Mai intâi, cred că ar fi fost nevoie să înțelegem, în consecințele lor profunde, rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European din întreaga Uniune. Nu am acum răgazul pentru a analiză detaliată, deoarece doresc să-mi exprim câteva gânduri despre scrutinul din România. Pentru a înțelege situația din România, avem nevoie insă de câteva constatări generale despre scrutinul european.
- Creșterea mediei nivelului de participare, de la sub 43% în scrutinele din 2009 și 2014 la 51% acum, arată faptul că Uniunea Europeană este considerată a avea un rol tot mai important pentru viețile cetățenilor europeni;
- Unul dintre factorii care a determinat creșterea nivelului de participare, dincolo de aspectele locale dintr-o țară sau alta, îl reprezintă Brexit-ul. Unii cetățeni ar dori să-i urmeze pe britanici, ori și-ar dori o Uniune cu mai puține competențe, iar alții, dimpotrivă, sunt conștienți de pericolul reprezentat de suveranism și au participat la vot. De aceea, așa-numita „revoluție suveranistă”, dorită deopotrivă la Moscova și Washington, nu s-a produs, deoarece ponderea cumulată a partidelor cu mesaj eurosceptic radical este de 15%. Este un scor semnificativ dar care nu pune însă în discuție fundamentele Uniunii Europene;
- Partidele tradiționale (conservatorii și social-democrații), cu rădăcini în istoria politică a secolului al XIX-lea sunt în defensivă, obținând împreună 45% din mandate, iar o parte din electorat s-a îndreptat spre formule politice non-ideologice, centriste sau înspre Verzi, cu o pondere cumulată de aproximativ 25%. Acest lucru ne arată un Parlament European relativ fragmentat, însă cu o majoritate clară a partidelor care își doresc menținerea sau chiar adâncirea integrării europene;
- Dacă analizăm rezultatele de la scrutinul european în relație cu dinamica politică din statele membre putem constata o volatilitate electorală ridicată (partide care, în doar doi ani, își pierd jumătate din alegători, precum partidele de guvernământ din Franța și România). Cea mai la îndemână explicație generală este aceea că starea de nervozitate socială este amplificată de noile mijloace de comunicare pe Internet (așa-numitele new social media);
- În acest scrutin european s-a manifestat pentru prima dată un nou clivaj transnațional: suveranism versus integrare. Acesta a devenit cel mai vizibil, deoarece riscul era de a genera „exit-uri” în cascadă, însă o atare perspectivă a fost blocată de „generația Erasmus” (tinerii care au beneficiat de programele de mobilitate ale Uniunii Europene).
PSD și drumul spre dezastru
Pierderea unui milion de voturi în 30 de luni de către PSD reprezintă un dezastru. Însă nu atât lipsa unui milion de votanți este chestiunea care trebuie înțeleasă de PSD, cât, mai ales, declanșarea unui val de ură împotriva sa, manifestat printr-un nivel relativ ridicat de participare, specific mai degrabă alegerilor prezidențiale decât scrutinelor pentru Parlamentul European.
În opinia mea, rezultatul scrutinului din 26 mai este consecința acțiunilor sau lipsei de acțiune din ultimele 30 de luni, asupra cărora am atras atenția din timp, însă…
Instabilitatea politică generată de PSD. Deși se afla la guvernare, PSD a fost principalul generator de instabilitate politică, deși interesul său fundamental ar fi fost să păstreze calmul social și un climat politic lipsit de conflicte majore. Însă conducerea PSD a acționat împotriva oricărui calcul rațional prin demolarea a două guverne. Acest comportament, indiferent cum a fost el justificat, a contribuit decisiv la pierderea unui milion de voturi. Acestui motiv i se adaugă altul: calitatea slabă a celor promovați în funcții publice importante. S-a risipit credința că guvernările PSD pot asigura competență în administrarea țării, percepția dominantă fiind aceea a unui clientelism dus la extrem.
