©️Jacob Fraden, San Diego, 2020
„Te salut,
Aseară am vorbit la telefon şi mi-ai pus o mulţime de întrebări despre
ce se întâmplă la noi în Statele Unite. Nu am putut să-ţi răspund pe
loc la toate şi de aceea m-am hotărât să-ţi scriu această scrisoare
lungă şi să-ţi explic cum văd eu lucrurile dinăuntru. În cei aproape
43 de ani trăiţi în America cred că am învăţat să înţeleg americanii
şi această ţară, atât de remarcabilă cândva.
Voi începe cu un mic excurs istoric. Statele Unite au abolit sclavia
în 1865, la patru ani după abolirea iobăgiei în Rusia. Totuşi,
segregarea rasială în America a mai dăinuit destul de mult timp, până
nu a fost înlăturată legislativ 100 de ani mai târziu, în 1964. De
înlăturat au înlăturat-o, dar practic, mai ales în statele din sud,
segregarea a mai continuat aproape 10 ani. Treptat, mai ales după
marşurile paşnice ale leaderului negru Martin Luther King, ea a
început să tindă către zero. În toţi anii vieţii mele în America nu am
observat şi nu am auzit VREODATA ceva împotriva negrilor. A spune ceva
negativ despre negri se considera de mauvais ton, cel puţin în
cercurile în care mă învârteam eu, iar la TV sau în presă acest lucru
era de neînchipuit. Antipatia rasială, bineînţeles, există, dar doar
la nivel cotidian – totdeauna cineva nu iubeşte pe altcineva: pe
negri, pe evrei, pe chinezi etc. N-ai ce-i face- aşa e natura umană.
Dar la nivel de stat, nici pomeneală de aşa ceva. Cum a zis cu altă
ocazie Plehanov, “ca să îndrepţi un băţ strâmb, trebuie să-l strâmbi
spre partea opusă”. Şi iată că l-au strâmbat. În 1965 preşedintele
liberal Johnson a instaurat Affirmative action (acţiunea afirmativă) –
o denumire efemeră care stabileşte avantaje ale negrilor în faţa
albilor la obţinerea unui loc de munca, la studii, primirea unor
alocaţii ş.a.m.d. Adică a introdus “discriminarea pozitivă” sau
segregarea pe invers. De aici a pornit totul şi nu s-a mai oprit.
Negrii, o etnie harnică până atunci, au intrat pe regimul gratuităţii,
pe “moca”: mame de culoare primeau alocaţii pentru fiecare copil şi ca
atare se străduiau nu să muncească, ci să facă copii cu oricine şi cât
mai des. Nimeni n-a stat să educe plozii numărul cărora creştea şi
care nu aveau niciun chef să studieze. Trăiau pe alocaţii în
apartamente – “project” gratuite. De-abia ajunşi la maturitate, aceşti
copilaşi făceau la rândul lor alţi plozi, la fel de analfabeţi,
debusolaţi şi incontrolabili, întretinuţi de stat. Criminalitatea a
crescut în populaţia de culoare: droguri, bătăi, jaf armat, omucideri.
“Moca” e un drog puternic. Perverteşte şi formează o mentalitate de
înrobire, de dependenţă totală faţă de donator.
În SUA există două partide de bază: cel democrat şi cel republican. În
sec. XIX, partidul democrat era partidul proprietarilor de sclavi
sudişti, al Ku-Klux-Clanului, al linşajelor şi al segregării. În
contrapondere, partidul republican al lui Abraham Lincoln a luptat în
războiul civil din 1861-1865 împotriva sudiştilor pentru abolirea
sclaviei. Cele 4 milioane de sclavi negri nu au aparţinut decât
democraţilor. Niciodată vreun republican, în Nord sau în Sud, nu a
fost proprietar de sclavi.
Acum 27 de ani, când fadul şi plicticosul preşedinte republican George
Bush Sr. a fost înlocuit de tânărul şi carismaticul Clinton,
democraţii au ajuns în sfârşit la putere. Puterea e o chestie
seducătoare, îmbătătoare şi odată ce ai obţinut-o, vrei s-o păstrezi
pe vecie. Cei opt ani ai lui Clinton la Casa Albă au fost pentru
democraţi o vreme de extaz, dar cum nu sunt de loc proşti, au privit
către viitor şi au început să caute metode pentru a rămâne la putere
cât mai mult, chiar cu speranţa la definitiv. Şi au găsit metoda.
Aici ne apropiem de problema majoră a Americii – de groapa în care
aceasta a căzut şi din care, din păcate, nu văd deocamdată vreo cale
realistă de ieşire.
În Declaraţia Independenţei din 1776 a fost stipulat faptul că au
drept de vot doar proprietarii de pământ. Când Washington a fost ales
preşedinte, doar 6% din populaţie puteau să voteze. În 1870 au primit
drept de vot toţi bărbaţii, indiferent de rasă, în 1920 – toate
femeile, iar în 1964, al 24 lea amendament la Constituţie a permis
votul oricui, chiar dacă nu e plătitor (plătitoare) de impozite, adică
nu lucrează. Chiar asta e groapa în care s-a prăvălit ţara. Acest
amendament înseamnă că orice gură-cască ce nu lucrează nicăieri şi
nici nu doreşte să lucreze are acelaşi drept de vot ca mine, care am
lucrat în Statele Unite din prima zi a vieţii mele americane şi până
la pensie.
În alegeri toţi sunt egali, indiferent de valoare şi contribuţie. În
dreptul general electoral (un om-un vot) democraţii au şi văzut
bagheta magică. Pentru putere e nevoie de cât mai multe voturi, de
aceea toată istoria ulterioară a ţării e o luptă aprigă pentru voturi,
pentru formarea electoratului. Ca partid al conservatorilor şi
antreprenorilor, republicanii s-au străduit să câştige voturi prin
dezvoltarea economiei şi ridicarea nivelului de trai, adică printr-o
metodă de modă veche – câştigul voturilor. La pol opus, democraţii au
înţeles că e mai simplu să cumperi voturi, decât să le câştigi. “Să
cumperi” nu în sens direct, bineînţeles – ar fi ilegal, ci în sens
figurat: să cumperi voturi prin gratuitate, oferind tot felul de
privilegii: locuinţe la preţ redus, alocaţii băneşti, medicină
gratuită, ipoteci ieftine, tot felul de pomeni, introducerea în ţară a
milioane de imigranţi semianalfabeţi ş.a.m.d. Evident, un om care
primeşte totul gratis îşi va susţine donatorul, adică va deveni total
dependent de el, aşa cum un animal din grădina zoologică devine
sclavul celui care îl hrăneşte. “Moca” costă mulţi bani; de unde să-i
procuri? Doar copleşindu-i cu impozite pe cei care muncesc. De aceea
programul de partid al democraţilor a devenit re-repartizarea
averilor, cu alte cuvinte, “a deposeda şi a re-împărţi”, vechea
lozincă a comuniştilor. Astfel, partidul democrat a luat-o spre
stânga. Foştii proprietari de sclavi au hotărât să se întoarca în
trecut şi să înrobească toată populaţia americană, de data asta
indiferent de rasă şi culoare. Noi doi am trăit sub dominaţia
sovietică şi înţelegem foarte bine că am fost sclavii sistemului.
Proprietarul de sclavi, stăpânul era statul. Ei bine, exact această
orânduire le e dragă democraţilor stângişti americani; e chiar scopul
lor.
Republicanii au înţeles ţelul democraţilor abia către sfârşitul
preşedinţiei lui Clinton şi s-au apucat activ de alegeri, dar au dat-o
în bară cu candidatul: preşedinte a devenit Bush Jr, o personalitate
cu totul mediocră. A stat la Casa Albă opt ani şi a făcut atâtea
greşeli stupide, încât toată ţara a rămas cu gura cascată. Pe acest
val de nemulţumiri Obama a devenit preşedinte. Prostovanii liberali
suspinau înduioşaţi şi încântaţi: “Cât e de simbolic faptul că am
scăpat de rasism şi am ales un preşedinte de culoare!” Nu realizau
faptul că rasismul cotidian nu dispăruse, ci se schimbase – devenise
din alb, negru.
Încă pe vremea lui Bush Sr. stânga a realizat că solul puterii trebuie
cultivat din timp, îngrăşat şi arat periodic. Cum învăţa Lenin? Pentru
a acapara puterea, acaparaţi mai întâi poşta, telegraful şi radio-ul.
Chiar aşa au procedat democraţii, pe obiective contemporane: au
acaparat practic toată mass-media şi industria de divertisment
(Hollywood, Broadway, ziarele, revistele, Google, Facebook etc).
Educarea generaţiilor tinere a intrat sub oblăduirea profesorilor
stângişti din colegii şi universităţi (pe bani “moca”, sub formă de
granturi). A început o spălare a creierului la tineret de un calibru
nemaivăzut. Îmi aduc aminte cum am fost cu nevastă-mea în 2001 în
vizită la fiul nostru, pe atunci student la Berkeley. Ne-a zis:
“Sunteţi naivi şi nu stiţi adevărul; profesorul ne-a explicat tot: nu
teroriştii arabi au distrus cele două turnuri din New York în 11
septembrie, ci CIA, la ordinul lui Bush”.
