele dintre cele două partide se exprimă pregnant şi în propaganda lor electorală. Astfel, Republicanii – pentru a speria electoratul – îi numesc pe Democraţi «roşii» şi îi prezintă ca fiind comunişti, neo-marxişti, ANTIFA (mişcări antifasciste de stânga). La rândul lor, Democraţii îi acuză pe Republicani că sunt rasişti, reacţionari, anti-imigraţionişti, sau chiar neinteresaţi de viaţa concetăţenilor lor americani ( vezi utilizarea de către Democraţi a tematicii crizei sanitare în actuala campanie electorală). Numai că deosebirile dintre Republicani şi Democraţi nu se regăsesc şi în abordările lor ideologice ori economice, deoarece amândouă partidele reprezintă în fapt interesele marii finanţe, iar de-a lungul anilor ele s-au transformat din ce în ce mai mult în grupuri de lobby pentru anumite cercuri de afaceri.

    În felul acesta, campania electorală este în realitate o luptă oarbă pentru putere. Semnificativ, ambele partide îşi acuză reciproc liderii de corupţie, părând a avea dreptate cu toţii ! De altfel, bătălia politică foloseşte toate mijloacele, inclusiv cele mai josnice cu putinţă : Trump îi impută lui Biden că a trădat interesele americane, Biden îl învinuieşte pe Trump că este omul ruşilor. Cei doi candidaţi se insultă public, aruncă cu lături unul asupra altuia fără să le pese că în felul acesta afectează poziția Statelor Unite în lume. Nivelul disputei electorale dintre Trump şi Biden reflectă o criză politică majoră : nicicând nu s-a ajuns atât de jos ! Oricum, Trump este într-atât de instabil şi dilatoriu, încât nu poţi să şti niciodată care este situaţia reală.

    În ceea ce priveşte o eventuală modificare a politicii SUA faţă de noi în cazul victoriei unui candidat sau al altuia, este aproape imposibil de făcut orice prognoză, dat fiind faptul că România nu reprezintă o miză pentru nici unul din cele două partide. Există – de o parte şi de alta – oarecari interese economice de exploatare a României în folosul SUA (de ex., vânzarea de armament învechit, cedarea unor segmente profitabile ale economiei româneşti, etc.), însă toate la o scară minusculă pentru cea mai mare economie a lumii şi deci neafectând decât interese personale. Din acest motiv, Statele Unite nu oferă practic nimic României, nici economic şi nici politic. Altminteri, poziţia SUA faţă de noi se înscrie în atitudinea Statelor Unite faţă de Răsăritul Europei, unde a încurajat formarea unui bloc pro-american în cadrul UE.

    Cât de puţin reprezintă relaţiile cu România pentru SUA se reflectă în şirul de luări de poziţie extrem de arogante ale personajelor de mâna a doua trimise ca ambasadori la Bucureşti şi care şi-au permis intervenţii directe în politica internă românească, contrare oricărei uzanţe diplomatice, întotdeauna în sprijinul partidelor de dreapta, indiferent dacă la Casa Albă se aflau preşedinţi democraţi sau republicani. Aşa că se poate spune încă o dată că România nu este subiectul ci doar obiectul politicii internaţionale, cu atât mai mult cu cât guvernanţii noştri au abordat în mod constant o politică de subordonare faţă de Occident.

    Din acest motiv, alegerile din Statele Unite sunt total lipsite de semnificaţie pentru noi !

    • Doamna Petculescu, nu-i vorba de lupta pentru putere, este vorba de lupta între concepții.
      Iată-le pe scurt, dincolo de circul electoral pradă căruia văd că au căzut și unii dintre intelectualii din România, care punctează aspecte superficiale care plac, de obicei celor cu mai puțină putere de analiză:

      Votul pentru Trump înseamnă:
      – Tăieri masive de taxe
      – Comerț corect (Fair trade)
      – Granițe ferme
      – Independența energetică pentru America
      – Impunerea respectului pentru lege
      – Respect pentru oamenii legii care asigură liniștea și ordinea

      Deci lucruri care care-l afectează direct pe american.
      Cred că și în România ar fi de dorit o asemenea politică

      Votul pentru Biden, conform declarațiilor sale, înseamnă:
      – Cea mai mare creștere a taxelor din istorie
      – Tăierea dramatică a măsurilor pentru bătrâni și pensionari (Medicare și Social Security)
      – Abolirea independenței energetice a Americii. Asta înseamnă închiderea industriei petroliere și extractive în favoarea energiei verzi care va conduce la creșterea prețurilor atât pentru energie și, prin aceasta, la scumpirea vieții. Concomitent, vor avea loc concedieri masive de sute de mii de oameni.