Falsa luptă cu „statul paralel”. Guvernarea PSD a fost blocată în cele 30 de luni de o combinație letală dintre retorica războinică a luptei cu „statul paralel” și negocierile subterane pentru salvarea individuală/de grup. Tranzacționismul lui Dragnea a determinat eșecul unei reforme autentice a politicii penale, deoarece orice propunere era considerată a fi în folosul său personal, precum și instituirea unor măsuri pentru protejarea cetățenilor de abuzurile reale ale unor procurori. Tema „statului paralel” nu reprezintă un interes major pentru votanții PSD, însă în rândul alegătorilor partidelor de dreapta sau chiar a celor care nu erau interesați de fenomenul politic a acționat drept un puternic catalizator. Opozanții PSD au înțeles din șarada „luptei cu statul paralel” că aceasta este un pretext pentru exonerarea de la răspunderea penală a lui Dragnea sau chiar un pretext pentru controlul asupra instituțiilor represive.
Aneantizarea PSD ca partid politic. Privită situația PSD din exterior, percepția este că pentru Dragnea erau două categorii de membri: slugi și dușmani. Organismele de conducere colectivă aveau rol pur decorativ chiar și atunci când erau convocate. Din păcate, ani de zile, s-a manifestat un fel de „lasitate colectivă”. Cei care aveau opinii diferite erau considerați „trădători” și au fost excluși ori marginalizați. Scrisoarea lui Bădălău, a Ecaterinei Andronescu ori a echipei Firea-Țuțuianu-Stănescu au fost considerate „erezii” și respinse cu pseudo-unanimități. În mintea oamenilor s-a făcut conexiunea dintre tema „statului paralel” și conducerea autocratică a PSD, iar alegătorii au considerat că dacă Dragnea ar prelua conducerea deplină a țării ar instaura o conducere despotică. Sunt convins că o atare percepție a existat și în rândul magistraturii, atunci când au considerat că ei pot salva țara de la dictatură prin aplicarea unei pedepse exemplare aplicate lui Dragnea.
„Ruptura de Europa”. Într-un mod absolut stupid, PSD sub conducerea lui Dragnea a renunțat la temele care demonstrau cetățenilor că social-democrații au avut un rol major pozitiv pentru țară: eliminarea vizelor de călătorie in Europa, aderarea la NATO și finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. În locul lor, a fost asumat un suveranism prost interpretat, preluat dintr-o rețetă aplicată în Ungaria și Polonia. Suspendarea PSD din familia Socialiștilor Europeni a constituit un mesaj care a fost înțeles de alegători, nu și de conducerea PSD. Speriați de apropierea lui Dragnea de Orban și Salvini, doi adversari ai românilor, mulți oameni de stânga s-au orientat spre Pro România, care și-a asumat un mesaj clar pro-Uniune. Însă retorica suveranistă a activat românii din diaspora, familiile acestora din România și persoanele care nu erau interesate de politică din mediul urban, care au considerat că PSD dorește să scoată țara din Uniunea Europeană. Or, pentru aceste categorii de alegători nu mai era o simplă chestiune de desemnare a 32 de deputați europeni, ci o provocare directă pentru interesele lor vitale. De aceea au hotărât să iasă din pasivitate și au stat la cozi pentru a da o lecție PSD-ului.
Echipa Dragnea a considerat că mărirea salariilor și promisiunea creșterilor de pensii ar putea asigura PSD câștigarea alegerilor. Da, măririle de salarii au limitat proporțiile dezastrului PSD, care ar fi fost determinat de o combinație nefastă de guvernare incoerentă și o imaginea publică proastă a conducerii PSD. Însă rețeta suveranismului nu a funcționat în România pentru că nu este legată de cultura politică profundă a cetățenilor. Românilor le place să se considere „europeni” și au mult mai multă încredere în Parlamentul European și în Comisie decât în parlamentul și guvernul naționale.
În concluzie, alegerile nu au fost câștigate de PNL și USR-Plus, ci au fost pierdute de PSD, fiind consecința propriilor greșeli. Referendumul declanșat de Klaus Iohannis a avut rolul de coagula energia negativă din societate și a o îndrepta spre cel mai detestat om din societate: Liviu Dragnea. Era modelul cunoscut din cartea lui Orwell – Big Brother.Condamnarea lui penală se înscrie perfect în logica „justiției populare”, după „revoluția prin vot” care a avut loc în cu o zi înainte.
