„Nu există politică fără idealuri. În același timp, nu există politică fără interese. Din capacitatea elitei unei țări de a defini corect idealurile și a armoniza interesele poate rezulta progresul. În lipsa acestui proces complicat de calibrare a năzuințelor a milioane de cetățeni, în acord cu interesele națiunii pe care ei o formează, rezultă dezechilibrele politice. Ce vedem acum în multe țări ale lumii, respectiv radicalizarea discursului public intern și extern, proteste, scandaluri, conflicte interne sângeroase, poluare accelerată, exploatarea resurselor naturale fără discernământ, sărăcie extremă, bogăție extremă etc., nu reprezintă nimic altceva decât incapacitatea elitelor – nu numai a politicienilor – de a defini corect idealurile și interesele țării respective.
Globalizarea – inevitabilă într-o lume accelerată de tehnologie – a complicat și mai mult ecuația. Ceea ce au făcut liderii lumii, după 1945, odată cu fondarea sistemului Națiunilor Unite, a fost să recunoască faptul că omenirea se confruntă cu amenințări globale (război, privarea de libertăți și de drepturi fundamentale, foamete, boli, poluare, pierderea patrimoniului cultural etc.), care necesită abordări globale. Dar, chiar și la acest nivel, incapacitatea de a ține în echilibru raportul dintre idealuri (o lume fără conflicte armate, cu o populație sănătoasă și educată, care să trăiască liber pe o planetă verde, nepoluată) și interesele particulare ale unor state (acumularea de resurse și de putere, cu orice mijloace) a făcut ca tabloul lumii să nu arate cu mult diferit de ceea ce aveam înainte de instaurarea actualului sistem global multilateral, a cărui fundație este reprezentată de ONU, cu agențiile sale specializate. Mulți dau vina pe modelul de guvernanță globală, când de fapt problema rezidă în incapacitatea unor state membre de a respecta angajamentele făcute.
Educația, știința și accesul liber la informații ar trebui să ne ajute să definim mai bine idealurile, să identificăm pericolele, să știm ce vrem și să dorim să colaborăm mai eficient unii cu alții, pe fiecare palier în parte, de la nivel local, până la cel multilateral/global. Faptele infirmă această afirmație în suficient de multe cazuri. Studiile sociologilor – cam de peste tot din lume – ne spun că acest secol poate fi ușor definit ca secolul individualismului, iar politicienii par să aibă un deficit cronic de idei și vocabular, deoarece folosesc cu predilecție un singur cuvânt în discursurile lor politice – „FIRST” – asociat cu numele țării lor („America First!”; „UK First!”; „Brazilia First!”; „Italia First!”; „Ungaria First!” etc.).
Evident, acestea nu sunt semnele unei lumi responsabile, iar ingredientele conflictului, pe scară largă, sunt deja prezente în ADN-ul social, devenit global cu ajutorul canalelor de comunicare în masă, așa cum bine sublinia filosoful de origine canadiană Marshall McLuhan, în celebra sa teorie privind rolul media în definirea comportamentului social, dezvoltată în urmă cu 60 de ani.
Din acest punct, revenirea la normalitate – definesc aici „normalitatea” ca procesul prin care actorii sociali, politici, economici, academici, culturali conlucrează pentru a găsi soluții sustenabile la provocările statale/globale – nu poate fi făcută decât de elitele fiecărei societăți și ale fiecărui domeniu în parte.
Dar ce este o „elită”?
Iar întrebarea pe care o pun nu are legătură cu incapacitatea de a consulta un dicționar sau de a urmări dinamica acestui concept, de la Platon și Socrate, la Gabriel Tarde, Vilfredo Pareto sau John Dewey, ci cu deturnarea semnificației unor termeni, prin abuzarea lor, respectiv prin utilizarea greșită, în mod deliberat sau nu, pe un interval lung de timp, de către un număr din ce în ce mai mare de oameni, fără să existe reacții din partea societății academice de corectare a acestei greșeli. Astfel, dacă în urmă cu mai multe decenii „elită” însemna, în primul rând, „ce este mai bun”, acum, ca urmare a unui proces gradual de deformare semantică, determinat – și în acest caz – de comunicarea de masă, „elită” a ajuns să însemne, în primul rând, „ce este mai vizibil” sau, și mai grav, „ce este mai zgomotos”.
