„Povestea din spatele acestui monument, ridicat în anul 1999 în fața Uzinei Mecanice Zărnești, este una cu eroi, dragoste de țară, vitejie, demnitate și multe alte calități care lipsesc acum poporului român. Muncitorii din Bateria Albastră, cărora monumentul le este dedicat, au participat pe bază de voluntariat la respingerea armatelor germane care veneau prin culoarul Rucăr-Bran să atace Brașovul, după decizia din 23 august 1944 a Regelui Mihai I de a întoarce armele împotriva Germaniei și aliaților săi. Îmbrăcați în salopete albastre și echipați cu cele trei tunuri ale fabricii folosite la testarea în poligon a proiectilelor pe care le fabricau, la care s-au mai adăugat ulterior trei tunuri Astra fabricate la Brașov, cei 56 de muncitori conduși de locotenentul Marin Năstase (tatăl lui Adrian Năstase) au tras asupra invadatorilor 2600 de proiectile de-a lungul celor nouă zile de lupte desfășurate în mai multe locuri din proximitatea Brașovului. În cele din urmă, muncitorii s-au retras, fiind înlocuiți de Corpul de Vânători de Munte al Armatei Române…”
Adevarati ‘EROI”!
MONUMENTELE TRECUTULUI, CU A LOR AUTENTICITATE …CE SEMNIFICA, FARA SFARSIT, PATRIOTISMUL , DRAGOSTEA DE TARA , VITEJIE, DEMNITATE, PASTRATE CU SFINTENIE DE ROMANII AUTENTICI , CE SI AU SACRIFICAT PROPRIA VIATA IN TRECUT, PENTRU UN IDEAL COMUN, BENEFIC PENTRU GENERATIILOR ACTOALE.
DIN PACATE, ACESTE MONUMENTE REALE…CE SUNT DEDICATE RESPECTIVILOR ROMANI, SUNT TOT MAI VIZOAL UMBRITE, DE INEXZISTENTA ROMANILOR AUTENTICI, CE DEVIN NESEMNIFICATIVI , CA NUMAR, FATA DE O MAJORITATE CE SI AU TRADAT DEMNITATEA DE ROMANI PENTRU A „EXZSTA” SI A „REALIZA”, PROPRIUL LOR INTERES.
CEI 56 DE ROMANI CONDUSI DE LOCOTENENTUL MARIN NASTASE , (TATAL LUI ADRIAN NASTASE ) NE DOVEDESC CUM SE POATE INFAPTUI UN IDEAL COMUN IN CARE ROMANII SUNT UNITI ,( INDIFERENT DE CONJUCTURILE NE FAVORABILE ALE FIECARUI TIMP ) ALCATUIND UNITATEA POPORULUI ROMAN, CE NU POATE FI DESRADACINAT DIN PAMANTUL CEI APARTINE, PRIN SUFERINTA SI JERTFA, CE S-A DERULAT LA TIMPUL RESPECTIV.
MA INTREB , DACA GENERATIILE ACTOALE, ( AFLATE PE TARAMURI DIFERITE ,PENTRU UN INTERES CE LE MACINA VIATA…) MAI CONSTEIENTIZEAZA , CE INSEAMNA TRECUTL , ISTORIA POPORULUI ROMAN IN CARE S-AU INRADACINAT DEFINITIV…MARILE VALORI UMANE , CE AU REPREZENTAT SI AU REALIZAT, FIECARE CU AL SAU DESTIN , POZITIV , CONTURUL…ROMANIEI AUTENTICE!
INCLIN SA LE DAU DREPTATE… (ASA CUM SPECIFICA DOMNUL PRIM MINISTRU ADRIAN NASTASE, INTR – UN ANTERIOR COMENTARIU REFERITOR LA RISCUL, CA ROMANII SE PLECE MASIV IN EUROPA…) MAJORITATEA ROMANILOR S- AU „RATACIT” IN PROMISUNILE UNOR NON VALORI UMANE AI POLITICI ROMANESTI ACTOALE, CE SE AMBITIONEAZA NEJUSTIFICAT , SA DETINA DECIZIA SI SA CONDUCA DESTINUL UNUI POPOR. AVEM PARTE DE UN SISTEM POLITIC IN CARE PROMISIUNILE …SE TRNSFORMA PESTE NOAPTE IN PROMISIUNI SI INTELEGERI DE COMUN ACORD IN CARE DESCOPERI IN TIMP, INTERESELE UNOR TARI EUROPENE, INTERESUL PERSONAL AL „POLITICIENILOR” CE AU DEVENIT CU VOIA LOR , TRADATORII ROMANIIEI!…
AUTENTICITATEA TRECUTULI INDEPARTAT SI CEL APROPIAT DE PREZENT , A FOST REALIZATA DE ROMANI!…
PS. PENTRU CEL CARE , PENTRU CEI CARE , VOR SA ” IMITE”…PE CEI DIN TRECUT : INCERCAREA ESTE ZADARNICA ,INDIFERENT DE FUNCTIILE DETINUTE LA NIVEL INALT IN SISTEMUL POLITIC ROMANESC.
