Dragnea, aurul si opozitia

Cand am citit initiativa legislativa a lui Liviu Dragnea si a lui Serban Nicolae, mi-am spus, imediat, „De ce nu?”

In definitiv, Romania nu mai este in situatia de la sfarsitul anilor ’90. In plus, Marea Britanie va iesi din Uniunea Europeana. Pe de alta parte, unele evolutii recente ne arata ca, in anumite situatii, pentru diverse motive, mai intemeiate sau nu, unele rezerve pot fi sechestrate. In perioada comunista, era la moda sechestrarea unor nave romanesti pentru datorii ale unor intreprinderi de stat – considerate datorii ale statului.

E adevarat, au mai plecat rezerve de aur din Romania la Londra. Dar asta s-a intamplat in timpul razbuiului cand tezaurul polonez a fost evacuat, cu sprijinul Romaniei, in Marea Britanie.

Unii spun ca aceasta initiativa a fost lansata pentru a schimba agenda dezbaterilor publice – in conditiile in care, la Parlamentul european, obiectiile referitoare la numirea, ca procuror sef european, a Laurei Codruta Kovesi nu avusesera succes.  Posibil…

Ramane insa chestiunea de principiu – ideea repatrierii aurului BNR – care mi se pare de bun simt. Cu atat mai mult cu cat nimeni nu a solicitat ca aurul de la Moscova sa fie „repatriat” la Londra, ci la Bucuresti!

PS Poate ca primavara va reduce incrancenarea si ne va aduce mai multa intelepciune…

24 de gânduri despre “Dragnea, aurul si opozitia

  1. Foarte bine. Este aurul nostru trebuie sa se gaseasca in vistieria ROMANIEI. Apropo noi nu mai putem sa punem marca pe lingourile de aur. Am renuntat si la sigiliu. Ce facem?

  2. Și mai ales că aurul trimis la Moscova aparținea unei BNR 100% private, pe când cel de la Londra aparține 100% statului sau poporului român.

  3. Lovitură pentru Kovesi. Criza desemnării procurorului șef european ca oportunitate Adrian Severin

    Între mascarada audierii candidaților pentru funcția de procuror șef european din Parlamentul European și rebeliunea magistraților din România este o legătură directă. Cea dintâi trebuia să fie semnalul pentru declanșarea celei din urmă și totodată energizantul psihologic al acesteia.

    Ceea ce scriam cu ani în urmă, și anume că MCV va deveni instrumentul cu care România va fi menținută ca membru de rang inferior al UE s-a adeverit. Frica Guvernului român de a notifica faptul caducității MCV ca urmare a expirării termenului de valabilitate al clauzei de salvgardare din Tratatul de aderare a României la UE, la 1 ianuarie 2010, își arată consecințele tragice. Ministrul Meleșcanu promisese că va face un pas în această direcție înaintea Crăciunului 2018. Nu l-a făcut. Nu i-au permis cei care îl trag de sfori.

    A venit vremea ca ceea ce protagoniștii Europei germane au reușit în România să se extindă la nivelul întregii uniuni. Aceasta și în legătură cu proiectul UE cu mai multe viteze, proiect care implică printre altele întoarcerea fondurilor europene rezervate micilor contributori (deveniți mari perdanți) către marii contributori (ajunși mari profitori).

    Despre instituirea unei funcții de procuror european s-a discutat la începutul anilor 2000 în cadrul Convenției privind viitorul Europei. Era vorba despre o procuratură federală care să urmărească infracțiunile transfrontaliere; cu precădere cele legate de tranzacțiile bancare și frauda fiscală. Participanții nu au căzut de acord în legătură cu crearea unei asemenea instituții și în consecință ea nu a fost preluată de Tratatul constituțional și nici de Tratatul de la Lisabona, care a asimilat substanța acestuia.

    Rezultatul unui acord între câteva state membre ale UE

    Procurorul european de azi este rezultatul unui acord între câteva state membre ale UE, recunoscut în dreptul european sub numele de „cooperare consolidată”. Tratatele au permis o asemenea formulă statelor membre care doresc să meargă mai repede și mai departe cu integrarea lor, fără a aștepta consimțământul tuturor. Pe o atare cale se pot experimenta soluții de tip federal care fie își vor demonstra neviabilitatea putându-se renunța la ele fără multe costuri, fie vor inspira și pe cei mai reticenți să avanseze în direcția realizării unei adevărate Europe politice. În atari condiții, obiectul concret al fiecărei cooperări (în speță procuratura europeană) nu este reglementat prin tratatele europene și, deci, regulile sale de organizare și funcționare nu fac parte din dreptul UE, nefiind acquis comunitar. Comisia europeană, în mod excepțional, este obligată să dea sprijin acestor forme de cooperare avansată fără ca ele să poată fi considerate structuri propriu-zise ale UE.

