Fundația Europeană Titulescu organizează luni, 25 februarie 2019, începând cu ora 17:00, vernisajul expoziției de grafică Ādolfs Zārdiņš, deschisă în perioada 26 februarie – 3 martie, la sediul Fundației, din Șoseaua Kiseleff, nr. 47.
În cadrul vernisajului vor vorbi:
Adina Rențea – Consultant de specialitate
Marius Tița – Critic de artă
Adrian Năstase – Președintele Fundației Europene Titulescu
Vernisajul va fi urmat de un program muzical oferit de domnul Matei Bucur Mihăescu.
***
Născut în 1890 la Riga, în Letonia, Ādolfs Zārdiņš a fost unul dintre cei mai mari artişti letoni ai secolului XX. Opera sa, necunoscută în timpul vieţii, descoperită abia la trei decenii după dispariţia sa, încântă prin armonie, culoare şi rafinament.
Închisă în lumea fermecătoare și unică a frumosului, a unei auto-izolări impuse, arta lui Zārdiņš are toate caracteristicile modernismului, păstrându-şi în acelaşi timp o mitologie individuală.
Expuse pentru prima dată în România, lucrările – desene, acuarele, pasteluri – fac parte din colecţia prof. Adrian Năstase şi oferă vizitatorilor posibilitatea de a intra în contact cu temele neconvenționale şi farmecul unic al unui artist, ale cărei opere pot concura cu capodopere de gen din marile muzee ale lumii!
Vernisaj: luni, 25 februarie 2018, ora 17:00
Durata expoziție: 26 februarie – 3 martie
Program: Luni – joi 10:00 – 16:00
Vineri – duminică: 10:00 – 14:00
Eveniment organizat cu sprijinul BIOFARM S.A. și SIF MOLDOVA
Stabilizare prin multipolarizare: Iranul ar trebui incurajat si sustinut sa devina o mare putere mondiala. Acest statut i-ar fi legitimat de nevoia contrabalansarii unilateralismului si de milenara cultura persana
Cum ar fi aratat securitatea in Orientul Mijlociu si securitatea globala daca stravechea Persie ar fi fost o mare putere mondiala a vremurilor moderne? La aceasta intrebare de istorie contrafactuala se poate raspunde printr-un singur cuvant: stabilitate. Ar fi existat un echilibru al puterilor, ca un scut contra unilateralismului.
Dar aceasta retroiectie tematica in istoria recenta poate scoate la iveala si alte imagini, estompate de geopolitica unilateralismului in lumea islamica. Regiunea Golfului Persic, foarte bogata in resurse petrolifere, ar fi putut sa fie cea mai infloritoare si mai pasnica. Legatura dintre prosperitate si securitate e un postulat al modernitatii.
Ca nu aceasta este realitatea se datoreaza talharirii straine. Prin inselaciune, talharii si-a facut salas in regiune, de unde isi proiecteaza asupra tuturor invidia, lacomia si crima, aidoma celor vechi testamentare ale lui Cain impotriva lui Abel. Cu toate acestea, eliberarea si protectia regiunii isi au sansele in cele doua culturi majore araba si persana, care sunt in acelasi timp si surori prin Islamul care le inrudeste.
Unitatea islamica ar putea deveni forta de autoprotectie a Orientului Mijlociu si de autoexploatare a resurselor energetice, in interesul comun al tarilor din regiune, daca ar fi depasita dezbinarea dintre iranieni si sauditi. Aceasta a fost artificial creata si este artificial intretinuta de catre intriga unilateralismului extraregional.
Ce ne sugereaza rivalitatea iranian-saudita, in interesul securitatii regionale cu forte intraregionale? Aceasta, rivalitatea, ar putea fi utilizata, in comun si regional, prin punerea ei in tiparul “falcilor” unui cleste de securitate al Golfului Persic/Arabian. Iranul si Arabia Saudita strajuiesc de o parte si de alta Golful. Ele ar putea, prin raporturile lor de rivalitate relativa, sa fie parti ale unui mecanism inteligent de protectie si control asupra accesului si traficului in Golf.
Acest complex de securitate persan-arabiana poate fi imaginat si dupa prototipul mitologic “Scylla si Charybda” (gr.) – doua stanci, aflate pe parti opuse ale unei stramtori, care se bateau cap in cap, realizand astfel un mod original de control al trecerii prin stramtoare. Rivalitatea dintre Iran si Arabia Saudita poate merge pana la o limita, dincolo de care baza lor comuna de existenta, care este regiunea, casa regionala, este in pericol. Aceasta relatie de tensiune competitionala, de piata, si de conservare existentiala, ambivalenta, dintre iranieni si sauditi, poate fi exprimata ca un principiu de pragmatica economica si de securitate: „rivali in dezvoltare, uniti in aparare.”
