Fundația Europeană Titulescu organizează joi, 5 decembrie 2019, începând cu ora 16:00, lansarea cărții „1989 Principiul dominoului. Prăbușirea regimurilor comuniste europene.”
Autori: Dumitru PREDA, Mihai RETEGAN
Invitați:
Prof. univ. dr. Ioan SCURTU
Ambasador Constantin OANCEA
Ambasador Valeriu TUDOR
Prof. univ. dr. Mihai RETEGAN
Prof. univ. dr. Dumitru PREDA
Moderator:
Prof. univ. dr. Adrian NĂSTASE – Președintele Fundației Europene Titulescu
Evenimentul este organizat cu sprijinul BIOFARM S.A. și SIF MOLDOVA și va avea loc la Casa Titulescu, Șos. Kiseleff nr. 47, sector 1, București.
Vă așteptăm!
http://truthtroubles.com/2019/12/03/russian-president-vladimir-putin-signs-law-to-label-journalists-as-foreign-agents/
Președintele rus Vladimir Putin a semnat o lege controversată care permite jurnaliștilor independenți și bloggerilor să fie etichetați drept „agenți străini”, o acțiune despre care criticii spun că va încălca libertatea presei.
Legislația rusă adoptată în 2012 a dat deja autorităților puterea organizațiilor mass-media de marcă și ONG-urilor în calitate de agenți străini, termen care are acuzații din perioada sovietică. Noua lege, care se extinde acum și asupra persoanelor fizice, va intra în vigoare imediat, potrivit unui document publicat pe site-ul guvernului rus.
Agenții străini, definiți ca fiind implicați în politică și primesc bani din străinătate, trebuie să se înregistreze la ministerul justiției, să eticheteze publicațiile cu eticheta și să depună documente detaliate sau amenzi de față.
Autorii proiectului de lege au spus că este menit să „perfecționeze” legislația existentă privind „agenții străini” care acoperă deja ONG-urile și organizațiile media. Rusia spune că dorește legea ca un mecanism de îndepărtare a forței de muncă dacă jurnaliștii săi sunt definiți ca agenți străini din Occident.
Foarte corect, un lider puternic își apără țara și valorile.
Noi am permis tuturor ONG-urilor cu finanțare străină și nu foarte vb transparentă să ne penetreze la orice oră din zi și noapte. O fi bine ? O fi rău ?
https://breakingbrexitnews.blog/2019/12/03/eu-crumbling-germany-sliding-into-dangerous-anti-europe-hysteria-warns-top-economist/
Domnul Fratscher este șeful Institutului German de Cercetări Economice din Berlin și a lucrat anterior la banca centrală a zonei euro. El a declarat pentru Financial Times: „Germania se orientează într-o isterie periculoasă anti-Europa, anti-BCE, care amenință că va dăuna credibilității BCE, euro în cele din urmă în toată Europa.”
https://www.the-american-interest.com/2019/12/03/its-not-us-its-him/
Problema cu Turcia nu este însă nici Trump, nici Obama. Mai degrabă, este Recep Tayyip Erdoğan. Iubește-l sau urăște-l, este cel mai consecvent lider turc de la Mustafa Kemal Atatürk și are a doua cea mai lungă funcție după succesorul lui Atatürk, İsmet İnönü. Erdoğan a zguduit politica electorală în noiembrie 2002, când partidul său nu numai că a intrat în parlament, ci, printr-un fluaj electoral, a ajuns să-l domine.
În următorii 16 ani, Erdoğan și-a folosit poziția pentru a reface Turcia în mod fundamental. Pe măsură ce și-a consolidat puterea, a devenit mai direct cu privire la obiectivele sale. „Vrem să creștem o generație religioasă”, a spus parlamentul în februarie 2012. Funcționarii americani continuă să se mângâie în convingerea că Turcia va reveni la caracterul său anterior, după ce Erdoğan moare sau va fi învins. Aceasta este o autoamăgire periculoasă. Luați în considerare educația: peste 32 de milioane de turci și-au primit educația sub conducerea lui Erdoğan. În această perioadă, curriculum-ul turc și sistemul de învățământ mai larg s-au schimbat pentru a promova agendele religioase și de politică externă ale lui Erdoğan. În 2005, Erdoğan a schimbat poziția de negociere a UE a Turciei pentru a retrage angajamentul față de secularism în educație. El a privilegiat absolvenții școlilor Imam Hatip – sistemul de madrasas din Turcia – în timp ce ei căutau să intre în birocrația statului. În cadrul școlilor obișnuite, el a forțat studiile teologice sunnite pe non-suni.
