Petrisor Peiu: „Ei au interzis ceea ce nici otomanii și nici comuniștii nu au îndrăznit să interzică”

Ei au interzis ceea ce nici otomanii și nici comuniștii nu au îndrăznit să interzică

Eu, cezarule prea-puternic, mă numesc Petru și nu mă rușinez cu numele meu. Eu, cezarule nedrept, sunt român și nu mă rușinez cu asta. Și da, cezarule prea-sătul, eu sunt ortodox și nu mă rușinez cu asta!

Dacă este să vorbim de o primă și mare minune săvârșită de moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, aceea este adoptarea, la sinodul de la Iași, a mărturisirii de credință, Expositio Fidei, întocmită în limba latină de către Petru Movilă. Această lucrare a reprezentat definirea teologiei ortodoxe pentru mult timp de atunci încolo. Mărturisirea de credință scrisă de Petru Movilă a stat la baza păstrării credinței ortodoxe pentru toate popoarele din estul Europei și a întors la biserică credincioșii păcăliți de o mână de episcopi. De la căderea Constantinopolelui, în 1453, în lumea ortodoxă nu se mai petrecuse un act de o asemenea importanță. Peste 30 de ani, în 1672,  la sinodul de la Ierusalim, se adopta o nouă  „Confessio” , datorată patriarhului Dositei, bazată pe mărturisirea lui Petru Movilă, care oprește definitiv încercarea pornită prin Chiril Lucaris de a calviniza ortodoxia.

SĂ NU NE FIE RUȘINE CĂ SUNTEM ROMÂNI ȘI ORTODOCȘI

Toți cei care ne dau lecții de „europenitate” și care se rușinează cu numele românești de Ion, Maria, Gheorghe sau Ioana să nu uite că istoria este rotundă, popoarele cad și se ridică, ceea ce astăzi le pare lor o victorie definitivă, mâine va fi renașterea națiunii noastre ortodoxe.

Astăză trăim și noi, precum contemporanii lui Vasile Lupu și ai lui Petru Movilă, un asalt împotriva credinței ortodoxe. Și la fel ca și acum 400 de ani, străinii care vor să ne schimbe credința sunt ajutați de unii care se rușinează de numele și de naționalitatea lor. Să ne aducem aminte că istoria noastră cuprinde, pe lângă multe alte momente de glorie, și luna octombrie 1642, când s-a salvat ortodoxia.



Să nu ne fie rușine că suntem români și că ne cheamă Petre sau Florica. Și noi suntem la fel de buni precum cei cu nume străine și noi avem același drept să ne rugăm în țara noastră, în limba noastră și în bisericile noastre.

Biserica Ortodoxă Română aplică învățătura Mântuitorului: „Să dăm lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu și cezarului ce este al cezarului”. Dar noi, credincioșii cu nume românești, avem datoria să-i spunem cezarului că vom rămâne ortodocși indiferent de ce va face el și nu ne vom calviniza sau luteraniza niciodată.

Trăim astăzi sub asaltul celor care, stăpânind țara, stăpânesc televiziunile și internetul. Și îl stăpânesc cu minciună și ură împotriva noastră. Un imens val de minciuni aruncate în eter ne fac evenimentele din comunitățile noastre ortodoxe vinovate de răspândirea unui virus înspăimântător. Să avem curajul și să spunem: este o minciună și o ticăloșie!

Nu există niciun loc în țara asta unde să se respecte mai strict regulile sanitare anti-pandemie decât la oficierea Sfintei Liturghii. Merg duminică de duminică la slujbă și nu am văzut niciun credincios care să stea mai aproape de doi metri de altul, nu am văzut pe nimeni lăsat să intre în biserică fără masca corect pusă. Și totuși, cei care chefuiesc de zor în clădirile aflate sub stăpânirea cezarului lor, băutorii de whisky și fumătorii de trabuc fără mască, ei ne acuză pe noi de răspândirea bolii. Ei au declanșat un munte de ură împotriva noastră. Ei au interzis ceea ce nici otomanii și nici comuniștii nu au îndrăznit să interzică.

Să-i spunem, dar, cezarului aflat trecător și nemeritat pe locul unde au stat Vasile Lupu sau Matei Basarab: românii vor să vină să se roage la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva pentru că nu mai au altă speranță.

