M-am gândit că această cuvântare a lui Lucretiu Pătrăscanu, de la Cluj, din 11 iunie 1946, ar putea explica si destinul său tragic dar si ambianta de după război din Transilvania.
Am reprodus, in anul Trianonului, textul lui Pătrăscanu, preluându-l dintr-un volum pe care l-am publicat in 1998. El merită citit, desigur, in contextul politic al acelor ani. Principalele concluzii rămân insă valabile:
Se pare că ,,modelul chinezesc” funcționează și în perioade de criză. Iată că marea națiune, cu 5000 de ani de istorie, revine încet, dar sigur, la normal, în urma unor măsuri drastice de izolare și monitorizare aplicate asupra unor comunități de zeci de milioane de oameni. Desigur, pandemia nu a fost eradicată, dar poate fi ținută sub control de către mixul autorități puternice-cetățeni responsabili și disciplinați.
Se pare că democrația este foarte bună (pentru indivizii dornici de libertate nelimitată de mișcare) pe timp de pace.
Altfel, în situații limită, se poate ajunge, peste noapte, ca în Italia.
Iată cum se întorc mii de români disperați, chiar în aceste zile, trecând peste orice restricții, ba chiar mințind sub semnătură. Până la urmă tot acasă este mai bine…nu întotdeauna te îmbogățești cu câțiva dolari găuriți în plus, oricum, nu sufletește. Iar banul în plus printre străini nu oferă, proporțional, mai multă siguranță.
Ca să glumim cu o doză de cinism, aș putea spune că femeile românce, aflate în Italia să îngrijească persoane la vârsta senectuții, ar putea să rămână fără… obiectul/subiectul muncii în în urma devastatorului proces de selecție naturală.
Din fericire, de această dată, decidenții României (mă refer la specialiștii nepolitici în frunte cu Raed Arafat (adevăratul Președinte al României în această perioadă specială) au privit mai mult spre est și mai puțin spre vest, pentru a adopta măsurile potrivite.
Să sperăm că indisciplina românului, nu departe de cea a italianului, nu va zădărnici, sau îngreuna, capacitatea de monitorizare și control a autorităților românești în demersul asumat de a proteja România de ea însăși.
scuze
ptr Sebanfl
ref mes https://adriannastase.ro/2020/03/08/la-multi-ani-de-ziua-femeii/#comment-210873
Nu stiu ce /cine e Zexe al tau ..
Insa da.. forumurile pot fi un inidicator despre „ce se zice” . Poate nu ai falat dar sunt si destui care adera la opinia aparent majoritara … si in momentu de fata „legea” o fac aia de urasc amabila noatra gazda. Si care mai sunt si convinsi ca cei care votesc PSD sunt anaflabeti xcu 4 clase (saracii n u prea au proprietatea termenilor!), nu vor cu UE ci cu Rusia , samd etc ..
Ma rpg eu am bantuit prin forumuri interns politice .. unde cum zic mi-am facut loc „cu pumnul” *(argumentului)… ca apoi dupa un timp aia de ma stiau au incepit sa se „mai modereze” ca sa nu o „incaseze” … Cum ma scirs cu ani in urma – ar fi cazul sa mai si „iesiti” la „cafteala” .
Nu preas itio dai seama ce pot face 3-4 „postaci” ….. (cu conditia ca moderatorii sa nu cenzureze…”nesportiv”) . In 2 randuri 3-4 semnauiri au impus o atitudine civilizata in primul radn prin calitatea informatiei si pertinenta analizei …
(hazul de pe lume …. in lata parte acum vreo 16 ani … erau unii care sa fim constiti nu aveau de ce sa ma simpatizeze. Macar ca ma scris „tampiti” despre idolii lor interbelici. Cestia este ca altii mp-au scos din sarite si m-am „ocupat” de ei . In 3 interventii eu am devenit „campionul” grupei cu pareri nationaliste ..chiar daca mai „jumuleam” pe cate unu zis nationalist)
@Ghita Bizonu’
Amintesc „de la ce ne-am luat”:
serbanfl spune:
MARTIE 5, 2020 LA 4:27 PM
@Ghita Bizonu’
Zici că: „ Prezenta dvoastra nu aduce voturi, dimpotriva, naste ostilitate”
Pariem că ai percepții greșite?