De asemenea, Erdoğan a transformat armata turcă. Fiecare ofițer turc de la gradul de locotenent-colonel și de mai jos a slujit întreaga carieră sub Erdoğan. Erdoğan a folosit o serie de conspirații de lovitură de stat – Ergenekon în 2008, Balyoz în 2010 și lovitura de stat avortivă din 2016 – pentru a purifica alama superioară și a celor considerați prea conectați cu NATO și Vest. În timp ce armata turcă a fost cândva ca gardian constituțional al secularismului, astăzi este un motor pentru islamism.
Atacul lui Erdoğan asupra presei libere i-a completat strategia de îndoctrinare națională. Auditurile punitive și politizate au condus majoritatea proprietarilor de televiziune și ziare, fie să amplifice pozițiile lui Erdoğan, fie să-și vândă presa de presă către el sau către membrii săi. Cei care nu au luat aluzia s-au trezit în faliment, închiși, exilați sau morți. Astăzi, singura mass-media turcă independentă este online – și publicată în străinătate. Turcia a devenit ca Rusia, în cazul în care bombardamentul constant de propagandă și conspirații și deconformarea celor care susțin opinii alternative creează o bulă de credință în disonanța cu realitatea, chiar și printre clasele educate.
Mai pe larg, Erdoğan a redirecționat resurse imense – unele de origine turcă și altele dobândite din parteneriatul său cu emiratul bogat în gaze Qatar – pentru a promova nu numai islamul în general, ci și o viziune asupra lumii a Fratiei Musulmane. Această abordare teologică a continuat să semene diviziuni în Turcia. Recensămantele sunt în mod notabil inexacte în Orientul Mijlociu și, dublu, în Turcia, având în vedere diversitatea etnică și sectară a țării. Cel puțin 20 la sută dintre turci sunt Alevi, totuși, un efect din Islamul Și, față de care Erdoğan și adepții săi au fost mult timp ostili. Administrațiile turce anterioare au îmbrățișat, integrat și promovat comunitatea Alevi a Turciei; Erdoğan a discriminat-o, forțând educația religioasă sunnită studenților Alevi din școlile publice și sfărâmând sălile de rugăciune alevi.
Astfel de atitudini explică, în parte, ostilitatea pe care Erdoğan o găzduiește față de aliatul său Fethullah Gülen, un teolog turc în exilul autoimpus din Pennsylvania. Cei doi au lucrat îndeaproape în prima decadă a guvernării lui Erdoğan, când secularismul era un adversar comun. Dar, în timp ce Erdoğan a triumfat asupra adversarilor săi kemaliști, și-a îndreptat site-urile pe Gülen, ai căror adepți aderă mai mult la un sufism moderat, anatolian decât la o linie strictă a Fratiei Musulmane.
Dorința lui Erdoğan de a conduce lumea islamică a motivat și rivalitatea cu Arabia Saudită. În timp ce uciderea sauditului jurnalistului Jamal Khashoggi a fost reprobabilă, campionarea lui Erdoğan a cazului este profund cinică. Reporterii fără frontiere, timp de șapte ani, a catalogat Turcia drept „cea mai mare închisoare pentru jurnaliști” din lume, iar Erdoğan are grijă puțin pentru jurnaliștii pe care el și susținătorii săi au concediat-o, încarcerată sau ucisă. Mai degrabă, Erdoğan încearcă să folosească cazul pentru a delegitimiza regimul saudit. Legitimitatea monarhiei saudite se bazează pe rolul său de custod al celor două sfinte moschei din Mecca și Medina. Dacă Ankara poate picta Riyadh ca un custod nedemn – la fel cum încearcă Teheran – atunci următorul pas este de a cere internaționalizarea Mecca, Medina și Hajul printr-un organism precum Organizația Cooperării Islamice.