Nu sătuii din jurul cezarului vor veni să se închine la moaște, ci cei speriați de infecțiile din spitalele pe care oamenii cezarului le conduc numai pentru îmbogățirea partidului lor prin comisioane. Pentru amărâții cărora cezarul le-a furat singurul medicament disponibil, Euthyrox, singura speranță a rămas închinarea la moaștele sfinte. Pentru românii cărora statul cezarului le-a furat locurile de muncă și le-a închis fabricile și care nu vor să culeagă sparanghel pentru verii cezarului, singura speranță a rămas închinarea la moaștele sfinte. Pentru românii care nu mai au bani de pâine pentru că unchii cezarului de la OMV le-au furat gazele și petrolul, iar mătușile cezarului le cer să plătească toată pensia pentru gazele consumate, singura speranță a rămas închinarea la moaștele sfinte.

Pentru românii care își pierd pădurile spre îngrășarea fraților austrieci ai cezarului, singura speranță a rămas închinarea la moaștele sfinte.

LA IAȘI S-A SALVAT ORTODOXIA ACUM 400 DE ANI

În prima jumătate a secolului XVII, Europa de Vest suferea cumplitul război de 30 de ani (1618-1648), care opunea imperiile catolice austriac și spaniol statelor germane protestante, aliate cu statele nordice și cu Franța. În est, popoarele ortodoxe sufereau prigoana unor stăpâniri ostile și se vedeau supuse unor presiuni, pe care astăzi cu greu ni le putem imagina. Biserica ortodoxă, centrată pe patriarhia ecumenică de la Constantinopole, se afla în fața unei mari încercări. Pe de o parte, ortodocșii aflați sub stăpânirea unor state catolice sufereau presiunea statelor respective în vederea trecerii sub autoritatea Vaticanului. Pe de altă parte, excesiva și brutala imixtiune a Porții otomane în viața ortocșilor aflați sub jurisdicția sultanului i-a trimis pe mulți prelați în brațele unor puteri protestante, aflate pe atunci în plină ascensiune în Europa.

Singurele națiuni libere printre ortodocși erau rușii și o parte dintre români.

În sud, grecii, sârbii și bulgarii se găseau în Imperiul otoman, sub puterea sultanului. În nord, rutenii (ucrainenii) și bielorușii trăiau sub stăpânirea Uniunii polono-lituaniene. Bielorușii erau sub suzeranitatea lituanienilor, care tocmai ce lăsaseră ortodoxia pentru catolicismul de sorginte poloneză, iar rutenii erau parte a unei Polonii care descoperea iezuitismul.

Pentru a clarifica contextul să spunem că, în iunie 1595, la Brest, un grup de ierarhi ortodocși, sub conducerea mitropolitului  Kievului, Mihail și a episcopului (de Vladimir) Ignatius Potsi, au predat biserica ortodoxă ucraineană Vaticanului, acceptând doctrina romano-catolică, dar păstrându-și ritualul. Era, practic, prima biserică unită cu Roma sau, cum se numește astăzi, prima biserică grco-catolică. Pe atunci, sub jurisdicție poloneză se aflau foarte mulți ortodocși, în special rutenii și rușii din Ucraina actuală și actul uniației de la Brest era o lovitură primită în plin de ortodoxie. 104 ani mai târziu și o parte din ierarhii români care trăiau sub stăpânire austriacă și-au predat bisericile ortodoxe (cu tot cu credincioși) papei de la Roma.

Viitorul patriarh ecumenic de la Constantinopole, exarhul Chiril Lucaris, nepotul patriarhului Alexandriei,  Meletios Pegas, a trăit pe viu experiența uniației în Ucraina, el chiar participând la consiliul greco-catolic din 1596, primul după actul uniației, petrecut solemn chiar de Crăciunul anului 1595. Astfel încât, atunci când a devenit patriarh la Constantinopole, în 1620, Chiril vedea în ofensiva catolică principalul pericol pentru ortodoxie. Motiv pentru care, încă de la alegerea sa, și-a petrecut viața în apropiere de protectorii săi protestanți, ambasadorul olandez la Constantinopole Cornelius van Haga (în reședința acestuia s-a petrecut chiar și desemnarea sa pe tronul ecumenic) și ambasadorii britanici Eduard Barton și Sir Paul Pindar. Treptat, Chiril a căpătat încredințarea că bisericile anglicane, luterane și calviniste ar fi fost singurele aliate ale ortodocșilor în fața ofensivei romano-catolicilor.