Este posibilă refondarea PSD?
Nu împărtășesc ideea că PSD este „condamnat de istorie”, urmând să dispară la următoarele confruntări electorale. Dimpotrivă, cred că poate redeveni principalul partid al țării, dacă are curajul unor decizii necesare, dar care pot fi dureroase și greu de acceptat de o parte din liderii locali și naționali. Din exteriorul PSD, dar din perspectiva experienței mele, cu eșecuri și succese, consider că este nevoie de următoarele măsuri:
Reforma guvernării, atât din perspectiva programului cât și a oamenilor. Dacă nu se va abandona modul de lucru în care „sprijinul politic al organizației” ține loc de competență politică și profesională, PSD nu va putea să se recredibilizeze în fața cetățenilor. Guvernul nu trebuie constituit doar din oameni de la București sau dintr-o anumită regiune, însă criteriul fundamental trebuie să fie competența, nu răsplata pentru scorul obținut de organizația de partid în alegeri. Programul de guvernare trebuie supus unei revizuiri sistematice, pentru a da o perspectivă realistă asupra a ceea ce poate fi îndeplinit și ce nu.
PSD are nevoie de o autentică deschidere spre societate, atât prin primirea de noi membri cât și prin preluarea ideilor care vin de la cetățeni. Sugerez introducerea unui sistem de alegeri interne pentru desemnarea candidaților în alegerile locale.
După experimentul suveranist eșuat, PSD ar trebui să-și clarifice valorile pe cale le asumă. Acest demers este necesar atât pentru consolidarea doctrinară internă, cât și pentru relația cu Partidul Socialiștilor Europeni. Crearea unui document programatic modern va ajuta PSD, inclusiv la dinamizarea comunicării interne, deoarece el ar trebui dezbătut, înainte a de a fi adoptat, în organizațiile locale ale partidului.
Pentru primul scrutin care urmează, cel prezidențial, PSD se va vedea nevoit, probabil, să adopte o strategie neconvențională. Liderii partidelor din coaliția de guvernământ care tocmai au pierdut alegerile, inclusiv în tentativa de a trece pragul electoral, nu mai sunt, din păcate, candidați viabili. O strategie neconvențională ar putea fi susținerea unei personalități din societatea civilă, care să intre mai bine în rolul de președinte decât Klaus Iohannis, care s-a dovedit a fi excesiv de implicat în politica partizană.
Refondarea este posibilă doar dacă în interiorul PSD se refac legăturile de solidaritate și dacă se consideră că interesele partidului sunt mai importante decât cele individuale/grup.
Inca un gand.Poate e de ajutor.
Exista in randul romanilor si ideea conform careia politicienii nu ar trebui sa aibe imunitate in exercitarea functiei publice.
Nu prinde la public, la votanti, numai ideea cu „fara penali in functii publice”, ci si ideea disparitiei imunitatii.
Primarii si prefectii nu beneficiaza de acest privilegiu.
Avand in vedere exigentele publicului votant cred ca s-ar impune si eliminarea imunitatii pentru altceva decat declaratii politice.
Dealtfel presedintele Iohanis insusi spunea inainte de preluarea mandatului: „Primul lucru la care renunt e imunitatea”.Multi inca asteapta infaptuirea acestei dorinte.
https://www.dcnews.ro/klaus-iohannis-imunitate-primul-lucru-la-care-renun-e-imunitatea_458653.html
Avand in vedere ca alianta psd-alde are majoritatea in Parlamentul Romaniei si ca probabil si opozitia castigatoare are de asemenea dorinta, se poate ca pe langa aprobarea urmatorului referendum privitor la modificare Constitutiei Romaniei, conform votului de duminica trecuta, pentru care se vor face si consultari, sa fie aprobata si modificarea art.84, din Constitutia Romaniei:
„(2) Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător.”
