Am recitit un text pe care l-am scris in urma cu 14 ani, intr-o perioadă dificilă, de dezorientare a PSD si am impresia că unele idei de acolo isi mentin actualitatea.
2006 – ADRIAN NĂSTASE, Cateva idei pentru viitorul imediat
PROGRAM POLITIC
Cred cu tărie că vremea criticilor în PSD s-a încheiat.
De prea multe ori pe parcursul ultimilor doi ani, am căzut cu toţii în capcana autodistrugerii. Ca şi când n-ar fi fost suficient că scopul primordial al puterii era să ne distrugă, am contribuit şi noi, fără să ne dăm seama, la succesul acestei acţiuni. La fiecare lovitură din partea lui Traian Băsescu şi a prietenilor săi, adăugam şi noi una, arătând cu degetul spre colegi de-ai noştri. Cu fiecare articol de presă care ne desfiinţa, mai apărea câte unul dintre noi anunţând că suntem terminaţi. Am luat cu toţii parte la acest proces public al PSD. Ştiu acum că nu a fost cea mai fericită strategie.
Fără să ne dăm seama, am ajutat puterea să ne transforme într-un adversar aproape neînsemnat. Asta e grav, dar se poate repara. Ceea ce e însă mult mai grav e faptul că am participat cu toţii la răspândirea neîncrederii în PSD. Timp de doi ani nu am vorbit decât despre neajunsurile, defectele, problemele, catastrofele, nenorocirile care sunt caracteristice PSD. Între timp, am reuşit să echivalăm PSD cu ideea însăşi de catastrofă. Un observator din afară se poate întreba, pe bună dreptate: “Dacă PSD e o idee aşa proastă, de ce nu îl închideţi definitiv?” De ce nu plecăm cu toţii acasă, de ce nu ne găsim ceva mai bun de făcut?
E momentul să ne amintim de ce suntem aici şi, mai ales, să ne amintim lucrurile bune care fac parte indiscutabil din identitatea acestui partid.
Forţa noastră de echipă – când a avut vreo grupare de dreapta ceva comparabil?
Oamenii de calitate – ne amintim de ei în fiecare zi când puterea îşi afişează “valorile”.
Legătura cu electoratul – când l-aţi văzut ultima dată pe Tăriceanu stând de vorbă cu un administrator de bloc?
Organizarea imbatabilă.
Rezultatele la guvernare.
Capacitatea de a ne replia după un eşec.
Toate aceste calităţi sunt reale şi nu le-am pierdut în ultimii ani.
Sunt încă în noi şi depinde numai de noi să ne scoatem din nou la lumină. Dacă ne amintim de ce merită să ne aflăm cu toţii în PSD.
Un singur lucru ne-a lipsit în toţi aceşti ani şi adevăratul test pe care îl avem de trecut este dobândirea sa. Definirea scopului nostru pe scena politică.
Până în 2004, PSD a fost o opţiune pentru o largă categorie de electorat pentru simplul fapt că exista. Ne-am definit prin faptul că existăm, că suntem acolo. Credibilitatea noastră a fost garantată inclusiv de continuitate, de o inerţie a prezenţei noastre în prim-plan, alimentată permanent cu succese politice.
Acum succesele au dispărut, iar noi înşine am dispărut ca opţiune principală din mintea electoratului. Nu ne putem reîntoarce acolo pe baza istoriei şi trecutului nostru. Nu ne mai putem baza pe inerţie.
Ne trebuie un motiv, un scop, o definire a nouă înşine care să arate electoratului că îi putem fi utili, că are sens să se întoarcă spre noi, că reprezentăm o soluţie. PSD nu mai e o opţiune automată; trebuie să muncim pentru a-l face să redevină astfel.
Consiliul Naţional: primul moment al dezbaterii interne
Consiliul Naţional este un moment util pentru a discuta opţiunile noastre interne şi de a căuta soluţii pentru o mai bună structurare a activităţii partidului. Suntem o echipă mare, formată din foarte mulţi jucători valoroşi. Dar, pentru a deveni cu adevărat eficienţi, trebuie să (re)învăţăm să lucrăm împreună.
Avem o conducere de partid aleasă şi legitimă, pe care trebuie să o susţinem indiferent de părerile noastre personale. Avem mai multe lucruri care ne leagă decât lucruri care ne dezbină. Şi, mai mult decât orice, suntem foarte dornici să ne recâştigăm poziţia de cel mai important partid al ţării.
Pentru a putea fi eficienţi, e nevoie însă de organizare. Nu e suficient să venim cu toţii şi să propunem public idei interesante. E nevoie ca energia noastră, dorinţa noastră de a demonstra că suntem cei mai buni, să fie canalizate coerent şi unitar într-un program de acţiune, bine structurat. Prin această platformă, doresc să dau un sprijin în acest efort de organizare, astfel încât să creăm împreună un cadru dinamic pentru activitatea PSD în anul care urmează.
Dacă nu vom încerca să ne organizăm activitatea, şi anul viitor ne va surprinde. Vor urma alegeri, vor fi noi complicaţii politice la guvernare, vor apărea noi provocări generate de integrarea europeană. La toate acestea va trebui să răspundem ca oameni politici şi ca partid. Nu o vom face dacă vom crede că solidaritatea noastră este un bun în sine şi că reprezentativitatea noastră ca voce a stângii este automată. Nu vom fi un partid puternic dacă vom continua să ne lovim între noi şi dacă vom căuta mereu vinovaţi şi ţapi ispăşitori. Nu vom impune respect dacă vom acţiona fără fermitate şi fără unitate.
Consiliul Naţional e primul moment dintr-o serie mai lungă de acţiuni de la finalul acestui an. De astăzi va trebui să depăşim conflictele care ne-au măcinat şi să acţionăm ca adevăraţi oameni politici. Adică, să fim reprezentanţi ai oamenilor care ne-au ales şi care, în ciuda tuturor dificultăţilor, au decis să fie alături de noi în ultimii doi ani. Această platformă este un apel către cei care mai pot ajuta PSD să revină în fruntea politicii romanesti, un îndemn către conducerea partidului pentru a demonstra tuturor solidaritate şi unitate şi, nu în ultimul rând, o mână întinsă către oamenii abandonaţi în ultimii ani de politicile greşite ale actualei puteri.
De ce e nevoie de un nou program politic?
E foarte simplu să critici şi, într-o măsură mai mică sau mai mare, fiecare dintre noi a trecut prin această etapă. Mult mai greu este să construieşti. Mult mai greu este să punem laolaltă experienţa noastră, dorinţa noastră de a câştiga alegerile, pregătirea noastră profesională şi ideile noastre pentru a face un proiect în care să credem cu toţii.
Avem nevoie de un program politic pentru 2007, pentru ca ultimii doi ani, pe care cu toţii în considerăm pierduţi pentru România, să nu se transforme în doi ani pierduţi pentru PSD.
Avem nevoie de un program politic de centru-stânga adaptat la ceea ce suntem, la valorile noastre, la nevoile electoratului nostru. Cu un astfel de program, votat de Congres, vom putea să credem din nou că partidul nostru e mai mult decât suma celor care îl conduc sau decât interesele celor care, temporar, ocupă o funcţie sau alta. Avem nevoie de un proiect în care să credem şi pe care să îl susţinem, fie că suntem parlamentari, primari, viceprimari, consilieri locali sau judeţeni, lideri de organizaţie sau simpli membri.
Care e obiectivul pe care trebuie să îl avem în vedere?
Avem şi un obiectiv precis la care ne putem raporta: alegerile europene de anul viitor. În mai 2007, vom merge din nou în faţa oamenilor şi va trebui să le cerem din nou sprijinul.
Avem ce să le spunem?
Am făcut ceva pentru ei în aceşti ani?
Avem ce ofertă să le prezentăm?
Avem o echipă pe care să o sprijine?
Am depăşit perioada în care eram consideraţi răul absolut?
Anul viitor va fi important pentru noi toţi. Unii dintre noi îşi joacă posturile. Alţii au de ales între a sta pe margine şi a se implica alături de actuala conducere. Eu cred că, de fapt, nimeni dintre noi nu are de ales. Dacă vrem să rămânem un partid important, trebuie să participăm cu toţii. Indiferent dacă ocupăm o funcţie de conducere sau nu, indiferent dacă suntem mulţumiţi sau nu de cei care ne conduc. Nu avem alternativă. Fiindcă, dacă pierdem alegerile următoare, căderea partidului va continua. Nu vom mai fi partidul cel mai important din România. Mai mult, nu vom mai convinge pe nimeni. Cei care vor să ne înlăture abia aşteaptă momente de slăbiciune. Nu trebuie să le oferim această satisfacţie.