Mai apoi a venit și puternica pătrundere a ideilor calviniste și luterane în viața spirituală a patriarhului ecumenic. Johannes Uytenbogaert și David Le Leu de Wilhem au fost teologii calviniști care l-au influențat pe Chiril atât de puternic, încât acesta a ajuns să se apropie atât de mult de protestantism, încât să militeze pentru apelul exclusiv la Sfânta Scriptură, în dauna tainelor trăite în biserică. De fapt, Chiril ajunsese să reducă numărul tainelor acceptate la două: botezul și euharistia. Totul a culminat cu publicarea în limba latină, la Geneva, în martie 1629 a unei mărturisiri de credință, Confessio, o lucrare care încearcă să calvinizeze ortodoxia. Lucrarea era, evident, dedicată protectorului său olandez, Cornelius van Haga. Această mărturisire a afectat puternic ortodoxia și a provocat un cutremur major în Europa răsăriteană. Fuga de unirea cu Roma putea să desființeze total a doua biserică apostolică și s-o predea în mâinile protestanților aflați atunci în ascensiune pe continent. Uciderea patriarhului Chiril de către ienicerii otomani, în 1938, nu a rezolvat problema orientării sale pro-reformiste.

Rușii trăiau o perioadă neagră. După marea foamete din 1601-1603, a urmat perioada de războaie civile, cauzate de cei doi falși Dmitri, pretendenți la tronul țarului Vasili al IV-lea. Prilej pentru suedezi și pentru polonezi să intervină și să se războiască pe teritoriul rus. Polonezii au administrat o severă înfrângere trupelor ruso-suedeze lângă Smolensk, cucerind orașul în 1611. Rusia se afla în pericol de a dispărea, cu regele polonez Sigismund dorindu-și să fie înscăunat țar și cu trupele sale controlând Moscova. A fost nevoie de două armate de voluntari pentru eliberarea capitalei și pentru aducerea pe tron a lui Mihail Romanov, fiul patriarhului Filaret (întemnițat la Varșovia) și întemeietorul dinastiei cu același nume. Abia după ce au respins, în 1618, o ultimă încercare a polonezilor de a cuceri Moscova, rușii au obținut o pace mai lungă cu Varșovia.

În vremea aceasta, principatele române trăiau o perioadă de înflorire, Moldova sub domnia Movileștilor și mai apoi a bogatului și ambițiosului Vasile Lupu, iar Muntenia sub cea a lui Matei Basarab. Vasile Lupu și Matei Basarab, deși inamici, au făcut enorm de mult pentru dezvoltarea principatelor.

Basarab a ctitorit 46 de biserici, devenind cel mai de seamă ctitor bisericesc al neamului românesc, a dat țării primul sistem de legi(„Pravila mică”, tipărită la mănăstirea Govora și „Îndreptarea legii”, tipărită la Târgoviște) și a înlocuit slavona cu limba română în viața publică.

Vasile Lupu a fost cel mai influent conducător ortodox din acea vreme, finanțând atât patriarhia ecumenică de la Constantinopole, cât și mănăstirile de pe muntele Athos și biserica Sfântului Mormânt. Vasile Lupu a întemeiat Academia Vasiliană și a tipărit cele mai importanta cărți în limba română de până atunci, inclusiv „Cartea românească de învățătura duminicelor de peste an” (Iași 1643),  „Răspunsuri la Catehismul Calvinesc” a mitropolitului Varlaam(Suceava 1645),  și o carte cu legi, „Pravilele împărătești”. Dar mai presus de toate, Vasile Lupu a construit una dintre cele mai minunate biserici creștine de pe pământ, cea numită „Trei ierarhi” și aflată în centrul Iașiului.

În jur de 1640, ortodoxia se afla în cel mai periculos moment al istoriei sale milenare; singuri românii din Moldova și Țara Românească se bucurau de libertate și de prosperitate. Singurii care aveau o națiune în plină ascensiune, o națiune care atunci își punea bazele existenței moderne. Iar biserica „Trei ierarhi” reprezintă o culme a acelei perioade și o afirmare a puterii și bogăției celui care retrăia, la Iași, visul bizantin. Unicitatea artistică a bisericii este dată de îmbinarea elementelor constructive din goticul transilvănean cu ornamentații de inspirație persană sau armeană și cu centura în formă de sfoară decorată renascentist. Aducerea în biserica aceasta superbă, în 1641, la doar doi ani de la sfințirea sa, a moaștelor Sfintei Cuvioase Parscheva a reprezentat un moment esențial pentru viața religioasă a Moldovei, Cuvioasa devenind ocrotitoarea principatului și izvor al multor minuni mărturisite de credincioși.