A REALIZA CE AU REALIZAT CEI DIN TRECUT, IN PRIMUL RAND, NU SUNTETI ROMANII, TIMPULUI TRECUT!…
CU RESPECT SI SINCERITATE, PENTRU DOMNUL PRIM MINISTRU ADRIAN NASTASE
Naravurile Globalismului in oglinda Istoriei: Statele Unite recurg, impotriva Natiunilor, la aceleasi metode cu care Imperiul Britanic a jefuit cele 13 Colonii Americane
Istoriografia a descris cu acuratete metodele cu care Imperiul Britanic a jefuit cele 13 Colonii Americane, pana la revolutia lor de independenta (1775-1783), cand au expulzat administratia si armata de ocupatie ale britanicilor. Analize comparative din zilele noastre constata insa cu stupoare ca aceleasi metode de jefuire globalista sunt folosite de catre Statele Unite ale Americii impotriva Natiunilor. Probabil ca Ecleziastul ar exclama: Nimic nou sub soarele Globalismului! Este, oare, o coincidenta? Foarte probabil, raspunsul este negativ, avand in vedere relatia “speciala”, pe aceleasi baze globaliste, dintre fosta metropola imperiala britanica si fostele sale colonii americane. Exista, cu alte cuvinte, un fond comun de principii si metode globaliste, la care invariabil se recurge ori de cate ori noile legatare intampina probleme sau lucrurile nu le ies asa cum doresc. In termeni mai frusti spus, snapanii isi scotocesc impreuna memoria atemporala, din care-si scot la iveala vechile naravuri globaliste, pentru a stoarce de avutii Natiunile. In acest sens trebuie evaluat si scopul mitzvahului de trei zile de la Londra, de la inceputul lunii iunie 2019, avandu-i in centru pe regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si pe presedintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump. Acesta poate fi considerat ca o veriga in legaturile materiale ale actiunilor spoliatoare ale lui Trump, care au consternat Lumea. Natiuni tinta de-a valma, aliate sau adversare, au fost si sunt vlaguite de adminstratia Trump cu taxe vamale exorbitante si nejustificate bi si multilateral. Cu pretentii absurde ca bazele militare americane sa fie intretinute de Natiunile pe teritoriile carora se afla. Cu cererea de sporire insuportabila, de catre economiile nationale si economia mondiala, a cheltuielilor militare ale tarilor Aliantei Nord Atlantice (covarsitor europene), prin care presedintele american Donald Trump face – programatic, consequential si neloial – piata industriei militare americane si umple visteria americana cu banii cheltuiti pe achizitii militare din SUA. Cu acuzatii de nesustinut, in stil orwellian, ca Natiunile au “profitat” de SUA, care le-au “platit” multi bani si acestea trebuie sa-i “recupereze”. Cu aiuritoarea afirmatie ca SUA sunt “furate” din proprietatea intelectuala americana si din acest motiv (hilar!) nu mai sunt competitive tehnologic (v. Huawei). Lista este lunga, dar exemplele sunt suficiente. Succint, iata conexiunea de metoda intre exploatarea de catre Globalism a Natiunilor de azi si cea a celor 13 Colonii Americane de ieri. Dupa costisitoare demonstratii de forta ale britanicilor in Canada si in cele 13 Colonii Americane, premergatoare independentei americane, guvernul britanic le-a cerut colonistilor sa plateasca mai mult pentru apararea lor. Cam in termenii invocati de SUA pentru apararea aliatilor europeni! Noua impozitare se adauga impovarator la cele vechi. Ea i-a nemultumit profund pe colonisti, care au considerat-o ca total nejustificata. Ideea independentei americane a inceput sa castige teren, pe fondul introducerii de impozit dupa impozit de catre britanici. In 1764, Parlamentul britanic a adoptat Legea zaharului, care impunea taxe vamale suplimentare asupra importurilor de zahar, textile, cafea si vin, afectandu-i grav pe producatorii colonisti. Consiliul local din Boston a ridicat obiectia de “impozitare fara reprezentare”, indemnand la rezistenta fata de taxelor impuse discretionar din Anglia. La scurt timp, negustorii din Boston au inceput sa boicoteze