Discutiile intre M. Ghelmegeanu si Pavlov in cadrul Comisiei Armistitiului

Am scris zilele trecute despre Mihail Ghelmegeanu si am publicat o conferintă a sa despre functia economică a statului. Adaug acum un document pe care l-am publicat in 1998, document referitor la unele discutii din cadrul Comisiei pentru aplicarea Armistitiului, partea română fiind condusă de Mihail Ghelmegeanu.

 

Pavlov Ghelmegeanu_Page_01Pavlov Ghelmegeanu_Page_02Pavlov Ghelmegeanu_Page_03Pavlov Ghelmegeanu_Page_04Pavlov Ghelmegeanu_Page_05Pavlov Ghelmegeanu_Page_06Pavlov Ghelmegeanu_Page_07Pavlov Ghelmegeanu_Page_08Pavlov Ghelmegeanu_Page_09Pavlov Ghelmegeanu_Page_10Pavlov Ghelmegeanu_Page_11Pavlov Ghelmegeanu_Page_12

7 gânduri despre “Discutiile intre M. Ghelmegeanu si Pavlov in cadrul Comisiei Armistitiului

  1. Iesirea din modelarea de catre Globalism si depasirea divizarii Natiunilor: Cuvant ziditor si monism politic

    Stimate coleg Ghita Bizonu’, sunteti un exceptional partener in schimburile de idei, unele adevarate briliante. Cred insa ca e discutabila folosirea unor fapte din cultura si civilizatia politeismului cu rol de argument in cultura si civilizatia monoteismului. La limita, ar putea fi vorba de un sofism banal. La extra-limita, chiar de unul diabolic. Acei zei olimpieni si slujitorii lor pamanteni, din discutie, nu stiau de functia demiurgica a cuvantului, care creeaza realitate. Ori cei care o stiau fie o ignorau, fie o tineau ascunsa (v. ezoterismul politic, in dauna exoterismului social). Iar acea nestiinta sau ignoranta deliberata a facut vulnerabila lumea antica, al carei sfarsit ar putea sa fie un pret platit, adica exact cauza care i-a adus disparitia. Noua lume monoteista a aflat de la profetii si invatatorii ei despre forta creatoare de realitate a cuvantului. Creatorul si-a folosit cuvantul pentru a face lumina. Dar si pe celelalte. Intre cuvantul care zideste si cel care darama trebuie sa-l alegem intotdeauna pe primul. Putem sa-l pastram si pe al doilea, cu functie simbolica, de avertizare. Caz in care, de acord, e nevoie si de cineva care urla. Dar problema nu e de existenta, ci de proportie. Mi-amintesc ca aveam la partid si cate unul care era critic de profesie. Orice se facea nu era bine. Atunci, ii dadeam in responsabilitate problema pe care o critica. Urmarea, clantaul nadusea, simtindu-si ipocrizia pe propria piele. E o parabola si pentru viitorime. Daca un incendiator, efectiv sau potential, e pus sa pazeasca cetatea de foc, sub sanctiunea suprema, el va trai cu frica de a fi spanzurat in orice clipa, pentru orice incendiu. Sa-ti mai spun inca una, cu privire la asa-zisa “corectitudine” politica a pluralismului si monoteismul cu care iudaismul a infrant politeismul si imperiul romanilor. Daca idealul e “precum in cer asa si pe pamant”, atunci pluralismul pe care il propovaduiesc falsii monoteisti, care in ascuns se inchina la idoli pagani, este intr-o contradictie antagonsita fundamentala cu credinta intr-un Dumnezeu unic si atotputernic. “Opozitia” cu care Globalismul a modelat sistemele politice ale Natiunilor practic le slabeste prin divizare. Este deci o modelare toxica. Din ea se iese prin rearmonizarea cu principiul unificator al monoteismului. Adica prin sistem politic cu guvernare si alternativa, ambele interne si natiocrate. In aceasta reabordare politica monista, de la care Natiunile au fost deturnate, alternativa sinergica ia locul “opozitiei” divizatoare, care se afla in ghearele Globalismului. PS/NB: Pentru a preveni o eroare de intelegere, precizez ca monismul politic, ca rezonator laic al monoteismului, nu inseamna monopartidism, care nu avea alternativa.

