Fundația Europeană Titulescu organizează miercuri, 2 octombrie 2019, începând cu ora 17:00, lansarea cărții „Pe drumurile istoriei” – Vol. I și Vol. II.
Autor: Tasin GEMIL
Invitați:
Prof. univ. dr. ambasador Dumitru PREDA
Prof. dr. Georgeta FILITTI
Prof. univ. dr. g-ral (rez.) Mihail IONESCU
Prof. univ. dr. Tasin GEMIL
Moderator:
Prof. univ. dr. Adrian NĂSTASE – Președintele Fundației Europene Titulescu
Evenimentul este organizat cu sprijinul BIOFARM S.A. și SIF MOLDOVA și va avea loc la Casa Titulescu, Șos. Kiseleff nr. 47, sector 1, București.
„PE DRUMURILE ISTORIEI” …( ATAT DE FRUMOSE SI IPRESIONANTE SUNT ACESTE CUVINTE CE REINTOARCE GANDIREA FIINTEI UMANE IN TRECUTUL INDEPARTAT IN CARE GENERATIILE DE LA TIPURILE RESPECTIVE, NE AU LASAT SA IUBIB SI SA PRETUIM A LE LOR REALIZARI : IN POLITICA IN ARTA SI NU NUMAI . AM FOST SI SUNT ATRAS MEREU DE TRECUTUL INDEPARTAT IN CARE SEMENII NOSTRU SI AU PARCURS ANII VIETII FIECARE DINTRE EI , CU AL SAU DESTIN , DESTINE CE AU CLADIT VIITORUL POPORULUI ROMAN SI ALE UNEI TARI CU AL EI CONTUR. DIN PACATE GENERATIA TIMPULUI ACTOAL IN MAJORITATEA EI, DATORITA UNOR CONJUCTURI NEFAVORABILE SA DESTRAMAT IN GANDIRE FIIECARE FIINTA UMANA LUND O DECIZIE PERSONALA . DECIZII PRIPITE ,DECIZII CE LE AU DESCHIS UN DRUM, PENTRU A SI INDEPLINI IDEALUL DESTINAT, FARA A MAI AVEA TIMP SA SI CUNOASCA IN TOTALITATE TRECUTUL ISTORIC. VINA LOR ESTE INFIMA , FATA DE CEI CARE PRIN A LOR GANDIRE AU LOAT DECIZI GRESITE , DUREROASE SAU CHIAR IREPARABILE PENTRU UN I TIMP FAVORABIL …MA REFER LA ANUMITI „POLITICIENI” CE AU DISTRUS PENTRU INTERESELE UNOR TARI EUROPENE SI AL LOR PERSONAL , CONTINUITATEA REALIZARILOR CE LOR DIN TRECUT . SA PRETUIM SI SA NE MANDRIM CU AUTENTICE LE FIINTE UMANE CARE PRIN A LOR ACTIVITATE , CULTURA, NE INSTINTEAZA PE DIVERSE CAI , SA NU DAM UITARII, TRECURUL ISTORIC.ACESTE FIINTE UMANE ,PRECUM ADRIAN NASTASE ( CE A FOST INDEPARTAT …DINTR UN SISTEM POLITIC, BENEFIC FIIND, PENTRU POPORUL ACESTEI TARI) SI NU NUMAI , NE INVITA SA LE FIM ALATURI SI SA PARCURGEM INPREUNA ,”DRUMURILE ISTORIEI” MIERCURI, LA FET ( GANDIRE, AUTENTICA , CEI APARTINE DOMNULUI NASTASE SI NU NUMAI ) MULT SUCCES DOMNULE EX. PRIM MINISTRU, ADRIAN NASTASE, CU SINCERITATE , MARIAN
Noul grup liberal (inca unul), format in Parlamentul Romaniei, si condus de T si P spune ca, sper ca am inteles corect din ce-am citit pe site-urile de stiri, dupa ce vor „motiona” guvernul, nu vor participa intr-un alt Guvern, iar PNL va trebui sa-si faca singur guvernul cum o sti.Asta intelesei.
