Am primit o noua scrisoare din partea lui Thierry de Montbrial, pe care vi-o impărtăsesc (din păcate nu am reusit incă să o traduc):
Chers amis,
Les Européens s’apprêtent à prendre leurs vacances à un moment où la pandémie de Covid-19 semble s’éloigner d’eux, malgré les clusters qui apparaissent ici ou là. Pour autant, nous ne sommes pas à l’abri d’une prochaine vague. Après tant de discours imprudents, plus personne n’ose d’ailleurs émettre des prévisions trop précises. En tous cas, toute accalmie confirmée se prête à des réflexions plus larges tant sur les conséquences de la catastrophe que sur les dysfonctionnements qui l’ont permise.
D’une façon générale, la plupart des commentateurs s’accordent pour dire que, dans tous les domaines, la crise a agi comme un catalyseur, voire comme un révélateur de tendances préexistantes. Ainsi, dans l’économie, certaines entreprises déjà menacées comme dans la grande distribution vont-elles disparaître plus rapidement. Partout, les chaines de production seront à la fois raccourcies et diversifiées pour réduire les risques, politiques ou autres, de ruptures d’approvisionnement. Beaucoup d’activités seront relocalisées. Dans le même ordre d’idées, les échanges se feront moins à flux tendus. On peut également prévoir, au-delà des précautions sanitaires, un ralentissement du trafic aérien international ou même national au profit des échanges par visioconférences que d’innombrables entreprises ont appris à pratiquer à l’occasion du confinement. D’un autre point de vue, on doit s’attendre au renforcement de la politisation de l’économie internationale, c’est-à-dire à une accentuation de la corrélation entre géopolitique, géostratégie et géo-économie. Le tout formant une sorte de « géo » à la puissance trois. Les Etats s’attacheront de plus en plus ouvertement à protéger celles de leurs entreprises qu’ils considéreront comme « stratégiques », ou tout au moins des points jugés critiques de leurs activités. Le droit à la concurrence s’en trouvera bouleversé. Je pense par exemple à la probable course pour les subventions entre Boeing et Airbus, avec en arrière-plan la montée d’un avionneur chinois. Les investissements directs et les mouvements de population seront de plus en plus contrôlés.
Ces quelques remarques ne prétendent évidemment pas à l’exhaustivité. Elles ne font qu’illustrer un retour partiel vers la forme prémoderne de l’économie internationale, selon laquelle on échange essentiellement les biens, alors que les facteurs de production (le capital et le travail dans la typologie classique) sont peu mobiles. Ainsi l’OMC est-elle l’Organisation Mondiale du Commerce, et non pas des échanges économiques en général. Toutes ces transformations se traduiront dans bien des pays par une augmentation du chômage de transition plus rapide que ce à quoi on pouvait s’attendre avant la pandémie.
Certes, l’ouverture sans précédent des vannes de la monnaie partout dans le monde, a permis d’éviter le pire c’est-à-dire les faillites en chaine d’entreprises structurellement viables et à la limite le cauchemar de l’effondrement comme un château de cartes de toute l’économie mondiale. Un peu comme ce qu’a vécu la Russie dans les années 1990, mais à l’échelle planétaire. On n’ose penser à ce qui s’en serait suivi. Une fois de plus, la communauté des Banques centrales a remarquablement réagi. Mais les meilleures actions ont leur face négative : en l’occurrence, l’explosion des dettes publiques. Ce qui est véritablement inédit dans cette affaire est la simultanéité du phénomène partout dans le monde, mais aussi et peut-être surtout le fait que cela se soit produit après une période de stabilité des prix d’une durée exceptionnelle. Cette stabilité me semble due à l’accroissement de la pression concurrentielle, notamment sur les salaires dans les pays développés en conséquence de l’ouverture de l’immense réservoir de main d’œuvre des pays émergents. Avec une démondialisation même partielle, la vraie inflation ou la stagflation, celle dont les Européens au moins de l’Ouest ont oublié les conséquences néfastes, pourrait revenir dans les pays occidentaux. En même temps, dans le reste du monde privé en partie de ses débouchés, les difficultés sociales augmenteraient également. Rien n’est plus facile que de construire sur le papier un modèle mathématique produisant l’illusion de la viabilité d’une dette perpétuelle et mes amis macroéconomistes ne s’en privent pas. Encore faut-il ne pas avoir la naïveté d’y croire. La conclusion est qu’il faudra un surcroît de coopération économie internationale innovante.