  2. Lawrence Durell a fost un om de cultura , arheolog , scriitor si diplomat britanic .
    A servit guvernul Majestatii Sale la Belgrad , ca atasat de presa , intre 1949 – 1952 .
    In cartea sa ” Scapa cine poate ” sau ” Afaceri curente ” el ne da o descriere a Corpului Diplomatic prezent in Iugoslavia maresalului Tito .
    Sa-l ascultam descriind o calatorie cu trenul a Corpului Diplomatic din Iugoslavia , de la Belgrad la Zagreb , cu ocazia Zilei Eliberarii .
    Sa-i dau cuvantul : ” fiecare popor are obsesiile lui . Pentru iugoslavi , aceasta este trenul . Calatoriile cu trenul , in imaginatia iugoslava , sunt scaldate intr-o atmosfera romantica . Cand nu circula , locomotivele sunt pazite de garzi armate : altfel , le-am gasi in piese detasate , demontate de taranii curiosi .Nici un lucru nu stimuleaza la curiozitatea sarbilor mai mult decat un tren .
    …nu am putut sa nu simt o anumita rezerva cand Nimic , din Protocolul iugoslav , ne-a anuntat ca de Ziua Eliberarii Corpul Diplomatic va fi transportat la Zagreb cu un tren special construit de industria grea iugoslava .Diplomatii cu experienta in Balcani erau perturbati . ” Mon Dieu , spuse cu un ton grav Du Bellay , ambasadorul Frantei , si ces animaux veulent jouer aux locos avec le Corps Diplomatique ”
    … am asteptat invitatia care a venit intr-un plic mare , alb . Tot corpul diplomatic avu o proiect efemer – sa plece la Zagreb cu automobilele dar Decanul Corpului se opuse . ” Acest lucru ar fi o insulta si industria grea iugoslava ar fi ranita de refuzul nostru de a o lasa sa ne arate minunile tehnologiei moderne . Am acceptat , cu multe rezerve .
    … la gara din Belgrad eram asteptati cu flori si fanfare si cu discursuri ale reprezentantilor industriei grele iugoslave . Cei mai multi dintre ei pareau la fel de grei ca si industria lor .
    … nu puteam sa-mi iau ochii de la cele vagoane in lemn sculpat , reprezentand flori , pasari , eroi ai Eliberarii – totul era sculptat si pictat . Toti fierarii si tamplarii din Serbia trebuie sa fi fost pusi la contributie .
    … ne-am urcat in tren la inceputul noptii si am inceput traversarea lungilor campii sarbesti . Doua detalii erau evidente – vagoanele sculptate emiteau scartaieli care va spargeau timpanele . Cum sa dormim ? Al doilea lucru , vagonul din mijloc , al sefilor de misiune , era inclinat cu 30 de grade si se parea ca doar faptul ca era fixat entre primul si al treilea il facea sa nu se rastoarne . … locomotiva era alimentata cu carbune de fiinte cu caschete de panza pe care i-am fi putut lua drept editorii lui Dostoievski . La fiecare 500 de metri cosul locomotivei arunca o jerba de jar care incendia iarba de langa calea ferata . De departe semanam cu un incendiu de padure care se apropia cu mare viteza .
    … ferestrele nu se deschideau si inauntru erau 40 de grade . Ne gandeam cu totii la sefii de misiune din vagonul din mijloc , ocupati sa bea whisky si sa tremure de frica in timp ce inaintam in noapte .
    Schimbam intre noi priviri disperate . Ambasadorul SUA isi petrecu noaptea cantand ” mai aproape de Tine Domnul Meu ” . Doamna Fawzia , ambasadoarea Egiptului , a ramas toata noaptea rugandu-se in genunchi in vagonul ei .In gara Omar Melade acoperisul vagonului din mijloc smulse stalpul de sprijin al adapostului pentru calatori , fiind cat pe aici sa decapiteze unul din mecanici . . Corpul Diplomatic scoase in cor un urlet de groaza …. mecanicii locomotivei , fratii Karamazov , continuau sa alimenteze cazanul . Asa cum se intampla des cu sarbii , e posibil sa nu fi auzit – vazut nimic .
    … ingerul pazitor al industriei grele iugoslave veghea asupra noastra . Am ajuns la Zagreb la 6 dimineata asteptati de oficiali si fanfare . Cum peronul de la Zagreb era de cealalta parte decat peronul de la Belgrad si cum usile erau intr-o singura parte , am iesit cu totii intre doua linii de cale ferata , am ocolit trenul prin spate . Am avut de indurat Corul Partizanilor in sirenele locomotivei si intr-un nor de fum aruncat triumfator de fratii Karamazov .
    … emotiile erau prea puternice la Zagreb . Sotia ambasadorului Spaniei il numi pe Decan , ambasadorul Poloniei , drept raspunzator pentru securitatea noastra . Ambasadoarea Italiei isi ridica rochia sa ne arate o vanataie .Era interesant sa vedem caractele nationale : Egiptenii tipau , Scandinavii mormaiau , Slavii se luau unul pe altul de gulerul hainei ca si cum ar fi muls capre . Doar grecii faceau gesturi de Prometeu in jur ; isi permiteau , pentru ca rezervasera toate cele sase taxiuri de la Zagreb si ne propuneau drumul intors la Belgrad pentru o mie de dinari pe persoana „