Asta arata pe de o parte heirupismul in tentativa de a face o motiune, pentru ca lipseste pasul doi, desi chipurile sunt politicieni experimentati, dar mai arata si dispret fata de alegatorii proprii, de votantii pe care cica ii au.
Pai daca Guvernul pica, pietele financiare sunt primele care reactioneaza, si asta se va vedea in cursurile valutare.
Niste baieti dăstepți vor face bani buni cu euroii la casele de schimb, daca pica guvernul, pentru cateva luni bune.
Votantii ALDE, care au crezut sincer in proiectul lui T, vor fi cei mai afectati de cresterea ratelor.
Probabil va fi prapad.
Asa ca simpatizantii fostului ALDE sa se gandeasca foarte bine daca isi doresc cu adevarat picarea guvernului, mai ales in prag de Brexit si impeachment.
Probabil niste unii isi vor scoate pierderile din UK aici, in cazul in care clasa politica se va comporta aberant, ceea ce oricum face uzual.
Solutia pentru a iesi dintr-o criza generata de o motiune reusita sunt doar alegerile anticipate pentru ca in actuala legislatura nu mai exista energia necesara pentru a forma o majoritate in jurul vreunui alt premier, cu mandar de cateva saptamani.
Iar pe de alta parte politicienii „esuati” nu ar mai avea de ce sa mai ramana prin Parlament pentru inca un an.
Scenariile din 2009 sau 2012 nu cred ca vor mai putea fi reinitializate, reusita motiunii va duce si trebuie sa duca la un alt mod de actiune.
Legitimitatea unui nou guvern nu poate fi data decat de un alt rand de alegeri.
Cei care voteaza motiunea vor trebui sa-si asume cresterea cursurilor valutare si implicit cresterea galopanta, probabila, a ratelor românilor.
Acesti votanti de motiune vor trebui sa explice alegatorilor din circumscriptii de ce au luat o masura care afecteaza financiar pentru un an poate si mai mult propriul electorat.
Sunt curios la ce cota de incredere ajunge KWI daca trece motiunea, iar cursurile valutare, datorita instabilitatii politice, o iau razna.Spectacolul circaresc politic va fi interesant, dar cei cu rate in banci crescande, in prag de iarna ruseasca, nu vor râde decar putin, la inceput.
Filozofeala spurcaciunii si sectismul anormalului
Un website sectist, care abuziv sau inselator si-a pus inaintea numelui particula de domeniu rezervat “ro”, pare mai degraba anti decat pro.ro Un potrivnic al moralitatii gandirii si faptuirii si al normalitatii sexuale naturale. Moralitatea si normalitatea au fost date Omului de la Facere, ca o distinctie de regnul animal si o incoronare a Creatiei. Nu poti evita aceste judecati cand vezi ca pe topicul in cauza iti sunt pur si simplu varate in ochi doua reluari de articole din 2017 si 2018, izvorate parca de la Necuratul. Acest ultim cuvant nu-l folosesc intamplator sau cu conotatie religioasa, ci pentru a evidentia antinomia murdarie-curatenie. Autorii sunt diferiti, dar tema e aceeasi, despre avocateli homosexualiste. De ce s-ar vrea aducerea sodomiei pe meleagurile mioritice? La mijloc ar putea sa fie o motivatie de o anumita coloratura, banul e ochiul dracului. Ori, poate, niscaiva ordine de la mai marii Globalismului.