Orice profesor cu nesăbuinţa de avea păreri proprii e dat afară, fără
şanse de a găsi de lucru la altă universitate. Disidenţa e pedepsită
aspru, iar libertatea cuvântului e tăiată categoric şi agresiv, deşi,
spre deosebire de Uniunea Sovietica, disidenţii încă nu sunt arestaţi.
Dar poate e doar o chestiune de timp? În campusuri, Antifa e activă
(“antifascism”, în noua lor limbă) – aripa războinică de stânga a
partidului democrat, care aminteşte prin acţiunile sale de Gărzile
Rosii chineze, de cămăşile marron ale hitleriştilor şi de cele negre
ale mussoliniştilor. Nu ştiu dacă stângiştii au învăţat lecţiile
bolşevicilor sau poate l-au citit atent pe George Orwell, dar au
înţeles puterea redutabilă a cuvântului – lucrul va deveni conform
numelui. Astfel, au făurit limba ipocrită a corectitudinii politice.
Cuvintele au căpătat sensuri care le convin: infractorii şi hoţii au
devenit “cetăţeni cu morală alternativă”, idioţii – “oameni cu gândire
specială”, negrii – “afro-americani”, retrograzii- “progresişti”, omul
cu păreri diferite de cele de stânga e etichetat “fascist”, fasciştii
se chiamă “antifascişti” ş.a.m.d. Acest limbaj nou s-a dovedit a
constitui şinele pe care au hotărât să intre în birocraticul lor…
socialism? Nu, fascism! Poate că asta îţi sună inedit, dar tocmai
fascismul clasic e idealul democratilor. Ca să înţelegi, îţi explic
diferenţa economică dintre socialism şi fascism. În socialism, totul
în ţară e naţionalizat, adică aparţine statului; statul are monopol în
productie şi e unicul distribuitor al muncii, cum era în URSS. În
fascism lucrează capitalismul: aproape totul e privatizat, dar statul
dictează ce să produci, în ce cantităţi, pe cine să angajezi, pe cine
nu, ce asigurări să cumperi, ce metode să foloseşti în tratamentul
bolnavilor etc. În fascism e nevoie de o birocraţie de stat masivă ca
să poţi ţine capitaliştii pe o lesă scurtă. Aşa a fost în Italia lui
Mussolini, in Germania hitleristă. În sfere sociale si politice,
fascismul şi socialismul sunt fraţi gemeni, dar în sfera economică,
fascismul, datorită capitalismului, e mai eficient, de aceea se poate
spune: fascismul (şi nu comunismul!) e stadiul superior al
socialismului. Asta e şi visul democraţilor stângişti – să transforme
SUA într-un stat fascist, deşi ei nu gândesc în aceşti termeni despre
ei înşişi.
Obama a început să transpună activ în viaţă acest vis luminos, cu un
succes considerabil. Nu-ţi voi povesti cine a fost şi ce a făcut –
toate astea se ştiu şi fără mine. La început părea că preşedinţia lui
era menită să elimine definitiv rasismul şi să unească ţara. Dar a
ieşit exact invers. Rasismul s-a întors pe dos şi s-a îndreptat contra
albilor, iar în politică s-a produs o scindare nemaipomenită între
stângişti şi toţi ceilalţi. În toţi anii vieţi mele americane n-am
văzut niciodată atâta ură. Se destrămau vechi legături dintre
prieteni, în multe familii se produceau certuri şi chiar divorţuri. Eu
însumi m-am separat definitiv de câţiva prieteni, după o lungă
amiciţie.
Spre sfârşitul celor opt ani de preşedinţie a lui Obama, tehnologii
politici dezvoltau o trecere lină a puterii către mâinile asociatei şi
aliatei sale întru gandire, Hillary Clinton – o cucoană rea, coruptă
până în măduva oaselor şi cu o pofta arzătoare de putere.
Şi iată că a venit noiembrie 2016. Nimeni nu se îndoia de victoria lui
Hillary asupra excentricului şi limbutului businessman Trump. Dar nu
s-a întâmplat aşa. Trump a învins într-un mod neaşteptat. Asta mi-a
adus aminte de distrugerea armatei sovietice în 1941. Democraţii s-au
îngrozit – construcţia luminoasă a sistemului lor, care mergea atât de
bine sub Obama, s-a clătinat. A tunat şi a fulgerat. Catastrofă!
Problema nu e dacă Trump e democrat sau republican, ci faptul că a
apărut ca un hopa-mitică din lumea total necunoscută lor, lumea
antreprenoriatului liber. El nu era câtuşi de puţin legat de
birocraţii de la Washington, nu depindea de niciun partid, deşi formal
fusese ales ca republican. Stânga a văzut în el o bombă cu acţiune
lentă şi un distrugător al ordinii lor. Mulţi congressmeni şi senatori
democraţi au refuzat să accepte legitimitatea alegerilor şi nu au
venit la instaurarea lui Trump. Aşa ceva nu se mai întâmplase în
America. Pe străzi, cohorte de prostălăi tineri, spălaţi pe creier,
plângeau în hohote, înecându-se în muci, boceau isteric şi-şi smulgeau
din cap părul de culorile curcubeului, fapt pentru care au fost numiţi
”snowflakes”- fulgi de zăpadă care se topesc la primele raze ale
soarelui. În stilul noului limbaj, democraţii l-au numit imediat pe
Trump un nou Hitler care a acaparat ilegal puterea, duce ţara către
dictatură şi deci orice metodă de a-l da jos e justificată şi morală.
Îţi reamintesc: orice neacceptare a legalităţii schimbării puterii
este începutul unui război civil. Acesta a şi început – deocamdată e
un război civil rece între stângişti şi toţi ceilalti. Rece, pentru că
democraţii nu sunt încă pregătiţi pentru o răscoală armată şi încearcă
orice măsură legală pentru răsturnarea lui Trump. Azi, când au rămas
doar vreo patru luni până la alegeri, războiul e în toi. Acum îţi voi
prezenta operaţiunile principale desfăşurate de partidul democrat şi
controlate de sediul subteran principal al democraţilor, cu Obama la
conducere.
Din momentul alegerii lui Trump, scopul principal al democraţilor a
devenit acela de a scăpa de el cu orice preţ şi cât mai repede. Dacă
asta nu va reuşi rapid, e important să nu fie admisă victoria lui în
următoarele alegeri. Aşadar, iată principalele operaţiuni ale
războiului civil, deocamdată încă rece, din SUA:
Mişcarea #me too. Deoarece Trump e un mare iubitor al sexului frumos,
au hotărât ca pentru început să-i vină de hac pe partea asta şi să-i
strice reputaţia la electoratul feminin. Democraţii au organizat şi au
pus în mişcare pentru proteste în masă mulţimi de feministe
îngrijorate sexual. Nu ştiau nici ele împotriva cui protestau. Ori că
le violase cineva, ori că această josnicie abia urma, ele protestau cu
ţipete asurzitoare. Simbolul intelectului propriu îl purtau pe cap –
căciuliţe roz, după forma organelor lor genitale: ce e pe cap e şi în
cap. De aceste pseudo-dureri, fetele smintite îl acuzau, bineînţeles,
pe Trump, deşi acesta nu se făcuse remarcat cu vreun abuz. Dar aceste
proteste stupide n-au fost decât o încercare stilistică.
Operaţiunea “Starul porno”. Au găsit-o pe târfa Stormy Daniels, căreia
Trump chipurile îi plătise tăcerea. Au făcut gălăgie mare. Dar
rezultatul a fost un efect de petardă, din care au avut de suferit doi
avocaţi escroci – unul din partea lui Trump şi celălalt – al lui
Stormy. Amândoi au ajuns după gratii (ceea ce îmi încălzeşte inima –
totdeauna e plăcut când un avocat ajunge la închisoare), pe când Trump
a trecut prin asta ca gâsca prin apă.
Operatiunea “Psihopatul”. Se vede şi cu ochiul liber că Trump e o
personalitate excentrică, imprevizibilă, capabilă să-şi jignească
chiar şi apropiaţii; pe deasupra e narcisist şi elefant într-o
prăvălie cu porţelanuri. Asemenea preşedinţi nu au mai existat în SUA
şi de aceea stângiştii s-au decis să-l declare psihopat şi să-l
înlăture de la Casa Albă, ca fiind incapabil să-şi exercite
atribuţiile datorită instabilităţii psihice. Au plătit vreo doi-trei
psihiatri pentru declaraţii publice, dar şi operaţiunea asta nu a
produs decât o uşoară tresărire a aerului. Neobţinând vreun succes,
democraţii au înţeles că pişcăturile de ţânţar nu le vor aduce izbândă
şi s-au pregătit pentru provocări mai serioase.
Operaţiunea “Marioneta”. I-au fabricat adversarului Trump un dosar
fals, din care reieşea că ar fi agentul lui Putin şi că joacă după
fluierul rusesc. Au început o investigaţie grandioasă cu procurorul
Mueller în frunte. Ruşii spirituali se amuzau: “se pune Mueller cu
Stierlitz al nostru?” În doi ani au interogat zeci de oameni, au
cheltuit 20 de milioane de dolari, dar n-au demonstrat nimic. S-a
dovedit că nu e agent. A ieşit un fâs.