    • Caz concret, mama mea, născută în Basarabia.
      Prin 1952 a început ridicarea în toiul nopții a basarabenilor și bucovinenilor, „cetățeni sovietici”. Plecau pt. „întrebări” și nu se mai întorceau.
      O bună perioadă de timp, până a trecut frenezia asta a „repatrierilor sovieticilor”, am stat ascunși într-un sat pierdut între dealurile din Muscel.
      Ñumeroase rude ale mamei au dispărut undeva în Orientul Îndepărtat.

  3. Ghelmegeanu , daca-mi aduc bine aminte , l-a luat in primire pe Horia Sima , venit ilegal in Romania cu misiuni de la Berlin .
    I-a spus lui Sima ” eu nu inteleg ce romani sunteti voi , sustinuti de Italia si Germania care incurajeaza Ungaria ” . Sima scrie mai taziu ” nu am raspuns nimic . Nu vroiam sa-l irit pe un om cu sangele martirilor nostri pe maini ” .
    Tot Ghelmegeanu apare in Jurnalul unui om politic roman al carui nume nu mi-l amintesc , referitor la ultimatumul rusesc din 1940 .
    ” Ce se intampla ? Nu stiam nimic . L-am vazut pe Ghelmegeanu , palid . Rusii ” – mi-a raspuns „

  4. Interesant…inteleg ca acel Comunicat despre repatriere/cetatenie a fost secret si ca basarabenii si bucovinenii nu au fost informati despre continutul sau? Citind aceste transcrieri pare ca partea romana a incercat sa negocieze in favoarea bucovinenilor si basarabenilor ce ar fi dorit sa se repatrieze, insa emisarul rus s-a opus. Ca de obicei, cel puternic ii inchide gura celui mai slab. Stim insa ce a urmat, si dramele a sute de mii de romani bucovineni si basarabeni, multi dintre ei epurati etnic de regimul sovietic, si trimis in Kazahstan. Rusii au trimi in Basarabia si Bucovina rusi de ai lor sa ii conduca pe maldavani, si concomitent s-a derulat cel mai aprig program de deznationalizare a romanilor din teritoriile ocupate de rusi/sovietici si mai apoi de ucrainieni. Ucraenienii nici azi nu concep sa dea drepturile necesare romanilor sau ungurilor din teritoriile primite de ei cadou de la sovietici.

Lasă un răspuns