Cette remarque me conduit à revenir sur la question de la gouvernance mondiale. Celle-ci était déjà mise à mal bien avant la pandémie, en raison d’une perte de confiance généralisée exacerbée par le laisser-aller dans le comportement de nombre de dirigeants politiques. A commencer par le chef de l’Etat le plus puissant du monde, dont on attendrait au contraire qu’il donne l’exemple. Sans doute le recours systématique à l’insulte ou à la désignation de boucs émissaires fait-il partie de l’arsenal des leaders populistes. Il est également vrai que l’émergence des réseaux sociaux a banalisé les invectives, les fake news et le retour à la loi de la jungle, où le bon sauvage cher à Rousseau n’a guère sa place. Mais si le champ international devenait une foire d’empoigne où l’émotion écraserait la raison, alors qu’objectivement la coopération internationale paraît plus nécessaire que jamais, le risque d’une sorte de troisième conflit mondial deviendrait sérieux.
La pandémie a indirectement donné un coup d’accélérateur à la dégradation des relations sino-américaines et à l’affaiblissement du multilatéralisme, alors qu’elle aurait dû conduire les principaux Etats de la planète à affronter leurs responsabilités conjointes. Le surgissement d’un phénomène susceptible de provoquer une pandémie illustre parfaitement la notion d’effet papillon, lorsqu’une cause minuscule provoque des conséquences immenses. La détection précoce d’un tel phénomène, la collecte et l’interprétation des données correspondantes, l’accès à ces données et leur partage, l’organisation nationale et internationale de la prévention face à ces types de risques (sanitaires en l’occurrence, mais aussi financiers ou autres), la répartition des responsabilités qui en découlent, la détermination de qui finance quoi et de qui a un droit au regard sur quoi : telles sont quelques-unes des questions inévitables face à un monde de plus en plus interdépendant et complexe, dans lequel par conséquent les effets papillon sont voués à proliférer. Il est facile d’accuser la Chine et l’on a effectivement de bonnes raisons de s’interroger à son sujet, ou encore de fustiger l’OMS. Cette dernière a les défauts de bien des organisations internationales dont la parole confine à la langue de bois dès qu’on s’écarte des balises. L’OMS a une action normative, mais elle n’exerce aucun pouvoir direct sur ses pays membres (en particulier, aucun droit d’accès direct à ses données) et ne dispose d’aucune structure préventive lui permettant d’agir en cas d’urgence. Son directeur général n’a pas plus de troupes que le Secrétaire général de l’ONU. Les organisations sont indispensables pour donner consistance à la coopération internationale. Encore faut-il que leurs missions soient définies sans ambiguïtés et qu’elles jouissent de délégations de pouvoir adaptées à l’exercice de ces missions. A cet égard, l’institution la plus exemplaire est le FMI. Mais force est de constater qu’actuellement les principales puissances de la planète manifestent la conception la plus étroite de la souveraineté. C’est de mauvais augure face à la multiplication des risques qui se profilent à l’horizon.
Malgré tout, je souhaite terminer sur une note optimiste. Plongé depuis longtemps dans la vie internationale, je suis moins frappé par l’ampleur des drames de l’histoire que par leur limitation. Puisque l’actualité favorise les métaphores médicales, je dirai que malgré les apparences le système immunitaire de la société internationale ne fonctionne pas si mal. Globalement, au cours des trois derniers mois, après un démarrage inquiétant, la qualité de la réponse européenne m’a paru au-dessus de toutes les espérances. Et dans l’affrontement entre les Etats-Unis et la Chine, je suis prêt à parier que les forces de la raison l’emporteront sur les pulsions. Le plus difficile, pour ces deux puissances, sera d’admettre l’absolue nécessité, dans les prochaines décennies, d’un minimum de partage de la souveraineté, sans lequel le multilatéralisme sera de plus en plus lettre morte. C’est alors que les grandes guerres redeviendraient possibles.
Il me reste à vous souhaiter le meilleur été possible et à vous donner rendez-vous fin août pour ma prochaine lettre.
Thierry de Montbrial
https://thierrydemontbrial.com/
” L’OMS a une action normative, mais elle n’exerce aucun pouvoir direct sur ses pays membres (en particulier, aucun droit d’accès direct à ses données) et ne dispose d’aucune structure préventive lui permettant d’agir en cas d’urgence.”