Operaţiunea “Complotul cu Ucraina”. A existat o încercare de a-l acuza
pe Trump că l-ar fi rugat pe preşedintele ucrainean Zelensky să
investigheze maşinaţiunile financiare din Ucraina ale lui Biden-
rivalul său principal în următoarele alegeri. N-au reuşit să
dovedeasca nimic, dar pe propriul lor Biden l-au pus în bătaia puştii,
căci are o muscă mare pe căciula. Atunci democraţii, exasperaţi, au
decis să-i organizeze lui Trump un impeachment pe această bază.
Deoarece sunt majoritari în Congres, au votat impeachmentul, dar ca
să-l scoată din Casa Albă aveau nevoie de minimum două treimi din
Senat, ceea ce a fost din start nerealist. Atunci de ce tot acest
tam-tam? Nici ei nu ştiu. Furia întunecă mintea.
Operaţiunea “Coronavirus”. Când, în februarie 2020, pandemia
coronavirusului a căzut pe capul întregii planete, democraţii şi-au
întrezărit şansa. Bineînţeles, nu ei au creat pandemia, dar au decis
s-o folosească pentru a frâna boom-ul economic – atu-ul principal al
lui Trump la alegerile viitoare. Totuşi Marx a avut dreptate: economia
e baza relaţiilor sociale şi tocmai ea determină tot restul în viaţa
unui stat. Întrucât sub Trump economia a luat-o brusc în sus,
democraţii au priceput că vor reuşi să-l învingă pe Trump în alegeri
doar frânând-o cu orice mijloace. Şi ce mai şansă- pandemia!
Toată ţara a fost pusă în carantină. Trump nu dorea carantină totală,
ci una limitată, dar cum aceste chestiuni nu le hotărăşte guvernul
federal, ci guvernatorii statelor, n-a putut face mare lucru în acest
sens – nu are acest tip de putere. În plus, zilnic turna gaz pe foc
principalul epidemiolog al ţării, doctorul Anthony Fauci, un democrat
convins. Acesta cerea nu numai închiderea parcurilor, şcolilor,
universităţilor, restaurantelor, ci şi a fabricilor şi uzinelor. Tot!
Iar asta ar fi automat adus un colaps economic şi ţara s-ar fi
cufundat într-o depresiune economică nemaivăzută. Dacă se opreşte
producţia, peste câtva timp (3-4 luni) se sparge lanţul materiilor
prime, iar refacerea lui poate dura ani de zile. E ca şi cum ai tăia
arterele unui om încă viu. De aceea, Trump a fost categoric împotriva
opririi industriei şi a încercat cu succes oscilant să-i convingă pe
guvernatori să nu ia măsuri extreme. Multe întreprinderi au continuat
să lucreze, în ciuda ordinelor guvernatorilor. Totuşi, şomajul a urcat
la un nivel nemaiîntâlnit de pe vremea Marii Depresiuni, bursa a
luat-o la vale iar democraţii îşi frecau cu entuziasm mâinile – sufla
un vânt prielnic.
E interesant de remarcat că maxima cotă a îmbolnăvirilor şi a
mortalităţii se observă în statele unde democraţii sunt la putere. Nu
pentru că virusul i-ar iubi mai mult, ci pentru că democraţii sunt
manageri mediocri. Mai mult, s-a dovedit că au mărit în mod artificial
mortalitatea, ca să aibă motiv să insiste asupra unei carantine şi mai
stricte şi asupra unei opriri totale a industriei. Astfel, în statul
New York, guvernatorul Cuomo a ordonat introducerea infectaţilor în
case de batrâni, ceea ce a dus la mortalitatea masivă a acestora. Asta
e deja crimă, dar e puţin probabil ca guvernatorul să ajungă după
gratii. Ei îşi protejează oamenii.
Până la urmă Trump a reuşit să convingă multe state să scoată treptat
carantina, oamenii au ieşit la lucru, au început să se redeschidă
afacerile şi economia s-a mişcat de pe punctul de îngheţ; bursa a
reacţionat imediat, acţiunile au luat-o în sus.
Democraţii au panicat din nou – dacă va continua aşa, în noiembrie
economia se va întoarce la nivelul de dinainte, ceea ce-i bine pentru
Trump. Şi deodată, spre bucuria lor, un nou noroc, de care s-au
folosit imediat:
Operaţiunea “Vieţile negrilor contează”- Black Lives Matter (BLM). În
oraşul Minneapolis s-a întâmplat un eveniment neplăcut. Un infractor
înalt şi solid, drogat pe deasupra, a opus rezistenţă poliţiei, fiind
reţinut după o infracţiune. Poliţistul a folosit o figură-standart
pentru cazuri din acestea şi i-a strangulat cu genunchiul carotida,
după care infractorul şi-a dat sufletul. Aici s-au întâlnit două
nenorociri: în primul rând, poliţistul a făcut exces de zel, apăsând
infractorul la pământ timp de aproape 9 minute şi s-a făcut direct
vinovat de moartea acestuia; în al doilea rând, banditul era, cum se
spune acum, afro-american. Astfel de întâmplări nefericite se petrec
uneori în America, dar şi în alte ţări. Poliţistul a omorât un
infractor, deşi nu ăsta i-a fost scopul: poate i-a sărit adrenalina
peste limite, poate şi-a pierdut minţile, poate i-au cedat nervii –
cine ştie? Nu uita că munca poliţistului nu e un desert. În fiecare zi
are de-a face cu rebuturi ale societăţii, cu risc pentru propria-i
viaţă. Gândeşte-te că nu oricine îşi ia un job ca ăsta – e nevoie de
un anumit tip de caracter, de un nivel înalt de adrenalină în sânge şi
de nervi de oţel – care, de obicei, mai cedează. Sigur că nimic din
astea nu justifică ce a făcut poliţistul şi, de regulă, poliţia face
mai întâi o anchetă internă, apoi, dacă există motive, predă afacerea
justitiei. Aşa s-ar şi fi întâmplat, dacă cineva dintre democraţi nu
s-ar fi prins că s-a ivit ocazia mult dorită, care oferă posibilitatea
ultimei bătălii decisive cu Trump. Moartea nămiloiului a fost ocazia
ideală pentru a zgudui toată ţara şi a aduce războiul rece la
temperaturi înalte. Tactica unei asemenea zguduituri e pur
provocatoare – nelinişti în masă, neapărat cu jaf, vandalism, abuzuri
şi ucideri. În America, ţară a legii, acestea pot să-l forţeze pe
preşedinte să ia măsuri extreme, de pildă, să activeze garda naţională
pentru restabilirea ordinii, ba chiar şi armata- există precedente
istorice. Iar acestea vor duce inevitabil la conflicte armate, vărsare
de sânge, vor apărea revolte şi mai sângeroase – iată o A Doua
Revoluţie Americană. Şi cine va fi vinovat? Desigur, Trump. Tot
sângele nevinovat va curge pe el, între timp vin şi alegerile şi cine
va vota un preşedinte cu mâinile mânjite de sânge? Nu e minunat acest
plan?
Pentru ca planul unei revoluţii să funcţioneze, e nevoie de patru
factori obligatorii: o situaţie revoluţionară (prilej şi combustibil),
o lozincă simplă şi clară sau o ideologie incendiară, bani şi, în
sfârşit, un leader carismatic.
Să vedem ce are stânga la îndemână azi.
Totul e în regulă cu prilejul: nămiloiul negru ucis de poliţistul
rasist în sicriul de aur. Combustibilul: tineretul derutat, spălat pe
creier şi cu vederi de stânga. Înmulţeşte toate acestea cu şomajul.
Azi, după colegiu, e îngrozitor de greu să-ţi găseşti un loc de muncă,
mai ales dacă eşti specializat în “liberal arts”, adica umanităţi: e
plin de tot felul de arheologi, psihologi, filosofi, teoreticieni ai
emancipării femeii şi ai drepturilor negrilor, actori şi poeţi
nerecunoscuţi, istorici literari şi diverşi alţi “specialişti”
inutili, cu datorii mari pentru studii şi fără nicio şansă de a le
plăti. Aceştia sunt marea majoritate. Nimic de zis – un combustibil
excelent. În plus, pentru o combustie de succes s-a descoperit un
catalizator puternic- coronavirusul. De trei luni, milioane de tineri
stau acasă în carantină, se plictisesc de inactivitate, le urcă
testosteronul – unde să-ţi reverşi energia şi afectele?
Cu lozinca la început a fost o bâjbâială. În vremea noastră, figuri ca
“pace popoarelor-pământ ţăranilor” nu mai merg. Nu prea aveai ce
alege, iar stânga avea la mână doar o carte de joc: divergenţele
rasiale. Aşa că i-au dat drumul sub forma simiescului Floyd în sicriul
de aur. Nu contează dacă rasismul, în caz că mai există pe ici-pe
colo, e anemic, marginal. Trebuie umflat, făcut din ţânţar armăsar,
trebuie acuzaţi bărbaţii albi de toate necazurile populaţiei de
culoare şi iată bulgărele de zăpadă care porneşte la vale.