Așa a apărut un nou produs, un nou actor social, – un fel de „fake-elite” sau „elite confecționate/kitsch” –, fără să existe garanția calității procesului de fabricație, produs pe care-l găsim în toate domeniile și peste tot în lume.
Pentru că tot suntem în pandemie, să începem cu medicina. Cu ani în urmă, era o chestiune de bun simț elementar ca directorul de spital să fie unul dintre cei mai buni medici, recunoscut ca atare de colegi, dar și de către pacienți. Acum, „managerii” de spital, unii dintre ei fără studii medicale, dar specialiști în pompe funebre, au devenit, pe baza unei simple nominalizări politice, membri ai „elitei medicale”.
Domeniul academic, nici el nu a rămas neafectat. Pe vremuri, a fi profesor universitar era una dintre cele mai apreciate și respectate meserii. Nimeni nu-și punea problema că ai fi putut să ajungi în această poziție prin fraudă (plagiat, de exemplu), sau folosind proptele politice. De asemenea, nimeni nu ar fi conceput ca un academic să trădeze adevărul științific pentru a-și satisface interesele personale (economice, politice etc.). Cât despre conducerea universităților sau institutelor de cercetare, era o lege sacră ca această poziție să fie acordată, în urma unei abordări colegiale, celui mai bun coleg academic dintre academici. Azi, atât în România, dar și la nivel european/mondial (a se vedea, de exemplu, recenta situație de la Colegiul European de la Bruges), avem rectori care, academic, se califică la nivel de student masterand (fără doctorat, fără lucrări științifice, fără titluri academice), dar care, cu toate acestea, pe baza unui sprijin politic bine articulat și prin vicierea procedurilor legale, conduc universități.
Domeniul academic – prin lipsa reacției elitelor – a ajuns să se confrunte și cu un alt fenomen: adevărul științific „decretat” politic. Am văzut acest lucru, din păcate, în SUA, în Rusia, în Ungaria sau în România, pe subiecte legate de sănătate publică – Covid-19 – sau pe teme legate de programa școlară, care au determinat rescrierea manualelor de biologie sau de istorie, pe problematica evoluționismului științific, a rolului și semnificației religiei în dinamica socială, a rolului și drepturilor minorităților, pentru a da numai câteva exemple de teme care au fost „clarificate” politic și nu științific.
În cultură sau în media, lucrurile nu diferă prea mult. Atât cultura, cât și presa profesionistă au ajuns să fie dependente de standarde administrative, financiare și juridice, care inhibă libera exprimare, de teama reorganizărilor și restructurărilor finalizate cu concedieri. În aceste condiții, „scena” este transferată nu la persoanele cele mai talentate, ci la cele mai „eficiente”, care, încet, încet, prin expunere mediatică prelungită, devin „repere sociale”.
Lista este mai lungă și poate continua cu diplomații non-diplomați, economiștii non-economiști și analiștii polivalenți, care exprimă opinii „pertinente” pe orice temă. Până și în domeniul aviației am ajuns să avem implantați „specialiști la sol” în orice, mai puțin în aviație.
Nu în ultimul rând, avem și categoria „elitelor politice”. Cu ani în urmă, regula succesului în politică era seriozitatea dublată de o pregătire temeinică. Azi, dacă ne uităm la anumiți lideri ai lumii, tragem concluzia că regula de bază a devenit neseriozitatea dublată de o superficialitate cronică. Așa s-a ajuns la BREXIT, așa s-a ajuns la explozia unor conflicte etnice și religioase considerate închise, la negarea evidențelor științifice, ca de exemplu încălzirea globală sau gravitatea pandemiei determinate de Covid-19, așa s-a ajuns la punerea sub semnul întrebării a diferitelor forme de colaborare statale, pentru a trata urgențele omenirii.