====================
Scuzați, dar atunci care este rolul unei organizații internaționale impotente? Să ia bani de la țările membre și să facă declarații sau să propună soluții contradictorii și ineficiente, ca în cazul pandemiei actuale care a zdruncinat lumea din temelii?
Adică OMS este sterilă, fiind bună doar ”pour donner consistance à la coopération internationale”?
Această frază îi dă dreptate 100% lui Trump să se retragă dintr-o organizație care nu are nicio responsabilitate, conform domnului Thierry de Montbrial și în care Statele Unite pompează cam 1/2 miliarde de dolari anual.
===================
”Globalement, au cours des trois derniers mois, après un démarrage inquiétant, la qualité de la réponse européenne m’a paru au-dessus de toutes les espérances …
Le plus difficile, pour ces deux puissances, sera d’admettre l’absolue nécessité, dans les prochaines décennies, d’un minimum de partage de la souveraineté, sans lequel le multilatéralisme sera de plus en plus lettre morte.”
===========
Dacă dl. Thierry de Montbrial își închipuie că o cedare de suveranitate (eufemistic numită ”partajare”) este posibilă la marile puteri, atunci, domnia sa este ori un idealist, or un filozof ”de birou” care visează un globalism idilic influențat și desenat cu o tușă europeană.
Nu am dorit să folosesc peiorativul ”șoarece de bibliotecă”.
Nu știu de ce a scos din ecuație, Rusia. Că Uniunea Europeană, constat că nu o socotește ca pe o entitate suverană.
================
”C’est alors que les grandes guerres redeviendraient possibles.”
Da, este mantra progresiștilor europeni, ”statele naționale suverane constituie rădăcina războaielor”.
Vă rugăm să o traduceți. Vă mulțumim.
Iubitii prieteni chinezi de la China Railway , participanti la licitatiile pentru tronsoanele 3 si 4 ale drumului expres Craiova – Pitesti , ar pune-o de-o contestatie , sa ne intarzie sanierul intre 12 si 24 de luni , chiar daca oferta lor este cu 200 de milioane de lei mai scumpa decat a romanului UMB ?
Astia n-au nici un pic de umanitate , civilizatie , inteligenta ?
Sunt fiinte de pe alta planeta , martieni ?
Nu vad ca romanii le dau Curtea de Arges – Tigveni , 9 km si 500 milioane de euro santierul ?
Deja au intarziat santierul Pitesti – Curtea de Arges , cu contestatiile lor imp..ite , 14 luni nu la ajunge ?
Ma uit la emisiunea lui Vladimir Soloviov („Seara cu Vladimir Soloviov”). Unul din invitati, nu i-am retinut numele, a afirmat ca asistam la o criza a „albilor din Nord” vs. a „asiaticilor” din Sud Est. O criza a albilor care nu reusesc sa convietuiasca (critica implicit Rusia pentru atacarea Ucrainei), si care da celorlalte rase, in special galbene/asiaticilor un net avantaj. SUA, Europa si Rusia – „casa albilor”, „casa crestina” – sunt intr-o grava criza de care profita China, dar si alte tari asiatice. Un alt invitat a fost mult mai dur si a afirmat ca SUA au ce merita, pentru ca au incercat sa isi sustina maretia pe munca ieftina a asiaticilor. Nimeni (nici un alb) nu va ajuta SUA, crede el, dupa ce a condus hegemomic lumea decenii la rind. Adica, spune invitatul rus, SUA isi merita soarta.
Ori tocmai aici e calacaiul lui Ahile al albilor, afirma celalalt. Toti albii din Europa si Rusia vor ca SUA sa cada, sa dispara, sa fie cumva dizolvata. Aici e cumplita greseala a albilor care ii poate sterge de pe harta lumii, sau sa ii faca sclavii asiaticilor.
Iata cum acest virus chinezesc a devenit un Cal Troian in rasa alba: UE nu doreste vizitatori din SUA, pentru ca in SUA curba de infectare este ascendenta. Romania nu vrea vizitatori din Canada si SUA la ora asta. Chinezii au avut grija…
Lumea „buna” alba se imbata cu apa rece ca este un virus natural, nu unul produs in laboratoarele Chinei. Efectele insa sunt aceleasi, fie ca e vorba de Rusia, SUA sau UK. Toate tari „albe” si „crestine”. Incidental (?), cele mai afectate tari plus Brazilia, si ea o tara alba si catolica in mare parte.