Mai întâi negrii împotriva poliţiei, apoi toţi împotriva tuturor şi
iată, dăm foc ţării şi cu focul ajungem şi la alegeri. În ceea ce
priveşte banii, nu sunt probleme. Milionarii de stânga şi miliardarii
din Silicon Valley le fac donaţii uriaşe democraţilor. Iar Soros cu
miliardele sale şi ura împotriva Americii? Punga lui e mereu deschisă
pentru plata agitatorilor, demonstranţilor şi organizatorilor
dezordinii şi vandalismului. O mare masă de prostovani donează
organizaţiei BLM- Black Lives Matter, fără să bănuiască faptul că
totul, până la ultimul cent, merge în vistieria partidului democrat.
În schimb, cu liderul carismatic, în genul lui Troţki sau Hitler, nu
le-a ieşit. Nu au găsit o personalitate destul de marcantă, dar au
decis să nu tragă de timp şi să iasă la luptă fără lider. Pentru a
trece planul revoluţionar în fapte, statul major subteran al lui Obama
a dat drumul dulăilor de rezervă: organizaţia activiştilor negri, care
acţionează sub firma BLM. Agitatori plătiţi şi pierde- vară plictisiţi
au ieşit la demonstraţii (nu pe degeaba: au primit câte 50$ de căciulă
pentru o ieşire -Soros nu face economii în cazuri dintr-astea).
Marodeuri organizaţi au început să spargă vitrine şi să prade tot ce
găseau la îndemână. În final, democraţi smintiţi din Congres şi Senat
au căzut în genunchi şi le-au cerut negrilor iertare pentru
pseudo-păcate ale albilor, iar idioţii cei mai zeloşi (pentru bani
adiţionali) s-au pus la rând să sărute pantofii negrilor, cum pupă
catolicii papucul Papei de la Roma.
Emoţionalul Trump era să cadă în plasa provocării – era cât pe ce să
cheme armata şi să le cânte în strună democraţilor. Din fericire,
generalii şi ministrul apărării au reuşit să-l disuadeze şi să-l
convingă să lase poliţia să se descurce singură cu marodeurii, iar
demonstraţiile să se stingă singure, când se vor evapora aburii celor
cărora le “fierbe raţiunea revoltată”. Încet-încet, FBI a prins
instigatorii şi i-a băgat în închisori federale, de unde puterea
statală liberală nu-i poate scoate.
Cum am zis deja, fără un lider (führer, duce, comisar al poporului
etc) o revoluţie nu învinge, ci se stinge treptat. Ceea ce se întâmplă
acum. Au urlat, au spart geamuri, au prădat, au dat foc la câte ceva,
au omorât chiar câţiva poliţişti, dar totul începe să se calmeze. Mai
sunt demonstraţii pe ici-pe colo, dar deja fără vandalism şi ucideri.
Poporul muncitor, dornic de lucru, iese la treabă, se redeschid
business-uri. Carantina se ridică încetişor şi sper că peste încă vreo
lună- două totul va reintra în normal. Bineînţeles, dacă democraţii nu
vor găsi o nouă modalitate de a-i trage o copită preşedintelui. Vom
trăi şi vom vedea…”
O excelentă analiză, pe care am citit-o ca pe o nuvelă polițistă, cu sulfletul la gură. Sper ca finalul să – l putem afla într- o lună-două , nu în ani sau decenii.
Om muri și-om vedea !
O scrisoare extrem de interesanta primita din SUA, care dezvaluie toate aspectele intamplarilor recente si legatura lor cu trecutul indepartat si cel apropiat. N-am crezut ca voi apuca ziua cand in SUA se intampla ceea ce s-a intamplat in Romania si poate se va mai intampla. Nu stiu daca toata sleahta aia de sorginte democrata se poate numi „progresisti”, poate niste anarhisti care doresc puterea cu orice pret si mijloace. E bine de stiut ca urmarim acelasi „film” si aici in Romania si in SUA, numai ca „sala” nu e aceeasi.
(ceea ce îmi încălzeşte inima –totdeauna e plăcut când un avocat ajunge la închisoare), …
(nu mai stiu din ce film .. un alb rasist) :Pe strdada 2 cadavre lovote de masini. Un avocat lab si un negru. Care este diferenta ?
???
In fata negruslui sunt urme de frana!!!!
Sau
– Ce este negru si merge bine pe un avocat ?
– Un doberman!
Un punct de vedere care se lărgește până la o sinteză istorică. Aceasta este interesantă și edificatoare, mai ales pentru că luările de poziție la care am avut acces până acum au venit de la ne-americani, respectiv de la analiști care se situau de partea uneia sau alteia dintre părțile aflate în opoziție din zonă (democrați sau republicani), în timp ce autorul pare a fi neutru politic, deși aprobă mai degrabă politicile economice republicane și bifează cu satisfacție încercările nereușite ale democraților de a-l ”dărâma” pe președinte. Descrierea situației actuale și de ansamblu din zonă este verosimilă: recunoaștem mentalitatea, manevrele și metehnele democraților, mai ales că acestea s-au cam impus și în lumea noastră, chiar dacă filtrate prin perspectivele, procedurile și practicile comunității europene. Concluziile scrisorii sunt optimiste, fiindcă prevăd liniștirea mișcărilor sociale americane, dar unele caracteristici ale societății americane, cu realism descrise de autor, cum ar fi creșterea categoriei de populație care trăiește din alte surse decât din muncă, needucată, agresivă și dependentă, lasă să se întrevadă și viitoare confruntări, în care această categorie poate fi folosită ca permanentă masă de manevră de către politicieni. Mai trebuie luat în considerare și contextul internațional, care include rivalitatea cu China, ca și dinamica generală a proceselor internaționale. O continuare excelentă a acestei analize ar fi studierea consecințelor tuturor acestor evoluții asupra situației actuale și viitoare a țării noastre, la rândul ei dependentă atât de ceea ce se petrece pe continentul american, cât și de evoluțiile de pe cel european. Luând în considerare faptul că statutul nostru de dependentă are în primul rând o cauzalitate internă și abia apoi una externă, poate că se mai găsește câte ceva de făcut, inclusiv în această privință.
Cu un singur lucru nu sunt de acord: ca Trump este un narcisist emotional.
Trump este un tip foarte calculat, cu o experienta de viata considerabila si cu o capacitate de a distinge realitatea fata de Fake News incredibila.
Faptul ca ar fi un om care actioneaza emotiv este doar o masca pe care si-a construit-o ca sa-si induca in eroare adversarii.
Daca ar fi fost o persoana emotiva nu ar fi rezistat la imensele atacuri din toate partile.
Foarte bun și o descriere foarte plastică, pe deasupra. Finalul îmi pare optimist. Democrații, mă rog, globaliștii de fapt, cei ce controlează deep state/statul profund/paralel, nu așteaptă. Revoluția de confirmare a noului regim s-a pornit, intenția e clară, scopurile și țintele au fost definite. Un proces început demult a intrat în faza finală. Singura teamă, probabil cea care a precipitat lucrurile, constă în bănuiala că Trump nu e singur, că partida sa ar putea chiar să înceapă o adevărată „drenare a mlaștinii”, că nu au în față doar o întîrziere ci există riscul unei replici.
Autorul se înșeală cînd face referire, cred, la alde Mattis și Esper. Respectivii nu au vrut deloc să-l tempereze pe Trump pentru a-l împiedica să cadă într-o capcană. Au vrut doar să-i compromită suplimentar imaginea și să insinueze „ilegalitatea” apărării statului cu mijloace militare, dacă situația o va cere. Demența distrugerilor și demolărilor nu cred să se fi stins, poate doar s-au repliat pentru a se sincroniza mai bine cu calendarul, să-i zicem, electoral, deși chiar ideea de alegeri libere și corecte a cam murit în SUA. Și în SUA, adică.
Nu a amintit despre mare confruntare care se întîmplă în legătură cu modalitățile de votare, probabil bătălia care va păstra America sau o va distruge. Trump nu vrea să abdice, Dragnea gen (ca să ne prostim cu slangul actual), și să accepte mizerii hoțești la vot. Iarăși, nu depinde numai de autoritatea executivă sau de nivelul federal al puterii. Vom vedea, dar semnele nu sunt bune.
În noiembrie se decide soarta Americii, dar și a lumii vestice în bună măsură. Realegerea lui Trump ar mai da o speranță, doar speranță, lupta va fi oricum crîncenă. Înfrîngerea în fața coaliției globaliste (vezi și perfecta colaborare între un sociopat periculos neocon ca Bolton și mașinăria propagandistă stîngisto-democrată) ne-ar arunca deplin în „noua realitate”. În care va fi îngrozitor de trăit și în care speranța că vom da botnița jos se va ofili odată cu umanitatea din noi.
Nu stim care va fi rezultatul „ostilitatilor” americane, noi oricum le vom duce pe ale noastre, numai cei cu „nasul” american in suflet, sunt cu sufletul la gura.
Despre „noua realitate” ar trebui sa le spuneti tefelistilor, #rezistentilor si altora, „telectuali” de varf, care stau acum la umbra amortiti de caldura sufocanta de afara.
N-am înțeles partea de final. Exact aia e noua realitate, cea în care se lăfăie tăticii tefeliștilor și în care zumzăie monoton tefeliștii însiși, fără să înțeleagă mare lucru despre nimic.