Dacă facem o analiză atentă a parcursului „elitelor surogat”, vom constata că acestea au ajuns să conducă lumea mult mai simplu decât ne-am fi imaginat: nu în urma unor confruntări cu „elitele veritabile”, sub umbrela regulilor democratice, ci prin simplul abandon al celor care au fost pregătiți să servească interesul public. Elitele s-au retras din lupta politică, considerând-o prea murdară pentru conștiința lor curată. S-au lăsat conduși în universități de „administratori” pentru că un intelectual nu se ocupă cu subiecte birocratice – Umberto Eco ar fi avut o altă părere, el considerând că adevăratul om de știință este cel care stă tot timpul în mijlocul oamenilor și nu ascuns în bibliotecă. S-au lăsat conduși de non-medici în spitale pentru că medicii s-au amăgit că în acest fel vor petrece mai mult timp cu pacienții, în sala de operație sau în cabinetele de tratament. Iar lista cedărilor este lungă.
De fapt, toți profesioniștii, toți cei care și-au dedicat tinerețea și viața unui domeniu sau altul, dar care au ales confortul profesional în locul bătăliei democratice pentru valorile profesiei, au încercat să găsească o scuză pentru fuga lor, iar acum se uită îngroziți la lumea care a răsărit în absența lor: idealurile și interesele societăților de ieri au fost înlocuite cu ego-ul supradimensionat al „noilor elite”. Binele comun a devenit o anexă, iar simpla enunțare publică, o blasfemie.
Dar să revenim la clasici, care, de multe ori, au știut să surprindă problemele sociale mai bine decât o facem noi astăzi. Astfel, Platon spunea în Republica: „Cât timp filosofii nu vor fi regi în cetate […], nu vor cunoaşte zăbavă […] nici relele din cetate, nici, m-aș teme, cele ale rasei umane”.
Dacă adaptăm zicerile lui Platon la provocările de azi și traducem cuvântul „filosof” cu „cel care cunoaște”, „cel căruia îi pasă”, „cel care pune întrebări și caută răspunsuri”, „cel care se pricepe”, adică ELITELE, atunci vom înțelege că lumea de mâine va fi la fel sau chiar mai rea dacă societățile nu vor reveni la standarde etice și morale, dacă nu vor compensa individualismul cu dedicația pentru binele public, dacă nu vor da credit profesionalismului și evidențelor științifice, dacă nu vor înlocui populismele cu politicile sociale.
Iar toate acestea nu se vor realiza în absența elitelor, care nu trebuie să aștepte să fie invitate să exercite puterea, din postura de „regi”, ci trebuie să intre în arena politică, să-și asume menirea confruntării democratice și câștigării susținerii populare, pentru idealurile și interesele societății.
In general buna analiza domnului Pricopie, dacă facem abstracție de accesele de duioșie la adresa globalismului și a progresismului, la punerea la colț elegantă, ce-i drept, fata de ce mai poți citi in vremurile astea, a conservatorismului naționalist, căci asta înseamnă de fapt a pleda pentru “first”.
Ca-i place domnului Pricopie sau nu, asta au votat oamenii, ca acei “fake-lideri” de care pomenește dansul nu au ajuns in acele funcții parașutați de pe Luna. Dar asta este gândirea tipica stângii progresiste, cât timp e in numele idealurilor “bune”, poți sa faci orice, pana și cele mai oribile crime, cum ai schimbat macazul trebuie sa devii un paria, ai devenit incorect politic, trebuie sa fii linșat și sa dispari din viața publica. Așa și cu votul democratic, e foarte bun și legitim când iese cine trebuie, când nu, deja nu mai e bun. E mâna Rusiei (cât de penibil s-a fâsâit ancheta lui peste prăjit) sau a nu știu cui care a manipulat mințile alegătorilor, le- a arătat poate ca Împăratul e gol, apropo de șabloanele eterne cu “valorile” și cu progresismul.