Asistam la un razboi rasial? Progresistii o sa spuna ca e o idee nebuneasca. Realitatea este „real”….indiferent ce spun „progresistii”, vezi Biden si caderea Americii sub el…Oare nu e nevoie de un „new white deal”?
Nota: eu nu sunt rasist, doar asist la decaderea rasei albe…a brave new world under Chinese leadership. OK, what’s next?
Calitatea culturii clasice franceze; din pacate nu se prea mai practica / putini profesori pentru tineretul care se pierde in superficialitatea impulsurilor biologice.
Așa!… Și?…. Asta a o opinie cu privire la fenomenele globale. Ca fost prim-ministru (și încă unul foarte bun) ați fi putut continua cu o o expunere cu privire la România în contextul prezentat de Thierry de Montbrial. Ar fi fost opinia unui om competent avizat și imparțial. Acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de voci credibile care să spună adevărul așa cum e, chiar dacă nu convine nimănui. În timp ați avea mai mulți cititori și, sper eu, mai multă influență asupra opiniei publice. Adevărul nu trebuie doar sugerat. Trebuie spus așa cum e și susținut. Ce vă mai pot face acum? Și, oricum, pentru un intelectual adevărat care a fost și lider adevărat ce poate fi mai rău decât să fie redus la tăcere? Curaj!
Ă ? La pandémie a indirectement donné un coup d’accélérateur à la dégradation des relations sino-américaines et à l’affaiblissement du multilatéralisme, alors qu’elle aurait dû conduire les principaux Etats de la planète à affronter leurs responsabilités conjointes. Le surgissement d’un phénomène susceptible de provoquer une pandémie illustre parfaitement la notion d’effet papillon, lorsqu’une cause minuscule provoque des conséquences immenses.
Î !
Da ce te faci ca cand givernantii cei resp[onsabili se arata usor I – responsabili?!
Cica nu stiau dinainte, da ?
Ete scartz fa Marguoala nu stiau !!
Stiau da nu doreau sa stie!
Deja era ceva agitatie la Wuhan. 2 bampoare cu turisti erau in carantina. Avioane nu mai plecau inspre ERRORpa.
Si guvernul italian trimite 2 avioane mai mari sa aduca din China turistii prinsi i capcana de Covizi. Au adus si vreo duzina de romani!
Bravo lui, guvernului italian!
Insa .. insa INSA in loc sa ii bage la tarc (carantina .. da in Evropia cu conditii mai evropenesti) lwe dau drumu prin toata Italia.
Urmarea se stie … au bagat toiata Italia la cutiuta!
Nu era mai bine , ca din prudenta , sa ii bage la tarc?!
Deja la Wuhan era carantina. Masuri dure .
in Uniunea Sovoetica Ailalta nimic! Da nimic!
De parca mai erau in anul 1965! De parca nu ar fi nu stiu cati muricani chiar „viespi” cazuti in gat duoa tit ce e chinezesc! Si care nu erau ei sa p[iatda ocazia Naului nou chyinez in China ! Nici nu trebe s afie multi .. 1000 sunt sufizanti daca sunt din aia care iau avionu cum iau eu atibuzul! Azi in Biga Aple, maine la Chicago, poimaine la Washington , o tira pe la Seatle si apoi WE placut la Catalina .. un plimbaret aero poa contamina … mama mama!
Plus oameni de afaceri muricani.
Plus chinezi de tot soiul – de la comersanti barosani la studenti ….
Ca sa zic asa ocazii multiple (prea!) ca sa se infecteze si patria lui unchiu Sam ….
Dar au steotat!
Plus .l. plus teoria „turmei” . Bunuta ea in cazurile mai usoare … da e cam ca la porci .. ca daca turma de porci e atinsa de pesta porcina africana remedoiul este omapchetarea cu var a intregii turme!!!
