„Situatia politica generata prin demiterea Guvernului Dancila este departe de a avea un deznodamant. Pentru intelegerea realitatii trebuie sa acceptam faptul ca fiecare actor politic defineste interesele generale ale societatii prin filtrul propriilor interese (egoiste), iar aceasta situatie e inevitabila in democratie.
La peste o saptamana de la demiterea guvernului PSD trebuie sa stabilim care sunt faptele certe de la care trebuie sa evaluam situatia politica:
1. Klaus Iohannis a actionat in principal ca un candidat in alegeri si prea putin ca un Presedinte al Republicii, care isi propune sa gaseasca o solutie viabila pana la urmatoarele alegeri parlamentare.
Dl. Iohannis a considerat ca poate da un mesaj de forta desemnand pentru formarea Guvernului presedintele unui partid care nu are controlul cert al nici macar unei patrimi din voturile parlamentarilor. In actuala situatie a distributiei mandatelor parlamentare, solutia clasica era a unui guvern mai putin colorat politic, condus de o persoana cu mai putine ambitii, dar cu o capacitate mai mare de coalizare.
Optiunea prezidentiala pentru Ludovic Orban arata credinta lui Klaus Iohannis ca poatecontrola Guvernul prin alinierea automata a partidelor in spatele unui guvern monocolor PNL. A dat dovada de realism Klaus Iohannis? Este rezonabil sa consideri ca poti guverna o tara avand, impreuna cu aliati de conjunctura, doar o treime din voturile Parlamentului, iar toate celelalte partide te sustin doar pentru ca se afla sub amenintarea alegerilor anticipate?
2. Desi se afla in deriva, PSD a manifestat instinct de supravietuire, prin mentinerea drept candidat a Vioricai Dancila, chiar daca performantele electorale ale acesteia sunt modeste (retragerea presedintelui partidului din cursa prezidentiala ar fi accentuat criza interna a partidului).
Guvernul PSD a fost demis, insa social-democratii raman cel mai mare grup parlamentar si isi pastreaza potentialul de negociere real inclusiv cu o parte din partidele ce au contribuit la caderea Guvernului Dancila.
De ce nu vrea sa accepte PSD instalarea rapida a unui guvern PNL, folosind inclusiv stratagema absentei de la lucrarile sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului? Evident, pentru a-i demonstra lui Klaus Iohanis ca nu poate controla pe deplin jocul politic, cel putin nu inaintea alegerilor prezidentiale.
Marea necunoscuta este daca intrarea iminenta in Opozitie a oprit hemoragia parlamentara sau, dimpotriva, o va accentua? In mod aparent paradoxal, in randul grupurilor parlamentare PSD a reinviat optimismul, deoarece se considera ca dupa un an de opozitie majoritatea celor aflati in functii isi vor putea reinnoi mandatele, cu o alta conducere a partidului.
3. Partidele cu functie de „balama” – USR si ProRomania – au interese conjuncturale congruente: Guvernul sa nu fie dominat de PNL, iar prim-ministrul sa nu fie presedintele PNL, ci o alta persoana, care sa asigure o guvernare mai putin colorata ideologic, implicit sa transfere mai putin capital politic spre liberali.
USR nu doreste sa-si intareasca un competitor pentru acelasi bazin electoral, de aceea, sunt fixate preconditii imposibil de realizat pentru sustinerea parlamentara a unui guvern monocolor PNL. ProRomania ar dori sa devina partid guvernamental pentru a-si consolida pozitia in raport de PSD, insa nu sub conducerea lui Ludovic Orban, ci a unei persoane cu alura unui tehnocrat.
4. UDMR imparte functia de „actor-balama” cu USR si ProRomania, insa capacitatea sa de negociere este mai redusatocmai pentru ca doar prin voturile sale nu poate asigura investirea Guvernului.
Liderii maghiari s-au pregatit pentru o negociere cu autonomia pe masa, fiind constienti ca trebuie sa-si maximizeze castigurile din aceasta situatie de criza politica. Cerinta liderilor maghiari pentru un acord scris poate deveni sinucigasa pentru liberali, deoarece parteneriatul cu UDMR poate insemna costuri politice insemnate in Transilvania, in anul celebrarii centenarului Tratatului de la Trianon.
5. ALDE si PMP sunt partide in disolutie, iar asocierea la guvernare este considerata o varianta miraculoasa pentru supravietuire (asa se si explica disperarea cu care Traian Basescu a devenit avocatul lui Ludovic Orban).
