A murit Javier Perez de Cuellar

A murit Javier de Cuellar, fost secretar general al ONU (1982-1991) si prim ministru al Peru (2000-2001). A murit la vârsta de 100 de ani.

Am avut privilegiul de a-l intâlni, in mai multe rânduri,  in ultimii săi ani de mandat la ONU, in perioada in care conduceam Ministerul de externe.

Voi reda aici două discutii pe la le-am avut, la New York si la Amman, in legătură cu criza irakiană (primul război din Golf). Textele au fost publicate in volumele mele „România după Malta”.

29 noiembrie 1990

 11.45 Adrian Năstase, ministru de Externe al României, se întâlneşte cu Javier Pérez de Cuéllar[7], secretar general al ONU.

 Pérez de Cuéllar: Împrejurările în care are loc întâlnirea noastră nu sunt prea fericite.

Adrian Năstase: Ne găsim într-un moment sensibil, când traversăm nu doar schimbări de sistem politic, ci şi încălcări ale dreptului internaţional, care aduc cu ele grave crize umanitare. Trebuie să vedem cum putem ieşi din ele, fără a provoca probleme suplimentare.

Pérez de Cuéllar: Pentru mine, ca secretar general al unei organizaţii pacifiste, prima obligaţie o constituie continuarea eforturilor pentru găsirea unei soluţii paşnice.

            Acum, după-amiază, va anunţa în plenul Consiliului de Securitate că ONU acordă statelor membre un răgaz de 45 de zile pentru continua eforturile în vederea găsirii unei soluţii negociate, care să nu implice folosirea forţei. Nu e mult. Vom vedea ce se poate face în aceste condiţii. A făcut o vizită în regiune. N-a fost bucuros de ceea ce a constatat.

            Dacă va vedea că o nouă iniţiativă diplomatică ar putea da rezultate, nu va ezita nici un moment s-o susţină.

Adrian Năstase: Foarte importante precizările dumneavoastră, dar trebuie să asigurăm cadrul legal de soluţionare a crizelor de acest fel. Secretarul general are un rol crucial în acest mecanism instituţional, iar noi îl vom sprijini în demersurile sale.

            ONU nu poate ca, după adoptarea rezoluţiilor, să stea şi să aştepte data de 15 ianuarie. Să folosim imaginaţia pentru a găsi în acest timp soluţii diplomatice, negociate, prin intermediul cărora să creştem presiunea asupra Irakului. El trebuie să accepte dialogul şi o reglementare paşnică a diferendului cu vecinul său.

            Irakul pare să înţeleagă situaţia dificilă în care se află. Rezoluţia pe care ne pregătim să o discutăm şi să o adoptăm în Consiliul de Securitate îi oferă o ieşire. E nevoie de o soluţie bună şi echilibrată.

            Saddam Hussein e foarte legat de o problemă de imagine, internă şi regională. Secretarul general poate, de aceea, face ceva foarte pozitiv în această direcţie, cu o bună pregătire.

Pérez de Cuéllar: A avut o discuţie cu ministrul de Externe al Kuwaitului, care s-a interesat ce va face secretarul general în aceste zile. Are impresia că acestuia îi era teamă ca, în urma întâlnirii Consiliului de Securitate, să nu rezulte din discuţie o soluţie militară, ceea ce era în contradicţie cu eforturile în direcţia unei soluţionări paşnice.

            Eu, ca secretar general, trebuie să încerc totul pentru a evita soluţia militară. În acelaşi timp, trebuie să fiu ponderat. Nu vreau să mă arunc în bazinul gol.

            Ceea ce e nevoie în acest moment este o dovadă clară de voinţă politică din partea Irakului, dar Irakul nu e pregătit să ofere aşa ceva.

            Dacă e de făcut ceva, trebuie făcut repede. Dar irakienii sunt atât de rigizi!

Exemplu stă modul în care abordează problema străinilor, cărora nu le permit să plece. La 12 septembrie l-a numit pe Sadruddin Aga Khan reprezentant personal în Irak. Le-a transmis că dacă vor elibera străinii, vor uşura tensiunea şi vor priva de un argument pe avocaţii soluţiei militare. Irakul a spus că e o problemă bilaterală şi că fiecare stat trebuie să negocieze cu ei, pentru a-şi elibera cetăţenii.

Această atitudine a Irakului nu ajută la îndepărtarea opţiunii militare.