Si nu sariti ca am scris porci .. Aceal gustos animal este mai asemanator cu noi decat s-=ar crede. Nu ca unoeri (cam des) noi umanii ne purtam … porceste ci ptr ca suntek f asemantori la piele, sitem vascular, inima cu zisii furnizori de cotlete si carnati! Atat de asemantaori ca la un moment dat iesi ideaa cu porcii trangen care sa „poata” dona inimi cardiacilor umani … Sau ficati …. de porc ptr cirotici (si cu noul ficat de porc instakta in organism incepi o noua viata cu o portie dubla de ceafa si un litru de merlot inchinand in memoria generosului donator …Ca va bancque mai are turma donatori!!!)
Ce te faci in cazurile astea ?
pai cum ce faci! Dai vina pe chinezi!
[…] […]
Thierry de Montbrial (n. 1943) este o personalitate prodigioasa si multiacademica in domeniul relatiilor internationale. El este fondator (1979) si presedinte executiv al Institutului Francez de Relatii Internationale (IFRI) si, de asemenea, fondator (2008) si presedinte al Conferinței de Politică Mondială (WPC). “Cufundat în viața internațională de multă vreme”, dupa propria marturisire, cu care si-a impletit propria viata, de Montbrial isi asterne gandurile si analizele in scrisori pe care le trimite unor lideri si politicieni europeni.
In aceasta retea pestigioasa de distributie a scrisorilor sale, reputatul descriptor si influencer in domeniile geopoliticii, geostrategiei si geoeconomiei (Gx3), a inclus si un om politic si de stat din Romania. Pornind de la o definitie clasica, potrivit careia omul este esenta relatiilor sociale, se poate spune, intr-o acceptiune derivata, ca politicianul de elita este esenta relatiilor internationale. Adrian Nastase, un politician roman natiocrat, fondator si presedinte al Fundatiei Europene Titulescu (FET), este un preferat al scrisorilor lui Thierry de Montbrial. Se confirma, si prin aceasta conexiune si interactiune de elita romano-franceza, la care se adauga altele europene, chineze, ruse etc, ca politicianul Adrian Nastase este conectat la reflectia internationala.
In cea de-a patra scrisoare trimisa lui Adrian Nastase, Thierry de Montbrial examineaza impactul crizei coronavirus asupra relatiilor internationale, din care voi prezenta succint cateva aspecte, urmand ca in final sa fac cateva comentarii. Iata o sinteaza a ideilor montbriale:
– In toate domeniile, criza a acționat ca un catalizator, dacă nu chiar ca un revelator al tendințelor preexistente. Unele companii vor dispărea mai repede. Lanțurile de producție vor fi atât scurtate, cât și diversificate. Multe activități vor fi relocate. Schimburile vor fi mai reduse doar la timp. Incetinirea traficului aerian internațional sau chiar național, în beneficiul schimburilor prin videoconferință. Ne putem aștepta ca politizarea economiei internaționale să fie consolidată, adică o accentuare a corelației dintre geopolitică, geostrategie și geo-economie. Statele se vor concentra din ce în ce mai mult pe protejarea companiilor lor pe care le consideră „strategice” sau cel puțin puncte considerate critice pentru activitățile lor. Investițiile directe și mișcările populației vor fi din ce în ce mai controlate.
– Aceste observații ilustrează o revenire parțială la forma premodernă a economiei internaționale, conform căreia schimbăm în esență bunuri, în timp ce factorii de producție (capitalul și forța de muncă din tipologia clasică) nu sunt foarte mobile (NB1, n.m). Deci OMC este Organizația Mondială a Comerțului, nu a schimburile economice în general. Toate aceste transformări se vor traduce în multe rate de șomaj tranzitorii mai repede decât se aștepta înainte de pandemie. Banca Centrala a reacționat remarcabil. Dar cele mai bune acțiuni au partea lor negativă: în acest caz, explozia datoriilor publice. Ceea ce este cu adevărat nou în acest caz este simultanitatea fenomenului in toata lumea, dar și, mai ales, faptul că s-a întâmplat după o perioadă de stabilitate a prețurilor, cu o durată excepțională. Această stabilitate se datorează creșterii presiunii concurențiale, în special asupra salariilor din țările dezvoltate, ca urmare a deschiderii unui imens bazin de muncă în țările emergente. Cu o de-globalizare parțială chiar, inflație reală sau eșalonare, consecințele negative pe care cel puțin europenii occidentali au uitat-o, ar putea reveni în țările occidentale.