    Idee proastă

    A face din procuratura europeană obiect al cooperării consolidate este o idee proastă. Nu se vede cum, într-un ansamblu de state având acces egal la libertățile UE (de circulație a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor), precum și drepturi teoretic egale privind obținerea de fonduri europene, numai infracțiunile comise de cetățenii unora pot fi urmărite la nivel european iar alte altora nu, deși toți aceștia sunt parte în același raport juridic. Iată ce mă face să cred că scopul pentru care Germania, în primul rând, a scos proiectul de la frigiderul unde îl lăsase Convenția europeană a fost acela de a descuraja absobția de fonduri europene în anumite state membre considerate a fi în eșalonul secund al UE, debarasându-se astfel de obligațiile aferente politicii de coeziune, în folosul bogaților Europei și în special al cetățenilor germani. Asta înseamnă trecerea de la proiectul federal la realitatea imperială.

    Guvernul Cioloș a băgat România fără zăbavă în acest proiect. Guvernul Dăncilă trebuie să corecteze această eroare. Nu ar fi decât un alt pas pe linia conversației Dăncilă-Merkel referitoare la conductele de gaze rusești din Marea Baltică. Aceasta cu atât mai mult cu cât, după cum corect observa jurnalistul Bogdan Chirieac, insistența ostentativ-abuzivă cu care Germania o sprijină pe Laura Koveși pentru ocuparea funcției de procuror șef european miroase a gaz rusesc; respectiv este o măsură de retorsiune, sau mai pe românește, o răzbunare ca răspuns la fermitatea președinței române a Consiliului UE în apărarea intereselor comune ale tuturor statelor membre și a acquis-ului comunitar.

    Faptul că Germania manevrerază la vedere pentru a aduce în poziția de procuror șef european un impostor român în locul unui procuror autentic german, lasă fără dubiu intenția din spatele declarațiilor politic corecte. Procurorul european trebuie să fie o unealtă germană care să împiedice ajungerea fondurilor europene în anumite țări – mai exact cele central și est europene sau cele sudice – într-o manieră cu mult mai eficientă decât o făcea până acum OLAF.

    Acesta din urmă verifica dacă fondurile distribuite au fost regulamentar folosite. Recuperarea lor, după caz, era dificilă și consumatoare de timp. Procurorul european va face, așa cum s-a întmplat în România și s-a lăudat Codruța Koveși, ca fondurile să nici nu mai ajungă la destinatarul lor legitim. Când un contract se îndreaptă spre un contractant nedorit, intervine procurorul cu câteva „indicii” în buzunar și respectivul o ia la sănătoasa. Dacă contractul este adjudecat de o preacinstită firmă germană sau vreun asociat al acesteia, „indiciile” dispar și procurorul tace.

    Riscul va fi măsurat cu mult mai multă atenție decât riscul comercial sau financiar

    Cu timpul, procurorul european va dirija repartizarea fondurilor europene și atribuirea comenzilor doar prin comunicate privind începerea urmăririi penale. Acestea vor constitui baza de calcul al riscului judiciar aferent investițiilor în mai mari sau mai mici proiecte europene. Acest risc va fi măsurat cu mult mai multă atenție decât riscul comercial sau financiar și va avea un impact mult mai mare asupra sorții proiectelor finanțabile din fonduri europene.

    Cu un asemenea sistem știm de pe acum că România va absorbi încă și mai puține fonduri europene decât în trecut. După cum este clar că statele care nu au intrat în această cooperare consolidată vor avea probleme mai puține. Procurorul european nu va avea competențe în ceea ce privește operațiunile desfășurate pe teritoriul lor ori avându-l ca punct de plecare sau destinație.

    De ce atunci ar mai rămâne România legată de proiectul procurorului european în forma actuală? Când Parlamentul european consideră că un procuror revocat în țara sa pentru repetate încălcări ale Constituției, violări ale drepturilor omului și erori manageriale grave care au transformat cercetarea penală în instrument de tortură și de distrugere a elitelor naționale și a destinelor individuale, poate fi șef al parchetului european, țara respectivă nu mai poate accepta să rămână sub jurisdicția transnațională a acestuia. (De fapt nici o țară, cu excepția celei care îl manipulează, nu ar trebui să o accepte.)