Daca ar participa singure in alegerile parlamentare, partidelor domnilor Basescu si Popescu-Tariceanu nu le este garantata supravietuirea, astfel incat miza ascunsa a sustinerii PNL este obtinerea unei coalitii electorale cu liberalii in alegerile parlamentare. Cat de perfida este istoria, deoarece Traian Basescu si Calin Popescu-Tariceanu il ironizau in trecut in tuse groase pe Ludovic Orban, iar acum isi cauta supravietuirea politica tocmai sperand sa intre sub pulpana acestuia!
6. Scenariul alegerilor anticipate in primavara anului 2020 este pur retoric, deoarece partidele aflate in declin vor asigura investirea oricarui al doilea cabinet dupa alegerile prezidentiale, daca exista majoritatea care sa asigure cvorumul necesar (lipsa cvorumului poate fi o strategie politica inedita, cu costuri pentru toate partile, dar in final eficienta pentru cei care doresc prelungirea crizei).
Problema pentru PNL si Klaus Iohannis este ca trebuie sa gaseasca o solutie rapida, ca urmare a constrangerilor constitutionale.
In aceasta situatie de incertitudine se intrevad mai multe scenarii, fiecare avand gradul sau de probabilitate:
1. „Generozitatea adversarilor”, ceea ce inseamna ca Ludovic Orban obtine investirea, cu sprijinul tuturor partidelor care au participat la daramarea Cabinetului Dancila. Este solutia de risc/castig maxim pentru PNL, pentru ca guvernul monocolor se poate trezi imediat in situatia de izolare politica in Parlament.
La guvernare, dar cu mainile legate fedeles la spate, Guvernul Ludovic Orban ar fi muribund inca de la nastere, deoarece ar putea fi blocat parlamentar de aliante ad-hoc intre PSD, USR si ProRomania (coalitia de interese se poate manifesta nu explicit, ci functional, prin absenteism sau directionarea ordinii de zi a sedintelor Parlamentului).
2. „Solutia imorala 2.0”, adica PNL reuseste sa dinamizeze traseismul parlamentar. Este un scenariu plauzibil, insa cu mari costuri politice: liberalii nu pot clama superioritatea democratica fata de PSD, iar in activitatea parlamentara ar avea mari greutati sa adopte legi.
Instrumentul ordonantelor de urgenta ar fi singura solutie eficienta de guvernare, ceea ce ar reprezenta o catastrofa pentru ideea de democratie reprezentativa. Bugetul de stat nu poate fi adoptat decat in Parlament, ceea ce-i va expune pe liberali unor interese evident divergente. Ar trebui sa guverneze negociind cu multi actori in Parlament, fiecare fiind dornic sa fie vizibil in an electoral.
Oare cum vor reactiona organizatiile judetene ale PNL care ar trebui sa accepte parlamentari PSD, cu perspectiva obtinerii de catre acestia a unor locuri eligibile?
3. „Blocajul belgian”, aceasta inseamna ca Guvernul Dancila ramane in functie ca interimar pentru o perioada lunga de timp, pentru ca Ludovic Orban nu reuseste sa obtina investirea in cele 10 zile constitutionale, adica jocul se reia, printr-o noua desemnare de prim-ministru.
Ideea ca ar fi desemnata aceeasi persoana care nu a reusit sa obtina sprijinul parlamentar este fie o fantezie politica, fie un instrument ineficient de santaj. In realitate, Klaus Iohannis s-ar discredita si ar arata ca este departe de a controla jocul politic, dimpotriva, nu reuseste sa construiasca o solutie politica viabila. Se deschide astfel scenariul unui guvern clasic de tranzitie.
4. „Un cabinet al consensului minimal”, ceea ce presupune ca in guvern nu vor intra oameni politici de mare vizibilitate, ci persoane cu un profil predominant tehnic. Asa trebuia sa fie Cabinetul Ciolos, insa acesta a esuat. Totusi, un cabinet tehnic ar putea asigura compromisul rezonabil intre toate partidele, cu exceptia PSD.
Acordul de guvernare intre partide ar insemna ca ele se vor asigura ca guvernul de tranzitie nu va intra in domeniul drepturilor electorale ori al altor chestiuni in care nu exista o majoritate clara. Guvernul ar trebui sa asigure vreme de un an administrarea treburilor curente, a chestiunilor economice in principal.