PRIMA MINUNE A SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA

Deși părea că ortodoxia va trebui să aleagă între unirea cu Roma și refugierea spre calvinism, ea a supraviețuit, totuși, în chip minunat, grație lui Vasile Lupu și altui român de geniu, mitropolitul ortodox al Kievului, Petru Movilă. Acesta din urmă a avut inspirația și tenacitatea de a-i convinge atât pe grecii din jurul noului patriarh ecumenic, Partenie „ cel bătrân”, cât și pe ierarhii slavi să se întrunească într-un „sinod de lucru” pentru a consolida credința ortodoxă. Și unde altundeva se putea ține acest sinod decât în centrul lumii ortodoxe de atunci, la Iași, în minunea arhitecturală a Moldovei, biserica „Trei ierarhi”? Ei bine, sinodul pan-ortodox de la Iași din 1642 s-a ținut acolo, din simplul motiv că Vasile Lupu a fost cel care l-a impus patriarh pe Partenie. Și pentru că toate națiunile ortodoxe recunoșteau Iașiul drept capitală liberă și prosperă a credinței lor.

Cu perspectiva pe care o avem astăzi, la aproape 400 de ani de la Sinodul de la Iași, putem spune, fără teama de a greși, că mărturisirea de credință scrisă de mitropolitul Movilă și adoptată cu sprijinul puternicului Vasile Lupu este punctul de inflexiune în istoria ortodoxiei. După 200 de ani de la căderea Constantinopolului se termină visul refacerii Bizanțului și începe, astfel, construcția națiunilor moderne ortodoxe. Toți ortodocșii de astăzi datorează păstrarea credinței lor  celor doi români atinși de inspirație divină. Și ocrotirii Sfintei Cuvioase Parascheva.

Să nu ne rușinăm că suntem români și ortodocși.

Înainte de a interzice românilor închinatul la sfintele moaște, de ce nu construiești, tu cezarule prea-puternic, o lume în care românii să aibă spitale și școli, în care românii să aibă acces la apă, să aibă slujbe mai bune decât culesul sparanghelului luteran? De ce?

Eu, cezarule, mă numesc Petru și nu mă rușinez cu numele meu. Eu, cezarule nedrept, sunt român și nu mă rușinez cu asta. Și da, cezarule prea-sătul, eu sunt ortodox și nu mă rușinez cu asta!

12 gânduri despre “Petrisor Peiu: „Ei au interzis ceea ce nici otomanii și nici comuniștii nu au îndrăznit să interzică”

  1. Am urmarit la tv tot circul in jurul praznuirii Sf. Cuv. Parascheva. As fi opinat pentru o organizare militareasca, as spune, din partea autoritatilor si a clerului, la indemana oricarui enorias, insa totul s-a transformat intr-un circ mediatizat intre enoriasi (indisciplinati si fara banala masca pe figura) si jandarmii disperati sa tina totul sub control. Guvernantii in frunte cu prim statatorul de la Cotroceni vor cu tot dinadinsul sa votam, eventual sub aceeasi stea a neregulilor si faradelegilor crase de la scrutinul localelor, in tot acest timp virusul zburda „umar la umar” cu alti virusi ai toamnei.