Oarecum amuzat, îmi extrag nasul din complimentul prost mascat (dacă era nașul… limba română de asta are diacritice) pentru a verifica dacă s-a produs vreo schimbare și ambasada nu mai are nicio influență, din deal la Cotroceni pînă-n vale la Piața Victoriei. Mmmnu, tot mare a rămas, așa că e esențial ce se întîmplă în America pentru viermuiala din România, indiferent ce speră penelacii sau alți disperați asemănători care ar vrea să nu se schimbe nimic și să-și facă de cap la nesfîrșit.
Imi cer scuze si multumesc pentru efortul de a intelege, insa ori tastatura sau calculatorul nu este setat cum trebuie si trebuie sa fac mai multe manevre pentru a scrie cu diacritice (multa pierdere de timp).
Esential este faptul ca lucrurile sunt grave, fie cu noua realitate sau cu cea veche, la noi conteaza mai putin.
[…] Un punct de vedere din Statele Unite […]
Aș mai adăuga că establishmentul republican care nu l-a înghițit niciodată pe Trump, acționează prostește.
Pe lângă Collin Powell care a declarat public că nu-l va vota pe Trump, s-a trezit cu o declarație similară și fostul președinte, Bush.
În plus, senatorul republican de Florida, Marco Rubio, un apropiat al familiei Bush a semnat o scrisoare publică prin care Trump este „certat”.
Ăștia se adaugă senatorului Mitt Romney.
Deci tabăra republicană este subminată din interior într-un război, devenit total.
Pe de altă parte, Bill de Blasio, primarul democrat al New York-ului, a tăiat 1 miliard de dolari din fondurile poliției newyorkeze, într-un oraș în care criminalitatea este în creștere rampantă sub conducerea democrată.
În opinia mea, se poate ajunge ca New York să ajungă în situația Detroit-ului.
Ce vă face De Blasio cu miliardul?
A declarat că-l va dirija spre organizațiile de tineret.
Deci practic mișcările de tip Antifa vor fi subvenționate legal de primărie.
Remarcabil. Mulțumesc!Trimis de pe smartphone-ul meu Samsung Galaxy.
Excellent, excellent. We like it in English, so our kids will be able to understand it.
Statele Unite sunt departe, județul Mehedinți, com.Corcova sunt aproape. Trimiteți un control inopinant la primărie și verificați dosarele de ajutoare sociale si pensiile de handicapati !! Ajutor social si au pamant si animale , pensie de handicap si conduc tractoare …. mergeți!!!
Incredibil, pentru prima dată, după multe luni, am citit ceva atât de lung atât de repede. Parcă au trecut treizeci de secunde, de la început până la sfârșit.
O minte lucidă, clară, care se exprimă în mod firesc, fără arabescuri stilistice și fără neologisme sofisticate menite să pună forma înaintea conținutului.
Pe fond, aș spune că, deși ,, loviluția progresistă” pare că fâsâie și se dezumflă, problemele de fond ale Americii, acumulate timp de generații, rămân, iar milioanele de frustrați, derutați, sau nemulțumiți de orice fel vor mocni în continuare în zonele sărace în ale orașelor, în special în aglomerările marilor metropole.
Donald Trump ar trebui să realizeze că aliații naturali ai albilor educați și muncitori, care produc plus valoare, taxe și impozite, sunt asiaticii, atât micii întreprinzători din zonele urbane americane, cât și cei din afară, în special chinezii, coreenii și japonezii. De ce ? Pentru că au în comun apetența pentru muncă, creație, familie și tradiție.
Dacă cineva își amintește de vreun savant rămas în istorie, sau creator notabil de artă, sau compozitor de geniu, sau scriitor remarcabil, sau expert în IT, construcții de nave spațiale, automobile, sau muncitor de înaltă calificare și disciplinat la banda de montaj, etc, din zona socială a afro-americanilor și liber profesioniștilor spălați pe creiere, îl rog să ne lumineze.
Îmi amintesc că la precedenta rebeliune neagră proprietarii asiatici de mici afaceri de consum și-au apărat bunurile cu armele de foc din dotare, cu toată determinarea.
Dacă Trump nu înțelege acest adevăr simplu, va rămâne singur și se va pierde. Atât el, cât și Partidul Republican în ansamblu.
În locul lui Donald Trump aș fi ales motto-ul ,, America Muncii și Valorilor Reloaded”, nu ,,Anerica First”.
In Toronto au fost doi Consilieri municipali care au introdus o motiune pentru a taia fondurile politiei cu 10%. Spun ei ca asa „au cerut rezidentii din Toronto”. I-am scris unuia sa intreb de ce vorbeste in numele meu si al majoritatii cetatenilor din Toronto- cam 6 milioane – cind numai 20,000 au semnat o petitie in sensul asta? Deci, 0.3 % din populatie a cerut.
Motiunea nu a trecut.
Tot de pe-acolo, dar cu ceva timp în urmă :
Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva
Autor: Adrian Câciu2 iulie 2020
Economistul Adrian Câciu a scris o opinie cu privire la ”realitatea românească” pe care toți am trăit-o în ultima perioadă și vom continua să o trăim și în viitor.
Las si eu asta aici. Veți regăsi acest decalog implementat in toată splendoarea sa în ultima perioadă. Dacă nu regăsiți realitatea românească în acest decalog, discutăm în comentarii.
Să purcedem, deci:
Decalogul Chomsky
1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate
Pentru aceasta: Să distragi permanent atenția de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoțional.
Până să apară Covid era poluarea din Capitala. Acum. Avem Covid si asta ne mănâncă tot timpul.
2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai națiunii
Pentru aceasta: Inventează false amenințări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real opinia publica, iar apoi oferă soluțiile.
Un exemplu: Favorizeaza insecuritatea cetățenilor, creeaza o criză sanitară și economică apoi prezinți guvernarea providențială care salvează națiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu prețul limitării propriilor libertăți democratice.
3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău
Pentru aceasta: Mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumata de guvern), “gri” (parțial asumată) și “negre” (niciodată asumata) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamență preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porții anuale, conform unui program anunțat.
4. Poporul trebuie să creadă ca și ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău este tot pentru binele său
Pentru aceasta: Să obții acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obișnuiește cu ideea și înghite tot, dacă e prevenit îi amânat.
5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu îi permită sesizarea legăturii dintre cauze și efecte
Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca și cum ar avea cu toții o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepti mulțimile spre un tip de gândire superficială, naivă și cu predispoziție la intoxicări informaționale.
6. Poporul trebuie dezobișnuit să problematizeze realitatea și să acționeze sub impulsul emoțiilor
Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente și la reacții glandulare, nu la rațiune. Să încurajezi reacțiile emoționale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.
7. Poporul trebuie obișnuit cu satisfacții ieftine, care să îi ocupe timpul și să îl demotiveze în atingerea unor idealuri superioare
Pentru aceasta: Un sistem de învățământ corupt și nefuncțional este instrumentul ideal de a ține cetățenii în ignoranță și a manipula opiniile colective după bunul-plac.
8. Poporul nu trebuie să aibă acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă și obiectivă
Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul și îl țin legat de emisiuni și seriale vulgare, ce trag inteligența în jos.
9. Poporului trebuie să îi fie indus spiritul turmei
Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputință. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turma și sunt ușor de controlat.
10. Poporul nu trebuie să creadă în existența strategiilor și mijloacelor oficiale de manipulare
Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle științelor pentru a cunoaște punctele slabe din psihologia individului și a mulțimilor. În același timp, să discreditezi aceste cunostințe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele și strategiile statale de manipulare.
Cat adevar si ce analiza…….FELICITARI DOMNULUI !!! Si dumneavoastra ca ne-ati dat aceasta analiza fff adevarata……………..Sunt curioasa cand v-a da coltul criminalul de Soros ce se va alege de toate ONG-urile lui…………..
„O ANIVERSARĂ” A LICURICIULUI DOLOFAN, ÎMPREUNĂ CU DEVOTAȚII SĂI SLUJITORI
Nimic n-ați văzut pe planeta România, compatrioți, dacă nu i-ați văzut fața lui Ludovic cel Bun Întâiul uitându-se cu venerație la „președintele lui” în timp ce acesta silabisea, puncta și accentua, în stilul său consacrat, niște cuvinte de LOVE & UDERSTANDING pentru partenerul strategic, cel care se aniversa în avans, pe 2 iulie 2020, pentru data de 4 iulie 2020! Nu știu dacă pot să vă explic ce făcea Ludovic cu mâinile în timp ce președintele lui folosea cu mare măiestrie vorbele: „partenereat”, „principile”, „declarațea comună”, „sublineat”, „contribuțe”, „coperării”, „aleanțelor”, „relațea”… etc. Întâi le-a întrebuințat ca să se mângâie, duios, pe față… apoi și le-a trecut cochet, prin freză… apoi și le-a pus, cucernic, pe piept… apoi le-a ținut „cort” în dreptul esofagului, adică, în fine… a făcut gestul acela de mare înțelepciune și răbdare, cu buricele degetelor lipite, așa cum numai la marii gânditori ai lumii și la filosoful Gabriel Liiceanu ați mai pomenit. Iar Mr. Bean ar fi fost invidios pe o asemenea mimică desăvârșită, venind, totuși, de la un amator din sud-estul Europei.