Trist,dar adevarat!
Corecta analiza! Și… da, elitele au datoria de a se implica! Tot timpul intreb: unde sunt cei instruiți cu adevărat? Au obligații… iar ei stau în plan secund, ascunși, NU SE COBOARĂ! Totuși, dacă societatea a ajuns „jos”, ele (adevăratele elite) în aceasta societate trăiesc și deopotriva cu ceilalți, au „lăsat” sa se ajungă aici!
trexsr
Eu nu fac altceva decât să combat propaganda globalistă la care te-ai raliat, cu puțin discernământ, și d-ta.
Spoiala de fals naționalism cu care îți imbraci expozeele este cel puțin neconvingătoare.
Și-asa aerul pe care îl respirăm în această țară este din ce în ce mai toxic, nu este necesar să ne reamintești atmosfera stalinistă, sau McCarthy-stă, a anilor 50.
Vrem pace, liniște, respect reciproc, cooperare regională și competență în această țară, nu slugărnicie dezgustătoare și dizolvantă de valori naționale față de parteneri găunoși aflați în derivă morală, ideologică și democratică.
Probabil asistăm la ultima aniversare (anemică) a zilei de 4 iulie, asta ar trebui să te preocupe, nu fantasma așazisului pericol rusesc și/sau chinezesc. Singura ,, vină” a acestor țări este că vor să-și păstreze valorile și să se dezvolte. Se pare că prin asta deranjează… hegemonismul ?
Dacă SUA vor să rămână lider, trebuie să ofere propriul exemplu de dezvoltare, respectând dreptul internațional și principiile competiției libere pe care tot americanii le-au inventat.
Nu poți să pui piedici altora atunci când regulile globale și acordurile internaționale (semnate și de tine) te deranjează,
este pur și simplu inacceptabil.
Merge la grădiniță, dar nu în relațiile dintre state
mature și responsabile.
Zev, in orice dialog, ce poate imbraca forme pina la disputa, si ridicol, conteaza forta argumentului. Declarativ, poti sa spui orice despre mine, ceea ce este putin relevant pentru tema dialogului. Afirmi ca toata lumea vede „fantasme” in „asazisul pericol rusesc si/sau chinezesc”. Cum dovedesti insa e partea mai grea, avind in vedere ca esti in permanenta contrazis de realitate, sau ramai „interzis” in discutie, cintind aceiasi placa. Nu ai raspuns la nici un punct in discutia ce am propus-o, inclusiv cea despre agresivitatea Chinei. Flexibilitatea ta intelectuala este bine descrisa de sintagma despre placa de patefon pe care o asculti zilnic, pina incepe sa se sifoneze sunetul.
Eu nu înțeleg, despre ce pericol se vorbește? Declanșează chinezii ori rușii vreun război nuclear? Dacă este vorba de pericolul economic, este cu totul altceva: fiecare stat să-și gestioneze corect resursele materiale și umane, să-și elaboreze politici economice naționale de dezvoltare. De ce Trump are voie să-și protejeze economia și resursele și Putin, Xi Jinping nu au acest drept?
China este noul ,,tigru asiatic”, care se alătură Coreei și Japoniei. Rusia este o țară atât europeană cât și asiatică, cu zeci de națiuni, religii, mentalități și probleme de tot felul ( nici SUA nu stau mai bine din acest punct de vedere), dar cu mari resurse materiale. Fiecare țară să-și vadă de treaba ei.
În privința noilor ideologii, mă întreb: cu ce anume este mai periculos neomarxismul ca neofascismul?
Cui servește globalismul? Statelor și popoarelor mici, sufocate, în numele globalismului, de aculturație?