PSD ar putea recupera electorat lejer, tot pe un val popular, promovand ideea eliminarii imunitatii prin:
-strangerea de semnaturi;
-aprobarea in Parlament a modificarilor;
-introducerea acestui referendum spre aprobare chiar in ziua alegerilor prezidentiale in turul doi.
Destinul european al Romaniei va fi astfel reconfirmat si in decembrie la alegerile prezidentiale.
In climatul politico-ideologic actual, orice masura indreptata in favoarea producatorilor autohtoni, sau promovata intru sustinerea culturii si valorilor nationale, va fi interpretata ca retrogada si ostila europenismului progresist.
Din aceasta perspectiva nu vad de ce un alegator oarecare ar mai vota un PSD ,,reformat” in sensul dorit de populistii globalisti, adica, in traducere, ,,capitulat”. Apartenenta formala si irelevanta la social democratia europeana nu justifica existenta acestui partid, pentru ca nu s-ar deosebi in mod fundamental prin nimic de USR, PNL, PMP, ETC.
Felicit suveranistii, sper ca in viitor partidele sa se consolideze pe tot cuprinsul Europei.
…partidele NATIONALE sa se consolideze…
Rafiografia unui eşec
I se reproşeză lui Liviu Dragnea o atitudine prea suveranistă (apropiere faţă de Orban şi Salvini), considerată drept cauza principală a ostilităţii UE la adresa PSD, ostilitate ce a mers până la suspendarea partidului din familia Socialiştilor Europeni – un avertisment pentru electoratul de stânga şi diasporă care s-ar fi temut pentru interesele lor, lezate de o eventuală ruptură faţă de Europa. O asemenea alegaţie uită totuşi că alegerile se câştigă şi se pierd întotdeauna pe probleme interne şi nu pe criterii de politică externă care, în realitate, nu interesează decât foarte puţini oameni.
Să nu uităm de asemenea că tribunalul care l-a băgat la puşcărie pe Dragnea pentru trafic de influenţă a fost unul românesc, şi nu internaţioanal. Este vorba de acelaşi tip de tribunale – manifestări ale statului paralel – care au fabricat dosare penale tuturor conducătorilor PSD, cu excepţia lui Mircea Geoană ce a trecut foarte repede în rândul adversarilor stângii şi a fost probabil protejat şi de relaţiile stabilite în perioada când era ambasador la Washington. Acest tip de tribunale l-au condamnat fără nici o probă directă şi pe fostul premier Adrian Năstase – un social-democrat convins şi un pro-european desăvârşit. Iar în acest caz, conducătorii politici ai Europei nu numai că nu au încercat să îl sprijine, dar chiar au presat spre condamnarea sa. Că justiţia actuală de la noi urmăreşte în mod constant decapitarea PSD reiese şi din faptul că atunci când doi preşedinţi «nepesedişti» ai României au furat case, nici măcar nu au fost audiaţi. În ceea ce priveşte traficul de influenţă pentru angajări fictive, este din păcate un sport naţional, chiar internaţional (inclusiv pe teritoriul României), şi dacă toţi cei vinovaţi ar fi condamnaţi la închisoare, atunci puşcăriile ar fi supra-populate cu politicieni, mai ales de la nivel local, deoarece România se află într-un fel de neo-feudalism.
Revenind la presupusa apropiere faţă de suveranişti şi eurosceptici, nu putem şti ce a gândit Dragnea, dar nu au existat încercări de afiliere la grupul suveranist. Din contra, Dragnea a acceptat să rămână în familia social-democrată, unde atât România cât şi PSD (unul dintre cele mai importante partide social-democrate din Europa) s-au „bucurat” de insulte nedrepte şi ameninţări groaznice chiar şi din partea conducătorului acestei familii politice, olandezul Frans Timmermans. În faţa unei asemenea ostilităţi, reacţia lui Liviu Dragnea a fost logică : apreciind că toate tentativele sale de a se apropia de UE sunt blocate de Iohannis, a încercat să intre sub umbrela SUA, manifestându-se ca cel mai pro-american lider european, e drept făcând concesii foarte costisitoare pentru România. Am sacrificat parţial investiţiile în suprastructură cu valoare strategică pentru a creşte cheltuielile militare la 2% din PIB, în timp ce marile puteri europene – mai ales Germania – au amânat o asemenea majorare până în 2024. Guvernul României a negociat totodată mutarea ambasadei române la Ierusalim, ceea ce evident va impieta asupra relaţiilor noastre cu grupul statelor arabe, dintre care multe, partenere tradiţionale ale României.