Amanarea deciziilor privind un acord politic, discretia privind programul de guvernare si numele ministrilor propusi arata ca PNL este departe de a fi acceptat intr-o pozitie dominanta a jocului politic, deoarece nu poate sa fie singurul castigator al unei situatii politice in care a avut mai multi aliati.
Ceilalti actori, la randul lor, stiu ca rezultatele alegerilor de anul viitor depind de ceea ce vor decide in aceste zile. Ca atare, desi Romania are nevoie de un guvern pe deplin functional, sa nu fim uimiti de faptul ca „partidele-balama” vor cauta solutia unui guvern in care sa fie toate reprezentate de facto, chiar daca ministrii vor purta uniforma de tehnocrati.
Mai trebuie doar ca si Klaus Iohannis sa accepte realitatea ca nu poate avea „guvernul sau” in actuala structura parlamentara, ci, poate, cel mult „ministrii sai”.
Castigul lui Klaus Iohannis poate veni nu din imitarea stilului prezidential voluntarist basescian, ci din capacitatea de a genera consens. Solutia cea mai eleganta ar fi nu fortarea unui vot in Parlament, ci depunerea mandatului de catre Ludovic Orban, fara istericale si acuzatii inutile, pentru cautarea unor solutii politice realiste.”
„După 28 de ani de la marea privatizare, România ar putea fi dată că exemplu la orice facultate de economie din lume despre cum nu se face acest proces. Statul a vândut subevaluat, în favoarea cumpărătorului şi în detrimentul poporului, care a primit nişte hârtii fără nicio valoare. Noii proprietari nu au urmărit să continue producţia şi să creeze noi locuri de muncă. I-au interesat profitul limediat. Au vândut totul la fier vechi, iar din terenuri au dat tunuri imobiliare. Eşecul marii privatizări se vede acum peste tot în România. Cel mai pregnant se vede în oraşele monoindustriuale, acolo unde după dispariţia celor 2-3 fabrici care ţineau în spate toată urbea, acum au rămas în urmă doar asistaţi sociali. Din păcate, la toată această situaţie statul a asistat complice. Acum tace din gură şi încearcă să arunce gunoiul sub preş. ”
Mai multe la :
https://www.antena3.ro/actualitate/social/in-premiera-o-tara-pe-doi-lei-cat-au-castigat-romanii-pe-urma-actiunilor-primite-in-anii-90-542313.html
https://inpolitics.ro/iohannis-inalta-tradare-si-strania-amorteala-a-candidatilor-prezidentiali_18443955.html#comment-299529
Dar e de neînțeles cum singura reacție politică mai dură vine de la outsiderul politic Cătălin Ivan, candidat prezidențial, care o spune de-a dreptul:
”Klaus Iohannis blochează acum numirea comisarului dintr-un calcul foarte simplu, interesele străine îi spun că în momentul în care Klaus Iohannis are propriul guvern va numi un comisar agreat de cei din afară. Eu aș pune pariu că nu va fi Orban cel care va ajunge premier, ci eventual Siegfried Mureșan. Acesta este omul Germaniei la Bruxelles, nu omul României. În primul mandat am fost acolo, vă spun ca europarlamentar. Mureșan a venit de la Berlin, nu de la București, a fost neinspirat pus de Băsescu pe listă, probabil tot la cerința celor de acolo, a ajuns în Parlamentul European, al dooua zi a fost numit purtător de cuvânt al PPE, cel mai mare grup politic din PE. Un om fără experiență, era clar că nu a fost pus de România”, a declarat Cătălin Ivan, la emisiunea „Gândurile lui Cristoiu”.
„Acest ”Guvern al meu”, Guvernul lui Klaus Iohannis, e unul pus tot de afară. Interesele sunt ca în România să existe un guvern agreat de Germania, cu un comisar agreat de Germania, pentru că și la Bruxelles sunt jocuri de putere foarte multe. Cam acestea sunt interesele lui Klaus Iohannis”, a adăugat Ivan.
„E stare de necesitate. România are nevoie de un guvern cu depline puteri, un guvern legitimat prin votul Parlamentului, un guvern care să rezolve marile probleme cu care ne confruntăm în situaţia de astăzi. Obiectivul nostru este săptămâna viitoare să avem guvern”, a mai precizat Orban, acesta considerând că toţi cei care nu votează învestirea Guvrnului vor fi vinovaţi de situaţia creată.
Auzi, băi zdrăngănitorule, dar de Partidul legitimat prin votul românilor cu ce drept vă bateţi joc voi , o mână de alogeni în frunte cu cel mai pămpălău dintre voi, cocoţat în Deal la Cotroceni ?!