Mă întreb: noi românii mai avem elite? Dacă mai avem, câte dintre ele sunt cosmopolite, câte sunt snoabe și câte sunt patriote?
Pai criticam tocmai elitele adevarate? Cum sa se implice intr-o lume in care idiotii, majoritari, au in mana parul si cheile puscariei? Vremea elitelor va reveni doar atunci cand, ca urmare a dictaturii idiotilor, se va alege praful de tot…
Ca sa citez stimabilul preopinent, articolul prezinte cateva observatii extrem de pertinente ce decurg din relativa pierdere de competenta stiintifica si morala a celor ce sunt chemati sa-si spuna parerea despre varii chestiuni topicale. Am totusi o rezerva cand se vorbeste despre negarea adevarului stiintific despre incalzirea globala si dimensiunea pandemiei ce ne tine ocupati la acest moment; este o rezerva generata de importanta ce se da acestor fenomene, de evaluarea impactului lor si deci a masurilor ce s-au luat pentru diminuarea efectelor acestora. Ce gasiti stiintific in frauda comisa de specialistii meteo ai Universitatii East England care in mod sistematic si deliberat au ‘umflat’ valorile cilmatice/temperatura in primul rand/ pentru a servi cauza ecologistilor; se stie ca daca nu te raliezi acestui curent prevalent in lume, nu primesti fonduri de cercetare si, mai rau, iti poti pierde jobul. Totul se poate reduce la o analiza a costului si beneficiului pentru a decide un curs de urmat pentru umanitate. Contrariul acestei abordari duce la politica dictatului/a pumnului in masa si consecintele sunt dintre cele mai nefaste. Concluzia: sine ira et studio!
Am auzit aseara, la un post TV (cu mesaje destul de contradictorii de vreo jumatate de an), o zicere a unui realizator, in prezenta unui lider interimar de partid, si enuntul in cauza e repetat de ceva timp, prin multe locuri si din multe guri.
Ca si cum ar exista in mod real conditionalitatea.
Se tot spune ca motiunea de cenzura NU ar putea fi depusa, daca sunt in vigoare starea de alerta sau starea de urgenta.
O alta interpretare spune ca s-ar putea depune motiunea de cenzura in timpul starii de alerta (neprevazuta in C.R.), dar daca se instituie iar cea de urgenta, gata, motiunea nu mai poate fi depusa ( minciunica spusa in aceeasi emisiune).
Altii spun ca nu poate fi depusa motiune in sesiune extraordinara.Alta gogomanie.
Am rasfoit si eu Constitutia Romaniei in vigoare, si nu am vazut vreo opreliste in a depune motiune de cenzura, cata vreme conditiile prevazute la Art.113 sunt indeplinite.
„ARTICOLUL 113
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
(2) Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii.
(3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere. ”
MOTIUNEA DE CENZURA e un act politic democratic pana la urma.Ar fi fost culmea sa poata fi cenzurata aceasta procedura in mod arbitrar si smecheresc.
SI da, poate fi depusa chiar si maine.
Gresc cu ceva ?!
Si ca sa fiu si mai rau, dau si exemplul Frantei, unde in plina pandemie Premierul este OUT.Deci se pot forma guverne si-n pandemie.
ANALIZA RESPECTIVA, REFLECTA REALITATEA POLITICII ROMANESTI, ACTOALE!
DOMNUL REMUS PRICOPIE , A CREONAT O REALITATE CE SE DORESTE A FI MENTINUTA DE ACTOALA CLASA POLITICA , MAI ALES DE ACTOALA GUVERNARE SI NU NUMAI!
