Câteva considerații privitoare la Memorandumul cu tema ”Evaluarea cadrului legal cu privire la organizarea și funcționarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție și propuneri”, inițiat de Ministerul Justiției și aprobat în ședința de guvern de ieri (”noaptea, ca hoții”?):

1.1. Ni se prezintă profund TRUNCHIAT realitatea, expunându-ni-se drept ”fundamentare” în descrierea ”problemei” reprezentate de existența și funcționarea aceastei structuri a Parchetului General ”documente și recomandări europene”.

1.2. În fapt, se reiau aprecieri politice NEPROBATE din Raportul MCV, potrivit cărora ”secția respectivă ar putea fi utilizată ca instrument de presiune politică”, respectiv ”au existat MAI MULTE SITUAȚII în care Secția specială a intervenit pentru a schimba cursul anchetelor într-un mod care ridică îndoieli serioase cu privire la obiectivitatea sa”, fiind oferit ca ”exemplu elocvent” dosarul penal deschis împotriva fostului procuror-șef DNA ”în perioada în care candida pentru funcția de procuror european”, apreciind că însuși ”faptul că deschiderea dosarului penal a coincis cu data convocării la audierea în Parlementul European pare să indice intenția de a împiedica această candidatură”.
1.2.1. Mă gândesc în context că este păcat că Franța nu are un ministru al justiției precum domnul Predoiu. Franța rămâne astfel în ignoranța sa (îndepărtându-se în mod evident de la principiile și valorile europene), neavând pe cineva atât de ”luminat” care să solicite desființarea Oficiului Central de Combatere a Corupţiei şi a Infracţiunilor Financiare şi Fiscale din Nanterre, care și-a permis să dispună citarea și audierea doamnei Sylvie Goulard, comisar european desemnat (la acel moment) de Franța pentru piaţa internă, într-un dosar legat de angajări fictive, CHIAR ÎN ZIUA NOMINALIZĂRII sale pentru demnitatea europeană…

1.3. Memorandumul invocă ”documente și recomandări europene”, dar UITĂ documente RELEVANTE naționale care expun MAI MULTE SITUAȚII CONCRETE referitoare la intervenții și presiuni.
1.3.1. Pot fi identificate astfel în memorandum ”numeroase critici” ale GRECO și MCV, dar NU poate fi identificat, de exemplu, Raportul inspecției judiciare privind ”Respectarea principiilor generale care guvernează activitatea Autorității judecătorești în cauzele de competența DNA vizând magistrați sau în legătură cu acestea” validat recent de CSM.
1.3.2. Spre aducere aminte, acest document arată că în perioada 01.01.2014 – 31.07.2018 au existat, printre altele, ”situații de solicitare de la instanțele de judecată a dosarelor civile/penale ce se aflau pe rolul instanțelor de judecată, indiferent de stadiul de soluționare, în vederea efectuării urmăririi penale în cauzele privind magistrații, ce se poate constitui într-un POTENȚIAL FACTOR DE PRESIUNE asupra judecătorilor învestiți cu soluționarea respectivelor dosare”, respectiv ”solicitări de preluare a unei cauze penale de către DNA structura centrală, în raport de modul de soluționare de către judecător a unor cereri de prelungire a mandatelor de supraveghere tehnică vizând magistrați, fapt ce poate constitui un POTENȚIAL FACTOR DE PRESIUNE asupra judecătorului vizat”.
1.3.3. Ar fi fost extrem de util ca la reala fundamentare a acestui memorandum să se țină cont și de punctul de vedere al Uniunii Naționale a Judecătorilor din România în urma consultărilor avute la 27 mai 2019 cu Iohannis pe tema justiției, în care se confirmă că DNA a deschis în doar 2 ani (2016-2017), ca urmare a sesizarii DIN OFICIU, 157 de dosare cu privire la magistrați, fiind trimiși însă în judecată un număr foarte mic de judecători și procurori, ”fapt ce ridică SEMNE DE ÎNTREBARE cu privire la aceste sesizări din oficiu”, că ”au fost trimiși în judecată și suspendați în funcție judecători pentru SOLUȚIILE pe care aceștia s-au pronuntat”, anchetele privindu-i pe judecători desfășurându-se ”cu ÎNCĂLCAREA dreptului la apărare și chiar a secretului deliberării, fiind încălcată, așadar, însăși esența INDEPENDENȚEI JUDECĂTORULUI de scaun”, respectiv că ”tot pentru hotărârile pronunțate, alți judecători au fost ANCHETAȚI în dosare ce au fost ținute deschise ani de zile pentru ca în final să se dispună clasarea, pe motiv că hotărârea e “legală și temeinică”, procurorii ERIJÂNDU-SE, astfel, în super-instanțe de control judiciar.”