Avem un scor electoral în jurul a 22-24%. Nu e un scor rău pentru un partid care a fost hărţuit cum am fost noi. E o cifră care ne permite să sperăm la o evoluţie cât mai bună în mai 2007. De aici putem construi, împreună, acel program care să ne permită câştigarea tuturor alegerilor care vor veni în 2007, în 2008 în 2009.
Cum facem relansarea PSD?
Un program de relansare a PSD nu trebuie să se refere însă doar la oferta externă pe care partidul o prezintă electoratului. Punctul nostru de plecare suntem noi înşine. Trebuie să stabilim împreună care va fi poziţia partidului în 2007. Nu putem să oscilăm între diverse parteneriate cu puterea şi postura de principal opozant. Nu mai putem să facem experimente. Trebuie să decidem acum cine suntem, ce vrem şi cu cine ne propunem să reuşim.
Avem de ales între următoarele ţinte:
- Să fim un lider al unei largi alianţe de stânga; aceasta înseamnă să coagulăm, alături de noi, grupurile care mai înseamnă ceva în zona de stânga, fie că vin din spectrul politic, fie că reprezintă vocea sindicatelor sau a altor categorii sociale; e o soluţie care ne permite să ne afirmăm puritatea doctrinară şi să ne redefinim discursul social; personal, cred că aceasta ar putea fi direcţia pe care să o avem în vedere pe termen mediu şi lung, fiindcă e singura care ne asigură impunerea noastră ca reper într-o Românie care are foarte multă nevoie de stânga
- Să fim un lider al unei largi alianţe de centru-stânga; aceasta ar însemna să căutăm, în scena politică actuală, acei parteneri care ne pot ajuta să obţinem o victorie de moral împotriva celor care ne-au luat locul la guvernare; o astfel de alianţă, chiar şi conjuncturală, ar putea avea ca obiectiv contracararea ofertei pe care o vor face Traian Băsescu şi colegii săi; în funcţie de sprijinul pe care îl vom avea în societate, putem spera şi la o astfel de ţintă.
- Să participăm singuri în alegeri; această din ultimă variantă este cea mai complicată; ea presupune că ne vom fi rezolvat până în primăvară procesele de reorganizare şi că reluăm rapid creşterea în sondaje; indiferent de ce vom face, continuarea drumului singuri nu cred că este o opţiune; fără acestea condiţii, nu ne permitem să ne construim un viitor în care să fim singuri împotriva tuturor.
În afară de această alegere, a obiectivului nostru ca partid, avem şi alte decizii de luat. Majoritatea dintre ele se referă la organizarea internă. Acesta e un domeniu care ne priveşte pe toţi, poate chiar mai mult decât alte obiective. Avem de construit o ofertă inteligentă, care să se plieze pe actuala realitate socială. Dar, înainte de orice, avem de stabilit mai multe detalii.
Cum ne stabilim candidaţii?
O vom face prin alegeri primare, prin-un mecanism public şi transparent?
Care va fi baza noastră de selecţie?
Care e modelul de lider pe care vrem să îl impunem?
Cum vom finanţa viitoarele campanii electorale?
Cum atragem resurse în partid, astfel încât să nu fim acuzaţi de corupţie sau de trafic de influenţă?
Care sunt resursele, nu doar financiare, pe care ne vom baza de acum înainte?
Cum atragem oameni în partid?
Iată întrebări la care va trebui să găsim, împreună, un răspuns.
Abia după ce vom clarifica aceste aspecte, vom vorbi de oferta noastră pentru societate. Această ofertă are ca ţintă pregătirea partidului pentru alegeri. Iar soluţia noastră e simplu de formulat: trebuie să blocăm, la toate nivelurile, actuala politică de dreapta şi să ne concentrăm pe combaterea sărăciei populaţiei.
Oferta politică pe care o vom propune ar trebui să plece de la patru piloni de bază:
- Asigurarea PROSPERITĂTII pentru populaţie, prin impunerea unui nou model social
- Impunerea valorilor SOLIDARITĂTII, atât la nivelul societăţii cât şi la nivel politic
- Consolidarea STATULUI DE DREPT şi apărarea intereselor României
- Protejarea populaţiei României de efectele negative ale INTEGRĂRII
Integrarea europeană va genera provocări noi pentru toţi
Ca partid, ne vom confrunta cu o realitate diferită. Actuala putere va dori să îşi extindă influenţa şi la nivel local şi să blocheze accesul la decizii al celor care, cu sprijinul populaţiei, ocupă poziţii importante în primării şi consilii judeţene. Avem cea mai puternică echipă de aleşi locali şi ei trebuie să fie arma noastră politică pentru viitor.
Tema descentralizării, despre care se vorbeşte atât de mult, are o miză enormă – controlul asupra banilor europeni. Absorbţia acestor fonduri va fi o responsabilitate imensă, fiindcă aceste fonduri pot asigura dezvoltarea cu adevărat a comunităţilor locale şi a României în ansamblu. Nu putem lăsa ca acest proces să fie gestionat exclusiv de actuala putere. Prin modul în care s-a comportat până acum, prin haosul politic, prin conflicte şi amatorism – actuala putere a demonstrat că face mai mult rău decât bine. Avem, ca partid, obiectivul de a ne întări foarte tare prezenţa la nivel local. Doar astfel putem să contracarăm efectele negative ale integrării care, cu siguranţă, vor veni.
În faţa provocărilor integrării, trebuie să avem răspunsuri politice bine pregătite. Acest program de relansare a PSD trebuie să ia în calcul şi această nouă realitate. De acum înainte, relaţia cu Uniunea Europeană va fi o temă a noastră, a tuturor, nu doar o competenţă de politică externă, nu doar un accesoriu diplomatic.
Soluţiile pe care le putem include în oferta noastră
După ce vom termina organizarea partidului şi după ce vom pune la punct mecanismul de acţiune pentru anul viitor, vom putea răspunde la întrebarea iniţială: ce putem oferi românilor?
Avem suficientă experienţă politică şi de guvernare pentru a şti că PSD are foarte multe soluţii. Eu voi enumera aici doar o parte din aceste soluţii, cu convingerea că ele pot şi trebuie să susţină pilonii ofertei noastre politice. Nu vreau să le priviţi doar ca promisiuni pe care le putem face, ci chiar ca obiective pe care să ni le asumăm.
Diferenţa dintre noi, cei din PSD şi ei, cei de la Putere, nu se va face prin acuze reciproce, ci prin programele şi proiectele sociale pe care le vom pune în dezbaterea publică. Aici este marea miză politică. Şi PSD trebuie să fie pregătit pentru această bătălie. Diferenţa dintre PSD şi partidele aflate la guvernare constă în răspunsul diferit pe care îl dăm la aceeaşi întrebare: „Ce fel de Românie vrem să construim?”. Spre deosebire de formaţiunile de dreapta, noi nu vrem o Românie a inechităţii, a decalajelor economice şi a rupturilor sociale, ci vrem o Românie a solidarităţii, a bunăstării şi a coeziunii sociale. Această este viziunea noastră asupra modelului social pe care vrem să-l construim în România, dar şi contribuţia noastră ideologică la modelul social european.