AFIRMATIA PE CARE MI- O MENTIN, ( CE SE DORESTE A FI MENTINUTA DE ACTOALA CLASA POLOTICA SI NU NUMAI …) MA REFER IN PRIMUL RAND LA CEI CARE NU CONSTIENTIZEAZA GRAVITATEA CONSENCINTELOR GANDIRILOR CE LE APARTIN , MAI ALES IN SISTEMUL POLITIC ROMANESC. DOMNII RESPECTIVI NU NUMAI CA , DETIN FUNCTII INPORTANTE , FUNCTII DE DECIZIE, ACESTE PERSONAJE NEFIIND COMPATIBILE PENTRU FUNCTIILE RESPECTIVE, ULTERIOR , DORESC CU VEHEMENTA …A-SI INRADACINA IN SISTEM, PROPIA EXZISTENTA , PUNAND ACCENTUL PE INDEPLINIREA INTERESELOR PROPRI. CAT AI FI DE PROST , NU POTI ACCEPTA SA FI SCHIMBAT, LASAND USA MINISTERULUI , MINESTERELOR DESCHISA, CELOR, COMPATIBILI IN PERMANENTA!
IN PRICIPIU, SUNT DE ACORD CU ANALIZA DOMNULUI REMUS PRICOPIE ,CU O SINGURA EXCEPTIE , AFIRMATIA, FUGA ELITELOR…CU A SA SEMNIFICATIE , ESTE NEREALA PENTRU POLITICIENII AUTENTICI, INFIM CA NUMAR, DIN PACATE!
AFIRMATIA, ELITELE AU FOST INDEPARTATE…INDIFERENT DIN CE SISTEM FACEAU PARTE, EREA MAI PLAUZIBILA! DOMNUL ADRIAN NASTASE , A DETINUT FUNCTII INPORTANTE…CUNOASTE FOARTE BINE CE INSEAMNA A FI INDEPARTAT, SCOS DIN ARENA POLITICA!(VALOREA,INTELECTOALA DE CARE DA DOVADA IN PERMANENTA , NU POATE FI CONTESTATA!)
AFIRMAND, AVAND SCOPUL DE A PROVOCA ELITELE …DOMNUL REMUS PRICOPIE CUNOASTE FOARTE BINE, ESENTA PROVERBULUI , CU O FLOARE NU SE FACE PRIMAVARA , ASA CUM SPECIFICAM , VEHEMENTA PERSONAJELOR DE A SE INRADACINA , INDIFERENT DE CAIILE ALESE, RAMANE INCA, VIZOALA!
PS. APROPIATELE ALEGERI…VOR FOCALIZA ,CINE SUNT CEI CARE DORESC, UNITATEA, BENEFICA, PENTRU INLATURAREA GUVERNANTIILOR ACTOALI! ( SI NU NUMAI!…)
PENTRU DOMNUL ADRIAN NASTASE , ROMANUL, POLITICIANUL AUTENTIC!
Natiunile, solidare cu Natiunea Chineza, pentru a reintegra deplin teritoriul chinez Hong Kong
Cata obraznicie la fiul de catea numit Joshua Wong de a se autodefini drept militant “pro-democratie”! La fel ca si stapanii sai globalisti, care si-au gasit tradatorul, probabil un taiat imprejur de a fost botezat cu numele evreiesc de Joshua! Se vede din comportamentul antichinezesc ca Joshua Wong nu are nimic din spiritul chinezesc budist sau confucianist, ca este un excrement cosmopolit. El ar putea sa fie si un bastard, facut de un evreu cu o chinezoaica violata, dupa ce evreimea financiara si comerciala s-a napustit in teritoriul chinezesc Hong Kong, in urma josnicelor razboaie ale opiului, menite sa provoace dependente chinezilor de droguri, pentru a-i putea subjuga. In treacat spus, asa a ajuns si Hitler „german”, el se lauda ca apropiati de-ai sai aveau copii nelegitimi peste tot pe unde au fost, e ca o tactica de infiltrare, demna de Protocoale.