    Apreciat de 1 persoană

  2. M-am născut în plin război, așa că am avut parte din plin de propagandă ateista pe toate căile. Multe m-au uimit după 89 în privința raportării nu atatl la credința în sine, ci mai cu seamă la biserică. Le trec acum cu vederea, ar merita atât o cronică cât și un studiu, ambele fascinante pentru un trăitor de peste vreo jumătate de veac. Nimic însă nu m-a uimit și indignat mai profund decât atacurile concentrice împotriva ortodoxiei și a bisericii ortodoxe. Poate în Rusia de după revoluție să se fi înregistrat ceva atât de agresiv, cu mențiunea că acolo toate cultele au avut parte de același tratament. Nu e cazul astăzi la noi, când BOR este unica țintă. E înspăimântător.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Când eram student la Iași, pe vremea lui Ceaușescu, Pelerinajul se desfășura, iar dacă 14 octombrie era într-o zi de post, toate restaurantele aveau meniu de post. Îmi amintesc, că într-un an, când lucram la săpăturile arheologice de salvare de la Mănăstirea Sfânta Vineri, a venit pe șantier un bătrân bucovinean, cu plete și barbă albe, îmbrăcat în costum național, care ne-a spus: ,,Acum că am fost la Cuvioasa, dacă tot am venit la Iași, aș vrea să văd și teiul lui Eminescu. Puteți să-mi spuneți cum ajung acolo?” Bătrânul bucovinean venise pentru două locuri sacre: Mitropolia cu moaștele Cuvioasei și Teiul lui Eminescu. Așa considera un bătrân patriot bucovinean, în acele vremuri.
    Cât despre evenimentele legat de Pelerinajul de la Iași, consider că altfel s-ar fi desfășurat, dacă Guvernul ar fi discutat cu Patriarhia. Din păcate, nu le -a venit în minte acest lucru și cred că îmbulzeala de ieri a fost mai periculoasă pentru sănătatea pelerinilor, dacă Pelerinajul s-ar fi desfășurat, organizat liber de către Mitropolia Moldovei.
    Istoria ne arată că, în perioade de restriște, pelerinajele au fost mai intense, pentru că atunci oamenii vedeau salvarea doar în puterea divină.
    Cred că Guvernul a considerat că dacă nu a avut loc Pelerinajul de Rusalii la Șumuleu Ciuc, nu ar trebui să aibă loc pelerinaje nici la Iași și București. Numai că Ordinul Franciscan a hotărât ca anul acesta să nu aibă loc Pelerinajul de Rusalii, nu Guvernul!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Eu, doamnelor şi domnilor mă numesc Radu şi nu mă ruşinez cu numele meu, nici cu faptul că sunt român şi mai ales ortodox şi mă mândresc că sunt contemporan cu Petru, Petrişor, Adrian, Ghiţă, George, Maria, Mircea, Marian ,Cristian, Mihaela Erika, Luminiţa, Amalia, ZeV (?)şi încă mulţi alţi care simt la fel cu autorul acestui articol şi cu proprietarul acestui blog.
    Suntem mulţi şi vom fi şi mai mulţi, cu toate pandemiile şi celelalte pericole ce ne pândesc !
    În special o astfel de guvernare totalitară, un adevărat pericol nu doar pentru români, ci şi pentru celelalte etnii ce trăiesc aici de secole, uneori „ca-n sânul lui Avraam „, alteori şi mai ales de vreo 20 de ani, ca-n „Turnul Babel !
    P.S.
    Mulţumesc Petrişor, mulţumesc Adrian, mulţumesc Bunului Dumnezeu că existaţi !

    Apreciat de 2 persoane

    • Sus inima ! Între Orient și Occident am rezistat.Între ,,universalitatea” catolică și atomizare protestantă și neoprotestantă , am rezistat.Ba mai mult, am recuperat parte din teritoriile strămoșilor.Sub comunismul bolșevic am dat sfinți.Sub comuninismul național iar ne- am ridicat. Globalizarea neoliberal – marxistă ce bântuie și pustiește noua generație e otrava pe care nu trebuie să o bem. Popor nu există fără Dumnezeu.

      Apreciază

  5. In timp ce in 14 ani de mandat de primar al Clujului domnul Boc , prim ministrul model al lui Basescu , nu a construit un metru de linie de tramvai , un kilometru de centura ocolitoare , si-si lasa orasul inecat de un ocean de automobile , sursa de poluare , accidente si nenorociri , domnul Robu , primarul inca in functie al Timisoarei , semneaza un contract pentru o noua linie dubla de tramvai , 1,7 kilometri si investitie de 36 de milioane de lei .
    Tramvai ?
    Tramvai civilizat , sigur , silentios , civilizat , atractiv pentru studenti si angajatii firmelor de tehnologie , pentru turisti , nepoluant , nu tramvaiele ucigase din anii 1950 – 2000 care il numara pe Nicolae Labis printre calatorii ” transportati ” de ele …
    In acest timp domnul Boc se amuza cu studii de fezabilitate pentru un ” metrou ” …
    Culmea , vecinii rurali ai domniei sale se lanseaza in lucrari de infrastructura dupa puterile lor pe care Boc nu le face in orasul ” sau ” – comuna Floresti – Cluj a construit , pe un drum de tara , o modesta centura ocolitoare de 3 kilometri …
    PS – nici un acord de constructie azi 15 pentru autostrada de centura Sud …

    Apreciat de 1 persoană

  6. Antrenorul echipei nationale de fotbal a Romaniei , urmasul lui Luchide si Radulescu de la CM din Uruguay din 1930 si Italia 1934 , al lui Angelo Niculescu si Emerich Vogl , al lui Victor Stanculescu , al lui Mircea Lucescu , un oarecare Mirel Radoi .
    Dupa ce selectionata lui a pierdut acasa al treilea meci in opt zile .
    La o conferinta de presa la Ploiesti , ieri ; ” voi credeti ca eu n-am sange in instalatie ? ”
    Acest individ , numit antrenor de o conducere catastrofala a Federatiei , va ramane antrenor cel putin doi ani , pana la ratarea calificarii la CM si infundarea in ridicolul cel mai abject .
    Bineinteles , in ” Statul ” Roman , nu raspunde nimeni .