Eforturile lui Erdoğan de a promova islamismul și, odată cu el, sentimentul antioccidental merg mai departe. În ultimii ani, el a schimbat orientarea politicii externe a Turciei spre Africa. Scrierile turcești și declarațiile diplomatice despre Africa contrastează adesea imaginea unei Turcii generoase și binevoitoare cu daunele provocate de secole de politici occidentale explozive și colonialism. Turkish Airlines a crescut în doar câțiva ani pentru a fi unul dintre principalii transportatori ai continentului. Erdoğan a consolidat școlile și proprietățile confiscate de la Gülen în Fundația Maarif, organizație fondată de partidul său politic pentru a promova o interpretare mai radicală a islamului. El a creat, de asemenea, o rețea de Yunus Emre Institutes pentru a permite studenților africani să studieze în școlile religioase turcești. În timp ce Turcia își promovează baza în Somalia ca semn al angajamentului său de a combate extremismul, SADAT,
,….daunele provocate de secole de politici occidentale explozive și colonialism” nu sunt reale ? Migrația în masă nu este o consecință a acestor daune ?
https://lobelog.com/french-president-macron-is-right-nato-is-brain-dead-without-u-s-leadership/
Președintele francez Emanuel Macron a spus : „Ceea ce trăim în prezent este moartea cerebrală a NATO”. El atribuie o mare parte din aceasta credinței sale că „țările europene… nu mai pot conta pe America pentru a apăra aliații NATO”.
Macron are șansa să facă ceva în legătură cu această problemă la mini-summit-ul NATO din Anglia, care are loc la 4 decembrie . Dar pentru Macron va fi un slogan dur. Există un singur lucru care trebuie să se întâmple pentru ca această întâlnire să aibă un succes autentic (și să rezulte într-un mare suspin de ușurare în cadrul Alianței) – Triumful trebuie să rostească doar 13 cuvinte, pe care până acum nu a dorit să le facă: „ Statele Unite sunt angajate in mod neschimbător la articolul 5 din Tratatul NATO. ”Articolul 5 prevede că„ un atac armat împotriva unuia sau mai multor [aliații] din Europa sau America de Nord va fi considerat un atac împotriva tuturor ”. Nu există angajamentul real de a face orice în acest sens; asta este decis de fiecare aliat pe cont propriu, dar politica de solidaritate este critică.
Pariu este că Trump nu va spune aceste câteva cuvinte sau echivalentul lor funcțional.
Nu există șanse mari ca Franța să înlocuiască SUA ca lider al Alianței, deși cu toate îndoielile cu privire la America lui Trump, inclusiv tulburările politice interne cu privire la posibile acțiuni, Macron poate face un joc. Mai important este efortul său de a adăuga un supliment la NATO, o forță militară europeană bazată pe Uniunea Europeană. Fără premii pentru ghicirea cui vede că conduce această forță! În acest proces, cu toate acestea, el încearcă sincer să umple un decalaj major în securitatea europeană, în ansamblu, cauzat de plecarea iminentă a Marii Britanii din UE. Chiar dacă Marea Britanie va fi încă un membru plătit pe deplin al NATO, acesta nu va mai fi implicat în politica externă și de securitate comună a UE; acesta nu va mai putea juca un rol de mediere în relațiile franco-germane, care trec acum printr-unul dintre tiff-urile lor obișnuite. Și nu va mai face parte din eforturile UE de a proteja țările Europei Centrale și Ucraina cu instrumente economice și promovarea democrației. În special, singura persoană din afara Marii Britanii căreia îi place foarte mult Brexit-ul este președintele rus Vladimir Putin.