bunurile de lux britanice. In martie 1765, Londra a votat Legea tipariturilor, primul impozit direct asupra colonistilor americani. Erau impozitate toate materialele tiparite, inclusive ziarele, brosurile, documentele oficiale si permisele. Colonistii au obiectat vehement, dar din nou fara rezultat. In aceeasi luna, britanicii au mai nascocit o taxa aberanta si contestata, dar foarte diferita, prin Legea incartiruirii, care le cerea colonistilor sa suporte cheltuielile de cazare si hranire ale trupelor britanice. Reactiile colonistilor americani au fost de constituire graduala a unor forte proprii de aparare, care le-au hartuit si blocat pe cele britanice. In cele din urma, finalizarea a fost formarea armatei continentale. Proaspata armata regulata americana a fost dezvoltata de George Washington, care a fost numit comandant suprem de catre Congresul continental. In 1776, Thomas Jefferson a redactat Declaratia de Independenta, care a stat la baza transformarii celor 13 Colonii Americane intr-un stat independent: Statele Unite ale Americii. Referinta: Extras din argumentatia jeffersoniana, brodata in Declaratia de Independenta: “Noi sustinem ca aceste adevaruri sunt de la sine evidente, ca toti oamenii sunt creati egal (la fel ca si Natiunile, n.m.), ca ei sunt inzestrati de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, ca printre acestea sunt: Viata, Libertatea si dreptul la Fericire… (lucruri care in mod inacceptabil, azi, sunt uitate sau vadit incalcate de catre SUA, n.m.). Pentru apararea acestor drepturi au fost instituite guverne intre oameni, care isi deriva puterea chiar in consensul celor guvernati (Trump este tabula rasa in aceasta materie, amestecandu-se in vointa popoarelor din Orientul Mijlociu (Siria, Irak, Iran etc.), a poporului palestinian, a celui venezuelean etc, n.m.)…”.
Poate că cele de mai jos explică mare parte din întrebăru legate de jaful britanic :
….
Radu Humor, nu la mine pe blog!
Poate asşa se explică păstrarea condamnării lui Adrian năstase şi în urma hotărârilor de la CEDO .
„Studiul susține că aproape un sfert (22 din 100) dintre judecători permanenți care au lucrat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg (CEDO), între 2009 și 2019, sunt foști oficiali sau colaboratori ai unui număr de șapte ONG-uri. Astfel, 12 dintre judecători sunt conectați direct la Fundația Open Society, alți șapte la Comitetul pentru Drepturile Omului Helsinki, iar ceilalți au legături cu Amnesty International, Human Rights Watch și Interighits.
„Această situație pune în discuție independența Curții și imparțialitatea judecătorilor”, se susține în același raport, care cere liderilor Uniunii Europene să ia măsuri. „În acest scop, ar trebui să se acorde mai multă atenție selectării candidaților pentru funcțiile de judecător, evitând numirea activiștilor”. După cum explică raportul, cele șapte ONG-uri din care provin judecătorii numiți la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, se adresează Curții „în cazuri importante care pot stabili precedente”, deseori în dosare care au legătură cu „libertatea de exprimare, dreptul la azil , drepturile LGBT, și condițiile deținuților „. De asemenea, raportul susține că judecătorii activiști „acționează, în special, prin intermediul unor dispute strategice, adică utilizează cauzele judiciare pentru a atinge obiective generale de natură politică”.
Această „acțiune strategică” a fost deosebit de eficientă „în promovarea drepturilor persoanelor LGBT în Europa”. „The Open Society Foundations – susține raportul – s-a poziționat ca fiind cea mai influentă organizație din acest domeniu, mai ales prin politica sa de finanțare a altor organizații.
Un lucru deosebit de important, pentru că Fundațiile Open Society ale lui Soros nu luptă numai pentru drepturile minorităților sexuale, ci și pentru liberalizarea drogurilor, și „protejarea” imigranților și refugiaților.