    La Paris sau la Bruxelles, procurorul francez cu o carieră impecabilă și necontroversată, în care a probat atât neutralitatea cât și respectul pentru drepturile omului, va fi tot și doar un procuror implicat în apărarea legii. Procurorul român revocat la București, va fi la Bruxelles, în raporturile cu România și nu numai, din punct de vedere subiectiv, tot și doar un procuror revocat; și desigur, un procuror îndatorat Germaniei și altor câtorva state occidentale care l-au folosit ca unealtă a geopoliticii lor.

    Retragerea din proiectul de cooperare consolidată privind procurorul european printr-o simplă notificare

    Dacă se dorea cu orice preț un procuror român în funcția de procuror șef european, în considerarea prestigiului școlii române de drept ori a faptului că România, fiind o țară de dimensiuni mijlocii, nu are capacitatea politică de a-l folosi în scopuri străine intereselor comune europene, putea fi ales unul dintre mulții profesioniști ai dreptului românesc fără implicare în activități oculte antinaționale și antidemocratice. De ce nu s-a întâmplat așa, este clar.

    Guvernul român poate opera retragerea din proiectul de cooperare consolidată privind procurorul european printr-o simplă notificare, fără ca aceasta să afecteze calitatea de membru UE a României. Dacă un stat membru se poate retrage din UE, cu atât mai mult un astfel de stat poate părăsi un grup care doar cooperează în interiorul uniunii.

    Într-un asemenea demers Bucureștiul ar găsi aliați chiar printre actualii participanți la cooperare care au început să vadă adevărul. Italia, la rândul său umilită, cu care avem și un parteneriat strategic, este neîndoielnic unul dintre aceștia. Ca să nu mai vorbim că gestul ar fi aplaudat și la Washington.

    Asta nu ar însemna că România încetează să susțină ideea unui sistem judiciar european cu caracter federal. Nu însă pe calea cooperării consolidate. Vom accepta o procuratură europeană când toți membrii UE o vor accepta și când vor exista garanții că aceasta funcționează pe baza unor reguli care să îi garanteze neutralitatea politică și obiectivitatea profesională. România s-a fript prea tare cu ciorba soluțiilor excepționale gătită la Bruxelles după rețetă germană (vezi DNA, ANI sau MCV) pentru a nu sufla acum și în iaurtul procurorului european.

    România ar putea notifica și încetarea cooperării în cadrul MCV

    Cu prilejul ieșirii din cooperarea consolidată în discuție, pentru a face masa mai bogată și morala fabulei mai explicită, România ar putea notifica și încetarea cooperării în cadrul MCV, după ce acesta și-a pierdut validitatea încă în 2010.

    Mandatul Parlamentului și al Comisiei expiră în câteva luni. Macron încă mai are de gestionat războiul vestelor galbene și al fularelor roșii. Merkel nu se simte nici ea prea bine. Timmermans a rămas fără susținere națională iar în PSE doar mult hulitul PSD îi mai aduce voturi. În această lume fluidă, numai președinția română a Consiliului UE își păstrează stabilitatea în lunile care vin. De ce nu ar face atunci România, împinsă cu spatele la zid și scuipată pe obraz fără menajamente, un gest care să le impună celorlalți respectul, aducându-i cel puțin la masa negocierilor într-un spirit rațional și pozitiv?

    Să facem, deci, din criza desemnării procurorului șef european o șansă pentru (re)dobândirea unei poziții demne și respectate în Europa. De acum, după experiențele europene ale ultimelor zile concluzia este limpede: România, redusă în UE la statutul de teritoriu sub tutelă, nu mai are nimic de pierdut; ea are totul de câștigat.

  4. In acest context ardelenii ar putea face o petitie la Putin pentru repatrierea tezaurului de la Moscova😀.
    Pentru imblanzire.

    Daca au curaj bineinteles.

    Nu stim reactia Germaniei in modul pe tema data, insa.

  5. UN PREȘEDINTE # REZISTENT LA NORMALITATE

    Pe mine nu mă interesează de fel faptul că Marian Tivilic Moroșanu zis „Ceaușescu” își face poze într-o toaletă ecologică făcând pipi pe fotografiile lui Dragnea Liviu în timp ce alt idol al # REZIST, Mihai Dide, se îmbracă într-un … într-o… mă rog, într-o chestie gonflabilă care nu lasă loc pentru interpretări, deoarece începe cu litera „P”, indiferent dacă folosim termenul anatomic și e la masculin sau termenul argotic și e la feminin… Deci, vă spuneam, aceste două inițiative cetățenești pe mine mă lasă rece, deoarece cei doi arată exact ca și cum atâta îi duce capul.