Putem să asigurăm PROSPERITATE, atât pentru cetăţeni cât şi pentru afaceri, prin:
- asigurarea unei creşteri economice de 6%
- impunerea, chiar din 2008 şi nu la finalul mandatului, a unui salariu minim pe economie de 300-320 de euro
- creşterea anuală a salariului mediu pe economie cu minim 12-15%
- creşterea puterii de cumpărare
- rectificarea politicii fiscale, prin introducerea a doua trepte de cote (în afara unei cote generale de 16-19%, să se introducă o cotă de 25% pentru cei cu salarii mari, de peste 1000 de euro)
- introducerea unui TVA diferenţiat, astfel încât să existe un nivel mai scăzut pentru alimentele de bază, medicamente, mărfuri şi servicii sanitare şi sociale, precum şi pentru mărfurile şi serviciile care deservesc cultura, educaţia, ştiinţa şi cercetarea
Putem să asigurăm SOLIDARITATE SOCIALĂ, pentru a combate polarizarea tot mai accentuată dintre cei bogaţi şi cei săraci, prin:
- introducerea instituţiei “pensiei minime”
- ridicarea pensiei minime la 80-85% din salariul minim pe economie, la circa 240 de euro
- dublarea, încă o dată, a pensiilor agricultorilor
- modificarea sistemului de subvenţii în agricultură, la un nivel de 500 RON la hectar
- modificarea pozitivă a avantajelor oferite investitorilor care creează noi locuri de muncă
- crearea a 100-200 de cămine pentru vârstnici
- triplarea programului de locuinţe pentru tineret şi pentru cei cu venituri mici
- impozit de 25% pentru monopolurile naturale, pentru întreprinderile cu poziţii dominante pe piaţă, pentru instituţiile financiare şi bancare
- aplicarea unui program de ajutorare pentru categorii sociale speciale: familia tânără şi primul copil, minorităţi, zona rurală, periferia oraşelor, rromi; pentru aceştia se pot crea programe de educaţie şi de socializare
Putem să asigurăm consolidarea STATULUI DE DREPT şi siguranţa cetăţeanului prin:
- întărirea organelor statului
- reforma constituţională, pentru clarificarea relaţiei dintre preşedinte şi premier
- sănătate – 70% din fonduri pentru populaţia săracă
- educaţia – crearea unor zone de educaţie prioritară pentru mediul rural (formată din 1000 de sate), în care să se introducă alimentare cu apă, asigurarea de surse de energie electrică pentru toate satele, transport şi şanse pentru continuarea sturiilor
- agricultură integrată, prin impozit pe teren redus şi subvenţii
- siguranţa energetică, printr-o reformă a abordării acestei problematici, pe baza noilor programe ale PSE
- introducerea în discuţie a temelor de interes ecologic, preluate recent şi de socialiştii europeni, prin programe de reducere a poluării şi de limitare a riscului de inundaţii
Putem să facem faţă provocărilor INTEGRĂRII EUROPENE prin:
- asigurarea absorbţiei fondurilor ce vin de la Uniunea Europeană
- respectarea înţelegerilor post-aderare
- crearea unor echipe de proiect în interiorul partidului, care să ajute la asigurarea unor investiţii în zone cu mari probleme sociale
***
Fiecare dintre noi are experienţă şi idei. Iar împreună putem redeveni un partid dinamic. Trebuie doar să ne stabilim acest lucru ca prioritate. Dacă vom continua pe traiectorii individuale, urmărind să ne punem în evidenţă sau să ne salvăm pielea, nu avem la ce să ne aşteptăm: vom asista la dispariţia lentă a PSD. Dacă redescoperim voinţa de a lucra împreună, avem o şansă. Deocamdată nu putem privi spre viitor dacă nu decidem că vrem să continuăm împreună.
Acum PSD nu funcţionează ca o echipă. Suntem un grup de indivizi care acţionează sub aceeaşi etichetă, dar adeseori împotriva ei. “Dialogul intern” la care ne tot îndemnăm reciproc se rezumă la acuzaţii pe care ni le adresăm unii altora. Dar dialogul intern real poate fi salvarea noastră. Ca întotdeauna în istoria noastră, putem salva PSD prin solidaritate.
Când ne-am aflat la guvernare, am propus solidaritatea ca soluţie pentru categoriile de electorat defavorizate de tranziţie şi care nu se puteau descurca fără o mână întinsă de stat. Am impus, în timp, solidaritatea ca soluţie în societatea românească. Acum e timpul să aplicăm această soluţie în interiorul PSD, în beneficiul PSD!
” Cererea de clarificari privind mediul ” a Comisiei Europene pentru autostrada Sibiu – Pitesti nu anunta nimic bun .
Se simte un aer de ” Comisia amana pentru moment proiectul , in asteptarea preluarii de catre partea romana a recomandarilor si a elaborarii unui nou proiect ” .
Ar fi o teribila lovitura pentru Romania care nu poate finanta singura 121 de km dintre care 70 in zona de munte , 3 miliarde de euro .
Si un semnal clar de dispret si ostilitate din partea ” nucleului dur al UE ” fata de oamenii inferiori care au aderat in 2007 .
Nici pentru ce e deja avansat , sectoarele 1 si 5 , capetele , impreuna 500 de milioane de euro , nu stiu cum va gasi Statul fonduri fara ajutorul UE .
Trei ani i-au trebuit Ministerului Mediului romanesc sa elaboreze Acordul de Mediu pentru proiect , care este draconian – cer garduri de 3 metri langa calea rutiera si devierea unor lacuri , nici mai mult nici mai putin .
Acordul de Mediu nu satisface , fiind pretextul ideal , pe cei care nu vor sa finanteze romanilor un mare proiect .
Daca activistii sabotori ai Comisiei vor , vor inventa mii de justificari pentru a refuza investitia – frunzulite de magherus care nu sunt protejate de emanatiile de CO2 , broaste afectate de modificarea mediului lor natural , arii unice pentru cerbi samd samd samd .
Se repeta situatia din anii 2007 – 2013 , cand Comisia de atunci nu ne finanta nimic ( traducerea mediilor mogule era , ca de obicei , gresita , ” neabsorbtia fondurilor europene ” ).
Comisia din 2013 – 2019 , cu o influenta crescuta a reprezentantilor Romaniei , guvern si comisar , de calitate , a adus 1 miliard de euro pentru calea ferata Curtici – Simeria – Sighisoara , 500 de milioane pentru autostrada Campia Turzii – Tg Mures ( reluarea autostrazii Transilvania ) , 500 de milioane ce euro pentru autostrada Sebes – Turda , 500 de milioane pentru podul Braila , 500 de milioane pentru autostrada de centura Sud – finantari de mare infrastructura de 3 miliarde de euro .
Noua Comisie isi incepe mandatul suspendandu-ne cel mai important proiect ?!
Alta problema e ca in afara Sibiu – Pitesti , nu avem decat drumul expres Craiova – Pitesti , autostrada de centura Nord , cateva sectoare imprastiate in Bihor si Salaj din autostrada Transilvania ca mari proiecte de trimis ( nici vorba de Ploiesti Brasov sau Iasi Tg Mures , nu sunt proiecte agreate pentru a fi finantate de UE ) – cum le va trata Comisia si pe acestea ? Recomandari , observatii , retrimiteri ale documentatiei ?
Este de subliniat că EXISTĂ UN ACORD DE MEDIU DAT DE O FIRMĂ AGEATĂ DE FOSTA COMISIE ÎN 2018 !!!
Acum este clar pentru toți românii că Germania, prin PPE și cu largul cointeres al grupării clinton-soros, urmărește destrămarea României! S-a răzbunat pe sârbi, urmează românii. A durat ceva, dar nu mai este mult! Ca să nu se piardă entuziasmul de la alegerea lui iohannes, urmează alegeri anticipate.
Așa că dragi români, mai ales ardeleni, dacă sunteți de părere că-i, bine să se separe Transilvania – votați partidele membre a PPE! În special PNL și UDMR, dar merge și PNȚ-CD sau PMP.
Vedeți ce bine se înțeleg sașii cu ungurii , prin reprezentanții lor de frunte, iohannes și orban, aleși în principal de români?! Concordia lor funcționa perfect și până în 1918.
Cine n-are bunici să-și cumpere, dar degrabă!
[…] Continuarea, pe adriannastase.ro. […]
Cât de valabile sunt și azi toate aceste observații.As insista însă pe una din observații și anume cum ne alegem reprezentanții,avem oare un mod transparent de a ne stabili candidații?sunt ei”pliati pe actuala realitate socio-economică”?sunt ei cei mai potriviți,merituoși și inteligenți?De ce m-am oprit asupra acestor aspecte,pt ca eu cred ca acesta este motivul principal al decăderii partidului și ce este mai grav observ din păcate o continuare a greșelilor pe aceasta linie.Da sunt de acord cu faptul ca deciziile unei conduceri alese trebuie respectate,dar dacă s-a decis de o majoritate excluderea din partid a unor personaje cel puțin dubioase vezi Guse sau Tudose sau Grindeanu,atunci ma aștept ca tot o majoritate sa decidă cu privire la reprimirea lor in partid.Daca ne înconjurăm de astfel de personaje care-și pun interesele personale pe prim plan nu vom obține rezultatele dorite.Ce ne mai lipsește,pai ne lipsește curajul de exemplu dacă am fi aplicat sistemul de impozitare progresiva astăzi n-am fi vorbit de salarii și pensii nesimțite.Trebuie sa înțelegem odată pt totdeauna ca nu putem sa-i mulțumim pe toți și ca trebuie sa ne asiguram un electorat stabil pt care sa luam măsurile politice cele mai potrivite in vederea asigurării unui nivel de prosperitate satisfăcător și in continua creștere.In susținerea celor mai de sus vine și faptul ca eforturile dnei Dăncila de a se prezenta drept o persoana nonconflictuală și împăciuitoare n-a avut prea mare succes.
Interesant articolul, mai ales dacă cei care și vor să aplice corect au voința și disponibilitate. Altfel, iar cădem în capcana celor care urmăresc dezintegrarea partidului.
Ah, în sfârșit cineva zice „am impresia”, nu „am senzația”…!
Sfaturi excelente…. doar să fie trezit interesul…🤗❤️
Idei de mare valoare, atunci si mai ales acum!…
Din nefericire, constat cu mare regret o scadere drastica a calitatii resursei umane in cadrul PSD incepand cu perioada „prostanacului”, continuand cu imberbul urmas nedemn de dvs Pontica, transformat in gunoi politic datorita avaritiei dupa putere, cu Dragnea identificat cu „cumetriile”, Dancila cu agramata, iar acum…Bomba bombelor! „Marele lider” Marcel Ciolacu !!!!!!