Printre judecătorii pe care se bazează această rețea Soros, jurnaliștii italieni îi enumeră pe bulgarul Yonko Grozev, aflat încă la CEDO, după ce a făcut parte din consiliul Fundației pentru o Societate Deschisă în Bulgaria , și pe lituanianul Egidijus Kūris, și el membru al consiliului de administrație al Fundațiilor Soros din țara sa.”
Monumentele vor ramane in istorie!
Mereu de actualitate :
„POPOARELE CARE NU SUNT BINE CONDUSE PIER ÎNCET”
Prof. Univ. Dr. Ioan-Aurel Pop,
Președintele Academiei Române
Profesorul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Romane, este un cărturar român care-și iubește țara, conștient de tarele acesteia, dar mai ales de valorile ei. Este românul care vorbește cu durere despre trădările și vânzările la care am fost și suntem supuși, care înțelege perfect profunzimile și potențialul extraordinar al neamului românesc.
El face o radiografie extrem de precisă a situației națiunii române, la o sută de ani de la Marea Unire. Nu mai suntem uniți între noi pentru că nu ne mai iubim și nu mai avem încredere în neamul nostru, și asta nu numai din pricina globalizării induse de noile tehnologii mediatice, ci mai ales din pricină că, atât din afară, cât și din interior, s-a luptat ca noi să devenim „un aluat moale”, ușor de modelat de cei ce ar vrea ca românii să piară de pe acest pământ.
Domnia sa este cat se poate de tranșant atunci când spune:
Aparent, Centenarul ne găsește bine, pentru că existăm într-o țară aproape la fel de întinsă ca Marea Britanie; pentru că suntem membri ai UE și NATO, adică facem parte din clubul selecților și nu din „blocul comunist”, cum se întâmpla acum trei decenii; pentru că trăim, respirăm, călătorim (cel puțin o parte dintre noi), în vreme ce alte neamuri au dispărut din lume, s-au topit în alte popoare etc. Înaintașii de acum 100 de ani și de mai înainte au trăit o apoteoză a unirii, au avut o obsesie a unirii și au avut conștiința că făuresc o Românie nouă pentru eternitate. Noi ne-am cam blazat și credem că toate ni se cuvin fără eforturi mari.
Romanii, din care ne tragem, cel puțin în parte, aveau o vorbă: Nihil homini natura sine magno labore dat”, adică „Natura nu dă nimic omului fără mare stăruință”.
O țară și o națiune nu se fac o dată pentru totdeauna, ci se construiesc și se primenesc mereu.
Poate că suntem mai uniți decât acum un secol, dar adesea doar prin declarații bombastice, uitând de unirea cotidiană, de binele zilnic pe care se cuvine să-l facem în numele unirii, de credință, de adevăr și de dreptate.
Mulți dintre noi, în loc să facem binele aici, la noi, prin profesionalism, prin zbateri continue, prin luptă, ne ducem pe alte meridiane și ne punem experiența în slujba altor „uniri” și a altor „patrii”.
În concluzie, Centenarul nu ne găsește așezați și mulțumiți și nici țara nu o găsește întreagă, așa cum au făcut-o liderii luminați în 1918…
„Identitatea popoarelor – o realitate foarte puternică astăzi”
De mii de ani trăiesc oameni la Dunăre și la Carpați, pe Olt și pe Mureș, pe Siret și pe Nistru, și asemenea oameni, chiar dacă s-au perindat mereu, nu au lăsat vreodată acest pământ nelocuit și ne chivernisit.
De peste o mie de ani, românii s-au aflat, alături de alții, între truditorii gliei de pe aceste locuri. Nu este de prisos să le cunoaștem originile, taina limbii vorbite, credințele, dorurile și jalea, nuntirile și prohodurile, trecerile și petrecerile.
Așa, vom înțelege mai bine, poate, de ce „lacul codrilor albastru” este încărcat de „nuferi galbeni”, sau cum au reușit arhitecții de la 1500 să facă minunea de Mânăstire a Argeșului, înveșnicită, în credința populară, prin sacrificiul Anei și al Meșterului Manole, sau cum ajunge un om matur ca Ion al Glanetașului să se închine și să sărute pământul reavăn, descoperindu-se ca la rugăciunea de dinaintea icoanei.