Acest puta verde, sclav al globalistilor si dusman al chinezilor, care urmeaza sa dea socoteala pentru faradelegile impotriva Natiunii Chineze, a făcut, luni, apel către comunitatea internaţională pentru „a fi solidară cu Hong Kong”, după ce Beijingul si-a impus de drept jurisdictia chineza în fosta colonie britanică, printr-o lege prin care a integrat-o deplin securitatii nationale a Chinei. ”Lumea încă trebuie să ştie că a sosit momentul să sprijine Hong Kong”, le-a declarat Joshua Wong (23 de ani) jurnaliştilor în faţa unui tribunal unde urmează să compară el şi alţi activisti proglobalisti, ambalati cu inselatoarea teorie evreiasca a “drepturile omului”, pentru participarea, anul trecut, la manifestaţii antichineze si pentru recolonizare.
Joshua Wong, personaj reprezentantiv al mişcării globaliste de subversiune si secesiune din fosta colonie britanică, nutreste inca himera unui “popor hongkonghez”, peste care globalistii sa-l puna guvernator de colonie. Daca-l intrebi daca apartine rasei galbene si este chinez, acest bezmetic ar fi in stare sa nege si sa spuna ca este “cetatean al lumii”, adica nimic, o fictiune, potrivit otravii ideologice care i-a fost introdusa in tartacuta de catre globalistii care ii controleaza mintea. Astfel de prostii se vad din declaratiile sale de drogat ideologic globalist. El se iluzioneaza, in pofida istoriei si perspectivei chineze, ca pamantul chinez al insulei ar putea redeveni proprietate globalista. Acest Itzik de ocazie, care se crede “vocea locuitorilor din Hong Kong”, fabuleaza emfatic si fanatic: “Cu convingerea poporului din Hong Kong de a lupta pentru libertate, noi nu vom abandona niciodată şi nu ne vom preda niciodată Beijingului”.
Ca care elita ?!!?!
Adunatura asta de .. parveniti ? Acesti „taranoi” promovati pe baza de orgine sanatoasa (adica tzoparlaneasca!), cica „intelectuali” (in sensul AC Clarke – insi educati peste capacitatile lor naturale) structural inaderenti la orice cultura (minus aia „contracultura” si „avantgardism” ) inatati sa dispertuiasca tit ce este „national” in numele .. a ce?!
hai pe bune noi nu avem „elita”,
Avem niste parveniti cu pulsiuni mercenare care imita simiesc ce cred ei ca este „succesul”.
Noi nu avem „elita” ci , doar urmasi intru spirit a lui Tanase Scatiu. Adica o „elita” auteducata pe baza de Caragiale … si nu, nu aceasta elita nu imi evoca nici macar pe Nae Catavencu cu atat mai putin pe onorabilul Trahanache sau Tipatescu … Nu ! Nu! Astia sunt dupa tiparul lui Coriolan Draganescu sau Marius Chicos Rostogan ori Rica Venturiano !!!!
Sa ne aducem aminte cum „elita intelectuala” a Romaniei statea aliniata la fundu babuinului sef!
Cum un HRP devenea cica „elita” si primea acolada unui Paleologu’ . Cica ei „elita” Romaniei ! Ha?! Elita?!
Cum sa ajunga „elita” in Romania si directr al Inctitului Cultural Romana unu care si-a exibat pareri de genul : “Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC.” „“Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” La ICR ?!
Si care elita politica , care ester ELITA , ar numi la ICR pe unu care a scris : „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană” sau “Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu.”
Nu domanelor si domnilor , nu! Exista eleite profesionale (incepand cu hotii de elita pana la chirgi de elita) dar nu ELITA
Cei care se pretind sau au obtinut „recunoasterea” ca „elita romaneasca” sunt de fapt agenti ai unor culturi alogene , argati impertinenti ai strainilor!
Si in gnl niste parveniti care, prim promovarea sociala a regimului sicualist, au realizat visul familiilor lor ” sa se ridice la „rangul” de copil-de-servitoare!!
CV Europass Remus Pricopie
http://comunicare.ro/uploads/Profesori/Remus%20Pricopie/Remus%20Pricopie.pdf