Primul si cel mai vechi articol emana o “filosofie” a spurcaciunii. Autorul este filosof, dar am pus cuvantul filosofie intre ghilimele pentru a indica falsitatea acestei filosofii, care nicidecum nu inseamna iubire de intelepciune. Andrei Cornea, pe care societatea romaneasca l-a scolit si l-a facut filosof, ii intoarce “filosofia” impotriva, ca te intrebi daca investitia a meritat si iti ascuti atentia pentru viitor. Nu se poate spune ca omul nu stie sa faca distinctia intre criza si stabilitate sau ca nu cunoaste cauzele care duc la cele doua stari. Cine sustine ca homosexualitatea nu murdareste si nu crizeaza, sugereaza oricui ca e animat de o tendentiozitate programata. Cand, in realitate, LGBT desfiinteaza reperele morale si de normalitate si arunca orice societate in deriva, ca in biblicele Sodoma si Gomora. Este indignant – recomand a se reciti “Indignati-va!” de Stéphane Hessel – ca Andrei Cornea sa se supraordoneze societatii, cu aere de superioritate, si sa-i puna pe piept etichetele de “excluziune” si intoleranta”, ca niste stele galbene, de nemeritata expunere. Desigur, excluziunea si intoleranta trebuie sa fie in raport cu raul, spurcaciunea si anormalitatea ca niste sanogenatori ai cetatii. Numai ca filosoful nostru e ca cel care priveste lumea stand in cap, de unde si perceptiile si digresiunile profund eronate. Celalalt articol este la fel de rasturnat. Alin Cristea pune indecenta si spatiul privat in locul decentei si spatiului public. Acest sodomist cu sutana identifica asanarea societatii de propaganda homosexuala cu o boala, diabetul zaharat. Este insa evident pentru orice individ normal ca rasturnarea normalitatii si asezarea anormalului pe soclu, ca o statuie, este o grava boala neuropsihica. Daca insa este vorba de o politica si o religie a anormalului, atunci, neindoielnic, ies din cauza bunele intentii.
„CUM SĂ NE DESPĂRȚIM ÎN 11 PAGINI DE GRUPUL DE DIALOG SOCIAL”- MANUAL DE BUNE PRACTICI
Ce-ați crezut, cetățeni? Că principala știre de astăzi este că guvernul stă atârnat de un jnepen putrezit pe marginea prăpastiei iar dinspre rădăcina jnepului se aude o pârâitură care nu prea sună a bine? Ei, asta-i! V-ați înșelat! Principala știre de astăzi este că Liiceanu Gabriel și-a dat demisia din Grupul de Dialog Social pe o foaie de hârtie, care, ca să nu se simtă singură, a fost însoțită de o amplă disertație de 11 pagini, scrise mărunt, înaintată tuturor membrilor grupului ! Eu nu știu dacă v-ați dat demisia vreodată, cetățeni dumneavoastră, de prin cine știe ce funcție în care viața v-a aruncat în mod nedrept… dar dacă ați făcut-o, cred că 30-40 de cuvinte v-au fost îndeajuns, cu semnătură cu tot… păi, da, că voi nu sunteți Liiceni!
Intelectualii adevărați procedează diferit. Ei consideră că un asemenea cataclism are un efect devastator asupra Terrei și hai, treacă de la mine, și asupra câtorva planete din jur, mai mult sau mai puțin îndepărtate. Dar să luăm și partea pozitivă a lucrurilor, căci cu ocazia micii Apocalipse, mai aflăm și noi, cetățenii de rând, despre ce era vorba în propoziție.
Astfel, eu am aflat cu satisfacție că Andrei Cornea este EXACT așa cum credeam și eu, pe vremea când Gabriel îl socotea „unul dintre primii umaniști ai țării”! Nu cred că mai e, căci iată ce frumos îl descrie astăzi:
„…Nu dădea semne că ceva din meseria de filozof ar fi trecut în metabolismul lui. Nimic nu părea să fi pus în acord exigențele rațiunii practice (învățate măcar din traducerea lui Platon) cu viața lui pur și simplu. Parfumul unei funcții răscoapte, gâdilătura unei puteri de doi bani și a unei vanități pe măsură îl schimbaseră la față (în rău) pe cel pe care-l socotisem unul dintre primii umaniști ai țării. Desigur, ne înclinăm în fața majorității și așteptăm miraculoasa lui metanoie administrativă.”