Gesturi similare fac toți oamenii, de oriunde și de oricând, dar aura care le însoțește pe cele mai sus evocate se arată numai la acest popor și numai pe acest pământ, semn că românii și România au un fel al lor de a fi. Secolul trecut de la Marea Unire este un bun prilej de a-i face și pe alții – prieteni, neprieteni sau indiferenți – să ne vadă, să ne cunoască și să ne înțeleagă, cu identitatea noastră de români.
Simplu spus, identitatea românească este felul de a te simți român, iar această simțire vine prin limbă, credință, origine, nume, tradiție, obicei, strai, pământ și cer etc. Avem nevoie de identitate națională ca să nu fim ai nimănui.
La unele popoare, naționalitatea se confundă cu cetățenia și nu te poți bucura de nimic pe lumea asta dacă nu ai identitate națională.
Toate popoarele se raportează la identitatea lor, iar unele o fac chiar în mod ostentativ, atrăgându-ți atenția că ele există, că au un mesaj de dat lumii, că nu se lasă în voia sorții. Americanii se laudă de multe ori că ei sunt universaliști și nu naționaliști. Este însă de ajuns să vezi anumite manifestări ale vieții cotidiene și să te convingi de contrariu.
Astfel, circulă lozinci de genul Buy only American! („Cumpără numai ceea ce este american”), la școală se vorbește zilnic despre „părinții patriei”, toate sărbătorile sunt americane, de la Columbus Day până la Thanksgiving etc. Polonezii se caracterizează prin Biserică și prin Chopin, sârbii prin sacrificiul de la Kossovopolje (1389), italienii prin Risorgimento etc.
Am întâlnit mereu intelectuali străini care să vorbească despre identitatea proprie, care să critice „naționalismul” altora, dar nu am întâlnit niciodată polonezi, unguri, americani, francezi ori germani care să se critice pe sine în felul în care o fac românii. În rest, identitatea popoarelor este o realitate foarte puternică astăzi, chiar și atunci când acest lucru este negat sau nu este recunoscut pe față.
„A respinge țara înseamnă a te respinge pe tine”
„Satul global”, despre care scria McLuhan, ne-a apropiat, dar ne-a și îndepărtat unii de alții în același timp. Suntem mai vecini și mai străini concomitent, mai aproape și mai departe… Ne ducem să ne vedem rudele și prietenii în Australia sau în America, dar nu ne vedem cu vecinii de scară și nu vorbim cu colegii de grupă. Sau vorbim – dar pe net, prin Facebook!
Românii sunt și ei prinși în acest vârtej.
Generația mea, care a prins și alte vremuri, încearcă să redeștepte anumite cutume, anumite valori ale tradiției, dar se lovește uneori de un zid dur. Dacă, de exemplu, încerc să le explic adolescenților, tinerilor, taina muncii tăcute la câmp, la seceră și la coasă, a țăranilor de odinioară, horele din sat, doina și jalea, nuntitul și prohoditul etc. îmi dau seama că ei nu au cum să înțeleagă toate astea. Motivele sunt legate, firește, de globalizare, de accelerarea ritmului Planetei, de modernizare.
Sunt însă și motive mai profunde. Generația mea, chiar dacă nu a fost toată rurală, a avut șansa să mai miroasă pământul reavăn, să simtă fânul proaspăt cosit, să vadă curgând sudoarea muncii fizice, sub soare dogoritor ori sub vânt și viscol.
În plus, a mai avut o șansă, anume aceea de a se împărtăși din toată experiența universală prin lecturi solide și prin dascăli de excepție, dăruiți școlii și națiunii. Azi toate acestea s-au pierdut. Zestrea omenirii zace în cărți, pe care nu le mai citește nimeni. Necazul este că nu se citesc integral nici e-book-urile sau cărțile electronice. Prin urmare, dacă nu luăm măsuri, riscăm să devenim toți otova, cu mințile odihnite și goale, instrumente bune de manipulat de către forțe malefice, care stăpânesc comunicarea și care au puterea să ne îndrepte pe calea dorită de ele.
Din păcate, întâlnim foarte des un sentiment de respingere față de țară, mai ales atunci când vorbim de civilizație. Este justificat acest sentiment?
Sentimentul despre care vorbiți este rezultatul acelorași manipulări. Legarea solidă de țară, sentimentul apartenenței la familie, la comunitate, la națiune și la credința oamenilor țării este primejdios pentru globaliști, pentru că îi face pe oameni profunzi, critici, circumspecți, fideli. Românii sunt un popor deschis și primitor și s-au lăsat ușor antrenați în acest proces dirijat, de „deschidere” fără limite.