O masă de la țuică la cafea, la Zexe, lîngă Statuia Aviatorilor?
Ți-ai prezintat mărețele fapte. Am înțeles – O.K.!
Retrag definitiv ideea de pariu, dar dacă, Doamne Ajută(!), domnul Adrian Năstase reintră cu succes în viața politică, chiar și numai la nivelul la care s-a oferit în vara trecută, promiți că numai bâlbâi tastatura cu mai mult de 6 rânduri?
La un curs, profesorul universitar Mihai Todosia ( pe atunci, rectorul Universității ,, Al. I. Cuza”) ne-a relatat, că în noaptea de dinaintea executării lui L.Pătrășcanu, Gheorghe Gheorghiu Dej i-a transmis prin soția acestuia, căreia i s-a permis să-l viziteze în închisoare, că i-a aranjat plecarea din țară cu întreaga familie. Însă, L.Pătrășcanu a refuzat, spunând că , prin fuga sa din România,, si-ar nega convingerile rostite în celebra cuvântare.Ne-am amintit atunci de Socrates care a refuzat planul de evadare, pus la cale de prietenii săi.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace pe avocatul și politicianul patriot, Lucian Bolcaș! Bunicul său, judecător, a fost unul dintre semnatarii Rezoluției de la Alba Iulia, ca reprezentant al Beiușului. Am aflat mai târziu, din relatările domniei sale la un post de televiziune, că bunicul său a fost îngropat de viu de către hortiști. Cred că era vorba de militantul judecător, pentru unitate și independență națională, de la Beiuș.
Judecarea a posteriori a lui Lucretiu Patrascanu, acum, dupa ce stim ca a fost arestat, in 1948, si executat pentru tradare, in 1954, este dificila pentru a fi echidistanta si, deci, obiectiva. In acest dosar nu au fost publicate, si astfel confirmate, multe date. Printre acestea sunt si cele referitoare la racolarea sa de catre agenti occidentali, ostili readucerii Transilvaniei la patria mama Romania. Dar si cele privind rolul sotiei sale, ca mijlocitoare cosmopolita a apostaziei lui Lucretiu Patrascanu din calitatea de roman national.
Elena Patrascanu (nascuta Herta Schwamen, de origine evreiasca), cu care era casatorit din 1938, pare sa-l fi influentat politic, in sensul Globalismului, mult mai mult decat s-ar putea crede. Asa cum si amanta Elena (Magda) Lupescu a facut-o cu regele Carol al II-lea, pana cand subminarile si modelarile comune aveau sa duca Romania la dezmembrarile teritoriale din 1940 si pe Antonescu in capcana lui Hitler. O lucratura care a fost posibila dupa inlaturarea lui Titulescu de la Externe si amorsarea antisovietica a Maresalului. O tabla de sah geopolitic pe care mutarile ambelor parti erau sugerate si atent controlate. Antonescu a fost dus de nas de Hitler. Nu insa si Titulescu de Carol al II-lea. Si aici era greu de discernut a priori. De unde necesitatea vitala pentru tara de a avea lideri vizionari si nemanipulabili (fireste, flexibilitatile si compromisurile conjuncturale, cu rol amagitor si acoperitor, nu sunt excluse, dar ele cer cu tarie, o data in plus, o superinteligenta politica).