      Deci, asta este diferența mare.

  9. Dacă vorbele curajoase dar în limitele bunului simț ale lui Dan Bittman au stârnit reacții vehemente, ce ar trebui să se întâmple după atacul irațional al fosilei (lipsite de suflet și în îmbibate de veninul urii) CT Popescu împotriva Patriarhului ? Probabil o ieșire masivă în stradă ar fi adecvată și proporțională. Din păcate, sau poate din fericire, acest lucru nu se va întâmpla și poate că așa este bine, să nu se întâmple. Creștinii ortodocși sunt în mare majoritate oameni pașnici, toleranți cu Cezarul, dar neclintiți în crez. Pentru cei orbi poate ar fi potrivită o ,,exorcizare” vindecătoare și aducătoare de lumină prin dictatură.
    Deci, să vină dictatura !

  10. Enervant prin ignoranta , acest Peiu .
    Proiectul feroviar al Romaniei in lucru este calea ferata Curtici – Brasov .
    Santier gigantic , inceput in 2011 – 2012 , costuri de miliarde de euro .
    Se inlocuieste calea ferata veche , se fac alte trasee , tuneluri , noi poduri , santier mult mai complex si mai scump decat construirea unei autostrazi sau centuri ocolitoare cu o banda pe sens .
    Astazi sunt terminate sectoarele Curtici – Arad si Simeria – Sighisoara .
    Intre Arad si Simeria ( Deva pe traseu ) lucrarile sunt in curs , cam la 41 % .
    Iar intre Sighisoara si Brsov practic n-au inceput .
    Domnul Nastase a modernizat , in mandatul lui , calea ferata Bucuresti – Ploiesti , nu sunt sigur de Ploiesti – Predeal , iar calea ferata spre Mare de la Bucuresti este modernizata .
    Arad – Timisoara , singur , costa 815 milioane de euro , parte a altei linii , Arad – Timisoara – Caransebes – Calafat – Craiova , studiu de fezabilitate si acord de mediu este doar pentru Arad – Caransebes .
    Episcopia Bihorului – Oradea – Cluj , alta linie , Oradea – Cluj – Teius .
    Doar Episcopia Bihorului – Oradea – Cluj costa 1,7 miliarde de euro si studiul de fezabilitate ar fi gata in primavara viitoare ?
    Linia Bucuresti – Giurgiu are o parte lansata executiei – cele 3 poduri noi de la Gradistea , de 100 milioane de euro dar singurul candidat , austriacul Porr , nu a prezentat CFR ” cazierul sau judiciar ” asteptati .
    In rest calea ferata romaneasca are doar studii de fezabilitate in curs .

  11. UN STAT CU URECHILE TĂIATE

    Unde ești tu, stat român? Minimal, amputat, nădușit, îngrămădit, adică exact cum te vor idioții ăștia care ne conduc acum, dar chiar și-așa, totuși, unde naiba ești? Cine ne mai reprezintă pe mine și pe ceilalți ca mine, cetățeni care nu te-am părăsit când ți-a fost ție mai greu, dacă tu te-ai retras definitiv din viața noastră, cu o grimasă de dezgust și cu un rictus de autosuficiență supremă?

    Statule român, mai ai tu oare Minister al Afacerilor Externe? Ai tu ministru de Externe? Și dacă n-ai, de ce dracului nu simți că te trage curentul pe la șale prin fanta aia din care lipsesc noțiunile astea două?

    Sau poate că ești surd. Poate PENELEU ți-a tăiat întâi urechile ca să te facă „mai suplu” și mai cocârjat, așa cum a promis… Ca să… „prin noi înșine”!!!, nu-i așa? Și-atunci, dacă urechi nu mai ai, e explicabil de ce nu l-ai auzit pe ambasadorul Zuckerman când a rostit aceste cuvinte:

    „De la sosirea mea în România, am vorbit de multe ori despre perioada Renașterii in Romania. Astăzi, România are cel mai mare număr de companii deținute integral de stat din Europa – peste 1.200. Are și cel mai mare număr de companii deținute parțial de stat. România trebuie să continue cesionarea și calea către PRIVATIZAREA COMPLETĂ.(!!!) Guvernul nu dispune de COMPETENȚELE NECESARE pentru a crea si conduce eficient și profitabil companiile.(!!!) Astfel de companii deținute de stat reprezintă o sursă de PATRONAJ POLITIC, de persoane cu conexiuni politice, NEPOTISM ȘI ALTE MEDIOCRITĂȚI. (!!!) Companiile deținute de stat încetinesc economia, adăpostesc corupția, împiedică o concurență corectă și amână creșterea economică.(!!!) Este practic imposibil ca firmele private să concureze eficient cu companiile deținute de stat. Pe întreg mapamondul, s-a dovedit ca piețele libere, economiile private au generat mai multa bunăstare și prosperitate pentru națiunile si popoarele lor decât orice alt sistem.” (Adrian Zuckerman, discurs cu ocazia acordării Premiilor Consiliului National al Întreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania –CNIPMMR, 30 octombrie 2020)