Realitatea din interiorul organizatiilor locale PSD este jalnica, nu cred ca o cunoasteti!
Tineri de slab nivel profesional si politic promovati exclusiv pe relatii personale de un presedinte incapabil de sector, critica unora capabili si inventivi inabusita prin excluderea de pe grupul de discutii, represalii la cei care critica masuri ineficiente si neadecvate ale unor lideri vor impiedica PSD sa ramana principalul partid din Romania in urmatorii 5-6 ani.
Cum poate accepta un sustinator al PSD reprimirea unor „dinamite” precum Ponta, Tudose, Cozmin Guse, alti traseisti, senatori si deputati ?
Poate va aminititi ca tocmai tineri PSD promovati ” pe spranceana” au mers in tabara lui Pontica si au darimat Guvernul PSD!
Credeti ca are PSD vreo sansa cu Ciolacu presedinte?(considerat intr-un sondaj cu 6% preferinte in rindul celor chestionati)
Ati vazut sau auzit dvs in politica de resurse umane a actualului PSD ceva similar cu initiativa dvs privind educarea si promovarea tinerilor de valoare – Programul special Bursa Speciala Guvernul Romaniei?
Nu domnule Nastase, PSD nu are lideri adevarati(cu putine exceptii), nici in conducerea centrala, nici in judete, pentru ca nu exista politica de resurse umane bazata pe valoare, ci pe bani!
Comparand membrii Guvernului Nastase cu cei ai Guvernului Dragnea si Dancila sau Orban, imi vine sa vomit!
Asa ca, domnule Nastase, nimic nou nu va fi sub soarele Romaniei !
A ramas pur si simplu o tara „basista”……
Ai interes să amesteci persoanele și ideile vehiculate? Pentru cei cu un IQ decent nu ține manipularea!
Trădătorii de bază, daniel constantin și sorin câmpeanu, NU au fost niciodată PSD-iști – ei sunt din școala trădătorului dan voiculescu, adică cel ce a dat țara pe mâna lui băsescu, după alegerile din 2004.
Prin ’99, una din dilemele partidului era : ce vrem – „un lider pt. un partid” sau „un partid pentru un lider”?!?
Acum, prin ceea ce, pentru deloc puțini, a fost „lovitura de palat” a figurantului președinte interimar, s-a ajuns la a fi nevoie și de partid și de lider!
Apropo de „lovitură”, ar fi interesantă și, posibil, chiar constructivă, desecretizarea „înregistrării” (dacă există!!!) ședinței de „analiză” ce a condus la înscăunarea unei conduceri obiectiv impotente și natural „fără priză”, cu un „lider” ce a omis desemnarea (ori „și-a auto-asumat-o anonim”) autorului „necrologului”!
Apreciez că, fără o reformare internă, pornită de jos, dar cu un semnal ferm și dezinteresat personal dat de sus, „structurile ierarhice” rămân în afara dezideratele membrilor și/sau simpatizanților, încapabile să mai „extragă” ceva de la alții, o iluzie a vânătorilor de „fotolii și birouașe”!
A se conta doar pe greșelile „dreptei” e o prostească așteptare!
E de avut în vedere că 67% din total electorat nu a vrut ce este și nu doar că 67% din cei ce s-au prezentat au vrut (din convingere sau ca rezultat al manipulării!) ceea ce avem! RO normală e altceva!
Cele de mai sus sunt o opinie și îndemn la reflecție, fiind contraindicată celor alergici la „a gândi” ori pregătiți doar să înjure! Aceia sunt rugați să ignore comentariul, spre a ne scuti de a-i ignora!
În concluzie, apreciez că „stânga” există în mod obiectiv, dar ea nu va mai vota ca „o turmă”, ci doar acel lider și acea echipă în care se va regăsi!
Succes spre identificare și identitate!
Nefiind implicat politic, nu prea sunt miscat de greselile facute „pas cu pas” de PSD, in schimb urmaresc toate „miscarile” politice dambovitene, care toate au un impact si efect asupra mea si implicit asupra concetatenilor mei. Diferenta intre mine si ceilalti este ca nu ma ploua in gat.
Cred ca PSD-ului ii lipseste o minte limpede, o eminenta cenusie, adica ii lipseste un Adrian Nastase, un exponent de varf al politicii de centru-stanga romanesti ai ultimilor 30 de ani, alaturi de cativa „oameni de calitate” si „legatura cu electoratul”, valori intelectuale.
Sa traiti si La Multi Ani si La Multi bani! Domnule Prim-ministru aveti dreptate, insa acum in PSD solidaritatea este numai pentru nepoti, frati, cumnati, surori, fini si fine, cumatri si cumatrele, versori si verisoare si cine are fustele mai scurte! Am muncit 2o de ani in partid ca un prost, de dimineata pana seara, nu m-am ales cu nimic, nici macar cu gaura covrigului. Drept sa va spun, partidul era casa mea, bucuria mea de a munci impreuna cu colegii. Insa din 2016 partidul , oamenii de la conducere mai bine zis fustele au luato razna, considerand partidul proprietatea lor si feuda lor. A interzis sa se mai tina adunari la organizatiile teritoriale si municipale, s-au tinut cateva sedinte de BOL si BPJ au hotarat intre ele ce trebuie facut, cine ridica o probleme ii dadea cu betisorul peste maini, ca la scoala, stai jos. Cu asemenea nulitati nici nu mai merg la partid si nici nu mai am nici-un interes, intersul este al fustelor si nu al celor multi si oropsiti. Regret amarnic unde am ajuns!!!! Cu inalta stima si pretuire, Miroslav.
@ Miroslav
„Am muncit 20 de ani în partid…de dimineață până seara, nu m-am ales cu nimic”.
Cu ce voiați să „vă alegeți”?
Comisia Europeana a d-nei von Leyden , cu anti-romanul Timmermans vicepresedinte , explica clar motivele suspendarii studiului finantarii autostrazii Sibiu – Pitesti – ” protejarea speciei de gandac croitorul cenusiu ” si faptul autostrada Sibiu Pitesti este paralela cu drumul national de pe Valea Oltului ceea ce ” limiteaza posibilitatea deplasarii animalelor prinse intre aceste cai de comunicatie ” .
Mizerabil .
E clar ca pentru a trata cu acesti indivizi Romania trebuie sa atace , sa refuze sa mearga in sensul papusarilor d-nei von Leyden si sa voteze impotriva propunerilor lor , sa-i deranjeze in toate manierele posibile , cerand in schimb ridicarea obstructiilor .
Am cerut de atatea ori , in scris , guvernelor dinainte de 2019 si Ministerului Transporturilor , urgentarea trimiterii documentatiilor drumului expres Craiova Pitesti , autostrazii Sibiu Pitesti si autostrazii Transilvania in timpul mandatului Comisiei Tusk , dar nu au facut-o , tembel si idiot , si acum suntem in fata enormitatilor cu gandacul si animalele in capcana intre drumul de pe Valea Oltului si autostrada .
Asa ne trebuie .
Iar i..l de Iohannis isi permite sa suspende constructia in parteneriat public – privat a autostrazii Iasi – Pascani ( se pare ca drumul actual Iasi – Targu Frumos este deosebit de periculos ) , mintind fara rusine ca va fi finantata de UE cand nu exista nici un proiect de finantare UE pentru Romania in afara de cele 3 de mai sus si cand vedem atitudinea Bruxelles-ului pentru Sibiu – Pitesti , in teorie prevazut sa fie finantat de UE ?
La muți ani!
Dintr-un început declar ca sunt de acord în totalitate cu preopinenții mei, militanți pentru țară și PSD. Tot de la început, îmi pun întrebarea, dacă mai exista un lider azi care sa aibă capacitatea intelectuala și politica sa redacteze un asemenea program pt partid.
Vă doresc multă sănătate Domnule Năstase !
Pe cât de adevărate pe atât de actuale aceste Opinii. Aș fi dorit ca aceste idei să nu se discute azi, decât la școlile politice, dar… Regret ca este așa, dar aici duce lipsa de consultare cu membrii PSD atunci când partidul este sechestrat de găști aduse de „lideri“ derbedei și proști, iertați expresiile dar e o realitate, din păcate. Citesc și vad la TV cum unii „lideri, gen Ciolacu, Manda, Paul Stănescu, etc. lista e mult prea lunga, își încoarda mușchii, ca vezi doamne ei ne reprezinta. Dar cine le-a dat mandatul? , pe cine reprezintă ei? Când au avut loc adunări ale org. locale, comunale, orășenești, municipale, fiecare cu delegați mandatați pt reprezentare în org. ierarhic superioare, cu normă de reprezentare, ș.a.m.d.
Așa ar fi normal la un partid democratic și social pe deasupra.