– Privind problema guvernanței globale. Acesta era deja sub amenințare cu mult înainte de pandemie, din cauza unei pierderi generalizate de încredere, exacerbată de slăbirea în comportamentul multor lideri politici. Începând cu cel mai puternic șef de stat din lume, de la care ne-am aștepta să fie exemplu. Fără îndoială, recurgerea sistematică la insultă sau la desemnarea de țapi ispășitori face parte din arsenalul liderilor populiști. Este, de asemenea, adevărat că apariția rețelelor de socializare a banalizat noutățile, noutățile false și revenirea la legea jungle (NB2, n.m), unde bunul sălbatic drag al lui Rousseau are prea puțin loc. Dar dacă domeniul internațional devine o vitrină în care emoția strivește rațiunea (NB3, n.m.), când cooperarea internațională obiectivă pare mai necesară ca niciodată, riscul unui fel de conflict din lumea a treia ar deveni grav.
– Pandemia a accelerat indirect deteriorarea relațiilor chino-americane și slăbirea multilateralismului, când ar fi trebuit să conducă statele principale ale planetei să facă față responsabilităților lor comune. Apariția unui fenomen care poate provoca o pandemie ilustrează perfect noțiunea de efect fluture, când o cauză minusculă provoacă consecințe imense. Detectarea timpurie a unui astfel de fenomen, culegerea și interpretarea datelor corespunzătoare, accesul și distribuirea acestor date, organizarea națională și internațională de prevenire împotriva acestor tipuri de riscuri (sănătate în acest caz , dar și financiar sau altfel), distribuția responsabilităților care decurg din ea, determinarea cine finanțează ce și cine are dreptul să aibă în vedere ceea ce: acestea sunt unele dintre întrebările inevitabile cu care se confruntă o lume din ce în ce mai interdependentă. și complex, în care efectele fluturelor sunt obligate să prolifereze.
– Este ușor să acuzi China și există, într-adevăr, motive întemeiate pentru a te întreba, sau chiar pentru a castiga OMS. Acesta din urmă prezintă greșelile multor organizații internaționale al căror discurs se limită la limba lemnului imediat ce se îndepărtează de markeri. OMS are acțiuni de stabilire a standardelor, dar nu are putere directă asupra țărilor sale membre (în special, nu are dreptul de acces direct la datele sale) și nu are nicio structură preventivă care să îi permită să acționeze în caz de ‘de urgență. Directorul său general nu mai are trupe decât secretarul general al ONU. Organizațiile sunt esențiale pentru a da substanță cooperării internaționale. Cu toate acestea, misiunile lor trebuie să fie clar definite și trebuie să aibă delegații de putere adaptate exercitării acestor misiuni. În această privință, cea mai exemplară instituție este FMI. Dar este clar că în prezent principalele puteri de pe planetă manifestă cea mai îngustă concepție a suveranității. Acest lucru nu afectează bine, având în vedere multiplicarea riscurilor care apar la orizont.
– În ciuda aparențelor, sistemul imunitar al societății internaționale nu funcționează atât de prost. În general, în ultimele trei luni, după un început tulburător, calitatea răspunsului European a fost peste toate așteptările. Și în confruntarea dintre Statele Unite și China, se poate paria că forțele rațiunii vor predomina asupra impulsurilor. Cea mai dificilă pentru aceste două puteri va fi să admită necesitatea absolută, în următoarele decenii, a unui minim de partajare a suveranității, fără de care multilateralismul va fi din ce în ce mai mult o scrisoare moartă. Atunci marile războaie vor deveni posibile din nou.
Comentarii FP: (1) Problemele economice si sociale care vor aparea nu trebuie sa fie puse in sarcina exclusiva a uneia sau alteia dintre guvernari. Am in vedere atat guvernarea in exercitiu cat si pe cea care va urma dupa alegerile de la sfarsitul acestui an. Nu este cazul sa ne irosim energiile politice si sociale cautand un dusman intern, cand el este extern. Nu inseamna absenta criticii fata de cum ne-a surprins pandemia, dar vor trebui sa prevaleze solutiile constructive comune. Vom intari unitatea europeana daca vom incepe cu cea nationala.
(2) Surprinderea mutatiilor din structura schimburilor (NB1) este extrem de pertinenta. Nu as vedea-o insa ca un “recul”, raportand-o la perioada premoderna (comparatie care ne poate ajuta doar pentru analiza), ci mai degraba ca o corectie, o moderare a proportiei dintre circulatia de bunuri si cea a factorilor de productie (cred ca tocmai instabilitatea acestora din urma a fost una din cauzele de saracire a unor zone extinse).