În discursul său, Adrian Zuckerman ne-a mărturisit că s-a temut, nu demult, să nu rămână singur și trist „la aniversară”. Și cum lăcrima el în batistă la o așa perspectivă dureroasă, a venit Klaus, l-a mângâiat și l-a îmbărbătat, promițându-i că nu va fi vreodată singur atâta vreme cât este el președinte. Să-l ascultăm pe ambasador:
„Am mai spus acest lucru de multe ori: poporul român nu are prieten mai bun decât Statele Unite. Iar Statele Unite nu au prieten mai bun decât România. În urmă cu câteva săptămâni m-am întâlnit cu preşedintele Iohannis. Am menţionat cât de importantă este Ziua Independenţei pentru noi şi i-am spus că voi sărbători naşterea ţării noastre chiar dacă va trebui să fac acest lucru singur. Preşedintele s-a gândit preţ de câteva clipe şi a spus: «nu veţi fi niciodată singur; eu voi fi întotdeauna alături de dumneavoastră!»…” ( discurs la Ambasada SUA, 2 iulie 2020)
Și a fost. Nu m-am mirat deoarece eu nu cred să fie vreun cetățean care să se îndoiască de marea sensibilitate și enorma empatie a președintelui Klaus. Iar acesta, ca să nu vină la „aniversară” cu mâna goală, l-a adus și pe Ludovic cel Bun Întâiul, frumos ambalat. Care Șică a prins momentul festiv și a trântit și el, decisiv, cu secrețiile nazale în fasole:
„Nu mă pot abţine să vă spun că mă bucur să fiu alături de preşedintele României şi de ambasadorul Statelor Unite ale Americii, oarecum într-o premieră a ultimilor ani, în care preşedintele şi premierul rareori au stat împreună şi mă bucur că s-au terminat boicoturile din partea unor forţe politice, care, din motive obscure şi de neînţeles, refuzau să participe la sărbătorile naţionale ale Statelor Unite ale Americii şi ale celor mai importanţi parteneri ai noştri!”
Nu spun cu cât tupeu a mințit Ludovic… căci ne amintim că președintele Iohannis a fost la tradiționala recepție și cu premierul Cioloș, și cu premierul Tudose , și cu premierul Dăncilă, ca să nu mai zic de Ponta Victor care a fost, la vremea lui, la același „bal” în 2012, 2013 și 2014. Însă pot să-i explic lui Ludovic-cel-Mândru-că-e-premierul-lui-Klaus motivele „obscure şi de neînţeles” din pricina cărora Dragnea, Tăriceanu și Dăncilă nu au dat curs invitației MARELUI LICURICI, în urmă cu doi ani.
Pe 28 iunie 2018, cu doar o zi înaintea recepției de la Ambasada SUA, pe site-ul acesteia a apărut următoarea declarație comună a 12 state (Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Suedia şi Statele Unite ale Americii):
„Noi, partenerii şi aliaţii internaţionali ai României, facem apel la toate părţile implicate în modificarea Codului Penal şi a Codului de procedură penală să evite schimbările care ar slăbi statul de drept sau capacitatea României de a lupta împotriva infracţionalităţii şi corupţiei. (…) Urmărim cu atenţie schimbările la codurile penal şi de procedură penală şi ne menţinem îngrijorarea (bla-bla-bla… bla-bla-bla…, nu vă mai plictisesc, n.n.). Încurajăm toate părţile implicate să reexamineze răspunsul experţilor juridici români precum Consiliul Superior al Magistraturii şi să solicite sprijinul experţilor juridici internaţionali cum sunt Grupul Statelor împotriva Corupţiei şi Comisia de la Veneţia.”
Era, deci, a-nu-știu-câta-intrare cu 12 perechi de bocanci văcsuiți occidental în politica internă a României. La ASTA au protestat prin absență cei trei, inflamându-l enorm pe
cel-mai-descoperit-dintre-acoperiți, recte, Radu Tudor! Acum… să nu credeți că producătorii aceștia de scrisori au prea multă imaginație… Vă demonstrez eu că n-au, deoarece pe 3 aprilie 2019 au ticluit o nouă scrisoare, geamănă cu cealaltă, „dăcât” că nu s-a născut în aceeași zi:
«Noi, parteneri internaţionali şi aliaţi ai României, chemăm toate părţile implicate în elaborarea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului care modifică legislaţia referitoare la domeniul Justiţiei să se abţină de la modificări care ar slăbi statul de drept şi capacitatea României de a lupta împotriva criminalităţii şi corupţiei (…) Este esențial ca România să țină seama de recomandările organismelor Consiliului Europei, cum ar fi Comisia de la Veneția și GRECO, ale Parlamentului European, ale Consiliului Uniunii Europene și ale Comisiei Europene din ultimul său raport în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) și să asigure o justiție eficientă, transparentă și imparțială.»
Adică, aș spune, dragii mei compatrioți, ca pentru proști. Proști care n-au ținere de minte.
Și-acum, după această mică digresiune istorică, să revenim la ovinele noastre contemporane și să observăm, cetățeni, că de când cele 12 state au, în sfârșit! „guvernul lor”, nici scrisorile comune nu mai vin cu aceeași vioiciune. De aceea trag concluzia că jurămintele „de cununie ” ale noii conduceri bistomacale -că bicefale nu pot să-i zic- au fost, de astă dată, serioase și înflăcărate. Ca și practicile erotice…
Căci trebuie să constat că, deși au trecut 16 ani de când președintele Petrov a sintetizat politica externă a României prin „Decât să sug… la mai mulți licurici mai mici, mai bine sug… la licuriciul-cel-mare…” geniala sa viziune strategică nu numai că este încă valabilă, dar chiar a fost și îmbogățită în ultima vreme, prin generozitatea conducerii liberale, astfel: „Decât să nu sug… la nici un licurici, mai bine sug… și la ăla mare, și la ăla mijlociu, și la ăia mici, la toți-toți, ca românul imparțial și profund euroatlantic!”
Mi-a plăcut.
În privința lui Fauci însă, nu sunt de acord. Eu am un cult pentru specialiștii de înaltă clasă, și nu cred că Fauci face jocul democraților.
Cred că el se înscrie în corul epidemiologilor care sunt conștienți de pericol și recomandă închiderea a tot și a toate pentru stăvilirea virusului.
Sigur că soluția ideală e asta, însă politicienii nu-și permit să pună totul în stand by, pentru că au în grijă economia și viața materială a oamenilor, de aceea se recurge la un compromis care încearcă să mulțumească ambele părți, cu mai mult sau mai puțin succes.
Un asemenea compromis e ideal numai dacă populația respectă regulile recomandate, dar, cum niciun popor nu e educat și disciplinat 100% (doar chinezii ajung la 90% în privința disciplinei), compromisul nu rezolvă mare lucru.
Se încearcă un compromis imposibil, care va accentua, din pacate, criza
Foarte, fiarte interesant. Multumesc!Ar fi buna si o evaluare facuta de un cetatean american cu afinitati
https://halturnerradioshow.com/index.php/en/news-page/news-nation/let-them-burn-the-cities-to-the-ground-do-nothing-they-re-all-democrat-areas
Let Them Burn the Cities to the Ground; Do NOTHING – they’re all DEMOCRAT Areas
Nation News Desk 31 May 2020
Discurs cu potential de imixtiune si subversiune
Discursul ambasadorului american la Bucuresti, Adrian Zuckerman, sustinut, joi, la recepţia de Ziua Independenţei SUA a fost caracteristic pentru limba de lemn a corectitudinii politice si potentialul de imixtiune si subversiune. Corectitudinea politica, imixtiunea si subversiunea sunt mijloace ale scopului Globalismului de slabire si subjugare a Natiunilor. “SUA rămân angajate în îmbunătăţirea statului de drept în România, să asigure suveranitatea şi securitatea României şi să creeze oportunităţi pentru toţi românii, să prospere”, a declarat diplomatul Washingtonului. Ne prosternam, aplaudam?! Nu este cazul. Si iata de ce:
Statele Unite nu pot “imbunatati” la alte state ceea ce la ele acasa se afla intr-o grava deteriorare. SUA derapeaza periculos si condamnabil spre un stat rasist si infractional. Substratul afirmatiei potrivit careia SUA rămân angajate în îmbunătăţirea statului de drept în România rezida in potentialul ei de imixtiune in problemele justitiei independente si statului de drept din Romania. Pe fond, pretentiile de “model” american si de a da “lectii” americane privind statul de drept sunt de un ridicol si penibil absolute. “Modelul” si “lectiile” americane privind statul de drept au valoarea unei multimi vide, fara niciun continut.
Afirmatia ca SUA sunt angajate să ne asigure suveranitatea şi securitatea exprima o obiectualizare a Romaniei. A fi tratati ca un obiect, ca un bun propriu, eventual drept un al 52-lea stat american ne exclud din start independenta si suveranitatea, valori existentiale ale statalitatii. Va “aparam”, si nu oricum, ci ca “asigurare”, e ca o lozinca de paznic globalist al unui spatiu national luat in proprietate. Linia globalista dintre a apara si a supraveghea e foarte inselatoare. In termenii globalismului orwellian, ea este de facto o stavila pentru cei dinauntru fata de libertatea dinafara.