Pentru mine este de neuitat faptul că unul dintre „primii umaniști ai țării”, în concepția lui Gabriel, își exhiba umanismul plenar, în 2016, referindu-se la „scriitorii din închisori” astfel:
„Cazul deținutului autor de lucrări științifice este diferit: dacă luăm în serios pretențiile lui, el își continuă în închisoare o activitate de vocație, pe care se presupune că a ales-o de bunăvoie și a practicat-o cu plăcere și chiar entuziasm. De ce atunci ar trebui el iertat de zile de pedeapsă pentru continuarea unei vocații? Accept ca deținuții să «iasă mai repede», dacă îndeplinesc diferite munci care nu le sunt pe plac sau măcar susceptibile să nu le fie pe plac. Dar cum să accept ca cineva să iasă mai repede, dacă și-a practicat tocmai profesia creatoare căreia i s-a dedicat, care dă sens vieții sale? Că şi-ar putea diminua în acest fel cantitatea totală de neplăcere presupusă de pedeapsă?”
Bun băiat, „umanistul” nostru! Asta a fost în 2016, dar să vedeți ce-a spus „umanistul ” la trei zile după moartea lui Adrian Păunescu, pe 8 noiembrie 2010:
„Eu ştiu că se spune despre morţi numai de bine. Dar aşa cum politicienii şi persoanele publice nu au dreptul la intimitate, nu au dreptul nici la intimitatea morţii. Două zile şi jumătate m-am sufocat, pe televiziuni erau numai elogii la adresa lui Adrian Păunescu”.
Eu aș fi putut, așadar , să-i spun mai demult lui Gabriel ce tip dezgustător e Andrei Cornea, și ar fi putut și el să scutească publicul de vreo două dintre cele 11 pagini de lamentație.
Adică să sară direct la ceea ce este GDS-ul astăzi. Iac-așa:
„Așa se face că, încet-încet, am reușit să coborâm politețea la nivel de imoralitate. Căci din politețe și colegialitate am închis ochii când unii dintre noi își aduceau în Grup iubite, neveste, fii, nepoți, prieteni irelevanți sau persoane de care depindea un contract prelungit dincolo de vârsta pensionării.
În clipa de față avem în Grup chiar o întreagă familie, familia Vianu-Alexandrescu: tatăl, Ionel Vianu (demisionat în urmă cu un an pentru că punctul lui de vedere nu a întrunit acordul unanim într-o mică dezbatere online), fiul (Ștefan), nepotul (Vlad) – cei doi, așadar, sunt veri primari – și soția nepotului (Raluca).”
Nuuuu…. așa ceva, la GDS! Păi, cum se poate? „Stâlpul moralității”, Gabriel, a tolerat o astfel de situație? Și-a adus-o în cuibul ăsta de nepotisme inimaginabile pe „însăși slujirea” Koveși Codruța, ca s-o contamineze? Bine, ea nu s-a contaminat mult, că la discuția de la „grup” a așezat-o lângă Andreea Pora și-n fața lui Ludovic Orban, deci n-ar fi avut cum, dar orișicât… e reprobabil! Dar dacă m-ar fi-ntrebat i-o spuneam și pe asta cu Vlad Alexandrescu și mai scurta cu încă două pagini disertația.
„Grupul pentru Dialog Social și-a pierdut idealitatea(…) În dorința noastră de a ne spăla de JEGUL MORAL în care trăiserăm înainte de 1990, am vrut să umplem vidul lăsat în urmă de căderea comunismului, nu pornind de la împărţirea între „dreapta“ şi „stânga“, ci de la împărţirea între adevăr şi minciună.(…) Așa cum a ajuns să arate acum, Grupul nu mai beneficiază, statistic vorbind, de calitatea umană aptă să genereze un ideal. Astăzi i-a rămas să defileze în lume doar cu mica lui impostură civică (…) Cred însă că avem printre noi personaje atât de toxice, încât nu mai văd cu putință dregerea imaginii noastre publice doar cu o mână de oameni. De ce mi se pare tot mai mult că la noi tot ce începe nobil sfârșește în precar și degradare?”