    Cred că acela care i-a scris textul de mai sus ambasadorului știa exact ce spune. După ce, ani și ani, prin efortul medaliat de diferiți licurici, și mai mari și mai mititei, al DNA-ului de a băga întreprinzătorii români -așa cum erau ei, și buni, și răi- la pușcărie, s-a făcut pârtie, acum e numai bine de privatizat tot ce ne-a mai rămas, ca să intrăm și noi în rândul lumii! Rețeta asta de succes s-a potrivit ca unsă în America Latină și nu numai acolo.

    Când ambasadorul spune: „…guvernul nu dispune de COMPETENȚELE NECESARE pentru a crea si conduce eficient și profitabil companiile.”, despre tine spune, prostule de „guvernul meu”, nu despre guvernul lui Dăncilă… că Dăncilă nu mai e de-un an. Despre tine e vorba în propoziție. Nu mai ești la începutul idilei când același ambasador declara:
    „M-am întâlnit cu mulți miniștri ai guvernului. Cu toții au muncit extrem de mult pentru a inversa haosul pe care l-au moștenit în noiembrie 2019. Doar un exemplu, ministrul finanțelor a constatat că guvernul anterior păstra două contabilităţi paralele și nu plătise cele mai multe facturi pentru servicii prestate de aproape un an. Alți miniștri au găsit condiții similare, proiecte nefinalizate și ministerele golite de oamenii cinstiți care lucrează din greu şi care sunt esențiali pentru a conduce guvernul în mod corespunzător.” (Adrian Zuckerman la Forumul CEO AmCham România, 20 februarie 2020)

    Tu, stat român, ai fost de acord ca ambasadorul să te trateze ca pe Al Capone, în conformitate cu fanteziile STUPEFIANTE ale unui ministru al Finanțelor Publice care era cât pe ce să-ți devină și premier, la mișto! pentru ca pe această cale, fiind inacceptabil, să provoace alegeri anticipate, după „pohta ce-a pohtit-o” o suină cățărată în cel mai înalt copac, prin grația a 66,09% din electoratul român! Nu numai că nu i-ai zis nimic ambasadorului pentru că te trata ca pe-un infractor de drept comun, ci chiar i-ai și furnizat, nemernicule, informațiile astea grețoase și abracadabrante ca să te poată trata așa. Și i-ai pupat pantoful. Așa cum ai pupat și alți pantofi, desperecheați, cu-n damf persistent de sciatică acrită și care s-ar fi cerut dreasă cu zeamă de varză, dacă sediul Comisiei Europene ar fi fost pe Dâmbovița, iar nu la Bruxelles…

    Așa că, măcar să știm… dacă suntem pe cont propriu, dacă nu mai avem cine să ne apere de insolența unor ambasadori vremelnici care ne tratează ca pe-un popor primitiv, măcar să știm.

    Oare își imaginează cineva că pe vremea miniștrilor de Externe Adrian Năstase, Adrian Severin sau Titus Corlățean, asta pentru a da doar primele exemple care-mi vin în minte, lucrurile s-ar fi putut petrece la fel? Ah, da, am uitat… primii doi sunt „penali” iar al treilea era cât pe ce…
    ……………………………………………………………………………..
    P.S. Și-acum, fără legătură cu ambasadorul Zuckerman: mai există Ministerul Afacerilor Externe și ministrul Aurescu? Întreb pentru o vecină… o vecină de peste Prut…

  12. Of ! Doamne!
    Electortatu’ , ma rog partea aia mai inteligenta si mai studioasa a ramasd tit rusinat ca analfabeta Damcila a [purut ajunge premier .
    Si se mandreste ca a votata cu tuta’ lu’ tatuta aia cu sontorogilor sa le se adminstreze scaune electrice si suoprata ca e oameni care nu sa vorbesc cu ea…
    Se mandresc ca Raluca Turcan a stat 3 ani la rusi , ca e inteliegenta ca cu buletinu-n mana nu isi stie varsta (ma rog sa zicem ca din cauza de 40 depasit – da nu a auzit vca el mai frumos deceniu din viata uneio femei e ala dintre 26 si 28 de ani?) si care se teme ca se va trezi .. moarta!

    Mandri si de pepsi glas si de televizoru care merge si fara electricitate ….

    Da lor le e rusine cu dna Veorica!

Lasă un răspuns