Ideea de a sta în genunchi în faţa politicienilor din UE şi în special a celor social-democraţi nu ne va ajuta. Este o naivitate să credem că menţinerea unei poziţii ancilare în cadrul UE ori faţă de oricare alt factor de putere ne va aduce vreodată vreun avantaj. Istoria ne arată că în relaţiile de parteneriat între micile puteri şi marile puteri, numai negocierea şi sublinierea posibilităţii afilierii la un centru de putere alternativ pot salva interesele celor mai slabi. Iar eventualele încercări de a da vina pe Liviu Dragnea pentru tot ce nu le place politicienilor europeni nu vor constitui cu siguranţă decât un eşec, întrucât politica europeană faţă de un partid etichetat de stânga nu se va schimba.
De acord în general cu analiza, cu excepția formulei „pseudo-unanimitate” referitoare la hotarârile de respingere a răzvrătiților. Nu cred că 70 de oameni maturi, cu experiență de viață și politică, cu răspunderi mari în teritoriu și un cuvânt greu în partid au votat excluderi și pedepse pentru răzvrătiți, din frică de Dragnea. Dacă ar fi fost 10 juni începători, mai treacă-meargă, dar 70 de „grei”…
În privința votului diasporei, e în vigoare votul prin corespondență care prevede că românii din alte țări se pot înscrie prin poștă în Registrul Electoral, cu actul de identitate și actul de rezidență legală în țara respectivă. Doar 18.000 de oameni s-au înscris. De ce?
Înscrierea le dă autorităților posibilitatea să prevadă numărul de secții și buletine necesare. Așa, pe estimări, pe ghicite…ia să ghicim noi, ambasadele, câți vor veni la vot! nu merge.
Nu pot fi organizate 1500 de secții afară (440 sunt acum) fiindcă:
1. Trebuie închiriate o mulțime de localuri, ceea ce înseamnă bani mulți. Apoi, unele state nu dau voie să se voteze în afara ambasadelor și consulatelor.
2. Trebuie 1500 de comisii de secție, cu reprezentanți ai partidelor care au candidați și un judecător președinte. Asta înseamnă (cu 5 membri de secție) 7500 de oameni dintre care 1500 judecători, care trebuie plătiți de la Buget. Să zicem că găsești bani, dar de unde atâția oameni, pentru că îți trebuie și în țară 18.000 secții x 5 oameni = 90.000 de oameni, dintre care 18.000 președinți de comisii, judecători sau experți electorali numiți de Autoritatea Electorală Permanentă (acum partidele nu au avut reprezentanți pentru 440 de secții externe, or să aibă pentru 1500?). Toți ăștia, dinăuntru și din afară trebuie plătiți, mi se pare cu 100 de lei pe zi, de la Buget, coane Fănică.
3. Trebuie tipărite și transportate afară buletine de vot fără număr, pentru că nu știi câți vor veni la vot, poate 100.000, poate 700.000.
Iată de ce nu se rezolvă problema în condițiile actuale, chiar dacă ar fi miniștri de Interne și Externe Blaga, Falcă, Orban, Barna, Cioloș și Clotilde la un loc.
Singura metodă e VOTUL PRIN CORESPONDENȚĂ, nu electronic fiindcă nu e sigur, vot prevăzut de actuala lege electorală, dar ignorat de diasporezi. De ce? Ca să aibă pe cine da vina? Ca să culpabilizeze și mai mult guvernanții? Eu zic că da.
Lupta anti-corupţie
Cu certitudine că Dragnea a avut tendinţa de a subordona interesele partidului propriilor lui probleme cu justiţia, însă acuza că PSD s-ar fi ocupat precumpănitor de reformarea justiţiei este o dovadă de cinism extraordinar din partea celor care de fapt numai despre asta vorbesc, ajungând să facă dintr-un asemenea subiect chiar şi temă de referendum – încălcând de altminteri prevederile constituţionale.