Cetățeni, vă dați seama? eu niciodată n-am fost într-o atât de clară „afiliație de idei”, vorba Ralucăi Prună, ca acum, cu Liiceanu Gabriel. El vede astăzi, de parcă i s-ar fi ridicat un văl de pe ochi, în ce promiscuitate s-a complăcut atât înainte de 1990 cât și după… dar și pe astea, cu blândețea care mă caracterizează puteam să i le spun … și aproape că cele 11 pagini nu și-ar mai fi avut rostul.
Gabriel, Gabriel… mai știi când ai probat vinul de la Virgil Măgureanu, despre care credeai că-i otrăvit, pe colegii de la GEDESEU? Și cum i-ai numărat în următoarele zile, ca să vezi câți mai sunt în viață, pentru ca, făcând diferența, să afli și tu câți au dau ortu’ popii? Despre asta vorbesc, reperule moral:
„M-am tot învârtit în jurul lădiței câteva zile și am terminat prin a trage concluzia că n-ar fi fost nici o problemă să se fi introdus ceva prin dopul sticlelor cu o seringă, de pildă. Era mai prudent să nu le deschid. Dar ce să fac cu ele? Dacă n-aveau nimic, ar fi fost păcat să le arunc. Apoi mi-a venit ideea salvatoare: la prima întâlnire a Grupului, le-am dus la sediul GDS din Calea Victoriei. Bineînțeles, n-am deconspirat proveniența. Au fost primite – și băute pe loc – cu mare bucurie. În ce mă privește, învățasem din vizita la domnul Măgureanu ceva: paharul din fața mea a rămas toată seara neatins.
Apoi au trecut zilele și am constatat că toată lumea era bine: numărul membrilor Grupului nu scăzuse nici măcar cu unu. Am oftat ușurat. Pleșu avusese dreptate: eram paranoic.”
(REVISTA 22.ro, 5 februarie 2015, „O poveste cu cafea, cola și vin din 1990. Sau cum puteai deveni paranoic după mineriadă”)
…………………………………………………………………………………..
Îți amintești, da? Ei, dragă, după părerea mea răceala cu care ți-au primit colegii de la GDS zguduitoarea demisie însoțită de lamentație probează cu destulă acuratețe că nici ei n-au putut să uite!
Este firesc să mă întreb, cum vor scrie istoricii istoria zilelor noastre? Cum vor vedea ei această politică de globalizare, susținută și lansată de forțe obscure?. Cum îi vor judeca pe Trump, Merkel sau pe Macron, care a trecut de la stânga la dreapta?. Eu constat că toți liderii actuali, care vor să reîntroducă sentimentele patriotice în țara lor, sunt fie înlăturați, fie denigrați ( până și marelui Trump i se întâmplă!).
Cum se va percepe de urmașii noștri anarhismul care este promovat de nu știm cine, iar la noi în țară susținută cu ardoare de Iohannis?. Denigrarea instituțiilor a început cu cele mai importante valori: credința, educația și sănătatea. Astfel, primele instituții denigrate au fost B.O.R, Școala, Sistemul sanitar, după care au urmat Parlamentul, Poliția, Jandarmeria, iar acum D.I.I.C.O.T.
Este un joc murdar promovat și condus de Iohannis pentru a câștiga de partea lui pe toți cei care fie din lipsa de cultură politică și civică, fie din comoditate cred toate minciunile care li se spun!
Nu văd, nu aud, nu spun! Dau doar like-uri, care au un impact mai mare ca vorbele, asupra populației facebook-iste.