La inceput, completele de 5 erau de 9 (vezi art 32 din Legea 304/2004, Sectiunea „Completele de judecată”). Era vorba de completele de recurs de la ICCJ. Ele erau formate din judecători de la TOATE sectiile ICCJ pentru a evita situatia in care colegi de sectie si de birou ai judecătorilor de la fond să se pronunte in recurs.
Asa era in 2004. In 2005, Băsescu si Macovei, prin asumarea răspunderii in parlament, au modificat legile justitiei si, ulterior, au reusit să schimbe conducerea parchetelor. Nu intru in detalii.
Pe această bază, sosesc in peisaj Daniel Morar si L.C. Kovesi. Misiuni clare impotriva adversarilor politici. In noiembrie 2005, Morar incepe urmărirea penală impotriva mea. Un an mai târziu ( noiembrie 2006), unul din cele vreo 20 de dosare deschise impotriva mea este trimis spre judecată la ICCJ. In 2007, la fond si in 2008, in recurs, ICCJ anulează urmărirea penală, după ce CCR semnalase „smecheria” prin care se incercase evitarea obtinerii avizului din partea parlamentului (eram vizat ca fost membru al guvernului. Se declarase neconstitutională incercarea de a elimina cerinta avizului pentru fostii ministri. CCR se mai pronuntase o dată pe această chestiune).
Problem. „Regimul mafiot” al lui Băsescu reusise să preia conducerea parchetelor dar nu avea conducerea ICCJ, unde conducerea era asigurată de dna judecător Bărbulescu. Se reia urmărirea penală, se trimite din nou dosarul la ICCJ dar lucrurile mergeau greu. Un termen pe lună, cu 972 de martori in dosarul afiselor, operatiunea risca să dureze ani de zile, până la al doilea mandat al lui Johannis..
Intră in scenă sluga Predoiu. Este adoptata Legea micii reforme din justitie (Legea 202/2010), lege care, in mare măsură imi era dedicată. Se introduce CELERITATEA! In baza ei, până in 2012, am avut „dreptul” la 2-3 sedinte de judecată pe săptămână (in total, vreo 200 de „vizite” la ICCJ). Acum s-a revenit la practica termenelor lunare!!!
In al doilea rând, s-a modificat compunerea completelor de recurs (apel). „La inceputul fiecărui an, in materie penală se stabilesc două complete (in 2010 incă se numeau „complete”) de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul Sectiei penale a ICCJ”. (Art III.5 referitor la art 32 din legea 304/2004). Se mentionează că aceste două complete sunt prezidate de presedintele sau vicepresedintele ICCJ. Este adevărat, in Legea din 2004 exista o astfel de prevedere dar ea era oarecum firească, in măsura in care in completul de 9 erau judecători din toate sectiile. Chiar si asa, art. 33 din Legea de organizare judiciară crea o oarecare confuzie in această privintă. Găselnita lui Predoiu si a stăpânilor săi a fost de a crea, pentru hotărârile definitive, două complete stabilite pentru INTREGUL AN, controlate prin presedintele si vicepresedintele ICCJ.
Lucrurile, deci, se „simplifică”. In acelasi an – 2010 – in septembrie, Livia Stanciu, după ce bea o cafea cu Traian Băsescu, este numită presedintă a ICCJ. Astfel, Băsescu , ajutat de complicii săi, după ce preluase controlul parchetelor, preia prin intermediul lui Predoiu, ministru al justitiei, si al Liviei Stanciu, ca presedinte al ICCJ, si controlul segmentului judecătoresc. Avea deja controlul CSM si al serviciilor, astfel incât „culoarul” (ca să folosesc termenul utilizat, mai târziu, de Elena Udrea) era creat. In aceste conditii, s-a produs condamnarea mea din 2012, in Dosarul afiselor electorale, unde, la fond, judecătorul Ionut Matei si-a dovedit calitătile de loialitate fată de sistem, ceea ce i-a adus, in 2013, binecuvântarea lui Băsescu si numirea ca vicepresedinte al ICCJ.