Principalul slogan anti-PSD continuă să fie de mai bine de 20 ani lupta anti-corupţie (la fel ca în toate mişcările dictatoriale de dreapta – vezi situaţia din Brazilia). Iar partidele de dreapta din România, anumite structuri subterane precum şi preşedinţii Băsescu şi Iohannis au folosit din plin sprijinul extern în folosul acestei propagande interne. În aceste condiţii, lupta cu statul paralel şi încercările de reformare a unei jusţiţii implicate politic – care l-au dus pe politicianul de mare demnitate Adrian Năstase până la nefericita tentativă de sinucidere – au fost într-adevăr obiective «false»?
Şi acum ?…
În acest moment, datorită politicii de cadre a lui Dragnea, PSD este din păcate lipsit de personalităţi politice, recunoscute la nivel naţional. Din acest motiv, o prioritate absolută ar fi promovarea unor personalităţi marcante în linia 1 a partidului, care să realizeze o interrelaţie între problemele de politică internă şi factorii de putere externi. Desigur, acest lucru cere timp şi nu va fi în nici un caz eficient până la apropiatele alegeri prezidenţiale, ci doar parţial la cele locale, şi – dacă politica va fi dusă cu mijloace raţionale – la viitoarele alegeri parlamentare. Cum numai liderilor de dreapta li se permite să spună prostii colosale în situaţii oficiale, în timp ce politicienii PSD „beneficiază” de adevărate campanii de presă denigratoare fiind penalizaţi pentru cele mai mici greşeli, chiar numai de gramatică, singura soluţie este ca liderii PSD să fie ireproşabili nu numai din punct de vedere juridic, ci şi al educaţiei.
Rămâne între timp problema prezidenţialelor. Soluţia de a aduce un candidat din rândul societăţii civile nu poate fi utilizată de PSD care nu controlează nici opinia publică din România şi nici mulţimea de ONG-uri a căror poziţie a determinat în mare măsură rezultatul actualelor alegeri. Intelectualii de stânga sunt marginalizaţi şi nu de puţine ori chiar intimidaţi. Un exemplu în acest sens îl reprezintă şi campaniile de o violenţă şi grosolănie extremă care au fost duse împotriva academicianului Răzvan Theodorescu atât timp cât acesta a avut un rol politic activ. El a fost exonerat de asemenea atacuri doar în momentul când s-a retras de pe scena politică a ţării, tot aşa cum şi V. Ponta, din «criminal» aproape «asasin», a ajuns o persoană frecventabilă doar după ce s-a lansat în atacuri suburbane împotriva partidului pe care l-a condus – un fapt unic în politica românească şi nu numai.
După nefericita eliminare din viaţa politică a lui Tudorel Toader, singura variantă rămâne ieşirea cu demnitate din actuala criză politică. Călin Popescu Tăriceanu – un politician educat, echilibrat, cu o atitudine fermă, care nu a putut fi intimidat spre deosebire de majoritatea oamenilor politici din România de nici o presiune politică, juridică sau campanie de presă – este în esenţă singurul candidat care ar oferi în acelaşi timp garanţii de competenţă, imparţialitate şi chiar civilitate, atât de necesară mai ales în ultima vreme în peisajul nostru politic.
Si ce aveti cu „suveranismul” ?
Adica Micronu de la Elizee zice ca vrea sa ii aplice un spitz lui Frantz Timmermans -pesemne ca din multilateralism internationalist – insa la noi conteaza ce ? „Integrarea” aia pe baza de davai gaze, paduri, retele de distributie a bulegtricii,facilitati discale si ia de aici deficit, somaj si sfaturi de austeritate .
Adica „noi” ,PSD,Dragnea e antiuropeni si anti Nu Mai Stiu Ce ca cer/em sa primim redevente cat tarile africane , ca cer/em ca basoladele internationale sa plateasca aici impzotele ptr beneficiile de aici .. da suntem prorusi, da? Da ca cum este UE ca cand cere taxe mai mari de la Google, Amazon sau Facebook? E UE vanduta Rusiei sau Chinei ?!