Macron face un serviciu util, deși nu cu finețea utilă pentru producerea unui rezultat pozitiv, prin preluarea președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan, și a rolului său din ce în ce mai fracturant în cadrul Alianței. În combaterea statului islamic din Irak și Siria, SUA, în special, s-a asociat cu kurzii, care au făcut o diferență majoră. Dar kurzii au ambiții și în Turcia, care sunt anatemă nu doar la Erdogan, ci la majoritatea turcilor non-kurzi. Macron ridică problema, inclusiv dacă Turcia este un aliat NATO util. Pentru partea sa, Erdogan a contracarat faptul că, dacă nu va primi ajutorul NATO în ceea ce privește kurzii – pe care îi numește teroriști -, va opune planurile NATO de a-și spori rolul militar în liniștirea celor trei state baltice împotriva presiunilor rusești. Ca și toți aliații, Turcia are un veto.
Macron are dreptate, Europa are nevoie de o armată proprie, din simplul motiv că obiectivele NATO coincid cu obiectivelor expansioniste și unilateralitate ale SUA fără nicio legătură cu așa-zisa aparare colectivă și prezumtiva garanție de securitate a țărilor membre. Presiunea pusă de Casa Albă pe parteneri pentru a-și crește constant procentele din PIB pentru bugetele militare este asimilabil unui comportament tipic mafiot. Dacă nu plătești ,,taxa de protecție”, ești amenințat cu… sancțiuni comerciale (!), care în sine reprezintă o crasă încălcare a acordurilor internaționale privind liberul schimb.
De fapt, mare parte din acești bani sunt destinați achiziției de arme americane și întreținerii bazelor militare ale Licuriciului în Europa.
,, Comportamentul defensiv” al NATO s-a văzut prin atacuri aeriene asupra… unui stat european (Serbia) și mai ales prin trimiterea de soldați și echipamente în Afganistan, țară care nu aparține de bătrânul continent.
…. și unilateraliste ale SUA…
Ce “armata europeana”? Ar fi instrumentul SUE!
La intrebarea mea indoielnica “Ce armata europeana?”, din discursul precedent, despre summitul NATO de la Londra, simt nevoia unor explicatii suplimentare.
(1) Interogatia in cauza vrea sa sugereze o reflectie pe tema existentei sau non-existentei NATO. Cred ca pe acest subiect e nevoie sa schimbam registrul. Sa iesim din cel al perceptiilor si sa intram in cel al intereselor. Despre NATO s-ar putea discuta in alti termeni decat cei concurentiali. Abordarea perceptiva implica afecte, simpatie sau antipatie. Din punct de vedere al intereselor nationale si europene, NATO este o necesitate evolutiva, nu involutiva, care poate merge pana la integralitate.
(2) Nu este nevoie de o “armata europeana”. Ea ar fi instrumentul tentatiei federalizarii, al Statelor Unite ale Europei (SUE). Ideea de “armata europeana” trebuie respinsa si inchisa pentru totdeauna. Este o idee toxica. Originea ei este globalista, de centralizare care poate fi luata in posesie. Intr-un fel sau altul. Mai devreme sau mai tarziu. O “armata europeana” intra in contradictie antagonista, momentan mai putin vizibila sau deliberat estompata, cu natiunile europene si statele nationale de pe continentul Europa.
Nimeni nu va apara mai bine un pamant national decat o armata nationala. Acest fapt nu exclude apararea multilaterala, ci il presupune, avand, totusi, ca nucleu armata nationala. Formula ideala si de neinlocuit pentru securitatea natiunilor si statelor nationale europene este apararea colectiva, de coalitie, alianta de tip NATO. Ea prezerveaza libertatea si democratia europene, care pot deveni tinte ale centralizarii, ale federalizarii globaliste de tip SUE.
Esecul impunerii unei Constitutii a Europei s-a datorat inteligentei si luciditatii Patriotilor Nationali Europeni care au “citit” corect in agitarea agresiva a acestei propuneri o reactualizare a unor vechi intentii ale Globalismului de a crea SUE. Nu exista Europenism fara Nationalism si invers. Inainte de a fi din Europa esti dintr-un loc anume, dintr-o Natiune, Romana, Germana, Franceza etc. Dar acel loc numit Natiune nu este in aer, face parte din Europa, iar ambele depind una de alta. Hitler nu a fost nici German, nici European. Daca ar fi castigat razboiul, Globalistul Hitler ar fi creat o Europa “unita” economic, numita Europaische Wirtscraft, care in faza finala a Revolutiei Globaliste ar fi fost incorporata la Imperiul Unic Global, condus de un Guvern Mondial.