Iranul se afla intr-un proces avansat de crestere a puterii sale militare, aero-navale si racheto-balistice. Iranienii au început vineri un amplu exerciţiu naval în Golf, cu lansari în premieră de rachete de croazieră de pe submarine. La exercitiul de trei zile iau parte peste 100 de nave, într-un areal extins, între Strâmtoarea Ormuz şi Oceanul Indian. Cu acest prilej, va fi testat noul submarin Fateh/Cuceritorul, dotat cu rachete de croazieră. Anul trecut au fost inaugurate distrugătorul Sahand, nedetectabil radar, si o rachetă sol-sol cu raza de 1300 km.
Vă spun rar, dar vă spun din nou doar ca să vă amintesc, că înțeleg importanța tuturor lucrurilor pe care le întreprindeți şi mă simt onorată că citiți ce mai bat eu câmpii!
E adevărat, le citesc cu mult interes.
Da, domnule Nastase ramane imperturbabil deasupra mediocritatii politicii, chiar daca unii dintre noi si-ar dori sa coboare in ,,arena” de aici si un anume sentiment de frustrare.
Unde altundeva decat in sferele inalte ale artei ar putea ,,bantui” domnul Nastase, cel din prezent ?
..virgula dupa ,,arena”…
Controverse: “Doua Europe”? “Doua Romanii’?
Politicienii si teoreticienii politicii au rolul de a gasi cele mai bune explicatii pentru procesele si fenomenele sociale, dintr-un spatiu geografic determinat. Aceste descrieri politice ale realitatii pot ajuta la formularea de strategii si tactici modelatoare, de succes. Cele mai mari sanse, in sensul influentarii evenimentelor, le poate avea teza politica sau teoria politologica cea mai nuantata si mai adaptata la dinamica momentului sau etapei.
Influentarea evenimentelor, intr-un sens sau altul, revine partidelor politice. In acest rol exista o problema de mare sensibiltate si responsabilitate. El implica luciditatea, experienta si vizionarismul, care se formeaza si se calesc in lupta politica. Sensurile in care partidele isi propun sa duca poporul si tara pot fi bune sau proaste. Sau, mai nuantat, mai bune sau mai proaste. Insa nu in mod automat sau obligatoriu castiga cea mai buna viziune. Totul va depinde de capacitatea extensiva de a forma constiinta politica si majoritatea politica. Constiinta formeaza majoritatea.
Cate Europe sunt? Cate Romanii sunt? Cele mai multe raspunsuri s-au oprit la cifra doi. Doua Europe. Doua Romanii. Ambele sunt valabile in raport de sistem si etapa. Putem afla insa si un raspuns mai comprehensiv, al diversitatii si democratiei. El poate fi formulat pe baza unitatii luate in calcul, tara si cetateanul. E o reducere la unitate care permite un raspuns multiplicat, la scara tuturor unitatilor componente. Exista atatea Europe cat numarul tarilor europene. Exista atatea Romanii cat numarul cetatenilor romani. Implicarea unitatii in definitie are avantajul relativ al depasirii abordarii de bloc si proiectarii viziunii de coeziune si solidaritate, in care fiecare unitate se simte integrata.
PS/NB: Va urma o etapa foarte densa electoral. Campaniile si strategiile vor aduce cat mai multi aderenti daca ele vor fi cat mai inclusive. Pentru urmatorul ciclu electoral si viitorul proiect de tara o conditie de succes ar fi sa nu se mai caute dusmani, adversari, gicacontristi, ci prieteni, aliati, sustinatori constructivi .
Doamne, optimismul Tău are un nume: Fragmentariumpolitic.
Prezentati multe lucruri interesante si bune de pus in practica…poate nu ar strica o Fundatie si pe dreapta. Sa mai aratati de la Cornu !)
Pomenesc mereu de geniala observație a lui Aurel Baranga (în „Opinia publică”) „Eu, în socialism, am trei principii: nu mă mir, nu mă sperii, nu mă plâng!”, care se potrivește și ultracapitalismului toxic ce ne este impus, ba parcă chiar mai bine!
Acum însă, am ajuns la stadiul că, datorită valului de evenimente din ultima vreme, continuui să nu mă mir, dar mă sperii și-mi vine să urlu!
Nu mă miră că există în stradă un mălin bot sau o angi șerban ce țin alături o turmă de corporatiști – toți subjugați material, direct sau indirect, intereselor străine.
Nu mă miră că există un grup de intelectuali leal ideologiei prezentate de brucan la constituirea GDS. Ba chiar mă amuză când aceștia au apariții publice sub semnul penibilului – campion fiind liiceanu, ridiculizat sub cupola Ateneului de DOI premiați Nobel și pus la punct pentru arogață în plenul Parlamentului European. Un caz aparte este alina mungiu care, prin poziționarea în cazul familiei Bodnariu, confirmă faptul că este de o rea credință maladivă, agravată față de vremea când era la TVR.
De speriat mă sperie, de-mi vine să urlu, protestele magistraților!!!
Cum Dumnezeu să te revolți acum când se încearcă îndreptarea intervențiilor din justiție începute de macovei în decembrie 2004, continuate de predoiu și prună până 2016?! Este o mare ticăloșie!!!