Spusa lui Zuckerman ca SUA vor crea oportunităţi pentru toţi românii să prospere este o aberatie, o himera. Ea ascunde si un potential imens de subversiune. Cum sa “creeze” oportunitati? Ca in SUA, unde democratii “progresisti au inlocuit comunismul de clasa cu comunismul de rasa, urcand in carca populatiei creatoare o pletora de negri primitivi si paraziti?! Sufera si republicanii de aceeasi boala “progresista”, de comunism globalist, care a inlocuit clasa cu rasa?! Care aboleste diviziunea dintre valoare si nulitate?! Trump a semnat zilele trecute, la sugestia “printisoarei” Ivanka, sub pretextul promovarii “talentului”, un ordin prin care diploma universitara nu mai este obligatorie in ocuparea unei pozitii in Guvern. Incultii care au “talentul” lenei si furtului vor ajunge astfel sa-i conduca pe cei culti si creatori! Educatia, munca si competitia nu pot fi anulate prin acte administrative fara riscurile de a prabusi societatea, cum s-a intamplat cu comunismul de clasa. Fara motorul meritocratic, SUA vor pierde toate competitiile si vor ajunge in coada civilizatiei.
Este cat se poate de limpede ca cine i-a scris lui Zuckerman discursul, probabil consilierul politic al ambasadei americane, ori nu are proprietatea cuvintelor, a verbelor “a asigura” si “a creea”, ori le-a folosit in virtutea culturii posesive a Globalismului, de “proprietate” asupra Natiunilor. Numai Globalismul, ca ideologie si politica ale “rasei alese” si “suprematiste”, considera ca ceea ce produc Natiunile si chiar Natiunile insele le apartin, o expresie a unor relatii anacronice, ca intre stapani si sclavi. Apelul lui Zuckerman la “vigilenta” globalista e de un tragism disperat, cu accente comice: “Iubiti-ne pe Noi si urati-i pe Ei!”. Cat priveste apelul din final, la “curaj” si “apararea democratiei”, este de o hidosenie desavarsita a subversiunii. In acceptiunea Globalismului, “curaj” inseamna atacuri si subminari la adresa Natiunilor, iar “democratia” este o anarhie dirijata, inapoia careia se afla asupritoarea suprematie evreiasca, in SUA si In Lume. No, thanks! Natiunile au alt drum. Doctrina “My way” isi arata deja roadele. Visul Natiunilor e visul chinezesc, de a ajunge libere de Globalism, natiocrate, suverane si puternice, precum Natiunea Chineza. https://www.agerpres.ro/politica/2020/07/02/zuckerman-sua-raman-angajate-in-imbunatatirea-statului-de-drept-in-romania–534107
Nu uita ca datorita SUA a-ti putut sa va dezlipiti de rusi si sa fiti independenti- la americani nu trebuie sa le spui de doua ori ca nu sunt doriti si apreciati in Romania – imediat va taie ajutorul economic si politic si isi retrag armata. O sa va ajute Comunitatea Europeana daca o sa aveti probleme cu Rusia (gluma buna)….
a-ti
Nu e greseala „de tastatura”, nici facuta din graba…
Nici vorba – dezlipirea de rusi a fost platita de Romania si a fost lichidat Georghiu Dej; apoi, dupa negocierea dintre Ceausescu si Israel a fost posibila curatenia de paraziti din institutiile si „organele” Romaniei.
La care americani?
Schumer, Blumenfeld, Feinstein, et co-religionarii?
Glumesti slab si ameninti … ca ei.
Sigur, ai uitat ce a facut Reagan Rusiei si dintr-odata zidul din Berlin a cazut si revolutiile au inceput in Europa de Est- da, lucrurile au inceput sub Dej, dar independenta totala si democratie mai greu.
Prin acordarea președinției pe viață lui Putin, Rusia revine la visul măreției sale imperiale.
Instalarea unui nou Țar la Kremlin, Țarul Putin, înseamnă instaurarea unui nou imperiu rus.
Și un imperiu rus este motivul unei îngrijorări maxime pentru România.
De acum înainte, bomba nucleară se află în mâinile unui singur om care poate dispune neîngrădit de folosirea ei.
Tiran în Coreea de Nord, Țar în Rusia, Sultan în Turcia, la care se adaugă regimul dictaturii partidului unic într-o Chină care începe să imite Japonia războinică și expansionistă a secolului trecut sunt oare semne ale declinului democrației pe plan mondial?
Simbolistica legiferării puterii despotice de facto, este terifiantă.
Dovedește că s-a trecut în forță de la tatonări și aparențe ale unei conduceri cât de cât democratice, la absolutism.
Iar societatea rusă îmbrățișează această nouă formă deoarece i se potrivește ca o mănușă.
Și aici este pericolul imens, când masele sunt capabile de orice la un semn al „tătucului”.
Exemplul cel mai bun este Coreea de Nord cu o populație obedientă până la pierderea individualității proprii.
Mi-e teamă că ideea revenirii Basarabiei acasă este pierdută pentru totdeauna.
Vorbind de interesul național, dar strict al României actuale, noua realitate legiferată de Moscova, determină țara noastră să-și întărească politica defensivă într-un mod foarte „agresiv” prin amplificarea prezenței NATO sau americane, inclusiv prin baze militare navale la Marea Neagră.
Deja, amenințarea potențială a Rusiei a trecut la alt nivel.
Și atacurile brutale de acum vreo două săptămâni ale diplomației ruse la adresa strategiei de apărare a României, constituie un serios semnal de alarmă care necesită o întrunire de urgență a CSAT.
Glume de om fricos – nu bagi de seama ca la Putin trebuie alegeri – el are mesaj clar al majoritatii si il declara ca program… culmea! se si tine de cuvant!
Erdogan – vrea sa fie liderul Islamului da-l incurca wahabitii sustinuti de America.
.. ce treaba ai cu Coreea de Nord?
Chiar ca e o asociere/referinta care descalifica orice intentie serioasa.
In Basrabia romanii trebuie sa re- devina majoritari – ca romani, nu doar cu vorba… si sa vada ca romanii din UE au ceva in plus sufleteste si omeneste.
Aceste lipsuri fac imposibile unirea, nicidecum Rusia, UE, SUA, etc…
Articolul complet, „Țarul Putin” se află la: (https://mipopescu.wordpress.com/12-ue-si-nato/tarul-putin/)
Numele de James Peit iti zice ceva?
Nu
Sloganul optimist al guvernului britanic al lui Boris Johnson este ” build ! build ! build ! ” .
Cu investitii in infrastructura de transport , scoli si spitale de 5,5 miliarde de lire sterline Johnson vrea sa dea un impuls economiei si societatii britanice .
Se compara cu programul ” New Deal ” al lui Roosevelt din anul 1936 care a scos SUA din recesiune cu mari investitii guvernamentale .
Perla investitiilor britanice este un tren rapid Londra – Leeds , 196 de mile englezesti , care va scoate din izolare zonele uitate din Nottingham si Leeds .
Mintea mea nu s-a putut impiedica sa transforme in euro – lei aceste 5,5 miliarde de lire sterline si sa compare cu ce se face in Romania in ultimul an , investitii majore de infrastructura de transport , stiind ca Regatul Unit si Romania sunt tari dificil de comparat una ca alta .
Din 2019 pana astazi , noi investitii in stadiul de santier , in infrastructura de transport :
– calea ferata Gara de Nord – aeroportul Otopeni , 90 de milioane de euro
– centura Radauti , 11 milioane de euro
– autostrada Cristian – Rasnov – 53 de milioane de euro , aceeasi suma pentru autostrada Bors – Biharea si centura Timisoara Sud
– autostrada Sibiu – Boita , 129 milioane de euro
– sectoarele Craiova – Bals – Slatina ale drumului expres Craiova – Pitesti , 211 milioane de euro
– podul Braila – 500 milioane de euro
Adunand , investitii in stadiul de santier in ultimul an de un miliard de euro , din care drumul expres Craiova – Pitesti si Sibiu – Boita sunt suportate direct de la bugetul de stat , finantarea europeana cuvenita nefiind inca acordata .
Suntem la 20 % din investitiile prevazute de britanici in Regatul Unit , britanici care sunt , nu-i asa , mai evoluati cultural si economic decat noi .
Miraculos .
Pana astazi 3 iulie nu s-au depus contestatii impotriva castigatorului lotului 3 al drumului expres Craiova – Pitesti , Valea Mare – Colonesti ( Olt ) , 31 de kilometri .
Ultima zi pentru contestatii este luni 6 iulie .
Doamne Ajuta .
Acest lot 3 semnat inseamna 75 % din drumul expres Craiova – Pitesti , o foarte mare investitie , strategica si binefacatoare pentru cele 5 judete ale Olteniei .
Comparabila cu ajungerea autostrazii la Constanta in 2012 si elanul dat de aceasta dezvoltarii sudului Dobrogei de atunci .
O întrebare, vă asigur că o pun în mod serios.
Înțeleg că pentru șoselele naționale, de exemplu, segmentul de la orașul A până la orașul B, se obțin fonduri europene.
Dar, în jurul orașului A, primarul dorește un inel de centură ca să nu aglomereze centrul localității.