Dar mai inainte alti Globalisti au clocit ideea SUE. Incepand inca din secolele XII-XIII, cand ideea a fost un obiectiv al templierilor. Principalii agenti care au contribuit la crearea CCE, devenita ulterior UE, au fost Jean Monnet, artificial “sfintit” ca european de bine, si contele Kalergi, cel cu planul care ii poarta numele, de masacrare a identitatii rasei albe prin metisare cu migranti negroizi a Europei. Un apropiat ideologic, rasist si influencer al familiei Kalergi a fost Theodore Herzl, fondatorul miscarii globaliste sioniste.
(3) Un alt argument impotriva unei integrarii politico-militare sub forma “armatei europene”, care in timp ar desfiinta armatele nationale, in virtutea logicii federaliste a SUE, este ca aceasta deja “exista”. Desigur, ironizand putin ideea se poate spune ca ea “este”, dar nu “exista”, ca o licenta poetica sau politica. Devenind seriosi si privind mai bine la NATO, putem afirma cu temei ca aceasta este samburele, de mult incoltit, al unei “armate europene”. Stejarul numit “armata europeana” are radacini puternice in NATO si este in crestere, aproape de faza adulta. Din cele 29 de tari ale NATO, majoritatea covarsitoare este europeana, iar infrastructura si teritoriul sunt integral din Europa.
Cum să creezi o țară fictivă
De Richard Audry
Așadar, scriu o poveste setată în 1902 și am nevoie de o țară est-europeană foarte mică, care măcar pare credibilă. Nu un regat, ci un principat – condus de un prinț, nu de un monarh. Trebuie să ai un pic, dar nu prea mult. Cu alte cuvinte, trebuie să aibă o agenție cu Wall Street și guvernul SUA. Așadar, să spunem că, pe lângă faptul că este un centru al producției de lemn și vinificație, acesta adăpostește două sau trei bănci puternice, în care bogaților le place să-și parcheze fondurile, nevăzute și nesupravegheate. Wall Street este foarte îndrăgit de acele bănci. Cu alte cuvinte, o mică Elveție.
Bine, acum unde ar trebui să fie țara mea fauxă? Pentru aceasta, a trebuit să mă refer la hărți în exemplarul meu The American Almanac, Year-Book, Cyclopedia și Atlas din 1904. (Asta și catalogul Sears din 1902 sunt referințele mele, când scriu un mister al lui Mary MacDougall). ) Și cea mai bună locație arăta să fie ascunsă între România și Bulgaria. Am decis că limba română va fi limba predominantă și Biserica Ortodoxă Română religia primară. Am venit cu o mână de nume pentru micuța mea țară, dintre care unele au fost folosite deja sau doar sunau dopey. Am încercat o grămadă de nume românești, dar pur și simplu nu sunau bine. Așa că m-am așezat pe unul pe care nu l-am putut găsi nicăieri care părea oarecum credibil: Ostovia.
https://ireadwhatyouwrite.wordpress.com/2019/12/04/guest-post-how-to-create-a-fictional-country-by-richard-audry/
Toata ziua de ieri a tunat si a fulgerat in legatura cu testele PISA, orice ar fi ele.
Si pe alte ziare internationale aceleasi lucruri puteau fi citite despre propriile sisteme de invatamant, in legatura cu PISA.
In expresscouk se radea de Scotia si doamna Sturgeon pentru scorurile PISA ,iar in Jerusalempost, cu o nota de sfarsit de lume, ca-n Romania, se plageau ziaristii israelieni de scorurile incredibil de proaste.
Probabil inteligenta tinerilor s-a mutat in telefoane datorita contactului prelungit.Nu e o problema doar a Romaniei s-ar părea, suntem in trend.