    Apreciază

  7. Globalismul si Epidemia subjuga Colonia

    Statisticile privind epidemiile din marile lumi religioase hinduista si islamica nu spun un lucru politic – nu este rolul lor – pe care il scot la iveala observatia istorica si analiza critica. Acele spatii hiperepidemizate erau coloniale sau tinte precoloniale. Armatele coloniale ale Imperiului, care au facut masacre si genociduri in randurile populatiilor indigene, nu aveau cum sa-si faca vreun scrupul care sa le impiedice in a le lovi cu epidemii, pentru a le slabi si lua in stapanire. Epidemia ca mijloc de subjugare globalista nu se deosebeste de opiul din razboaiele cu acelasi nume impotriva chinezilor. In statisticile OMS privind epidemiile din prima jumatate a secolului XX in India este interesant de remarcat ca incidenta intensa si extinsa a acestora se coreleaza perfect cu acelasi tip de incidenta privind miscarea de rezistenta si de eliberare coloniala. Lantul epidemic din colonia India s-a rupt dupa independenta din 1949, cand colonizatorii au fost alungati.

    In privinta aglomerarilor umane vs raspandirea epidemiilor sunt de asemenea de facut cateva observatii, care atesta indubitabil ca cele religioase sunt politizate si obstructionate. Scopul persecutarii religiilor este tot de putere, de slabire a comunitatilor, de aceasta data prin erodarea principalului factor de identitate, coeziune si solidaritate, care este religia. In treacat spus, acestui scop ii servesc si inventarea conceptelor de “secularism” si “umanism”, care hranesc exclusiv marsul neintrerupt al intereselor Imperiului. Ele i-au netezit calea de obstacolele reprezentate de monarhii si religii si a lipsit Natiunile de mijloacele traditionale de rezistenta. Paradoxal sau nu, Imperiul si-a conservat monarhia, iar religia sa genealogica este la fel de vie ca in vremurile biblice. Acest contrasens istoric ii devoaleaza falsitatea discursului politic, faptul ca Globalismul nu respecta nicio regula, care de altfel este si secretul hipertrofierii sale, de nimic ingradita.

    Marile aglomerari urbane sunt ca un furnicar, care, la o scara incomparabil mai mica, se reproduce si in procesiunile religioase. Nu exista nicun argument valid prin care pelerinajele religioase, mult subdimensionate, sa fie considerate de risc epidemiologic mai mare decat circulatia stradala, spre sau dinspre locurile de munca sau in alte scopuri, ori decat aglomerarile pentru nevoi existentiale din piete si supermarketuri sau din alte spatii si activitati umane. Insa cea mai mare circulatie si aglomerare, pe unitatea de timp numita zi, o reprezinta alegerile parlamentare, care au loc simultan in intregul spatiu national. Se pot compara aceste “pelerinaje” politice, la care cheama puternicii zilei pentru a le reinnoi mandatele, cu pelerinajele religioase de Sfanta Parascheva sau de Sfantul Dumitru?! Sa lasam comedia asta politica deoparte, care poate deveni macabra, daca vom avea alegeri parlamentare in starea de alerta. Alegatorii vor fi expusi la cel mai mare risc de infectare cu coronavirus. Si asta dupa poruncile puterii, care interzice circulatia, aglomerarile si orice forma de apropiere sociala. Cat inca mai putem preveni un rau incomensurabil de infectare cu virusul pandemic, care ne poate costa multe vieti, sa luam act de cea mai mare disonanta din discursul presedintelui Iohannis si al premierului Orban: participarea la vot si interdictia sanitara se bat cap in cap! Starile de alerta si de urgenta sunt stari de razboi, cand drepturile democratice se suspenda sau limiteaza, iar alegerile se amana. Suntem in razboi cu pandemia! [Vezi: Pelerinaje și epidemii]

    Apreciază

Lasă un răspuns la Ghita Bizonu' Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.