Aud și vad, tot la TV, cu câtă nonșalanță unii autointitulați lideri afirmă (declară) „ îmi asum“ sau ne „asumăm“. Oare al cui acord își asumă? Au acordul cuiva, semnificativ? Oricum și așa, răspunderea odată asumata presupune ca, în cazul unui eșec, persoana vizată, în secunda doi să-și dea demisia. Asta presupune demnitate, onoare. M-aș bucura mult ca Ciolacu, Manda, Stănescu și alți „lideri“ să studieze postarea domnului Năstase.
Întrebare: unde sunt lideri ca domnii Serban Nicolae, Pleșoianu, Corlațeanu, Fifor?
Bățul prin gard și șepcile războinice
6 ianuarie 2020 Gheorghe Piperea
Telefoanele inteligente, mașinile care aproape că se conduc singure, semințele hibrid de unică folosință, medicamentele paliative, vaccinurile etc. sunt construite din start pentru a se învechi repede și a fi înlocuite cu alte „minuni” tehnologice care țin trei zile. Practica se numește învechire programată și este una dintre cele mai uzitate înșelătorii comerciale menite a ține aprinsă flacăra consumului. Este o parte consistentă a prețului pe care trebuie să îl plătim noi, ceilalți, pentru a face să crească munții de bani și continentele de deșeuri sufocante pe care tronează stăpânii neo-feudali ai lumii noastre.
De la războaiele preventive declanșate de liderii americani pentru a scăpa de Impeachment (Clinton – Yugoslavia; posibil Trump – Iran), și armamentul a devenit un produs de consum învechit programat. Ca sa poată fi reluată producția de armament și toate “investițiile” aferente* se face propaganda nevoii crescânde de securitate și de instrumente de lupta anti-băieți răi, se inventează ori se potențează apariția dușmanilor (care „cer” imediat salvatori), se pun pe piață din când în când părți din “stocuri” prin vânzarea forțată, fără licitație, către state-cumparator “dotate” cu purtători de șepci ale “măreției”, se mai consumă niscaiva produse și servicii specifice in cateva locuri fierbinti ale planetei si gata, se reia in glorie productia minunilor tehnologice militare care tin pana la aparitia unei noi organizatii teroriste sau a unui nou stat-problema care trebuie neutralizat in stil Avengers versus Thanos.
Sa nu credeti ca statele-problema sunt niste victime ale acestui joc. Sunt parti constiente ale jocului. Ceea ce pentru SUA si aliatii sai din NATO inseamna dusmanul, pentru Iran si Coreea de Nord inseamna eroul martir sau salvator, si invers. Elitele economice si politice sunt castigatoare ale jocului de-a razboiul in ambele tabere.
Singurii care pierd sunt oamenii de rand. Cei mai multi pierd economic si social – accesul la educatie si sanatate, avere, idealuri, afaceri. Unii pierd sanatatea si deloc putini, chiar viata. Mai mult chiar, se pierd civilizatii, culturi milenare si parti din plamanii armatei.
Nu e nevoie sa ma credeti pe mine. Recititi tweetul lui Trump din toamna lui 2019, in care spunea franc ca America trebuie sa se retraga din Irak si Afganistan, adica dintr-un razboi pornit pe baza minciunii armelor de distrugere in masa ale lui Saddam, razboi care a costat totusi SUA mai mult de 8 trilioane de dolari si mii de soldati, in timp ce populatia locala a platit tribut de milioane de victime colaterale de situri ori artefacte multimilenare.
Asa fiind, sunt uluit sa vad ca voci mai mult sau mai putin respectabile din presa noastra sunt aproape entuziasmate de perspectiva imediata a unui al treilea razboi mondial (care, asa cum am mai spus, nu va exista, intrucat nu este atat de profitabil corporatiilor globale precum este jocul de-a dusmanul si salvatorul, menit a scoate ultra-profit din invechirea programata a armamentului).
Este ca si cand cineva ar da cu batul prin gardul unei vile hiper-luxoase ca sa asmută dulăul de paza si, dupa aceea, se amuză prosteste de avertismentele furioase ale dulăului.
Zgomotul obtinut este exact necesarul pentru a distrage atentia de la deficitul de democratie instalat anul trecut in Romania, cand doua randuri de alegeri au fost gestionate de serviciile secrete, pentru ca din urna sa iasa cine trebuie, iar un buget care acorda militaristilor si serviciilor secrete sume suplimentare fata de cele deja supra-dimensionate in anii de dupa guvernul – zero (primul “guvernul meu”, 2016) a fost adoptat prin asumarea raspunderii guvernului in parlament, gest anti-democratic la care opozitia, fosta putere asa-zis de stanga, nu a zis nici “pâs”.
Nu-i asa ca aveam nevoie sa achitam in avans rachete Patriot depasite moral si avioane F16 nou-noute, fabricate acum 35 de ani? Iata, vine razboiul. Nu-i bai ca jocul dusman-salvator nu a iesit cu nebunul nord-coreean. A iesit cu un general terorist iranian (ciudat, dar individul tocmai ce era implicat in nimicirea ISIS, alaturi de SUA).
Asadar, continuati propaganda pro-razboi, baieti, ca asa veti face colonia in care traim “great, again”, adica tinta pentru cei care or sa vrea sa se razbune pentru loviturile preventive ale SUA. In definitiv, nu vor pierde nici Manole Isarescu, nici van Groningen, nici Gittenstein, nici Johannis, nici Dragnia, vor pierde cei multi si nesemnificativi.
Asa este capitalismul brutal, de grota, asa este si razboiul teatral** – profitul este privatizat, iar pierderile si suferintele sunt socializate si imprastiate “demicratic”, la toata lumea. Care mai si aplauda acest joc.
Mai ca iti vine sa ceri interventia unei inteligente artificiale (IA), care sa puna, naiba, un pic de ordine in haosul acesta (re)programat.
* bugete militare supradimensionate, servicii externalizate privatilor care asigura oarecum un razboi aseptic soldatilor propriu-zisu, fondurile de risc, bancile, mogulii IT care sunt vatafi bine platiti ai serviciilor secrete asupra baelor de date pe care le punem singuri, gratis, la dispozitia lor si, desigur, politicienii de cursa lunga, bine mufati la sponsorizari de la multinationale si la statul adanc, ultrasecret si cinic.
**sintagma “teatru de razboi” nu imi apartine (reascultati-l pe Petrov cel betiv, veti regasi la el aceste cuvinte ca un adevarat tic verbal) si nici nu intentioneaza sa raneasca sentimentele cuiva care a suferit de pe urma razboiului.
P.S.
Donald Trump într-o conferinţă de presă cu regele Arabiei Saudite :
– Îi vom ajuta pe prietenii noştri saudiţi să obţină un preţ foarte bun la armamantul pe care-l achiziţionează de la marile noastre cumpanii !
Sunt sigur că aşa l-a asigurat şi pe marele mut când i-a oferit drept răsplată celebra şapcă !
Excelență nu uitați că noi românii nu ne apreciem propriile valori. Un simplu căpitan de armată spunea încă din 1984 că noi românii iubim mai mult un r….at străin decât o valoare autentic românească. Aici dacă puteți face ceva
Popescule
eu , in locul tau, as mai lasa-o cu ce le trece prin cap lui ZeV si Fragmentelului .. Ei au o scuza e teleptuali !
Insa im ;oc sa ma plab ca cum „Se pare că propaganda anti-americană a dat roade, cu precădere, în rândul poporului PSD. Și acest lucru se vede și pe blogul domnului Adrian Năstase unde anti-americanismul, dar și anti-semintismul, se desfășoară fără opreliște.
Spun că a dat roade propaganda, deoarece oamenii PSD, fără să aibă probe sau ignorând realitățile, condamnă acțiunile americane, desigur conduse de iudaismul internațional, de apărare a intereselor cetățenilor proprii.” as fi mai atent la „analistii” si alaleate minti „luminate” care pe Potomac bat campiii…..
PaI cum este asta cu Jessica Kim , reprezentant special pentru a ajuta la combaterea problemelor privind corupția, spălarea banilor și crima organizată din România și Bulgaria? Cimva adjuncta asta adesfiintat MS 13? Sau voi diasporotanii din SUA nu ati auzit de MS 13?!
Deci . dinatao ar fi bine sa nu „mai puneti botu” si sa le explicati alaora ca totu are o LIMITA!!! Los gringos ar trebui sa isi aduca aminte ca odata, de mulot erau modelul stiomat al celor de la S de Rio Grande … dar au dat cam des cu mucii in fasole!
Apoi .. potoi sa zici ce vrei insa daca enurm cateav „reusite” ale politicii inalte americane ….
1) ce ati facut cu flancu estic al NATO ? Ca a cam disparut! Si cu Turcia cum este?!
