In 1902, aparea, la Sibiu, un prim volum al unei lucrari monumentale, intitulata „Cartea de aur sau luptele politice nationale ale romanilor de sub coroana ungara”. Volumul era semnat de Teodor Pacatian (1852-1941), istoric si jurnalist, fost redactor-sef al „Tribunei”.
In perioada 1902-1915, el a publicat opt volume ale „Cronicii de Aur”, continand documente, stenograme ale dezbaterilor parlamentare, etc., acoperind anii 1848-1910.
Istoria primului volum este mai interesanta. Cenzura maghiara de la Cluj a considerat ca prin publicarea unora dintre documente, Pacatian s-a facut vinovat de mai multe infractiuni si l-a condamnat la sase luni temnita de stat dar si la distrugerea unor fragmente din carte. De aici necesitatea unei a doua editii a volumului 1, aparuta in 1904.
Iata cum arata, in aceasta noua editie, Proclamatia lui Simion Barnutiu, de la Blaj, din 1848:
“Senascitele” restructurare si motiune vs alegerile prezidentiale: Care si pentru cine va fi “preliminariu”? Restructurare dupa motiune?
Presedintele Klaus Iohannis tine mortis ca votul de incredere pe restructurarea guvernului sa fie inaintea motiunii de cenzura. Ramane o enigma de ce presedintele nu asteapta motiunea, care va fi clarificatoare si ar putea sa faca restructurarea neavenita.
Daca vom raporta insa cele doua tipuri de voturi parlamentare, din septembrie, la alegerile prezidentiale, din noiembrie, putem emite cateva ipoteze de analiza. Este cat se poate de clar ca voturile parlamentare pe restructurare si motiune pot fi ca un fel de “preliminarii” [1], de “plebiscite” [2] sau “senascite” [3] pentru candidatii prezidentiabili ai celor doua partide traditionale, PSD si PNL.
Rezultatele celor doua senascite vor trimite semnale foarte puternice catre electoratul care se pregateste sa vina la urne si se intreaba care e raportul de forte real dintre PSD si PNL si cu care candidat prezidentiabil sa voteze. Altfel spus, victoria, de o parte si infrangerea, de cealalta parte, in urma celor doua batalii parlamentare, dificil de prognosticat, vor influenta intentiile de vot.
Sociologii electorali spun ca alegatorii voteaza de regula cu cel pe care il precep cel mai puternic. Exista chiar o teorie a “saritului in ultimul vagon al victoriei”, la care nehotaratii recurg in ultimul moment, pentru a-si proba in fata celorlalti “pariul corect”, pe cel mai bun “cal de curse” al momentului. Probabil, acest tip de comportament electoral de ultima instanta tine de psihologia abisala si se vrea un argument de prestigiu.
Temerile celor doi candidati ai partidelor traditionale, PSD si PNL, adversare in alegerile pentru urmatoarele cicluri prezidential (2019) si parlamentar (2020) par sa fie impartite in privinta rezultatelor votarii restructurarii si motiunii.
Klaus Iohannis (PNL) este inspaimantat ca motiune de cenzura nu va trece, fapt ce va reconfigura intentiile de vot, marind tabara celor care ii vor fi ostile. El ar putea pierde prezidentialele inca din “preliminariul” numit motiune. Viorica Dancila (PSD), in schimb, pare sa aiba o sensibilitate fata de votul pe restructurare, inaintea motiunii. Cel putin intr-o logica mecanica, daca restructurarea nu va trece, guvernul nu va trece de motiune.
Toate aceste temeri, care exista in ambele tabere, legate de cele doua batalii din parlament, se datoreaza unui fapt inedit, ca nu mai exista o majoritate stabila, ci una fluida, pe interese conjuncturale. Aceasta instabilitate a voturilor parlamentare, imposibil de controlat prin jocul obisnuit la vedere, toate facandu-se prin conspiratii si negocieri secrete pentru avantaje personale sau de grup, demonstreaza ca structura de putere din parlament nu mai corespunde cu structura voturilor electoratului de la ultimele alegeri (2016). Pentru a iesi din acest cerc vicios si a face votul parlamentar predictibil si stabil, in concordanta cu mandatele de incredere care le-au fost incredintate parlamentarilor de catre alegatori, unica solutie, si extrem de urgenta, sunt alegerile parlamentare anticipate.
NOTE___________________
[1] Preliminar, -iu, –ă, -ii (1) sn, (2) preliminari, -e, adj/ (1) S.n.: Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. (2) Adj: Care precede o acțiune, un fapt; premergător; introductiv; p. ext. prealabil.