A fost preocupat să menţină legătura cu ambasadorul Irakului. Îl vede săptămânal. E un om foarte bun, dar instrucţiunile pe care le primeşte sunt foarte rigide.

Dacă poate face ceva, el personal va face după adoptarea rezoluţiei.

Adrian Năstase: Pentru a-i face mai flexibili în atitudine, am putea accepta, eventual, să se permită vizite ale unor înalţi oficiali ai ONU la Baghdad, care să explice Irakului consecinţele poziţiei sale şi să pregătească terenul pentru o întâlnire a secretarului general cu Saddam Hussein.

Aurel Dragoş Munteanu (ambasador la ONU): Sunt rezerve în admiterea unei astfel de abordări, de teamă să nu-i confere acestuia  prestigiu politic.

Pérez de Cuéllar: Spune că acum toţi arabii sunt încremeniţi în logica războiului. El trebuie să aplice logica de pace. Trebuie să încerce, să aibă conştiinţa împăcată că nu a lăsat să se risipească nici-o ocazie de a face pace.

Adrian Năstase: Sprijinim această abordare. Sperăm într-o soluţie politică.

Pérez de Cuéllar: Majoritatea membrilor Consiliului şi chiar SUA ar prefera o soluţie politică.

Adrian Năstase: E nevoie ca şi irakienii  să contribuie cu bună-credinţă la construirea acestei soluţii politice.

            Exprimă admiraţie pentru eforturile secretarului general, care are o sarcină foarte dificilă, pe fondul restructurării ordinii internaţionale existente.

            ONU s-a dezvoltat mult în ultimii ani, datorită eforturilor secretarului general. Există o foarte bună oportunitate de afirmare pentru ţări ca România, care trebuie să-şi dezvolte şi să-şi promoveze propria poziţie internaţională, în special prin diplomaţia multilaterală. În acest sens, ONU este un cadru foarte bun pentru aşa ceva.

            În special în ultimele luni, după schimbările din ţara noastră, se afirmă o voinţă foarte puternică de sprijinire a primatului dreptului în interior şi pe plan internaţional.

            Am sprijinit proclamarea Deceniului pentru Dreptul Internaţional. Pregătim un Comitet Român pentru Deceniu. Am început structurarea Institutului Român pentru Drepturile Omului, a cărui Lege de înfiinţare ar putea fi adoptată în Parlament pe 10 decembrie.

            Vrem să ne implicăm în procesul de reformare a ONU.

Pérez de Cuéllar: Aveţi o tradiţie foarte bună în formarea de jurişti specializaţi în probleme de drept internaţional.

Adrian Năstase: La ONU putem dezvolta dimensiunea latină.

Pérez de Cuéllar: Personal, în acest context al dezvoltării cooperării regionale, acordă o atenţie specială dimensiunii culturale a relaţiilor.

Adrian Năstase: Primul-ministru al României s-a întors din vizita făcută în trei ţări latino-americane. Acum este la Bonn. Dinamica politicii externe româneşti a trecut într-o nouă dimensiune.

Pérez de Cuéllar: Spune că i-ar  plăcea să-l primească la sediul Organizaţiei pe Petre Roman.

Adrian Năstase: Vrem sprijinul secretarului general pentru diferite proiecte româneşti.

Pérez de Cuéllar: Aveţi un ambasador foarte bun aici, care pledează în favoarea acestor proiecte. E gata să sprijine poziţiile şi proiectele româneşti.

Adrian Năstase: Spune că nu doreşte să ocupe timpul secretarului general cu un inventar al acestor proiecte, cu atât mai mult cu cât sunt multe probleme de rezolvat, în pregătirea întâlnirii Consiliului de Securitate.

Pérez de Cuéllar: Timpul presează, e adevărat. Miniştrii de Externe francez şi englez au venit azi cu Concorde. Se va întâlni cu majoritatea miniştrilor de Externe veniţi pentru reuniunea Consiliului. Unii pleacă chiar azi.

Adrian Năstase: Sunt zile fierbinţi în istoria Europei şi a lumii.

            Schimbarea nu mai este însoţită, ca în trecut, de reacţii brutale ale statelor. Folosirea cadrului instituţional al Organizaţiei pentru gestionarea acestor transformări în ordinea internă şi internaţională reprezintă o şansă foarte bună pentru ONU de a se afirma ca o instituţie importantă a lumii de azi. E şi un risc în această preeminenţă a ONU, de aceea este foarte important ce se va face pentru credibilitatea ONU.