2) cum se face ca conducta NABUCO tinde sa dispara in uitare insa Turkis Strem a fots inaugirata in prezenta lui Putin si Erdogan ?
3) cum explica geniile alea incurcatura ucraineana? Era asa de greu de prevazut rectia rusa ? Poate ptr ei .. geniile supraplatite da nu ptr mine!
Sau si mai bine ecplica=mi de ce in Zodia Tapului oficiali ai SUa ne-a cerut cam imperios sa nu avem rachete si avipoane de lupota capabila sa loveasca la 2000 km? Credeau ca vom atacxa PArisul sau ce? Si care au obtinut sa renunatam la ROT uri … Rachete Operativ Tactice …. Zisii oficuali erau tampiti, alitai ai rusilor sau doar tradatori vanduti?
Intelege mata .. una sunt fanteziile ZeVzece si l;atceva „perormanteke” analistilor potomachezi care determina politica mare …. Pporblpema nu este ca ii bucuie capul lui Fragmentzel prbelma este ca analistii vostri vor provoca pana la urma o contrareactie….
A .. sa ioti zic asa un exemplu. Inainte de fuga lu Pacepa Romania era considerarat tara relatoivindpendenta fata de URSS .. Dupa ce Ropnal eagan citi nioste pagini din Orizonturi rosii el fu convins ca la Moscova drepturle omului, sau ce credea Ronnie car ar fi, erau respectate nu in Romania. Si [e ir,a tot mai mulota l;ume crede si acu.. ba mai rau am cunoscuti care sunt convoinsi ca si mitindu din 22 auf 68 era facatura ..
Idioati dragul meu , idioto. Ma rog ca RR nu era chiar cel mai bine mobilat la cap se stoie. Da, dar restul?
Si de unde stiou eu ce era la Moscova? Ei da.. in 1977 si 1979 am facut niste vizite l;a Moscova )cate 3 saptamani def oecare data) si Leningrad (7 si 10 zile). Nu Intureist ci vizita … Am stat in casele oamenilor, am stat cu ei la masa , am .. Ei au venit la mine in casa .. Ei boine ei nu erau atat de relazati ca noi .. Deci Pacepa care fugise in 1878 le cam mintea!!!
Si daca orhanili SUa au preferat sa propage minciuna … mie imi cam da cu viorgula!
Acum sa explic si ce cautam la rusi. Pai am vazut 1/3 din tablirile de Rubens (sigir sau atribuite) ceke mai bine Picassoiri la perioadei albastre .. hectare de impresionisti si post impresionisti samd. asta cautam. {lus ca „comertul” mergand bine .. scoteam excursia f ieftin. Si obtineam si viza!!
Sa revon .. deci ar fi mai bine sa incereci sa le explici „analistilor” ca e cam vite!
Emmanuel Macron, fost bancher de investiții, a ajuns la putere în 2017 ca un pretins baladier centrist împotriva extremismului de dreapta al Frontului Național, iar administrația sa trebuie înțeleasă astfel ca făcând parte dintr-o schimbare istorică mai largă a politicii electorale către dreapta. Propunerea sa de revizuire a sistemului de pensii, care ar fi finanțată prin măsuri precum creșterea vârstei minime de pensionare de la 62 la 64 de ani și bazarea pensiei pe câștigurile medii din întreaga carieră (scăderea efectivă a pensiilor medii), vizează dizolvarea celor 42 de programe diferite de pensionare care există în prezent într-un sistem unic care reduce brusc beneficiile pentru mulți lucrători. Aceste programe diferite, care includ beneficii precum pensionarea anticipată, au fost rezultatul unor lupte greu câștigate de cei angajați în locuri de muncă solicitate fizic sau periculoase.
Lucrătorii pentru Compania Națională a Căilor Ferate Franceze (SNCF) și sistemul de transport public din Paris (RATP) se bazează pe aceste planuri de pensii „speciale” și au fost în fruntea grevei, care a devenit cea mai lungă „ perioadă continuă de acțiune industrială din istoria companiei feroviare de stat a țării. La greva li s-au alăturat alte sindicate, inclusiv cele două cele mai mari din Franța (CGT și CFDT), precum și lucrători din sectorul public și privat din industria transporturilor, educație, asistență medicală, drept, salubritate, cultură, energie și comunicări.
Asaltul lui Macron asupra pensiilor este, desigur, un alt pas în atacul său continuu asupra serviciilor sociale pentru a impune agenda clasei transnaționale capitaliste. Sub eufemismul grotesc al „austerității”, acest proiect constă în implementarea politicilor care distribuie averea în sus, transferând mai multe costuri de reproducere socială clasei muncitoare și creșterea ratei de exploatare. Macron este pur și simplu un implementator tehnocratic de elită printre mulți de pe scena globală, după cum a declarat recenta comisar european Thierry Breton, ilustrează clar. Acest magnat al afacerilor și fostul ministru al Finanțelor din Franța a explicat că Comisia Europeană apreciază că planul de pensii al lui Macron este la fel de „necesar” ca celelalte contra-reforme de pe continent, ceea ce înseamnă că alte țări europene ar trebui să fie supuse acelorași tipuri de anti- măsuri pentru lucrători.
Astfel, criza de credibilitate a regimului Macron este conectată la o criză mai largă de legitimitate pentru sistemul internațional al guvernelor pseudo-reprezentative care lucrează pentru clasa capitalistă. Așa cum a explicat William I. Robinson în cărți precum Capitalismul global și criza umanității, elita transnațională a căutat să stabilească un consens neoliberal în era globalizării, ceea ce a necesitat mobilizarea unei baze sociale care să o susțină consensual. Deși clasa conducătoare a reușit să integreze eșaloanele superioare ale societății și ale intelectualilor organici prin recompense ideologice și materiale, sistemul acumulării capitaliste globale a subminat simultan baza unei stăpâniri hegemonice mai largi, prin dezbrăcarea claselor populare ale bazei materiale necesare pentru consimţământ. În această privință, nemulțumirea pe scară largă față de „guvernarea celor bogați” de la Macron indică o criză mai largă de legitimitate pentru tehnocrația de elită globală, care este însărcinată să mențină sau să crească acumularea capitalistă, în timp ce împacă sau supune pe toți cei care suferă de ea.
Greva actuală din Franța face parte dintr-o serie de mișcări sociale radicale care au măturat globul, de la Chili și Haiti până la Liban, India și nu numai. Unii comentatori au identificat aceste răscoale ca un nou ciclu de luptă revoluționară, care revigorează și dezvoltă în continuare luptele mișcărilor pătrate care au zguduit lumea în urmă cu un deceniu. Deși o analiză completă a acestei secvențe revoluționare depășește cu mult cadrul acestui articol, mișcările din Franța trebuie să fie înțelese ca făcând parte dintr-o mișcare transnațională din partea claselor subordonate, întrucât nelegalitatea guvernării capitaliste devine din ce în ce mai evidentă prin inegalitatea globală record și distrugerea fără precedent a biosferei.
Dacă guvernul susținut de companii reușește să zdrobească disidența sau dacă conducerea sindicală se mulțumește să accepte concesii minore, ceea ce pare deja o posibilitate , aceasta ar putea fi o revenire pentru impulsul luptei de clasă la nivel mondial. Dacă, totuși, mișcarea este în măsură să continue să se dezvolte și să se extindă și își stabilește viziunea asupra „guvernului care ne omoară”, atunci victoriile importante ar putea fi foarte bine la orizont.
https://www.radiofree.org/2020/01/13/understanding-frances-general-strike-in-the-context-of-the-yellow-vests-and-global-class-warfare/
Poate va incearca si niste idei pentru viitorul Romaniei?
https://www.middleeastmonitor.com/20200113-trump-saudi-paid-1bn-to-increase-number-of-us-troops-in-region/
Trump a spus în repetate rânduri că va obliga statele să plătească pentru protecția SUA, adesea cu referire la statele din Golf. Regiunea a cunoscut o revoltă fără precedent de la sosirea lui Trump la Oficiul Oval, tensiunile dintre Saudi și Iran fiind în vârf și un boicot arab de aproape trei ani al Qatarului .
Într-un interviu acordat canalului TV american Fox News , Trump a declarat: „Arabia Saudită ne plătește pentru [trupele noastre]. Avem o relație foarte bună cu Arabia Saudită. ”
„Am spus, ascultă, ești o țară foarte bogată. Vrei mai multe trupe? O să-i trimit, dar trebuie să ne plătești. Ne plătesc. Au depus deja 1 miliard de dolari în bancă. ”
https://twitter.com/justinamash/status/1216054398138376192
@2astra2014: „Trump a spus în repetate rânduri că va obliga statele să plătească pentru protecția SUA”
Nu va obliga, ci va pretinde ca statele care cer servicii militare de la Statele Unite, să plătească pentru acele servicii.