Oare banii pentru acest inel nu sunt de la administrația locală, conform unui principiu de autonomie economică locală?
Sau totul este centralizat?
Vă întreb deoarece văd că apar tot felul de contestații care împiedică până și începerea lucrărilor pentru magistrale, chiar dacă este vorba de porțiuni mai mult de interes local. Sigur, o centură poate fluidiza circulația.
Analiza foarte completa si adevarata – Trump e narcisistic dar este un patriot adevarat cum au fost putini inaintea lui. Armata federala nu a vrut sa-l ajute (Garda Nationala e armata fiecarui Stat) ca sa evite o situatie delicata cand soldatii ar fraterniza cu demonstrantii plus ca situatia nu era chiar atit de catastrofala ca sa declare stare de urgenta. Perfidia partidului democrat este fara margini si este vecina cu tradarea. Din cauza lor suntem aproape de razboi civil. Nu este prima oara cand SUA este atacata din interior de marxisti. Partidul comunist a fost declarat ilegal in SUA in 1954 pentru ca era un agent strain care primea bani din URSS si scopul era sa schimbe SUA prin violenta. Se pare ca este activ din nou cu intarituri de anarhisti si extremisti de stanga. Totul arata organizat pe echipe care sparg, golesc si dau foc la pravalii si care stiu cum sa provoace politia. Majoritatea sunt inarmati, asa ca politia daca deschide focul, va fi razboi civil. Sa ne rugam sa fie liniste dupa alegeri.
pai depinde de voi si de felul in care viotati. Daca votati „corect” sau nu …. Oricum numa magar sa fie!
Insa ref la mes tau din IULIE 4, 2020 LA 4:49 AM…..
Ma americanu’ lu covid prajit .. ca care ajutir economic de la mjuricani ba? Hai zi cati bani ma? Se ofera cumva o finatare si cooperare ptr reactoarele 3 si 4?
Ca care ajutir politic ma ? Discursu lu Adi Zaharescu ? Ducva-se Adi .. da unde se duse Gatiimasi (la FP!)
Nu de lata dar se pare ca Murica nu prea agrfeaza toicvmai tendinta romaneasca ptr independenta.. Apreciaza mai mult pe aiai care au fost smirna la ordine kremlineze …
Ia vezi cine sint astia: comunista anarhista, trotkista… si – cu voia dumneavostra – membre de elita ale tribului „cunoscut”:
– Susan Rosenberg – vicepresedinte Thousand Currents- finantator BLM, condamnata la 58 de ani pentru terorism (bombe, jaf armat cu morti) si face 16 ca-i da drumu’ afara Clinton – … din tribul anrhistilor, sefa M19, organizatie comunista
– Melina Abdullah – co-fondator BLM Los Angeles – activista comunista turbata, profesor universitar!!!, din tata german trotkist, agitator in Oakland California – membrul „tribulkui” – cu tata… Guenter Reimann, who has died aged 100, … born Hans Steinicke into a bourgeois German-Jewish family in Angermuende, north-east of Berlin.
– Indivisible – organizatie condusa de membrii tribului, lesbiene, homosexuali… Susannah Hook-Rodgers, Leah Greenberg, Ezra Levin, David Slifka, si „senior fellow” de la CFR – da, Council of Foreign Relations – Meighan Stone luata cu unul din trib, Amgott.
… mai am … da’ cauta-i pe astia, sint si pe wiki = locul unde tribul sta cu gura cascata si mii de -ai kor okatiti ca sa aduca din condei orice afirmatie si s-o intoarca spre folosul lor (nici asta nu stii, sint sigur…)
E legal comunismul in SUA sau nu stii tu?
De ziua Independenței urez succes poporului american creator, muncitor și iubitor de familie, iar corecților politici cu iz nazist care parazitează societatea americană le doresc să ajungă la groapa de gunoi a istoriei. Cu tot cu ideologia lor toxică contra naturii umane și naturii în general.
Anomaliile sunt imperios necesare in orice sistem pentru o dinamica permanenta. Important este cum sunt create, intretinute si valorificate acestea.
Personal am mare incredere in sistemul american, a avut momente negre si albe in istorie (SIC! o exprimare de-a dreptul rasista! 😉 ). Dar, daca iesiti un pic din cutie, important este sa vedeti ce a realizat acest sistem american global, de la o distanta in care culorile se contopesc si conteaza doar sclipirea printre celelalte natiuni!
Visul conteaza! La multi ani America!
4th July, 2020
Semnalul publicarii acestui text inedit in peisajul mohorit al presei romanesti curente e urias. Gratitudine sincera se cuvine amfitrionului care a permis ca asta sa se intimple. O rugaminte: ar putea prietenul dvs. sa sintetizeze si imaginea Romaniei, vazute de peste ocean, in aceeasi termeni chirurgicali? Pe linga ceea ce dobindim in paginile prezentului blog, ar fi o completare binevenita, cu adresabilitate directa celor care cred ca monopolizeaza mesajele americanilor la adresa modestei noastre tari (si sint destui, si galagiosi, si inregimentati…). Cum am trait si eu in SUA acum niste ani, o intrebare autorului: credeti ca se va impune, in final, americanul intreprinzator si de bun simt (pe care l-am cunoscut si apreciat) in fata actualei haiducii mediatico-sociale a democratilor (i.e.- deep state, masinaria care crede ca poate decide totul ocult, sub flamura falsificata a demcoratiei autentice)? Multumesc.
„Scrisoarea emigrantului” (https://mipopescu.wordpress.com/5-politica/scrisoarea-emigrantului/), pe care am semnalat-o într-un răspuns anterior, se încheie astfel:
======
„În Noiembrie vom alege direcția pe care vom merge.
Va fi drumul Americii profunde pe care a fost construită măreția Americii sau va fi drumul progresismului globalist care va adânci divizarea națiunii?
DEPINDE de NOI.”
=======
Deci, răspunsul la întrebarea dumneavoastră va fi dat de rezultatul votului la prezidențialele americane care are o importanță cu adevărat istorică.
Poate fi o lovitură dată progresismului mondial sau o victorie definitivă a acestui progresism.
,,Poporul muncitor, dornic de lucru, iese la treabă, se redeschid business-uri”. Era-n 2 iulie. Aminteati dvs. intr-un interviu ca pentru revenire americanii ,,pompeaza” 1.000 miliarde de dolari ,,in economie’’. Fiind o natiune ,,super” inteleg ei cum sta treaba in zilele noastre. Ei cu o mie de miliarde scosi de la saltea (doar sunt bogati, au provizii si nu-s nevoiti sa porneasca la cersit imprumuturi ca saraki) in timp ce tari amarate ca Romania au facut primul pas cu un ,,proiect de tara pe 10 ani urmand ca prin toamna-iarna sa ia vreo 20-30 miliarde de euro pentru plata salariilor ,,aparatului de stat”, a bugetarilor care-au fost ,,in linia intai” in lupta cu ,,prostimea” pentru implementarea ,,credintei ca virusul exista” chiar daca inclusiv analfabetii functional (trecuti lejer de 51 % pe aceste meleaguri) striga-n cor ca-i adevarat ca exista dar tema ,,netratata” a zilelor noastre-i alta.
Din interior se pot vedea lucrurile intr-un asemena mod ca cel descris in ,,scrisoare”. Numai ca, asa cum este usor de observat, daca parcurgem un pic ,,domnia” presedintilor Americii vom observa de ex. ca din 1981 fiecare ,,partid” din cele doua si-au impartit ,,puterea” frateste. Republicanii 1981- 1993 (8 ani), democratii 1993- 2001 (8 ani), republicanii 2001-2009 (8 ani), democratii 2009-2017 (8 ani), republicanii 2017-2025 (8 ani). Unii ar zice ca asta-i unul din marile ,,secrete” ale ,,exploziei” economice avute in cei 44 de ani.
Fiecare ,,presedinte” a avut ,,rolul” lui bine stabilit. Ca doar n-a ajuns de capul lui acolo. Astfel ca unul din rolurile extrem de vizibile ale presedintelui Trump este de a face ,,circ” din orice. Si-a intrat foarte bine in rol si tine ,,planeta” ocupata in timp ce ,,natiunea” prospera si mai mult la umbra celor inca 4 ani de ,,avant economic” sub ,,republicani”.
In timp ce pe aceste meleaguri in 2004 au inceput sa fie expuse ,,pe fata” planurile ,,marete” ale adevaratilor guvernanti. Nu v-au ales pe dvs. in 2004 pentru ca nu erati ,,profilul” de care aveau nevoie in acele vremuri. Aveau nevoie de un ,,circar” care sa tina ocupat poporul, apoi, pas cu pas, au ,,descoperit” ,,omul potrivit” si l-au pus la ,,locul potrivit” in toate institutiile reprezentative ale statului. Cand treaba a fost rezolvata iar sistemul a trecut pe ,,pilot automat” toate lucrurile au devenit mult mai simple. Atat de bine executa incat nu mai poti sa-ti dai seama daca executantul e ,,ales”, ,,numit” sau si-au castigat meritul pe scaun ,,prin concurs”. S-au ascuns sub masca invizibila acceptata si se inteleg de minune intre ei, bineineles ca spre beneficiul adevaratilor guvernanti.