Adica excat ca in epoca sovroamenlor resursele noatre sunt patrimoniu comun dar restu e numa al „UE” ? Da noi nu suntem UE ?!
Ei dongle nu striu cine a votat cu Tonta … insa e sigur ca ala nu va fi un reprezentant al Romaniei in UE ci este reprezentantul „UE” in Romania, asa cum , el a zis, a fost coada de topor a lu Barosso!
Ei .. si despre suveranism si lectiile resinse ale istoriei …. sa ne aducem aminte de anul 2004, anul unor alegeri prezidentiale … da..
Hai sa ne uitam la datele oficiale sau asa ceva – dupa Wiki:
la primul scrutin din 28 noiembrie 2004
Alegători: 18.449.344
Voturi exprimate: 10.794.653 (58,5%)
Voturi valabile: 10.452.205
Voturi anulate: 342.448
„Podiumul” arata ca cam asa :
Adrian Năstase Alianța PSD+PUR 4.278.864 40,97%
Traian Băsescu Alianța Dreptate și Adevăr 3.545.236 33,92%
Corneliu Vadim Tudor PRM 1.313.714 12,57%
Diferență voturi dintre primii doi clasați: 733.628
Parea simplu nu?!
Dar la turu 2 fu ca cam asa :
Alegători: 18.316.104
Voturi exprimate: 10.112.262 (55,2%)
Voturi valabile: 10.008.314
Voturi anulate: 103.948
Traian Băsescu Alianța Dreptate și Adevăr 5.126.894 51,23%
Adrian Năstase Alianța PSD+PUR 4.881.520 48,77%
Diferență voturi dintre candidați: 245.374
––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Se pot sustine ca au exista malversatiuni .. Asa fu .
Insa ia sa observam o cestie bizara .. la turul 2 au fots cu 682.391 alegatori mai putin …??! Cum mama lu Procest Verbal mai putini alegatori ?
Eu, Bizonu’ zic ca diferenta a stat in atitudinea fata de PRM ..
Basescu a lasat usa deschisa .. mai mult a preluat de la Vadim adjectivul ticăloșit/ă, asa ca votacu’ sa creaza ca il aude pe Tribunatec si .. si a castigat huma din voturile PRM iste.
Dvoastra , ca sa fiti „gigea” fata de madamele PES care va vedeau „rechin” sau „crocodil” al coruptiei, ati tratat cu spatele votacii PRMisti. Si vreo 600 mii de votaci PRM isti au stat acasa ..
Si nu va faceti iluzii .. azi „internationalistii”, „integrationistii” va acuza ca ati dat aluminiul,petrolul samd „colegilor” europeni…
A si ca ati scris/zis ca „Ruptura de Europa”. Într-un mod absolut stupid, PSD sub conducerea lui Dragnea a renunțat la temele care demonstrau cetățenilor că social-democrații au avut un rol major pozitiv pentru țară: eliminarea vizelor de călătorie in Europa, aderarea la NATO și finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană
Bun .. sa zicem ca va inteleg „dicretia pdibonda” care va face sa nu pomeniti de efrotul despus de echipa dvoastra ptr a sincroniza legilsatia cu cea a UE …insa nu va inteleg de ce nu ziceti Ba! In NATO EU , Arigantul, v-am bagat (baga-v-as #######) .. ntz insa stati nepasator in timp ce sunteti acuzat ca fregatele alea 2 sunt pura cotzcarie „spagofilica” ..
Sa zic asa ar trebui sa umblati mereu cu pozele in care apareti alaturi de Walker Bush … chiar daca PES se sucare … si ar mai trebui sa ziceti asa cu ton plictist „ba cum sa va spui … da dotarea noastra ca stat membru NATO este subcritica .. Si asta din meritele alora care zbiara si guita ca rusii. Pai mai nepurceilor in anul 1996 cand EU eram presedintele Camerei Deputatilor am avut intelegere cu BELL sa construim in Romania 96 elicopere de atac. Ca a castigat CDR nu avem nici unul … Cand eram primministru am inceput sa modernizez tancurile T 85 la strandarul M1 Bizonul. Azi tot 54 avem pe care le plimbam peste tot .. Ba rusofililor! Voi imi dati mie lectii de atlantism ma ?!! „
E de gandit…
Respect !