    Dar pe mine mă interesează faptul că președintele României, președintele țării mele, Klaus Werner, se fotografiază cu unul dintre ăștia, când îl prinde între două activități de tipul celor de mai sus, și mai afișează către popor zâmbetul acela panoramic, cu un excedent dentar de-a dreptul derutant, iar în același timp celălalt „revoluționar” îi face propagandă electorală ! Nu i-au zis sepepiștii lui de suflet cine-s băieții și cu ce se ocupă ei , nu în timpul liber, ci TOT TIMPUL, pentru că niciunul dintre ei nu muncește nicăieri? Nu i-au spus că tovarășii lui de fotografii și de propagandă sunt ăia care l-au agresat pe deputatul Nicolae Bacalbașa? Care au mânjit treptele Ministerului de Justiție? Care l-au hărțuit pe Eugen Nicolicea, vicepreședinte al Camerei Deputaților ? Care au aruncat cu ouă în ferestrele aceluiași minister? Care l-au urmărit pe Valer Dorneanu, președintele CCR, până acasă? Care i-au vandalizat casa lui Florin Iordache, și el vicepreședinte al Camerei Deputaților? Ăstia-s băieții cu care se „însoțește” președintele României și în ei stă speranța lui să se „aleagă” din nou?

    Președintele nostru nu înțelege în general sensul cuvântului „inoportun” și cu atât mai puțin îl înțelege în legătură cu instituția pe care o reprezintă. Nu înțelege că decent ar fi să pună în cui canadiana roșie și să nu ne-o mai arate la fiecare ieșire publică, luptându-se din greu cu guvernul, cu CIUMA ROȘIE, cu majoritatea parlamentară, cu Vasilescu Olguța, cu datoria lui de a respecta „fișa postului” prezidențial…

    De mai bine de patru ani Klaus merge , săptămână de săptămână, timp de trei-patru zile, la Sibiu. Văd că populația României e calmă cu privire la această ciudățenie prezidențială.

    „Intenționez să păstrez câteva ore în colegiul «Gheorghe Lazăr» din Sibiu și, mai ales, să continuu ( corect, doamnă profesoră Carmen, e SĂ CONTINUI, n.n.) să ghidez clasa mea și în următorii ani. Încerc să fac acest efort, SĂ FIU CÂTEVA ZILE LA SIBIU ȘI CÂTEVA LA BUCUREȘTI „, a spus Carmen în primul său interviu de după alegerile din 2014 (24 Ianuarie 2015, interviu preluat de ZIARE.com ) în timp ce Klaus a explicat „…Va exista O PERIOADĂ DE TRECERE, dar am discutat chestiunea și mă va însoți. Va exista O PERIOADĂ DE TRANZIȚIE, dar, în esență, își dorește să se implice alături de mine în rezolvarea unor probleme care țin de prima doamnă. Când ne-am decis să intrăm în această competiție, am fost conștienți că există aspecte de acest tip și ni le-am însușit „.

    Numai că n-a fost să fie… și în loc să facă doamna Carmen un efort ca SĂ FIE CÂTEVA ZILE LA SIBIU ȘI CÂTEVA LA BUCUREȘTI, na, problema! că face președintele „un efort” similar… Un efort extraordinar și eroic, cu coloană oficială, sepepiști și „curteni”… Timp de peste patru ani , această uriașă omidă vorace, ronțăind necontenit banii de la buget, s-a deplasat săptămânal, leneșă dar neabătută, către Sibiul care se zgâiește și le # VEDE pe toate, dar pe asta – nu și nu !

    Nimeni nu și-a explicat până la capăt de ce consoarta președintelui a mai luat, între timp, altă clasă pe care să „o ghideze” în următorii ani. Mulți au crezut că așa e mai comod pentru doamna Carmen, deși a fi nevastă de președinte presupune niște privilegii, dar și multe obligații- iar doamna Carmen nu cred că nu și-ar fi dorit să fie „răvășitoare” și-n capitală, așa cum e, de vreo patru ani, în provincie. Eu însă cred că nu a fost decizia ei… eu cred că președintele nostru are NEVOIE, pentru a-și domoli neliniștea existențială a veșnic inadaptatului, de această vizită săptămânală la Sibiu. Că nu poate fără ea, exact așa cum unii copii au nevoie de pernuța preferată, pentru că altfel nu pot adormi.