Pérez de Cuéllar: E foarte important că rezoluţia va fi adoptată, dar e la fel de important să se lase deschisă opţiunea soluţiei paşnice. Asta e în logica Cartei. Acum încercăm aplicarea punctului 5 al articolului 42 al Cartei.

            E foarte bucuros să audă că avem aceeaşi poziţie cu el.

Adrian Năstase: Dacă putem ajuta în aceste demersuri, să ne spună.

Pérez de Cuéllar: Dacă va fi nevoie, va face acest lucru.

–––––––––––––––––––

            12 ianuarie 1991

 

12.00 Adrian Năstase, ministru de Externe al României, are o întâlnire cu Pérez de Cuéllar, secretar general al ONU (la Palatul Regal, Amman).

 Adrian Năstase: Bucuros de întâlnire.

Pérez de Cuéllar: Mai fac o încercare pentru a vedea dacă putem evita ceea ce este cel mai rău (the worst). Voi fi după masă la Bagdad, iar mâine mă întâlnesc cu preşedintele Saddam.

         Speră să discute cu preşedintele. Ştie rezoluţiile. Merge să vadă dacă este ceva de făcut pentru a se evita ostilităţile militare. Este destulă ostilitate verbală. Să vedem dacă putem face ceva, cu dorinţa respectării rezoluţiilor Consiliului de Securitate.

         A spus şi Regelui. Are un sprijin serios din partea comunităţii internaţionale – Papa[9], Gorbaciov[10], Bush, Comunitatea Europeană, primul-ministru japonez[11], ţările nordice, primul-ministru canadian[12], China, India, numeroase ţări.

Adrian Năstase: Şi România.

Pérez de Cuéllar: Era ştiut dinainte. Ştie că România este interesată într-o soluţie politică. Prietenii români au susţinut o asemenea soluţie.

         Nu ştiu ce se va întâmpla. Am timpul limitat. Doresc să fiu luni la New York pentru a raporta Consiliului de Securitate. Dar e departe – e o problemă de distanţă. Am un avion privat dat de guvernul elveţian – dar de la Paris la New York nu e uşor. Voi lua Concorde, pentru a putea raporta Consiliului de Securitate luni dimineaţă sau după amiază. Dacă lucrurile nu vor merge cum cred, poate voi raporta Consiliului de Securitate marţi, 15 ianuarie.

         Asta e situaţia.

         Nu este ideea lui să repete la Bagdad ce a spus Baker în numele coaliţiei. Să spună că astea sunt cerinţele Consiliului de Securitate. Ar fi inutil. Vreau să-l ascult şi el să mă asculte pe mine. Vreau dialog, pentru a genera încredere preşedintelui Irakului.

         Vreau să spun că mi-a plăcut vizita ambasadorului dumneavoastră, cu dorinţa de a coopera în peace keeping. Dacă merge bine, vom avea misiuni în Cambodgia, Sahara Occidentală. Românii sunt talentaţi la limbi străine. Cu Cambodgia şi Sahara Occidentală, franceza e utilă. Componenţa forţelor ONU se face în consultare cu guvernele interesate şi apoi cu membrii Consiliului de Securitate, care au ultimul cuvânt.

         Mulţumesc pentru contribuţia utilă şi propunerea de a ne ajuta.

Adrian Năstase: Vrea să prezinte câteva idei. Am vizitat Egiptul şi am avut discuţii cu preşedintele Mubarak[13], am vizitat Damascul şi am avut discuţii cu preşedintele Assad[14] şi o vizită de două zile aici, la Amman, unde m-am întâlnit cu Regele[15], Prinţul[16] şi ministrul de Externe[17].

         Am avut şi alte contacte. Avem răspunsul Consiliului de Securitate.

         De acord cu punctul dumneavoastră de vedere. Irakienii ştiu să citească şi singuri textul rezoluţiei. E un nonsens să li se citească textul. Modul cum s-a pregătit întâlnirea de la Geneva a fost contraproductiv.

         Impresia este că premisa obligatorie (prerequisite) e clară: respectarea rezoluţiilor Consiliului de Securitate. Trebuie să ascultăm Irakul. Sunt probleme irakiene. Un gentlemen’s agreement e util. Un proces în etape. O declaraţie a guvernului irakian plus un package deal, ratificat de Consiliul de Securitate, care să ţină seama de cerinţele irakiene, problema palestiniană şi Conferinţa, dar şi discuţii directe.