Antieuropeni si PROErrorpeni, da ?
Pai sa citez din Ilie Șerbănescu (Diavolul care citeaaa din Sfanta Scriptura!)
Multumim oentru implicare. Permiteti- o modesta parere,
Mesaj catre PSD.
Romania trece pritr-o perioada deosebit de grea si periculoasa. datorita intereselor din afara si din tara si datorita tradatorilor de tara si neam.
Nu cred ca in acest moment un guvern PNL sau USR ar putea conduce tara.
Guvernul PSD a facut si lucruri bune si greseli.
Romani autentic valorosi si patrioti ar putea ajuta Romania prin sfaturi, critici,promovarea actiunilor bune si chir prin implicare.
Romania pooate trece aceasta perioada grea daca se unesc.
Un factor de unire ar putea fi propunerea pentru presedentia Romaniei a d-l gen. Constantin Degeratu.
La o 100 ani de la marea unire, ar fi un respect adus armatei , care a luptat si unii s-au jerfit pentru unire.
Apoi pentru priministru l-as propune pe d-l prof. Calin Georgescu, care are un proect de tara pentru dezvoltarea Romaniei.
Cauzele care au condus la aceasta situatie sunt un pic mai complexe.
Daca imi aduc aminte bine, intr-o perioada chiar dvs Adrian Nastase scriati in fiecare zi despre abuzurile la care ati fost supus de justitie. Ati facut si un site pe tema asta : codulzambaccian.ro parca se chema.
Eu insumi am postat in perioada cand ati fost condamnat si am aratat ca se face o mare greseala.
In aceste conditii, era normal sa apara niste Razbunatori (sau daca vreti Avengers in engleza) care sa sa incerce sa opreasca abuzurile justitiei romane.
Iar Liviu Dragnea a fost intaiul Razbunator iar ceilalti au fost locotenentii lui.
Acum, ca a procedat bine folosind teoria Statului Paralel, ca nu a procedat bine, mi-e greu sa precizez. Mie personal nu prea mi-a placut. Nici insistenta impotriva UE , nici repetarea obsesiva a formulei Stat Paralel , fara a se preciza din cine e format, nu au fost lucruri care sa ma satisfaca total.
Dar
daca Liviu Dragnea a gresit , atunci si noi suntem vinovati moral de actiunile lui. Noi simplii cetateni adica si eu , dar si noi politicienii care s-au plans poate prea mult si prea des de Traian Basescu , de Monica Macovei , de abuzuri in general.
Dupa atatea plangeri formulate, era normal sa apara cineva si sa incerce sa resolve situatia. Acest cineva a fost Liviu Dragnea.
Felul in care a facut-o poate a fost discutabil , dar cu siguranta a facut-o la cererea noastra, a tuturor. Asta-i viata.
––-
Acum
legat de pierderea alegerilor de catre PSD , se pare ca am uitat cu totii de existenta lui Rares Bogdan.
Rares Bogdan este un nationalist de dreapta, anti-coruptie.
In opinia mea, in aceste alegeri, nationalistul de dreapta , anti-coruptie, Rares Bogdan a avut un discurs mai bun decat suveranistul de stanga , anti-stat-paralel, Liviu Dragnea.
Nu cu mult mai bun , dar totusi …
Iar alegerile euro-parlamentare sunt alegeri EXTERNE. Sunt sigur ca la alegeri interne, prezidentiale sau parlamentare , situatia se poate schimba cu 180 grade.
Sincer, cred ca comentariul meu anterior nu exprima 100% adevarul. Sub influenta emotiilor , la cald, nu facem cele mai bune analize.
Rog pe toata lumea sa nu ia in seama comentariul meu anterior despre pierderea alegerilor si despre Liviu Dragnea.
pt dl. Nastase : va rog sa publicati acest mesaj.