Sigur, deși este simplu de înțeles, cei care vor să interpreteze în fel și chip, o fac oricum deoarece nu-i costă nimic.
La expozeul aproape exhaustiv prezentat de dvs pe acest fir lipsește totuși un detaliu potrivit anului curent (2020 n.mea). Mai precis, o variantă (sau mai multe) de lider cu capacitatea de a revigora partidul.
Să nu-mi spuneți ceva despre o conducere colectivă, pentru că o atare soluție nu rezolvă nimic, neavând suficientă forță de tracțiune nici măcar prin cumul. Viața a dovedit-o.
Suntem în război, domnule Nastase, iar PSD a pierdut deja două bătălii importante.
Cine poate fi Generalul, domnule prim ministru ?
O armată nu se conduce cu un CEX eterogen și ineficient, ci de generali capabili. Asta vor românii, s-a văzut la prezidențiale, dar nu numai. Bine, nu spun că actualul ocupant este un astfel de lider, dar are un Stat Major care a reușit să suplinească realitatea ,, împăratului gol” cu o imagine profesionist construită.
Dar, atenție, fiind într-o conjunctură nefavorabilă, partidului îi trebuie un general care să fie perceput că acționează cu convingere pentru mult mai mult decât interesul personal și de castă. Nu ca până acum.
Și, nu în ultimul rând, un om în stare să trezească respectul străinătății suzeraniste, chiar în opoziție punctuală cu aceasta, așa cum pot Viktor Orban și liderii Poloniei.
…actualul ocupant de la Cotroceni…
According to an analysis by Federico Pieracinni, an independent freelance writer specialized in international affairs, conflicts, politics and strategies (STRATEGIC CULTURE) — The Iraqi prime minister, Adil Abdul-Mahdi, has revealed details of his interactions with Trump in the weeks leading up to Soleimani’s assassination in a speech to the Iraqi parliament. He tried to explain several times on live television how Washington had been browbeating him and other Iraqi members of parliament to toe the American line, even threatening to engage in false-flag sniper shootings of both protesters and security personnel in order to inflame the situation, recalling similar modi operandi seen in Cairo in 2009, Libya in 2011, and Maidan in 2014. The purpose of such cynicism was to throw Iraq into chaos.
Here is the reconstruction of the story:
[Speaker of the Council of Representatives of Iraq] Halbousi attended the parliamentary session while almost none of the Sunni members did. This was because the Americans had learned that Abdul-Mehdi was planning to reveal sensitive secrets in the session and sent Halbousi to prevent this. Halbousi cut Abdul-Mehdi off at the commencement of his speech and then asked for the live airing of the session to be stopped. After this, Halbousi together with other members, sat next to Abdul-Mehdi, speaking openly with him but without it being recorded. This is what was discussed in that session that was not broadcast:
Abdul-Mehdi spoke angrily about how the Americans had ruined the country and now refused to complete infrastructure and electricity grid projects unless they were promised 50% of oil revenues, which Abdul-Mehdi refused.
The complete (translated) words of Abdul-Mahdi’s speech to parliament:
“This is why I visited China and signed an important agreement with them to undertake the construction instead. Upon my return, Trump called me to ask me to reject this agreement. When I refused, he threatened to unleash huge demonstrations against me that would end my premiership.
Huge demonstrations against me duly materialized and Trump called again to threaten that if I did not comply with his demands, then he would have Marine snipers on tall buildings target protesters and security personnel alike in order to pressure me.
I refused again and handed in my resignation. To this day the Americans insist on us rescinding our deal with the Chinese.
After this, when our Minister of Defense publicly stated that a third party was targeting both protestors and security personnel alike (just as Trump had threatened he would do), I received a new call from Trump threatening to kill both me and the Minister of Defense if we kept on talking about this “third party”.
Nobody imagined that the threat was to be applied to General Soleimani, but it was difficult for Prime Minister Adil Abdul-Mahdi to reveal the weekslong backstory behind the terrorist attack.
I was supposed to meet him [Soleimani] later in the morning when he was killed. He came to deliver a message from Iran in response to the message we had delivered to the Iranians from the Saudis.”
We can surmise, judging by Saudi Arabia’s reaction , that some kind of negotiation was going on between Tehran and Riyadh:
The Kingdom’s statement regarding the events in Iraq stresses the Kingdom’s view of the importance of de-escalation to save the countries of the region and their people from the risks of any escalation.
Above all, the Saudi Royal family wanted to let people know immediately that they had not been informed of the US operation:
The kingdom of Saudi Arabia was not consulted regarding the US strike. In light of the rapid developments, the Kingdom stresses the importance of exercising restraint to guard against all acts that may lead to escalation, with severe consequences.
And to emphasize his reluctance for war, Mohammad bin Salman sent a delegation to the United States. Liz Sly , the Washington Post Beirut bureau chief, tweeted:
“Saudi Arabia is sending a delegation to Washington to urge restraint with Iran on behalf of [Persian] Gulf states. The message will be: ‘Please spare us the pain of going through another war’.”
https://saminuhelma.wordpress.com/2020/01/12/how-the-assassination-of-soleimani-was-about-saving-us-world-order-and-nothing-more/
Acalmie în Orientul Mijlociu ?
Dărâmarea din greşală a avionului ucrainean de către armata iraniană dă impresia că tensiunile dintre cei doi adversari, SUA şi Iran, s-au mai liniştit. Ambele ţări implicate până acum într-o dispută propagandistică acerbă nu mai fâlfâie retorica războiului, fiecare preocupat de alte probleme. Statele Unite încearcă să tragă avantaje de pe urma tragicului accident, accentuând slăbiciunea militară a Iranului şi sprijinind pe faţă demonstraţiile studenţeşti anti-guvernamentale de la Teheran. La rândul său, pentru Iran doborârea avionului a devenit mai gravă, deşi pe un alt plan, decât nevoia de a calma furia populaţiei cauzată de asasinarea – la ordinul preşedintelui Trump – a generalului Soleimani. Din acest motiv, Iranul nu se mai agită militar şi încearcă să-şi apere demnitatea naţională.
Este însă vorba de o acalmie temporară, fără semnificaţii profunde, ce ţine doar de aparenţe. Accidentul nu a rezolvat contradicţiile dintre SUA şi Iran, astfel încât situaţia generală din Orientul Mijlociu a rămas aceeaşi. Problema fundamentală este în continuare Irakul, unde Statele Unite au pierdut în urma uciderii celor trei lideri militari şiiţi – iranian, irakian şi libanez – sprijinul miliţiilor şiite pe care s-au bazat până acum în lupta cu Statul Islamic sunit. Iar după cererea formulată de parlamentul şi guvernul irakian de retragere a trupelor străine de pe teritoriul ţării, continuarea prezenţei armatei americane în Irak echivalează cu ocupaţie militară. Cutia Pandorei – care conform legendei antice conţine toate calamităţile – nu se lasă aşadar închisă încă.
Rad cu lacrimi privind la pasiunile politice ale momentului.
Sunt câteva teme, care mi se par stupide, ca si subiecte politice.Pe omul de rand il lasa rece si ramane non-emotionat.
Numărul de tururi la alegerea primarilor, spre exemplu, mi se pare o non problema.Când primarii PSD au castigat primarii importante, de-a lungul vremilor, au fost totusi doua tururi si nu unul.
E comic si sa crezi ca un primar bun, indiferent de apartenenta politica, poate fi „doborat”, doar ca mai apare un tur in plus.
Aldistii vorbesc de motiune doar in cazul desfiintarii SIIJ, care parca deja s-a produs ?!
Aici e o problema cumva , ALDE nu votează motiunea in niciun caz in opinia mea, indiferent de declaratii, pentru ca deschide cutia anticipatelor mai devreme, iar anticipatele sunt kriptonita lor.
Deci alde in veci nu depune motiune sau votează motiune indiferent ce, pentru ca e pericol.
Cum OUG 114 a fost deja neutralizat, iar Bugetul s-a dat deja prin asumare, motivatia unei motiuni depuse de PSD este deja live, din punctul meu de vedere.
Eu cred ca accelerând demiterea guvernului predemisionar se obtine un avantaj, chiar si odata cu aparitia „pericolului” prematur al anticipatelor, mai ales pentru locale.
Alde va „manca” la locale din pâinea PSD, insa odata cu aparitia „pericolului” prematur al anticipatelor, vor aparea niste fenomene interesante, mai mult ca sigur.Pana la urma sunt aliatii pnl, doar sunt liberali.
Sincer n-as rade cu lacrimi la pasiunile politice ale unora, mai degraba as plange in hohote cand vad ca la 30 de ani de la hacuirea continua a Romaniei, aceasta clasa politica inca mai are puterea sa stoarca si piatra seaca a acestei tari. Bataia asta, pasiunile politice continue au la baza tocmai hacuirea in continuare a acestei tari, a cetatenilor aesteia prin tot felul de tertipuri politice gen doua tururi, anticipate, marirea varstei de pensionare si alte scorneli ale acestor minti odihnite.