         Să fim flexibili, dar plecând de la mesajul clar al rezoluţiilor, pe care nu le putem schimba.

         Asta e poziţia noastră. Avem canale foarte bune de comunicare. Am prezentat rolul nostru ca fiind acela de „catalizator“. Să evităm situaţia autistă, în care părţile nu comunică. Aveţi multe lucruri de discutat la Bagdad. Mandatul dumneavoastră este, din nefericire, limitat, iar timpul e foarte scurt.

         M-am gândit că, dacă există disponibilitate pentru o soluţie, să se aranjeze o vizită a lui Baker la Bagdad. Secretarul de Stat este ca un avion care aşteaptă să aterizeze. Dacă există o disponibilitate de dialog, ar fi utilă o vizită a lui Baker acolo.

         Mandatul secretarului general e limitat. Nu poate lua decizii. Dacă s-ar putea implica americanii direct ar fi bine.

         Ne bazăm pe raţiune – că ambii vor să evite războiul.

         Am luat legătura cu SUA. Ne-am oferit să mergem la Bagdad, dacă e util. E important acum să ne concentrăm pe misiunea dumneavoastră.

         Irakienii ne pot accepta într-o anumită formă. Nu vrem să-i umilim.

         Încercăm să vedem dacă acum sau ulterior putem fi utili. Vrem să ajutăm. Nu-l voi mai însoţi pe preşedintele României în vizita sa în China pentru a putea urmări evenimentele.

         Dacă este nevoie de un „prieten al preşedintelui“ Consiliului de Securitate, suntem gata.

         E o problemă de speranţă. Sperăm să fie ascultată vocea dumneavoastră.

Pérez de Cuéllar: Mulţumesc pentru interes. Voi ţine seama de ce aţi spus.

         Va fi în contact cu ambasadorul nostru.

         Din nefericire, este această limită de timp, care e foarte scurt. Totodată, nu poate impune preşedintelui Irakului o limită de timp. Ideea mea este să fiu la Bagdad astăzi mai devreme, dar irakienii vor să ajung abia la 17.00 şi să încep discuţiile cu Tariq Aziz, iar discuţiile la preşedinte să aibă loc abia mâine. Aş fi vrut să raportez Consiliului la 14 ianuarie.

         Vrea să raporteze oricum pe 15 ianuarie. Nu ştie dacă o va putea face. Pentru arabi, timpul e altfel!

         Înainte de a pleca de la New York, a auzit că ar fi posibilă o reuniune a Consiliului de Securitate.

Adrian Năstase: Nu avem informaţii aici.

         Este absolut necesară o reuniune a Consiliului de Securitate din mai multe motive. Rolul Consiliului de Securitate nu este numai să dea „lumină verde“ şi recomandări. E nevoie de implicare.

Pérez de Cuéllar: A fost o interpretare că, după 15 ianuarie, Consiliul de Securitate nu mai este implicat. Rezoluţia cere „prietenilor Kuwaitului“ să raporteze Consiliului.

Adrian Năstase: De acord. Să dăm acest mesaj privitor la Consiliul de Securitate. Un nivel prevalează. Să dăm argumente pentru cealaltă abordare.

         Textul nu este aşa de important. Sunt foarte importante notele explicative.

         Un contact personal cu Saddam poate ajuta. E o problemă de încredere. Ceea ce Irakul ar accepta ar fi un cuvânt de onoare. Are nevoie să fie asigurat că, dacă acceptă unilateral retragerea, s-ar face o declaraţie în favoarea preocupărilor lor.

         Ceea ce este nevoie, este un contact bun cu Saddam.

         Avem nevoie de o corectă abordare procedurală – compromis pe formă, nu pe substanţă.

Americanii nu vor accepta un linkage. Dar, linkage-ul poate fi juridic, politic, procedural. Diplomaţia are un rol important.

Este un argument foarte bun – despre dublul standard.

ONU este într-un moment important, când se poate prezenta ca manager de criză. Dacă reuşeşte acum, va fi un bun precedent pentru alt management de criză. Va fi dificil să nu se aplice acelaşi standard la problema palestiniană.

Pérez de Cuéllar: Ieri a spus Regelui că irakienii au făcut mult pentru problema palestiniană. Acum ei trebuie să acţioneze pentru soluţionarea problemei palestiniene.