(3) Nu mi se par adecvate denumirile de Guvernanta Globala, Economie Mondiala, OMC, OMS etc. Mentinerea lor in vocabularul international nu serveste Natiunilor, ci Globalismului. Prima sintagma poate fi perceputa ca un fel de anticamera conceptuala (daca nu cumva asta este si intentia) a statului mondial, guvernului mondial, unipolarismului, unilateralismului sau a altor creaturi, suferinde de aceeasi boala politica. Termenul de “mondial” din denumirile organizatiilor enumerate poate induce aceeasi iluzie. In plus, este si “neconstitutional” sau neconform cu Carta Organizatiei Natiunilor Unite, care nu e a vreunei entitati supranationale, ci a Natiunilor, adica a Multilateralismului. Asta pentru ca tot fugim de dictatele SUA sau de perspectiva sumbra a unei SUE. “Mondiala” trebuie inlocuit prin “Internationala”, pentru a arata explicit ca Natiunile sunt proprietare.
(4) Liderii insultatori, unilateralisti, nerespectuosi cu organizatiile internationale si practicanti ai politicii tapului ispasitor trebuie sa fie nefrecventabili, evitati si izolati international.
(5) Retelele sociale sunt fals “sociale”. Ele sunt, in realitate, instrumente politoide si psihogene ale Globalismului, cu ajutorul carora “emotiile strivesc ratiunea”, cum foarte exact a diagnosticat autorul. O solutie trebuie gandita si implementata, pentru a nu mai fi surse de fake news, goarne ale dezinformarii si instigarii (un sistem de avertismente si amenzi, etichetare sau inregistrare, fiscalizare speciala sau decuplare pentru platformele de comunicare, ori pe principiul platformelor comune sau reciproce “eu la tine, tu la mine”).
(6) “Partajarea suveranitatii” si legarea de aceasta a existentei multilateralismului este o idee foarte sensibila, as spune chiar pe muchie de cutit. Eu cred ca multilateralismul fiinteaza si fara partajari de suveranitate, ma gandesc la discutiile si compromisurile reciproce care l-au facut posibil pana in prezent. Atunci cand unui domeniu de interes al unei Natiuni i se raspunde cu un alt domeniu de interes din partea altei Natiuni, problema e de a pune in echilibru cererile sau concesiile pe domeniile respective. Efortul e de a discuta, dar de discutii nu a pierdut sau murit nimeni, si de a accepta garantii de loialitate, care sa evite sau sanctioneze concurenta ostila. Din acest punct de vedere, a devenit mai mult decat evident ca pozitia Marii Britanii in negocierile cu Uniunea Europeana privind relatiile lor post-Brexit nu e un model de urmat, e de nesubscris.
#fragment: ”Din acest punct de vedere, a devenit mai mult decat evident ca pozitia Marii Britanii in negocierile cu Uniunea Europeana privind relatiile lor post-Brexit nu e un model de urmat, e de nesubscris.”
=====================
Poziția Marii Britanii?
Măcar știți despre ce poziție este vorba?
Să vă spun eu. Marea Britanie dorește, nici mai mult, nici mai puțin, decât relațiile pe care UE le are cu Canada, Coreea de Sud și Japonia.
Răspunsul arogant al UE este că ”situaţia este diferită la nivelul standardelor, în contextul proximităţii geografice dintre Uniunea Europeană şi Marea Britanie”.
Deci, după ce au împărțit și bune și rele, bunul vecin UE nu mai vrea să audă de vecinul cel mai apropiat, Marea Britanie, căruia îi cere imperativ ”să respecte standardele sociale, de muncă şi de protecţie a mediului” care guvernează UE.
Adică, ”măi Vasile, ia să-ți aranjezi casa și să-ți strunești nevasta și copiii, așa așa cum fac și eu în casa și familia mea, că altfel, la naiba cu tine”.
Sigur, Germania, care conduce de facto UE are un dinte împotriva Angliei care nu s-a lăsat ocupată ci a ripostat și împreună cu Statele Unite a îngenunchiat Germania.
Nu-i înțeleg pe francezi.
Vorbim oare de URSS? Nu, în URSS se impunea voința Kremlinului în țările subjugate formal și din zona de inffluență.