Cred ca si-n acesti ani asistam la o democratizare, cumva de tip nou, prin forta strazii , in lumina smartfoniadei însă, pe acelasi principiu al dominoului.
Cat ar fi durat prabusirea Estului/Cortinei daca smartfonul ar fi fost inventat si utilizat in anii ’80 ?
Nu cred ca aceste dezvoltari sunt intamplatoare, cum n-au fost de fapt nici in Estul Europei atunci.
Orientul Mijlociu propune câteva cazuri interesante :Irak, Iran (mai nou), Liban, Siria (aici deja durează de prea mult timp), tentative in Turcia si poate, de ce nu, Israel, datorita incapatanarii lui Bibi.Aparent începutul a fost in Irak
In Americi avem: Chile, Bolivia, Venezuela, Ecuador sau Columbia, tari care nu dadeau de bănuit ca mai mustesc de avant revolutionar, cel putin in ultima perioada.
In Europa au existat ceva miscari de redemocratizare prin:Romania, Ucraina, R.Moldova, Cehia, Slovacia, Franta, Spania, Ungaria, Belgia sau Polonia.
Revolutia continua.
Fragmentarium
O fi europeană majoritatea covârșitoare, dar leadership-ul NATO nu servește, preponderent, interesele statelor naționale europene, ci obiectivele partenerului strategic. Este în interesul României să-și trimită soldații pe coclauri străine ?
În plus, solicitarea de tip dictat a SUA ca țările europene să-si mărească substanțial cheltuielile militare are ca unic scop susținerea financiară a intervenționismului american în lume, achiziția de armament american și nicidecum apărarea Europei de migrație și terorism, fenomene catalizate chiar de acțiunile agresive decise la Washington și în mult mai mică măsură la Bruxelles, Berlin, sau Paris.
Cât despre pericolul SUE, el oricum există, urmare a globalizării Uniunii Europene chiar de ea însăși.
Armata europeană ar permite, totuși, țărilor europene să abordeze politici și strategii în folosul Europei și nu cred că amplasarea de rachete nucleare pe continent ar face parte din pachetul acestor politici, deoarece nu ar servi interesele de securitate ale țărilor componente.
Singura țară interesată este SUA, din simplul motiv că America privește Europa ca pe un teatru de operațiuni avansat, o zonă tampon de sacrificiu într-un eventual conflict cu Rusia, scenariu care este luat în calcul de globaliștii unilateraliști de peste Ocean.
Dimpotrivă, interesul Europei este legat de un parteneriat cu Rusia și extinderea blocului economic european spre Asia, pentru formarea unui spatiu de liber schimb mare cât două continente unite (inclusiv geografic): Eurasia.
Acesta este pericolul de care se teme cel mai tare complexul militaro-industrial american și din acest motiv se inventează scenarii SF privind așa-zisul amestec rusesc în alegerile americane, sau aiuritoarea încercare de intoxicare a spionului Skripal. Scopul ? Crearea și întreținerea sperietorii rusești, menținerea neîncrederii, fracturarea relațiilor dintre tarile UE și Rusia.
Aș menționa în acest context demersurile contondente și imperative ale emisarilor americani în sensul torpilării contractelor economice ale țărilor europene cu China (în sfera investițiilor chinezești în rețelele de telecomunicații, mijloace de transport – trenuri de mare viteză, centrale nucleare și infrastructură) și cu Rusia ( în domeniul energiei). Bunăoară, exact acest scop s-a urmărit cu ocazia deplasării forțate a prezidentului Iohannis la Casa Albă. Scop urmărit, scop atins.. fără crâcnire. Deh, așa au învățat românii de la Padișahul otoman de odinioară…slugărnicie all inclusive
De asemeni, presiunile enorme exercitate asupra aliaților (în speță Turcia) pentru a-i descuraja să cumpere arme și sisteme defensive din Rusia.
De aceea spun: Da, NATO ar putea deveni ceea ce scrie în statut, adică o organizație defensivă și totodată un cadru multi-instituțional al promovării păcii și cooperării, dacă SUA ar fi excluse din comandamentul de decizie, măcar o perioadă de penitență.. (Z)
Astăzi PSD a abrogat recursul compensatoriu.