         Dacă găsim aici o soluţie, va fi imposibil să nu se aplice problemei palestiniene. Dacă nu se rezolvă Golful, problema va cădea.

         I-a făcut plăcere de a-l vedea pe Adrian Năstase pentru o discuţie bună. Va avea în vedere ideile sale.

Adrian Năstase: Vom ajunge azi la Bucureşti. Vom urmări. Se poate lua legătura şi cu ambasadorul nostru la Bagdad.

         Întâlnirea se termină la ora 12.30.

         De la Palatul Regal plecăm direct la aeroport.

                         ––––––––––––––-

[7] Javier Pérez de Cuéllar. Diplomat, om politic şi de stat peruan. Secretar general al ONU (1982–1991).

[13] Muhammad Hosni Mubarak (n. 1928). General, om politic şi de stat egiptean. Preşedinte al Republicii Arabe Egipt (14 octombrie 1981–prezent).

[14] Hafez al-Assad, preşedintele Republicii Arabe Siriene.

[15] Hussein Ibn Talal, regele Iordaniei.

[16] Hassan Ibn Talal, prinţul moştenitor al Iordaniei.

[17] Taher al-Masri, ministru de Externe şi prim-ministru al Iordaniei.

6 gânduri despre “A murit Javier Perez de Cuellar

  1. Pérez de Cuéllar este unul dintre puținii oameni politici, care nu au trăit degeaba. Și a trăit mult! Să-i fie țarina ușoară și să-l ierte Dumnezeu!
    Ceea ce eu am constatat din convorbirile care au avut loc la cele două întâlniri, este faptul că în cei 30 de ani de la prima discuție, nu s-a schimbat nimic în lume. Problemele sunt aceleași. Poate mai grave, iar bătălia între Puteri este mai periculoasă, pentru că au apărut Puteri noi economice și politice.
    În ceea ce privește țara noastră, ne întoarcem la anii 50 ai secolului trecut. Lipsesc Tribunalele Populare. În rest, avem de toate: cultul personalității, dușmanul de clasă ( PSD), corupți închipuiți prin tribunale și închisori, corupți reali aflați în libertate etc.
    Ieri, la emisiunea lui Ciutacu, am citit pe fața lui Orban furia și ura, datorată faptului că nu a putut pune în practică proiectul SĂNĂTATEA, acuzându-i, pe Beuran și Pintea de corupție, dezinformând, cum face, de obicei. Nu s-a dovedit mita la profesorul doctor Beuran, nu s-a dovedit flagrantul, la ministrul Pintea, domnule Orban! Astăzi, l-am văzut din nou pe Președinte, plantând un copac, acuzând guvernele PSD, uitând să ne spună că nu a semnat Legea Pădurilor și că petrece unele sărbători cu prietenul său austriac, campion al defrișărilor pădurilor din România. Îmi amintesc că nu a participat la plantarea copacilor, în cinstea eroilor morți în luptele din Vrancea, din anul 1917, împotriva trupelor germane.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Zilele trecute, pe acest forum, subliniam gradul scăzut de educație pe care-l asigură actualul sistem românesc de învățământ, încercând să argumentez că oameni de valoare ai României sunt înlăturați prin nedemne înscenări în care este atrasă o mare masă de români care, din cauza educației precare, sunt incapabili să înțeleagă tragedia istorică a unui popor condus de mediocritate.

    De aceea, prin intermediul CMR, se încearcă de multe ori ”peticirea” unor goluri ale acestui sistem educațional.
    La nivelul CMR-România s-au derulat, împreună cu numeroși parteneri, multe acțiuni dedicate copiilor din România și din Basarabia precum și acțiuni umanitare pentru ajutorarea celor aflați în nevoi, bătrâni sau familii nevoiașe.
    De exemplu, astăzi, dna. Maria Petrescu, Director Executiv CMR București/Ilfov anunță o acțiune de acest fel:
    ===============
    ”Cu sprijinul Fundației literar-istorice Stoika, Consiliul Mondial Român va dărui gratuit, elevilor din Sectoarele 2 și 4, peste 200 de reviste cu conținut educativ, editate de fundație, la evenimentele pe care CMR le va organiza.
    Mulțumim partenerilor noștri pentru participarea și susținerea permanentă a evenimentelor CMR și pentru contribuția la promovarea și educarea copiilor.”
    ===============

    De câte ori voi avea ocazia, voi publica astfel de evenimente, deoarece este nevoie să fie cunoscute contribuțiile societății civile și ale unor lideri dedicați, dincolo de scandalurile politice zilnice care umplu paginile ziarelor sau țin capetele de afiș ale televiziunilor.