Sa nu uitam ca la scurt timp dupa consumarea episodului Lucretiu Patrascanu au izbucnit tulburarile anticomuniste orchestrate de americani si britanici in Ungaria si Polonia (1956). In opinia mea, Patrascanu a fost un astfel de agent, camuflat in cel mai inalt esalon al politicii romanesti. Ulterior, el si-ar fi purtut usor pierde urma ca transfug. Nicolae Ceausescu l-a reabilitat pentru beneficii politice din partea Occidentului. El si-a coordonat pozitia in reevaluarea comunistului “intelectualist” Lucretiu Patrascanu. Un fapt ciudat pentru cineva cunoscut prin aversiunea fata de intelectuali. Un indiciu pentru care nu cred in justetea reabilitarii. Daca analizam biografia lui Lucretiu Patrascanu, aflam cu stupoare ca din lagarul de la Targu Jiu a fost eliberat in 1940 de guvernul national legionar, aservit Berlinului. Probabil ca de atunci fusese racolat. Ori chiar de mai inainte. In orice caz, la Cluj nu a putut sa-si mai ascunda jocul dublu. Probabil, i s-a cerut sa riste, pe calculul ca niste “coate goale”, cum mai tarziu presedintele american Ronald Reagan avea sa-i numeasca dispretuitor pe comunisti, nu aveau sa se prinda de “fineturile inalte” ale unui intelectual, care comunica ezoteric cu “elevatii” politicii occidentale. Calculul a fost gresit. Cuvantarea lui, despre care legendat se spune ca ar fi fost a unui “nationalist”, cand a afirmat “Înainte de a fi comunist, sunt român”, nu a cuprins argumentele irefutabile privind etnogeneza, continuitatea si majoritatea populatiei din Transilvania, parte inseparabila a aceluiasi popor roman, care a avut nesansa dramatica sa fie vremelnic sub stapanirea austro-ungara. Dimpotriva, el a recurs la argumente de autoritate si de razboi, conjuncturale si dintre cele mai usor de atacat. La tentative de falsificare istorigrafica a celui de-al doilea razboi mondial asistam si azi. Nu cred prin urmare in intelectualitatea de “clasa” a lui Patrascanu, de care inca se mai face caz. Intr-adevar, unele nuante de discurs pot sa nu fie dintre cele mai bune. Dar a invoca emfatic in pledoaria de la Cluj unul din cele doua nume care au semnat pactul Ribbentrop-Molotov a fost o greseala politica enorma, care a intarit pozitiile criticilor occidentali. Abordarea lui Lucretiu Patrascanu a incarcat armele ideologice ale capitalistilor, cu care parca ar fi fost “coleg”. Ori poate chiar era?!…
Unii spun că Arthur Văitoianu, pe când era Ministru de Interne, l-a abordat pe Lucrețiu Pătrășcanu (ziarist la „Socialismul”) și i-a spus că există o șansă pentru comuniști să activeze în legalitate dacă la conducerea partidului ajung cei ce NU au votat afilierea la Internaționala Comunistă, dirijată de la Moscova. Adică similar ca la schismele protestante care nu se supun Papei.
Asta nu cred că justifică ipoteza că era sub influiență vestică și c-ar că în 1956 s-ar fi putut pune și el în fruntea unei revolte. Ideea influienței globaliste, în 1948, chiar mi se pare anapoda!
Ce zici de mărturia lui oscar wilde spune: MARTIE 11, 2020 LA 3:49 PM ?!?
Sincer m-ai surprins total neplăcut fragmentariumpolitic
Imi pare rau, dar respect orice opinie, chiar daca nu o impartasesc. Multumesc de comentarii. Oricand sunt binevenite. Unele pot fi sterile, altele pot fi contributive. De ultimele nu aflam decat daca le ascultam sau le citim.
[…] https://adriannastase.ro/2020/03/11/cuvantarea-rostita-de-lucretiu-patrascanu-la-cluj-in-1946/ … […]
Abia acum am citit acest articol, din 2020. Îmi permit câteva observații, utile, poate, cu alt prilej de abordare a subiectului. 1) cuvântarea lui LP, ca min. Justiției, a fost in 8 iunie 1946, la 11 iunie ea fiind doar publicata in „Tribună Noua” (reluată și de „Scânteia”, ceea ce a atras furia BP al CC al PCR, v. stenograma ședinței cu activul de partid, din 22 iunie 1946); 2) nicăieri în cuvântare (la fel, și în cea, tot de la Cluj, din 13 iunie 1945, cele două cuvântări fiind de multe ori confundate!), nu apare „celebra” formula, care i se ATRIBUIE lui LP: „Înainte de a fi comunist, sunt român”! Problema a fost temeinic și definitiv lamurita de Florin Constantiniu, in „PCR, Pătrășcanu și Transilvania 1945-1946 (Buc., Ed. Enciclopedică, 2001). Acolo, veți vedea cum a apărut acea formulare, intrata în conștiința larga până azi. Alte două contribuții pe tema, de luat in seama: Petre Turlea, Transilvania de Nord-Est 1944-1952 (Buc., 2005), respectiv Antonio Faur, in „Analele Banatului”, XVI, 2008.