1.4. Memorandumul SFIDEAZĂ grolosan cele statuate de CCR prin Decizia nr. 33/2018, expunând PROFUND DENATURAT realitatea obiectivă și concluzionând că ”deși constituirea unei astfel de secții este un demers care, în sine, a fost consemnat ca fiind constituțional, parametrii în care aceasta își desfășoară activitatea contravin modului de organizare a parchetelor în România și principiului controlului terarhic”. Nota 1 pentru ”fundamentarea” pretins juridică, neargumentată nici măcar politic la un nivel satisfăcător.
1.4.1. Ceea ce NU consemnează memorandumul este că prin Decizia nr. 33/2018, CCR a RESPINS excepțiile de neconstituționalitate și a arătat că prin înființarea acestei secții speciale NU sunt încălcate nici prevederile Constituției României și nici tratatele internaționale la care România este parte.
1.4.2. Mai mult decât atât, Curtea a apreciat și OPORTUNITATEA înființării noii structurii, COMPLET DEPOLITIZATĂ, reținând că aceasta ”constituie o GARANȚIE legală a principiului independenței justiției, sub aspectul componentei sale individuale, independența judecătorului. Se asigură, pe această cale, o PROTECȚIE ADECVATĂ A MAGISTRAȚILOR împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârșite prin sesizări/denunțuri arbitrare și se asigură o practică unitară, la nivelul acestei structuri de parchet, cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală pentru infracțiunile săvârșite de magistrați” (paragraful 141 din Decizie).
1.4.3. Ceea ce iar NU se consemnează în acest memorandum este că prin O.U.G. nr. 90/2018 au fost prevăzute măsuri legislative pentru operaționalizarea secţiei, proiectul de lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 90/2018 fiind AVIZAT FAVORABIL de CSM (Hotărârea nr. 1037/2018 a Plenului CSM). În data de 13 martie 2019, CCR s-a pronunţat asupra obiecției de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaționalizarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, obiecție formulată de un număr de 92 de deputați. CCR a RESPINS obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 90/2018 este CONSTITUȚIONALĂ.

1.4.4. Aceste așa-zise ”argumente de legislație națională” au fost deja clarificate prin decizia definitivă și general obligatorie a CCR, care confirmă, printre altele, că:

– ”Împrejurarea că, în urma înființării acestei noi structuri cu competențe proprii de investigare, o structură de parchet preexistentă pierde o parte dintre competențele sale legale NU constituie o problemă de constituționalitate. Atâta vreme cât respectiva structură de parchet NU are o consacrare constituțională, fiind înființată și funcționând tot ca rezultat al opțiunii legiuitorului ordinar, aspectele legate de competențele sale rămân în sfera de decizie a legiuitorului, în temeiul prevederilor constituționale cuprinse în art. 131 alin. (2), potrivit cărora „Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii.” (paragraful 128 din decizie),
– ”Din analiza coroborată a tuturor acestor norme rezultă că procurorul șef de secție din structura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este SUBORDONAT conducătorului acestui parchet. Așa cum s-a precizat mai sus, Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție este o structură specializată din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că procurorul șef al acestei secții este SUBORDONAT IERARHIC procurorului general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.” (paragraful 149 din decizie),
– ”(…) autorii sesizării își formulează critica pornind de la PREMISA GREȘITĂ că modalitatea de numire a procurorului șef determină „independența totală față de Parchetul din care face parte”. Or, împrejurarea că procurorul șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție este numit de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 88 1 alin. (4) din legea supusă controlului de constituționalitate (…) NU prezintă relevanță din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 132 alin. (1) din Constituție. Cu alte cuvinte, indiferent de modul de numire în funcțiile de conducere în cadrul parchetelor, potrivit principiului constituțional al CONTROLULUI IERARHIC pe care se fundamentează activitatea procurorilor, TOȚI ACEȘTIA SUNT SUBORDONAȚI procurorului general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.”(paragraful 150 din decizie).

1.4.5. Înțelegem cu toții că deranjează tocmai împrejurarea că această secție este SINGURA structură a Ministerului Public COMPLET DEPOLITIZATĂ, procurorul șef fiind numit de Plenul CSM (iar NU de Președinte, la propunerea ministrului justiției, cu avizul CSM, cum se întâmplă în cazul procurorilor-șefi ai DNA și DIICOT), dar să vii cu astfel de ”motivări danilețiene” sfidează însuși bunul-simț.

1.5. Cred că în procesul de elaborare și ”fundamentare” a acestui memorandum Ministerul Justiției trebuia să NU uite că deciziile CCR (care este garantul supremației Constituției, unica autoritate de jurisdicție constituțională din RO, independentă față de orice altă autoritate publică) sunt DEFINITIVE ȘI GENERAL OBLIGATORII (art. 147 alin. 4 din Constituție).
1.6. Și mai cred că ministrul justiției ar fi trebuit să citească și scrisoarea publică adresată Președintelui CCR la data de 3 iulie 2018 de către președintele Comisiei de la Veneția, Gianni BUQUICCHIO, în care se arată următoarele: ”Aș dori să vă reamintesc că, într-un stat democratic, guvernat de statul de drept, criticarea deciziilor curții constituționale este permisă. Libertatea de exprimare este o valoare fundamentală într-un stat democratic, dar DEȚINĂTORII FUNCȚIILOR PUBLICE TREBUIE SĂ SE ABȚINĂ ÎN CRITICILE LOR. Criticile nerespectuoase și apelurile publice la neexecutarea deciziilor Curții sunt INADMISIBILE. Deciziile curților constituționale sunt definitive și obligatorii și TREBUIE SĂ FIE IMPLEMENTATE.”