Pe de altă parte, noi am trecut prin mai bine de patru decenii de comunism, care a fost demonizat pe bună dreptate și care ne-a făcut să ne simțim vinovați, înjosiți, victime etc. Nu-i vorbă, nici în trecut nu am dus-o foarte bine, aici, ca „enclavă latină la porțile Orientului”, bântuită de inamici, jefuită de regate și imperii orgolioase, ciuntită mereu de oameni și teritorii. Țara nu a prea fost a noastră, pentru că ne-o luaseră alții demult și ne-am refăcut-o cu greu.
Pentru că nu am fost în rând cu marile puteri și nici nu am gustat din sentimentul elitei, ne-am lăsat ușor amăgiți și ne-am dezgustat de noi înșine. A respinge țara înseamnă a te respinge pe tine, pentru că ce este țara fără oameni, fără români?
Or, noi nu găsim nimic mai bun să facem decât să hulim România așa de mult cum nici un inamic străin nu reușește! Firește, ne apucă uneori remușcările și dorul, ne ceartă parcă părinții și bunicii deveniți țărână, ne mustră icoanele din „casa dinainte” sau de pe tâmpla bisericii, dar ne „revenim” repede și nu facem nimic ca să îndreptăm situația.
Dimpotrivă, în loc să ne purtăm crucea și să spunem străinilor cine suntem și de ce vorbim românește, de ce credem în Dumnezeu colindând și de ce mai strângem fânul doinind, ne declarăm altceva decât români și trecem mai departe. Sunt neamuri mult mai oropsite și mai umilite de soartă decât al nostru, dar nu-și declină identitatea, originea, tradiția.
Tot bâlciul ăsta al lui iohanus mi-a adus aminte de jurământul modern al celui intrat la grădiniţă :
Jur !
Cu- o mână pe oliţă
Şi cu-n deget în guriţă:
Cît voi fi la grădiniţă
N-am să …pup nici o fetiţă.
Dar când am să cresc mai mare
Jur s-o….pup pe-educatoare !
Cam aşa fac şi ăştia în frunte cu cel din dealul Cotroceniului, parcă spurcat de şederile unora ca Băsescu şi Iohanus :
Promit mai întâi marea cu sarea ca mai apoi să nu vedem decât jalea şi să ne apuce marea disperare !
Şi cum sasul a crescut mare, mai ales la propriu, uriaş din pdv prezidenţial , a început să se ţină de cuvânt :
A început cu PSD-ul şi vrea să contiunue cu România. Dar nu să le pupe, ci să le violeze în grup infracţional constituit !
Pentru asta însă trebuie să devină nu doar mare, sau uriaş, ci de-a dreptul Titan , fapt ce-l poate realiza doar prin nodificarea regulamentului Grădiniţei Maicii Domnului, cum mai este numită România şi transformarea ei în grădiniţă prezidenţială !
P.S.
Acuma să recunoaştem că a-l numi pe unul ca Câţu, un fel de cuţu – cuţu , mâna dreaptă, cu care mai toţi se şterg la fund mi se pare mult prea mult !
Un gest extrem de inaltator a celor din Zarnesti, a celor care s-au ingrijit de ridicarea si amplasarea monumentului si trebuie sa recunosc ca pana nu demult n-am cunoscut istoria Bateriei Albastre. Pe vremea copilariei mele, in cadrul invatamantului comunist se tineau intruniri sau excursii tematice, cu oameni care au marcat istoria acestei tari. Printre altii ne povesteau amintiri, Nicolae Tautu, Eugen Jebeleanu si multi, multi altii. Poate nu ar fi rau ca aceste reuniuri scolare sa se reia, iar oameni care au ceva de inpartasit, istorici, poeti sau de ce nu jurnalisti, sa impartaseasca din experientele lor.
Fara tatal domnului Nastase Brasovul cadea in mainile horthystilor .
Ungaria a lansat la inceputul lunii septembrie 1944 o mare ofensiva asupra Romaniei .
Numai Brasovul si Sighisoara nu au fost ocupate de unguri si germani , in rest tot ce era localitate importanta – Aradul , Turda , chiar Aiudul , cred ca si Timisoara au fost ocupate de maghiaro – germani .
Copiii de la Paulis si tatal d-lui Nastase au tinut fata urgiei .