    De aceea afirm, în continuare, că președintele nostru are un comportament care ridică mari semne de întrebare. Și că, poate, cineva de specialitate, ar trebui să se aplece cu atenție asupra acestui comportament și să ne dea un răspuns.

  6. La multi ani d-lui Ion Iliescu ! Ca sa-i prefatez oarecum pe cei de la Carlsberg , probabil , cel mai bun si mai intelept politician roman de dupa 1989 …

  7. Desi n-o spune nimeni , probabil ca acesta masura vine in urma sechestrarii aurului venezuelean de catre UK in urma cu 2 saptamani , a ultimelor evolutii politice mondiale si europene ( incalcarea tuturor normelor de drept international ; numirea de catre SeUA a unui guvernator marioneta la carma Venezuela ) cat si a ceea ce s-a intamplat in istoria trecuta si recenta : tezaurul romanesc confiscat de rusi , banii din bancile cipriote confiscati la ordinul tarilor UE si SUA ( in mare parte , banii miliardarilor rusi ) .
    Ceea ce constat eu este ca unele tari membre UE si majoritatea tarilor lumii ( cu cateva exceptii : Rusia , China , Iran , Turcia , India , etc. ) au ajuns pur si simplu niste prazi in mana Germaniei , Frantei , UK sau SUA sau sa-si piarda suveranitatea ca urmare a diktatului tarilor de mai sus .
    Uniunea Europeana se dovedeste din nou cea mai mare capcana a istoriei in care a cazut tara noastra impreuna cu multe alte tari europene !

    • Situația aurului Venezuelei din Marea Britanie, folosind o analiză sumară plecată de la un comentariul dvs. …, poate schimba optica asupra problematicii. O soluție ar putea fi acordarea unui termen de 5 ani de consolidare urmând ca după 7 ani România să poată lua o decizie. Acum, « plânge râul, ramul »…, deasupra « holdelor arse și a fantânilor otrăvite »….
      P.S. Aurul de la Moscova , repatriat la Londra ( « în oglindă », aurul de la Londra al Venezuelei ar trebui repatriat la Moscova…) ? Excelentă relaționare ! Până la urmă, Brexitul poate fi și astfel interpretat…., sau într-o abordare administrativ-internațională, capitalele lumii se vor numi de-acum încolo, unele, Londra, celelalte Moscova. La Washington va fi marele acar. Pentru atmosferă, Parisul va oferi șansonete iar Berlinul cântece mobilizatoare. Doar Beijingul nu va participa. Are de lucru.

  8. Aprigă femee Ana! Chiar a fost convingătoare!
    Adrian Năstase spune:
    MARTIE 1, 2019 LA 11:19 AM
    Superb! M-ati convins, plec acum la Cornu. Acolo, au inflorit ghioceii

  9. Stiu ca am fost nepoliticos in trecut.Imi cer iertare !…Am ascultat interviul acordat de dvs de ziua d-lui Presedinte Iliescu si vreau sa va multumesc mult !!!

  10. 1.Anul trecut am avut Referendum PENTRU familie, iar ieri am avut niste mitinguri (adunari de insi sau proteste cum zic fatucile) IMPOTRIVA parteneriatelor civile.
    N-am aflat organizatorul sau de ce nu au fost practicate si anul trecut cand ar fi fost necesar, dar PENTRU.

    In paranteza fie spus, parte reziduala din aceasta intrunire ar fi facut mai pe seara si ceva politica partizana ,s-ar parea.

    Crestinii parca in general sunt pentru ceva si nu impotriva.

    PENTRU au venit cativa la VOT si ma intreb daca au fost atunci prezenti si cei IMPOTRIVA asa numitelor parteneriate, ma refer la aia de ieri.
    Sa tot fie cateva luni de la Referendum, iar lipsa de CVORUM este cea care DA DREPTUL celorlalti, ca doar vrem LIBERALISM in Romania, fara sa stim exact in ce consta, sa ceara si sa obtina PARTENERIATELE.

    LIBERLISM se vrea atunci d-asta s-avem, si sa se dea voie la casatorii de orice fel.Poate la viitorul Referendum ies 10 minute din mall sa voteze.

    2.La super marketuri continua dumpingul de legume gunoi.Ajungi acasa si vezi ca jumatate din ce-ai cumparat este degerat sau putred.Pretul e insa de produs de calitate superioara.Trebuie sa vina A.I.Cuza, imbracat in cumparator, sa-i verifice p-astia la oca.

Lasă un răspuns