    Spre deosebire de divizarea lumii românești dusă la paroxism de cercurile politice susținute de massmedia, este nevoie de reclădirea liantului național bazat pe educație și compasiune.

    Apreciat de 1 persoană

    • Felicitari si subscriu la ultima concluzie: e nevoie de mai ulta empatie intre romani si crearea unui liant care sa ii uneasca. Cetatenii trebuie sa le spuna politicienilor lor ca nu apreciaza stilul distructiv al discursului politic, rareori in folosul lor. Ultimul exemplu: cearta politica intre Primarul Firea-PSD si Guvernul PNL, ministrul mediului depre poluare. Niciunul nu e mai breaz…

      Apreciază

  3. ARMATA CELOR 12 MAIMUȚE

    MOTTO: „Bărbatul care a sustras din laborator virusul care avea să omoare în scurt timp 99% dintre oameni își croiește drum către locul său, în avion. Se așază lângă o femeie între două vârste.
    -Scuzați-mă… spune el, trăgându-și sufletul.
    -Este obscen… răspunde ea, privind în gol. Toată violența și nebunia asta… se trage și pe aeroport acum… S-ar zice că următoarea specie pe cale de dispariție sunt oamenii!
    -Cred că aveți dreptate, doamnă…Cred că ați pus punctul pe «i»! îi răspunde el zâmbind și întinzându-i mâna, cu prietenie.” (secvență din finalul filmului ARMATA CELOR 12 MAIMUȚE, regia Terry Gilliam, GLOBUL DE AUR , 1996)
    ………………………………………………………………………………..

    TALERUL…

    „În câteva zile, mașinăria de propagandă a transformat-o pe Sorina Pintea dintr-o șpăgară ordinară, care fura banii bolnavilor, în victimă. Bineînțeles, propaganda asta a funcționat și cu ajutorul UNOR CRETINI care au uitat că ei sunt cu statul de drept, cu lupta împotriva corupției…” (Mircea Marian, jurnalist și deontolog de profesie, 5 martie 2020, FACEBOOK)

    „Te întrebi unde e pericolul social? Fmm, că mor de nervi!
    Pericolul social e când bagi gheara și exclami «super tare» când auzi ce sumă vei fura. Bucură-te că trăiești în România, țara în care, în arest fiind, la fiecare văicăreală ești dus urgent cu alai la spital. Că dacă erai în altă țară, pentru astfel de furturi aveai șansa să zâmbești frumos ÎN FAȚA VREUNEI GURI DE TUN!” (Marian Godină, polițist și reputat scriitor, la ale cărui lansări de carte a venit și premierul României, Cioloș Dacian Julien, 5 martie 2020, FACEBOOK)

    „Hehehe. Fost ministru PSD în cătușe și trening. ȘAMPANIE(…) Vai vai vai madam Pintea a fost arătată la public în cătușe! Ce Șocant! Drepturile omului! Prezumpția de nevinovație!! Băi ticăloșilor!…” ( Andrei Caramitru, intelectual și ideolog de dreapta, formator de opinie pentru gură-cască, 4 martie 2020, FACEBOOK)

    „Cum era foarte vioaie până să intre DNA în birou și se pregătea de campanie electorală, cred că acum va candida și va fi aleasă în triumf primăriță. Mi se pare de bun simț. După tot cartușul ăsta de propulsie mediatică ce i-a fost montat acum mi se pare firesc să fie folosit în campanie și să fie aleasă primar. Dacă ea a ajuns în spatele gratiilor, înseamnă că a suferit. Ea este martir, este Ioana d’Arc a Maramureșului.(…) Această boală nu s-a declanșat în arest sau în birou, când i s-a pus șpaga pe masă. ESTE O BOALĂ BOIEREASCĂ.”( Cristian Tudor Popescu, crucișător, răcnetul Carpaților, DIGI TV, 6 martie 2020)

    …CEALALTĂ FAȚĂ A TALERULUI

    „În urmă cu 19 ani eram arestată preventiv și custodiată în nu mai putin celebrul arest al Capitalei din strada Eforie. Nu știu cine din lumea dreptului penal își mai amintește de sinistrul loc despre care vă vorbesc. Un fel de sub-subsol lugubru greu de zugrăvit în cuvinte, unde și moartea era în pericol, darămite viața!