[2] Plebiscít, -e, sn: Lat. plebi-scitum și -scitus, d. plebs, plebe, și sciscere, scitum, a vota, a decreta. La vechiĭ Romanĭ, decret al poporuluĭ convocat pe triburĭ. Azĭ, vot al întreguluĭ popor prin da saŭ nu (referendum).
[3] Senascit, -e, sn: Lat. senatus-sfatul batranilor, de la senex-batran, prin extensie, azi, autoritatea deliberativa parlamentara.
Adevaratii patrioti ai secolului trecut, astazi sunt prea putin cunoscuti sau popularizati. Cei de azi nu au niciun interes major. In vremurile cand Transilvania era sub dominatie austro-ungara, spiritul politic combativ, romanismul si patriotismul (nu „interesul national” de azi), se poate spune ca erau adevarati barbati politici, nu ca cei de azi, politicienii damboviteni, care-si dau la gioale pe unde apuca, mai rau si prin tari straine.
@ serbanfl
Promit sa va menajez . Ati ramas singurul fan activ Victor Ponte . Chiar si cei mai talibani fani ai lui au priceput ce joc face acesta si s-au dezis de acest caracter infect care probabil ca infecteaza si penicilina si care crede ca totul in tara asta este de negociat . Dumneavoastra mai aveti nevoie de ceva timp . Dar eu am rabdare … Voi fi tot aici cand veti avea remuscari !
Cat priveste pe ” fomistii ” Voiculescu si Ponta am sa va contrazic din nou .
Din punctul meu de vedere , acestia doi si inca cativa jurnalisti ( Ciuvica , Gadea , cei de la Luju ) sunt niste adevarati EROI care si-au riscat viata , libertatea si averea ca sa lupte cu statul securist creat de Basescu si mostenit de Iohannis . Si au tot RESPECTUL meu !
@Adrian B.
Când ai week-end-ul „amenajat”, pierzi din coerență. Dacă îți recitești postarea luni, ai să sezizezi despre ce-I vorba și sper să te și auto menajezi.
Privitor la voiculescu poate îți reciteși postarea de acum câteva zile. Practic el l-a trimis la închisoare pe Adrian Năstase și, așa cum am mai scris pe acest blog, și-a meritat din plin privarea de libertate.
Privitor la Ponta, atacul – chiar în haită – generat de voiculescu, are la bază ranchiuna, pe care nu o pricep, pe Daniel Constantin, de care Ponta nu s-a lepădat! De unde, în 2012, era lăudat D.C. pentru că a organizat vigilența și din Min.Agriculturii n-a plecat un act nefavorabil lui voiculescu, acum se spune că tocmai lipsa acelui act i-a fost fatală mogulului.
Pe de altă parte, deasemenea și eu îi stimez pe Ciuvică, Gâdea ca și pe cei de la Luju și-mi pare bine că l-ai sărit pe m.badea!
Oare cat de naiv trebuie sa fii incat sa crezi ca Werner , Ludovic sau Barna pot dori binele romanilor ?
” Aparati splendoarea poporului roman , conservati dulcea limba materna . ” ( Simion Barnutiu )
O zi superba dar vantul din seara asat imi aduce aminte ca
Ghitza, ma surprinde sincronicitatea ta cu alternanta. Desi, relatia sincronicitate-alternitate e absconsa. Ai un nebanuit simt acut al timpului cosmic. Fara indoiala. Din sugerarile tale, cuget ca mai degraba suntem timp decat spatiu. Am tot repetat: Si totusi, vine toamna/ Si, vai!, suntem batrani/ Mi-a tot staruit in minte lirismul vocii, cu un inceput de lacrima in final, si sublinierile grave ale poetului. Cu toatea acestea, gandesc ca suntem nemuritori. Trecem doar prin niste metamorfoze ciclice, a caror esenta insa este infinitul. Necuprinsul. Nelimitatul. Eternitatea. Si stii de ce? Daca numai istoricitatea inseamna durata, adica finitudine, iar conservarea energiei, din care si noi suntem o farama, inseamna doar transformarea dintr-o forma in alta, fara pierderi si castiguri, adica infinit, nu are cum ca noi sa ramanem in afara infinitului. Multumesc, Tatiana… Multumesc, Adrian… Multumesc, Adrian…
Trecutul e privit cu admirație și nostalgie, dar el a fost prezent crud și în multe locuri murdar.
După euforia Unirii, militanții transilvăneni erau ironizați și marginalizați de politicienii „regățeni” mai sprințari în gândire și mai șfichiuitori.
Ardelenii cooptați în organismele de conducere erau subiecte de glume acide din cauza viziunii lor limitate, idealismului, lentorii gândirii și acțiunii.
Liberalii, țărăniștii, conservatorii…ridicau ochii în tavan când apăreau transilvănenii dispuși să „pertracteze” ore în șir cu rezultate zero…