Asta este foarte bine si trebuie aflat exact in aceasta forma simpla de popor.
Foarte multi romani, mai putin informati, erau speriati cu zicarea ca psd a eliberat si-a dres, iar aceasta informatie a fost turnata in urechile romanilor 2 ani de zile, cu efecte.
Si tot in sensul testelor PISA se poate reformula in :”Talharii si violatorii raman in puscarii”
ZeV, NATO este cel mai rafinat concept si cea mai complexa structura de aparare colectiva. Ea este apta de a descuraja orice eventual alt razboi rece. Cu acelasi succes sau cu aceeasi finalitate. Indiferent de cine l-ar declansa. Avem dreptul la memorie: nu Rusia e vinovata de iudeo-comunismul care a devastat-o si ateizat-o, peste 80% din membrii guvernului bolsevic de dupa lovitura de stat din 1917 fiind evrei; nu Rusia si-a tradat aliatii din razboiul antihitlerist; nu Rusia a declansat razboiul rece (v. discursul fulminant al Globalistului Winston Churchill, de la Fulton, din 1946). Si multe altele, pana la razboaiele Globaliste din Orientul Mijlociu, finantarea revolutiei teroriste a drapelelor negre (Daesh), unilateralismele de tot soiul, inclusiv privind acordurile climatic, nuclear iranian, INF, probabil si START etc.La un nivel de analiza tip „insider”, putem sa spunem cu deplina indreptatire ca NATO este investitia UE, ca resursa umana, teritoriala, infrastructura etc. Este parerea mea, cred rationala si de ultima instanta, cum se intampla potrivit zicalei privind mintea cea de pe urma. Anterior am nutrit o antipatie neconstructiva fata de NATO. Ea a fost gresit canalizata, pe o tinta falsa. NATO inseamna Europa, daca vrem precis calculat, in proportie de exact 93,103%. Esentiala va fi schimbarea structurii deciziei strategice a NATO. Al doilea lucru fundamental va fi stingerea conflictualitatii artificiale cu Rusia. Europa si Rusia sunt legate prin pozitia geografica – Casa Comuna Europeana – si prin valorile Crestinismului si Moralei. Nu in ultimul rand, Europa si Rusia sunt inrudite prin valorile sanatoase ale Familiei, Femeii si Copilului, ale Sexualitatii si Normalitatii, ale Muncii si Libertatii, care se opun Exploatarii si Sclaviei, cat si printr-o intrega tesatura a Vecinatatii care le face dependente una de alta, ca parti ale aceluiasi intreg, Eurasia. Impreuna vor fi puternice, dezbinate vor fi slabe. Turcia si Islamul trebuie de asemenea apropiate. Gulenismul a insemnat de fapt Globalism (la fel putrefiaza retelele lauderiste). Si ele au suferit si sufera din aceeasi cauza, Globalismul, de pe urma caruia sufera toate Natiunile. Contradictia antagonista dintre Globalism si Natiuni este contradictia centrala a secolului XXI. Nu trebuie uitati arabii, iranienii, latino-americanii, ale caror Forte sunt in ei Insisi, trebuie numai sa le constientizeze si sa le foloseasca, in Unitate si Solidaritate Globale. Privind SUA, depind numai de ele daca vor ramane sau nu in NATO. Judecand dupa mai multe clase de indicii, SUA nu vor pleca din NATO, cel putin pentru posibilitatea de a mentine „agatate” unele tari din ECE. Incluziunea este cred o solutie buna, cel putin pentru observatie si control. Dar SUA in NATO si in Europa trebuie sa fie sub decizie si jurisdictie europene.
,,Esentiala va fi schimbarea structurii deciziei strategice a NATO. Al doilea lucru fundamental va fi stingerea conflictualitatii artificiale cu Rusia.”
Exact asta an spus și eu. Se pare, totuși, că Macron este ceva mai curcumspect decât noi doi.
(Z)