    Ei, și în aceste condiții, am fost introdusă în arest, operată fiind de o perioadă scurtă de un complex de povești medicale constând într-o extirpare de colecist grație unei malformații congenitale și o tumoră la stomac. Dublate de o pancreatită acută.

    Teancul de acte medicale, pansamentul încă sângerând pe tăietură n-au impresionat pe nimeni. Nici măcar pe doctorul arestului care mi-a zis într-un acces de sinceritate că oamenii mai și mor pe planetă. Și nu din cauza arestului, ci a bolii.

    După două săptămâni și jumătate de dureri cumplite, în lipsa oricărei medicații sau regim alimentar s-a întâmplat ceea ce era firesc. Am început să mă umflu.

    Credeți ca a luat cineva vreo măsură? Aș…nici vorbă. Medicul mi-a dat PIAFEN. Abia după o lună au catadicsit să ma ducă la un spital penitenciar. Unde m-au internat în secția de Chirurgie și m-au așezat la „patul 3”. Știți ce înseamnă „patul 3”? Trei paturi supraetajate…E ca și când ai escalada Everestul cu pietre de moară legate de gât…

    Acolo am zăcut 2 zile. Aproape în agonie. Până când m-au dus într-o încăpere ce putea fi numită pretențios dispensar sătesc.Și unde un domn, cel mai probabil medic, m-a întins pe un pat, a luat o foarfecă de pe masa de lângă, s-a îndreptat spre mine și a zis: „Drenăm!!!”

    De aici povestea devine horror. Și greu de redat. Nici dacă mi-ar fi tăiat picioarele cu o drujbă nu cred că aș fi urlat așa. Atunci am crezut că s-a sfârșit tot. Și că mai mult nu poate să existe. Și că singura scăpare este moartea.

    M-am înșelat! După ce mi-am revenit din leșin domnul cu foarfeca mă înjura de mama focului. Cu un limbaj pe care din respect pentru voi n-am să-l reproduc. Toată infecția acumulată în burta mea izbucnise, cu toată furia, pe el. Își murdărise hainele….și fața…

    Și pentru că pansament nu avea, m-a împachetat cu un cearceaf pe care l-a înmuiat în apa de la chiuvetă. Doua femei gardian m-au luat mai mult târâș și m-au dus în cameră. Unde ce să vezi, a început să îmi fie din ce în ce mai rău….

    După o noapte apocaliptică, la insistența colegelor din cameră m-au dus într-un final la Spitalul Colentina. Cu duba. Cu cătușele pe mâini. Mergând în unghi de 90 de grade. Și pentru că uneori răutatea nu are margini, pentru că nu puteam merge, și nu puteam ține pasul cu unul din gardieni, din când în când îmi dădea câte un brânci din spate…

    Același lucru s-a întâmplat și în curtea Spitalului Colentina. Împinsă să pot merge, cu catușele pe mâini, aplecată, vedeam pe sub ochi cum mă priveau oamenii. Cu ură…”(Daniela Tarău, „beneficiară” a justiției române, 6 martie 2020, pe FACEBOOK)
    ………………………………………………………………………………..
    „Daniela Tarău a făcut pușcărie, NEVINOVATĂ, ca urmare a unui lanț de erori judiciare deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait. După 15 ani de procese, la CEDO și în țară, a obținut recunoașterea erorii judiciare.” (APADOR. org, 13 iulie 2015)

    …ȘI TALERUL PE CANT

    Acum câțiva ani am scris despre Daniela Tarău, fără să știu toate acestea. De fapt, textul meu se referea la procurorul Panait, acel procuror despre care s-a făcut un film artistic de lung metraj, „DE CE EU?”, în regia lui Tudor Giurgiu. La premiera de gală din 23 februarie 2015 a fost prezentă lume bună, pe care n-o prea vezi la cinematograf: familia Băsescu, Augustin Zegrean, președinte al CCR, Sever Voinescu Cotoi, fost deputat, făcând parte dintre „intelectualii lui Băsescu” dar și Oana Pellea, pe care o mai prinzi și la cinematograf, când nu e la „flash-mob”-uri anticorupționale și la propagandă iohannistă. În film, procurorul este un idealist și un luptător cu corupția endemică.