1.@Anonim
O tema reala pentru politicienii vremii ar fi fost reorganizarea administrativa.Dar nimeni nu prea pare interesat.
Tema pe care domnul Ponta, spre exemplu, s-a pliat, din ce vad la nivel de limbaj public.Dansul insa nu mai are credibilitatea necesara pentru a o aborda si a crea energii sinergice, cred eu.
Asta mi se pare o tema reala si necesara de discutat pentru ca aducerea la indeplinire a acestui obiectuv resetează Romania si o pune pe o directie corecta, daca se face cu cap.Se reduc cheltuielile cu administratia garantat, iar banii ramasi dupa aceasta reforma se pot duce binisor in infrastructura.
2.Tema cu numărul de tururi este pur tehnica.Exista o chestiune de principiu in legatura cu modificări electorale , inainte de alegeri, privitor si la numărul de tururi, dar schimbarea regulilor in timpul jocului, desi incorecta, e ceva deja „normal” in Romania.
PSD trebuie sa se ghideze de acum înainte pe un motto simplu si cuprinzator, americanesc:”Give them Hell!”PSD trebuie sa fie pe tot terenul începând de azi, iar adversarii trebuie sa vadă zilnic doar roșu in fata ochilor.
3.Ridicare varstei de pensionare blochează Franta de săptămâni întregi.In Romania nu e insa o problema pentru ca nu avem sindicate decât pe hârtie.
Mi se pare enervanta si tratarea excesiva in media a subiectului pensiilor, dintr-un alt punct de vedere.
Un stat in care se vorbeste atât de des despre lipsa banilor pentru niste pensii (care au totusi un nivel foarte scazut) nu cred ca poate îndeplini obiective prea marete.Daca te plângi ca n-ai bani nici de pensii probabil ca idealurile de tip:autostrăzi, cai ferate sau inzestrare militara pe bune sunt doar „wishfull thinking” si trebuie abandonate.
Sunt perfect de acord cu Dvs. referitor la problemele care ar trebui dezbatute de catre politicienii nostri si nu de batut apa in piua pe alte teme usor manipulabile si poate fara importanta imediata.
„Cetesc (…) azi o știre ce mă cutremură de-a dreptul și-mi trimite prin pieptul șubrezit săgeata regretului” de a fi cetățean al țării conduse de Klaus Iohannis. Așadar, la sfârșit de decembrie, „Păunul din Deal” a simțit nevoia să transmită nației că „2019 a fost anul victoriei democrației și al implicării civice, când am arătat tuturor că suntem o nație unită în jurul unor valori și idealuri comune”. Apoi a băgat lozinca ponosită cu însuflețirea poporului, mai-mai să mi se verse fierea lipsă, „de râs cu plâns, balegă de mânz” … Ehe, am exclamat auzindu-l pe sibian, „cât de lipsită de umor e patria daco-romană, cu al său Tâmpitopole” ! Păi, cum poți să debitezi asemenea enormități într-o Românie a vrajbei nepotolite și să ne iei de tâmpiți pe toți? Căci despre ce democrație vorbim, despre ce implicare civică? Să nu uităm cohortele de „ultrași” luând cu asalt strada, ori sediul instanței supreme, acolo unde se judeca, imparțial, desigur, dosarul inamicului public numărul 1 al haitei „haștagiste”. Atunci, prins profesional în zavera atent și minuțios pregătită de agenții „statului de drept”, m-am gândit la un episod nu foarte îndepărtat din istoria justiției neaoșe, avându-l în prim-plan pe „Căpitan”. În zilele acelea de demență colectivă, ca și estimp, „presa de extremă dreaptă, cuziștii întrețineau în jurul procesului o atmosferă încordată. Studențimea cuzistă se agita și ea. Procesul a fost mutat de la Iași la Focșani și apoi la Turnu-Severin. Peste tot, sute de studenți cuziști ocupau sala de judecată ca și tribunalul întreg, exercitându-se presiuni extraordinare asupra completului, juraților și a autorităților. Desigur că instanța l-a achitat, în mai 1925, pe Codreanu, considerat fiind în legitimă apărare. Toleranța încuraja răzvrătirea. Așa s-a constituit convingerea legionarilor că-și pot face singuri dreptate, deasupra și împotriva autorităților și a justiției.” Aceeași vâltoare umană dirijată, aceeași descătușare animalică de ură a tinerilor frumoși și liberi, cu o diferență majoră însă – condamnarea simbolului hulitei „Ciume Roșii”, iar nu achitarea, ca în cazul arhanghelului naționalist de odinioară.
De parcă asta nu era îndeajuns, în preajma Crăciunului, la comemorarea eroilor căzuți degeaba în urmă cu trei decenii, câțiva inși furioși l-au agresat pe Gelu Voican Voiculescu, ieșit să depună o coroană în Piața Universității. Culmea, după incident, ministrul de Interne Marcel Vela, garant al ordinii și liniștii publice, totuși, în loc să ia măsuri ferme împotriva huliganilor iviți în buricul Capitalei din cavernele timpului, s-a eschivat caragialesc, bătând cu pulanul în altă parte: „Cei care au anumite probleme, care sunt trimiși în judecată, nu ar trebui să ocupe funcții de demnitate publică la acest nivel, mai ales cu privire la un subiect atât de important pentru România, așa cum este Revoluția din decembrie 1989.” Unde dai și unde crapă, ce o avea sula cu prefectura ?! Să te crucești, nu altceva ! Vasăzică, toți „penalii” din tabăra cealaltă trebuie cotonogiți și stârpiți, invitația la linșaj e pe față, ce lege, ce prezumție de nevinovăție ! Pe ei, pe mama lor ! Nu asta-i strigătura străveche a rumânilor ? Sigur, victima, un personaj ezoteric emanat de buluceala decembristă anticeaușistă, nu-i tocmai cea mai simpatică făptură, dar de aici și până la caftirea sa îmi pare o întoarcere periculoasă la perioada legiunilor verzi ale Gărzii de Fier. În definitiv, în ședința consacrată împlinirii a 30 de ani de la căderea regimului roșu, fantoșa de la Cotroceni ne atenționase bățos că respinge „cu fermitate orice opinie care pune sub semnul întrebării existența unei revoluții anticomuniste, plătite cu jertfă de sânge, pentru libertate și democrație, în Decembrie 1989”. Iar dacă fuse revoluție, bărbosul cheguevarist e revoluționar, nu ? Adică un erou taman bun să primească omagiul poporului dezrobit.
Asumarea bugetului de către guvern, deraierile anticonstituționale fățișe și premeditate ale dascălului de fizică, cea mai flagrantă fiind campania pornită contra pesediștilor și acuzarea formațiunii social-democrate de toate relele pământului (insistând chiar pe scoaterea proscrisei din viața politică dâmbovițeană), sunt chipuri ale „victoriei democrației” la gurile Dunării, ce naiba, n-ați înțeles ? Neamțul nu ratează nicio apariție pentru a-și exhiba făloșenia ignorantă și ori de câte ori îl văd surprind „în privirea lui acea indiferență umană ce este semnul muritorilor cu vocație politică și care a făcut din ei dușmanii oamenilor.” Curat ghinion, zău, să le fiu contemporan, din 2004 încoace, lui Traian Băsescu (prototipul secăturii simpatice valahe) și urmașului său cel talentat, vorba bășcăliosului Donald Trump, când cu șapca de pomină…
D-aia vă spun vouă cu obidă că partidele „ce acționează în România, venind alternativ la putere, nu sunt decât facțiuni clientelare. Atât liberalii, cât și conservatorii (n.m. social-democrații, întru actualizarea textului) nu sunt decât bande mai nesocotite decât semințiile barbare ce cotropesc și apoi trec mai departe: avem de-a face cu o oligarhie care modifică legile după bunul plac; care calcă azi legile ce le-a făcut ieri, pentru a le călca poimâine pe cele de azi, cari administrează doar pentru îmbogățirea clientelei și nu vede guvernarea decât ca pe o perioadă de grație în care trebuie să adune cât mai multe bogății. Nicăieri în Europa nu există o mai mare discrepanță între aparență și esență, între ființă și mască: întreaga Românie, la orice nivel ai scotoci-o, e o mare scenă de teatru.”
Să-nceapă muzichia, bibicilor, și cântarea societății civice necivile ! Trăiască democrația iohannistă și ciracii ei ! Iete-na, că m-am implicat și eu civic, aștept felicitările cotroceniste !”
S-ar părea că saudiții, iranienii și irakienii erau pe cale de a evita un conflict regional care implică Siria, Irak și Yemen.
Libia, tara bogata in petrol, prin criza crescanda si escaladarea recenta a turbulentelor, ar putea deveni o „a doua Siria”