Mă sperie și-mi vine să urlu pentru că sunt destui magistrați ce s-au ticăloșit și acum le este teamă că vor fi condamnați pentru abuzurile făcute!
Se gândesc la consecințele ce se vor resimți în familiile lor? Au în minte binele copiilor lor?
Dar victimile lor n-au familie, n-au copii?
Pe de altă parte, scoaterea din joc a lui Răzvan Temeșan, Ovidiu Tender, Sebastian Ghiță, ș.a.m.d. a însemnat și vulnerabilizarea capitalului românesc, adică înrobirea țării intereselor străine! Adică nu-s conștienți că răul făcut țării înseamnă rău făcut copiilor lor?
Nu mai suport, am nevoie de o descătușare și, în gândul meu, îi blestem pe toți!
Pe toți, români și străini, ce vor să ne înrobească, să ne distrugă.
Stiu că blestemele se pot întoarce împotriva celui ce le proferează, dar, vorba optimistului, se poate ajunge și la mai rău de atât!
Și atunci? E vreo diferență?! Nu, nu-i nici o diferență, pentru mine.
Dar dacă-i ajung blestemele?! Ale mele și, poate, ale altora? Doamne ajută!
Cred în înțelepciunea românilor – Dumnezeu nu dă cu parul, dar dă!
Cred și-n înțelepciunea portughezilor – Dumnezeu nu se grăbește, dar nici nu greșește!
I.Intrebari intrebatoare
1.Oare Tudorel a creat agitatie cu un OUG, care nu are nicio importanta pentru majoritatea cetatenilor, ca sa scape de raspundere pentru OUG-urile care conteaza?
E doar o intrebare.
Pentru ca daca tot a dat una controversata putea sa le dea si pe restul, sa nu stea „liberalii” celoveci in frig „degeaba”.
2.Oare data de 6 Martie, cand CCR probabil urmeaza sa discute despre Buget, e un deadline, oare inseamna ca urmeaza doua saptamani de agitatie pana atunci?
Daca era interes pentru bugetul propriei tari , probabil ca saptamana care tocmai urmeaza era mai indicata pentru un verdict de la CCR pe Buget?
Si daca tot sunt aia pe strada se „omoara” si OUG 114, care e critic pentru multi cetateni, nu de alta dar falimenteaza dealerii de enrgie daca dau 2% din cifra de afaceri si e pacat, si mai sunt si bancile saracele, ce fac ele fara robor, iau doar dobanda normala?
II.Suspendare , crestere impozit banci, crestere impozit dealeri energie, lege lustratie, lege amnistie si gratiere, legi antiprotocoale, legi impozitare telefonie/feisbuc, pot fi solutii care sa genereze progres , avand in vedere ca oricum aia vor sta pe strazi?
Cu cat stau mai mult si mai multi cu atat mai multe trebuie facute.
Daca Macron sta de 3 luni cu aia pe strazi la noi de ce nu s-ar putea, sa vedem cat rezista.Scopul e oricum electoral.
LIBERALISMUL in Europa a esuat, ca si in Romania.
Americanii au pus pe bancnote mari oameni de stat si nu artisti sau oameni de cultura, si in mod sigur au si asa ceva.Pentru ca apreciaza trecutul fondator, cel mai probabil.
Pe bancnotele noastre insa avem oameni de cultura.
La 30 de ani de la revolutie aceleasi imagini ne privesc de pe bancnote, neutru.
Burebista, Decebal, Basarab I, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Tudot Vladimirescu, Avram Iancu, Alexandru I. Cuza, Carol I, Ferdinand , Regina Maria sau Mihai I de ce nu-si gasesc locul decat ocazional pe bancnote si doar cu caracter comemorativ.
Nici macar acum la 100 respectiv 160 de ani, nu au fost puse in circulatie PERMANENT, o bancnota sau doua, care sa exprime aceste aniversari deosebite.
Dezinteres total, apreciere zero pentru ce avem si sacrificiile facute de inaintasi.
Asa zisul Centenar a fost uitat de pe 2 Decembrie cred, desi suntem in interiorul sarbatorii practic.
Ne rusineaza Centenarul?
Gadea a atras atentia in aceasta seara asupra Eurovisionului si a marsaviei facute acestui copil cu o voce incredibila, Laura Bretan.Si e incredibila, cred ca ar fi facut senzatie.
Nimeni nu mai vorbeste nimic de Eurovision, desi cu alte ocazii scandalul se tinea lant vreo cateva saptamani.
Pai numai pentru organizarea Eurovisionului de anul asta, sa nu amintesc de steagurile ciudate din biserica de care am amintit aici in alta postare, si televiziunea de stat trebuia luata la bani marunti.Mai e si aia cu cuiele si multi altii care s-au „adapostit” acolo, care nu fac nici audienta si nici cultura.
Parlamentul mai exercita vreun control pe radio si tv de stat sau totul e lasat sa mearga de la sine, sa mearga lefurile ?