    Dar despre procurorul Panait, Daniela Tarău povestește așa:

    D.T.:„A doua zi am avut întâlnirea cu procurorul Panait. Niște ore bune m-am străduit să dau o declarație. În primă fază îmi solicita să scriu ceva anume. I-am zis că nu pot să scriu ce nu știu. Îmi cerea să scriu că ăla a făcut și a dres, că știam că firma e fantomă, că știam că e o înșelătorie… nu știam, de unde să știu?! Și că dacă scriu asta mâine sunt acasă. Declarația o scria Panait. Se enerva, rupea foaia de câte ori nu voiam să zic ce voia el. Se tot ridica de pe scaun. Percepția mea despre un reprezentant al statului era că trebuie să fie un om liniștit, care să stea pe scaun și să mă asculte. Dar el nu era așa.”

    R: „Poate era o tactică?”

    D.T.: „Și când îmi spui că mă arunci pe geam tot tactică era? Panait a cedat, a scris declarația în maniera în care trebuia, din punctul meu de vedere, nemulțumit, și a plecat la procurorul șef de secție (era Chiujdea pe vremea aia), cu declarația mea. A plecat și a durat o veșnicie până s-a întors cu mandatul de arestare. Mi-a spus: ți-am dat doar 5 zile, adică un mandat scurt, și-ți dau posibilitatea să te gândești la ce ți-am spus. Și mi-a urat la mulți ani, că era chiar ziua mea. Nu uit tonul ăla, pentru că suna cumva «la mulți ani petrecuți pe aici»…” (APADOR.org, 13 iulie 2015)

    Mă gândesc că dacă ar fi ascultat-o cineva atunci pe Daniela Tarău -femeie inteligentă și atentă la nuanțe- și ar fi primit acest portret CA UN DIAGNOSTIC al procurorului Panait, poate că ar fi înțeles că acel om avea nevoie de ajutor. Nu s-a întâmplat însă- iar procurorul Panait s-a sinucis.

    Printr-o minune, Daniela Tarău, deși a trecut prin iad, trăiește.

    Aceste lucruri nu s-au petrecut într-un lagăr de concentrare nazist… nu, nu… ci aceste lucruri s-au petrecut în vreme de pace și au fost posibile într-o Românie democratică și-ntr-un tip de „stat de drept” căruia Mircea Marian, CTP-ul, Andrei Caramitru și Marian Godină, plus nenumărații lor simpatizanți îi înalță ode. Ei așa vor să fie.

    Ei așa o Românie își doresc. Și, exact cum a spus premierul (!!!) Câțu Vasile, dacă-i vom lăsa, dacă nu ne vom împotrivi, armata lor, a celor 12 maimuțe, NU VA LUA PRIZONIERI!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Bode pare ca incepe sa fie eficace – s-au ” desuspendat ” marile proiecte drumul expres Galati – Braila ( 11 km de 550 milioane de lei ) si tronsonul de autostrada Transilvania intre Zimbor – Poarta Salajului ( 12 km , 700 milioane de lei ) .
    Si ultimul segment de pe autostrada de centura Nord , intre Cernica ( zona cu probleme , cormorani si nuferi pe lac ) si Pantelimon .
    Comentariu tipic pentru prostia sinistra a romanului din clasele populare , imbecil , ignorant , primitiv , grosolan , pe pagina Facebook a CNAIR ” nu ati terminat autostrada de centura Sud si o incepeti pe cea de Nord ? „

    Apreciat de 1 persoană

  5. Invariabil, fiecare „postac”, sa ma ierte toti colegii de blog, n-am gasit alt cuvant la indemana, isi striga disperarea in ceea ce priveste soarta Romaniei, a conducatorilor actuali, tragedia prin care trece astazi tara, gradul de educatie precar, iar de aici mai toate neajunsurile pe toate palierele societatii romanesti. CMR-ul caruia nu-i cunosc activitatea, iar datorita unor inimosi aflam cu ce se ocupa si care ii este activitatea si contribuția in vederea promovarii si educarii copiilor si nu numai.

    Revenind la subiectul tratat si anume la trecerea la cele vesnice a fostului secretar general al ONU, probabil ca multi nici nu stiu cine a fost sau in mare masura l-au uitat. A fost secretar general al ONU intr-o perioada plina de „efervescenta” a politicii globale, marcate de mari schimbari, a fost secretarul general al ONU intr-o vreme cand aceasta reprezenta un pol important in politica mondiala. Dumnezeu sa-l ierte.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.