UE (Germania, de facto) dorește să-și impună voința și la vecini. Cum a făcut când a început cotropirea Europei.
Năravul (teutonic) din fire, nu are lecuire.
Evaluari de licitatii incheiate in patru luni , ANAP ( Agentia de Achizitii Publice ) care publica licitatiile la o luna de la trimitere , exproprieri rapide , autorizatii de constructie eliberate in patru – sase luni , firme care nu contesta si contestatii care nu tin patru ani – e tot ce se intampla de patru luni .
Concluzia ?
Esaloanele subalterne din Ministerul Finantelor si Transporturilor , Mediului , Justitiei sabotau cu buna stiinta proiectele de infrastructura in guvernarile PSD , ceea ce nu fac acum !
PS – daca pana luni nu vine contestatia chinezo..or putem semna pe lotul 3 al Craiova – Pitesti , enorm !
Post-Brexit: Capcana “Australia”
Lui MiPo: Nu sunt contaminate de Globalism toate viespile aciuate acolo?
Leadershipul conservator britanic trage manipulator de timp cu “negocierile” privind incheierea unui acord comercial post-Brexit cu Uniunea Europeana. Pretentiile lui unilateraliste nu vor duce la finalitatea pe care si-o doreste, de a se supraordona intereselor multilateraliste ale celor 27 de Natiuni comunitare. Ar putea crede ca tergiversarea ii va obosi pe europeni si ca vor ceda. Sau ca ii va papusa atat de subtil incat imposibilul sa le para intr-un final ca “posibil”. Insa ar trebui sa fie neghiobul perfect cel care le-ar acorda favorurile pe care le cer. Ele ne vor arde la punga si ne vor face sa ne usture pielea pe toti. Logica Londrei este vesnic aceeasi, de Imperiu Globalist care urmareste sa creasca si sa se ingrase pe seama celorlalti si, mai ales, a celor slabi. UE nu se numara printre acestia din urma, dar ar putea deveni slaba daca va accepta sa-i fie respinse domeniile de interes – fara sa faca, in contrapartida, acelasi lucru cu cele britanice – si cerintele care sa o protejeze de concurenta neloiala. Faptul ca Regatul Unit vrea un acord de liber schimb fara cote si taxe vamale, dar refuza să aplice în continuare unele dintre normele blocului comunitar – aşa-numitul ”level playing field” – pentru a se evita o posibilă concurenţă neloială din partea britanicilor pe piaţa europeană, este cel mai intens revelator pentru intentiile de concurenta neloiala din partea Marii Britanii. Cand si cui au mai fost liderii britanici loiali pentru a avea garantia ca nu le vor face europenilor o concurenta neloiala la ei acasa, daca le vor acorda avantajele care sunt exclusiv ale membrilor UE? Divergentele vor persista pana cand britanicii nu vor accepta regulile UE in schimbul accesului liber pe piata europeana. Schimbul reciproc si egal de concesii este putin probabil sa se intample. Dovada ca negocierile reluate in aceasta saptamana, care trebuiau sa dureze cinci zile, au fost co-anulate pentru vineri. Extrapolarea, foarte probabila, a acestui trend va face ca dupa 31 Decembrie relaţiile economice dintre UE şi MB sa fie fi guvernate de regulile OMC. Dar Londra are o varianta inselatoare chiar si in acest caz. Premierul Boris Johnson a spus ca se va iesi din perioada de tranzitie in termenii Australiei, daca nu se va ajunge la o înţelegere. Australia nu are un acord comercial cuprinzător cu UE. Comerţul UE-Australia aplică regulile OMC, exceptand unele bunuri pentru care au înţelegeri specifice. Evident, MB va alege ca exceptii domeniile ei de interes, in timp ce pe ale UE le va respinge, la pachet cu termenii acesteia de prevenire a concurentei neloiale. Termenii Australiei vor fi deci o capcana. https://www.agerpres.ro/politica-externa/2020/07/02/negocieri-post-brexit-intre-londra-si-ue-raman-diferente-semnificative-privind-relatiile-viitoare–533935; https://www.agerpres.ro/politica-externa/2020/06/27/boris-johnson-regatul-unit-este-gata-sa-iasa-din-perioada-de-tranzitie-cu-ue-in-termenii-australiei–531016