Excelent! Așa cum îmi place mie: scurt, clar, logic, detașat.
„Guvernul meu”, guvernul monocolor al lui nea Sica nu da semne de nascare. Premierul desemnat mai are putin si cade in genunchi in fata celor „sase barbati” sa-i roage frumos, sa-i voteze guvernul, doar doar se naste si guvernul lui. Am impresia ca unora le pare rau de „guvernul esuat”.
Jalnica imagine a politicului romanesc actual.
Si totusi doamna Dancila are sanse reale (contrar cu ceea ce crede autorul articolului), pentru ca e un om natural si inimos, asa vad eu lucrurile, si nu numai.
Alegerile se castiga cu suportul partidului, dar si cu voturile simpatizantilor. Oamenii au inceput sa vada.
E logic si normal ca PSD sa-si sustina candidatul, chiar si cand pierde functia de premier, lucru care nu e un dezavantaj, ba chiar dimpotriva zic eu.Bine, plecam de la premisa ca alegerile sunt corecte.
Vom vedea la urne desigur, insa contextul e foarte favorabil.
In mod normal inexistenta majoritatii ar impune anticipatele(asa imposibile cum sunt ele) sau un guvern de uniune nationala, cu ministri politici, din toate formatiunile, pentru a evita riscul unei crize economice fortate.
Romania insa nu este un stat normal si nu se va alege niciuna dintre cele doua solutii, ci o pacaleala de vreo cateva luni.Unii vor crede ca sunt la guvernare, iar ceilalti vor simula ca sunt in opozitie.Toate de dragul alegerilor si nu dragul unor scopuri sau principii.
Cum s-o fi putut in Germania formarea unui guvern solid pentru ani de zile, din partidele relevante, numai Dumnezeu stie.
2.In Cotidianul am avut ocazia sa citesc un articol interesant, care spune ceva cu care rezonez si eu, si anume necesitatea ca Romania sa evolueze catre obdemocratie veritabila.
Candidatii ar trebui sa fie in campania electorala liberi de exercitarea oricarei functii publice, pentru a se evita utilizarea atributiilor functiei publice detinute, direct sau indirect, cu voie sau fara voie, intru crearea unui avantaj fata de ceilalti competitori.
Necesitatea de candidati liberi se vede si acum in aceasta criza. Faptul ca presedintele este si candidat nu permite in fapt desfasurarea consultarilor fara bias electoral.Are fixatia clara cu pesedeul.Orice decizie trece peintr-un filtru partizan generat de functie si candidatura se pare.Nu se poate dedubla.Presedintele e si candidat, iar candidatul este si presedinte.Criza politica actuala are la baza exact asta, pentru ca blocajele care au faultat guvernul, au originea si in candidatura la prezidentiale, asta cred eu, bineinteles.
Guvernul PSD a fost ca un cuirasat torpilat constant de uboturi doi-trei ani de zile , pentru ca in Constitutie scrie ca se pot parcurge doua mandate, unul dupa altul.
3.In ceea ce-l priveste pe candidatul usr, care pare sa fi intrat in propriul malaxor de idei, in opinia mea exista doua solutii , pentru dansul:
-renunta la candidatura imediat si sustine „candidatul”;
-iese la atac si intra in turul doi in locul „candidatului”.
El nu (mai) poate lua voturi de la stanga, deci trebuie sa inlocuiasca practic pe „candidatul” dreptei in cursa.
Daca ramane in cursa, fara sa reactioneze, nu face decat sa diminueze din voturile presedintelui in primul tur si sa compromita avantul civic al propriului partid.
Intrarea la guvernare a partidului propriu l-ar compromite probabil complet, fiind stiuta dorinta de anticipate.
Deci ori iese la atac ori renunta, calea de mijloc nu cred ca mai exista.Daca favoritul are 50% acum, cu jumate probabil ca intra in turul doi.Ar fi practic o rocada, desi nu e.Mai e si treaba cu imunitatea.
Presedintele, conform Constitutiei, are imunitate.
„A simplifica o fractie inseamna a imparti numaratorul si numitorul la un divizor comun”
Simplificarea s-a facut si un numar de candidati au fost practic eliminati din cursa prezidentiala, astazi, in mod natural.Alegatorul are in fata acum o limpezire a peisajului.
Domnul Barna si activistii usr s-au impacat cu ideea ca urmeaza sa guverneze, impreuna cu Orban, care cica e un anti USL.Care o mai fi treaba cu fostul usl imi scapa.Cred ca USL ers ceva, undeva prin 2012, cred ca au trecut vreo 7 ani de cand nu mai exista.Nu stiu daca lupta impotriva USL( ?wtf) poate reprezenta un argument in validarea unui guvern pnl, de catre useristii care pana mai ieri debordau de energie revolutionar anticipata, impotriva partidelor vechi, cu care azi se cupleaza si se targuiesc pentru functii.
Vad ca sunt toti legati in negocieri de temele care au legatura cu justitia (ceea ce e interesant- parca justitia trebuia sa fie independenta de politic): mcv-uri, fara unii penali in functii publice, eliminarea recursului compensatoriu (introdus culmea tot de ei), desfiintarea sectiei speciale-ceruta tot de un aliat cred- liberal.
Practic isi doresc sa rezolve ” probleme” create tot in urma propriilor actiuni si incearca sa potenteze in continuare doua falii, impingind si psd in joc, la fiecare dintre ele.PSD trebuie sa stea deoparte si neutru in aceste situatii artificiale .Ca si cum omul care voteaza ( cu stanga) da doi lei pe aceste non subiecte , chiar si cu eforturile unor cederisti de pe la tv-uri, care pozeaza in opozanti ai noului guvern neoliberal.
Sau parca are vreo importanta daca alegerea primarului se face intr-un tur sau in 10.
Dar daca primarul trebuie mai degraba sa fie votat de 50% plus 1 din totalul cetatenilor cu drept de vot, in locul actualelor lreglementari.
Invingatorul din doua tururi poate accede la functie si cand se prezinta 5% din alegatori la urne.Nu vad un plus de reprezentativitate, ci mai degraba o ocazie de targuiala politica, in ceea ce priveste numarul de tururi.
Respectarea mcv sau nerespectarea, indeplinirea sau neindeplinirea obiectivelor, trimise tot de aici probabil, nu genereaza nicio consecinta.
E ceva obsolete pana si la aia care pun antetele, un cretinism lipsit de legatura cu realitatea actuala.Cel mult motivatii pentru a ne pune la colt, tot in cheie politica partizana.
Pe zona economica e bineinteles OUG 114, care in Romania, odata abrogata, ar putea genera ceva emotie ca-n Liban sau Chile, mai ales pe zona preturi energie.Dar hei poate e nevoie de o primavara deosebita si in Romania si oug 114 e exact ce trebuie.Poate abrogarea oug 114 e ceea ce trebuie pentru schimbari mai profunde.
Deci astazi situatia politica s-a simplificat, portocaliul s-a reunit sub o singura umbrela, usr si-a pierdut nervul-s-a compromis definitiv in ochii fanilor (nu poate crede nimeni cu o minima logica in fortarea de anticipate dupa ce Desemnatul incepe treaba), iar candidatii care pana mai ieri contracandidau pe partea dreapta, in anonimat, au devenit relevanti.
De cand a picat guvernul nimeni nu mai vorbeste de diversiunea Caracal .Totul a reintrat in normal, la terase tatuatii valutisti freamata berea in gingii, rasfoind „manualele” cu cote de pariuri, iar lucrurile revin in matca normala a liberalismului exacerbat, in care cel cu muschi (fizici sau virtuali) face ce vrea.
Viitorul suna bine, ramane cum era, acum sa asteptam spectacolul cursurilor valutare, care urmeaza negresit.
Se vorbeste de taxari de venituri.A observat cineva numarul enorm de mare, de case de pariuri, izvorate din piatra seaca prin 2011-2012.Aia or fi ruland bani sau cartofi la ghisee.PSD a ratat o sabsa mare in a taxa oamenii cu venituri foarte mari si jocurile de noroc, pentru a indestula exact fondurile necesare construirii de infrastructura si era in sensul doctrinar o astfel de initiativa.
Cat despre planurile de a da angajatilor salarii de nimic cu contributii zero platite la stat, nu pot sa spun decat ca e ceea ce multi afaceristi liberali asteptau.Asta e pana la urma, sa fie dara capitalism salbatic adevarat.
Daca se dau oug-uri pe salarii minime sau contributii, cred ca simtul civic va trebui sa razbata in strada negresit.
Guvernul Orban NU trebuie lasat sa dea NICIUN OUG, pe nimic.Nu are legitimitatea necesara.
FARA OUG-uri ! Daca trebuie reglementat ceva se merge in Parlament.