Totusi, lucrurile incep să bată la ochi. De ce doi membri ai completelor de 5 nu sunt si ei trasi la sorti? Intervine Legea 255/2013, adoptată la 19 iulie 2013, publicată in M.Of. 515 din 14 august 2013, dar care stabileste ca dată de intrare in vigoare data de 1 februarie 2014 (deci peste cinci luni)!!!. In noua lege, se prevedea clar ca toti membrii completelor de 5 sunt trasi la sorti, nemaiexistând membri de drept ai acestor complete. O veste rea pentru „sistem” care pierdea controlul asupra „completelor de executie”.
In aceste conditii, recursul meu (apelul), inceput in septembrie 2013, avea doar 3-4 luni pentru finalizare – până intra in vigoare noua lege. De aici graba numirii ca vicepresedinte al ICCJ a lui Ionut Matei (ceea ce s-a intâmplat in noiembrie 2013) , care le-a inlocuit pe cele care au condus succesiv completul de recurs (apel) la primele termene – Aida Popa, Jijie sau Cristina Tarcea. După două termene in noiembrie si decembrie in conditiile in care „martora” Cristina Popa fusese ascunsă trei termene anterioare pentru a justifica intrarea in complet a noului vicepresedinte , hotărârea de condamnare impotriva mea a fost dată de Ionut Matei in 6 ianuarie 2014, cu 3 săptămâni inainte de intrarea in vigoare a legii care ii scotea, partial, din joc pe oamenii lui Băsescu – Livia Stanciu si Ionut Matei.
Restul il cunoasteti, legea din 2018, decizia CCR referitoare la situatiile juridice de după 1 februarie 2014 (unii papagali mă includeau si pe mine intre eventualii beneficiari ai Deciziei CCR).
Concluzie. Sigur, compunerea aleatorie a completelor de 5 este si era importantă dar cel putin la fel de importantă a fost lipsa de calitate morală a celor care au condus aceste complete, ca membri de drept. Vă mai amintiti ce spunea judecătoarea Sofica Dumitrascu?
PS 1 Nu inteleg modificarea pluralului din complete in completuri, in conditiile in care si la singular cuvântul complet are acelasi tip de ambiguitate terminologică.
PS 2 „Sistemul” si-a onorat de fiecare dată obligatiile fata de slugile sale – Monica Macovei, sinecură la Bruxelles, Daniel Morar, mandat de 9 ani ca judecător la CCR, Livia Stanciu, mandat de 9 ani ca judecător la CCR. De altfel, pe baza modificărilor anuntate de ministrul Tudorel Toader si a exemplelor pe care le-a dat, Livia Stanciu ar putea să ocupe locul de procuror general in locul lui Augustin Lazăr. Asa cum si Ioana Bogdan, din consilier al lui Daniel Morar a ajuns direct judecător la ICCJ, in completele care m-au judecat pe mine. Pare ca judecătorii si procurorii au devenit intersanjabili, pornind de la ideea că, probabil, inamovibilitatea si independenta sunt sinonime.
[…] Link: https://adriannastase.ro/2019/02/20/completele-de-5-scurta-recapitulare-for-dummies/ […]
In mod evident solutia la o nedreptate perceputa astfel de o intreaga categorie de politicieni, altfel gri nu chiar negri(daca inteleg bine), este o vendeta eterna impotriva a tot si a toate de la inaltele curti la bnr si de la oamenii educati care ‘nu-s barbati’ daca merg la librarie la antreprenori care au ghinionul sa activeze in sectoare pe care decidentii nu le inteleg.
Pana cand vom ramane un desert in care partidul a invins si a ramas, in cele din urma, asa cum si-a dorit, singur.
@Aladin
Despre ce desert vorbesti omule, reseteaza turbanul, a venit primavara, ies ghioceii.
Ai gresit continentul.
Dacă vrem să fim și mai riguroși, ar trebui să menționăm că asumarea răspunderii unui guvern în Parlament se face numai la decizia primului ministru.
Cine era premier în 2005 ?
Răspunsul este evident, dar nu numai domnul Tăriceanu a evoluat în timp, ați făcut-o și dvs.
De exemplu, dacă ați spune că aveți și acum același entuziasm vis a vis de condiționalitățile aderării la UE și NATO, sau relativ la minunatele valori euro-atlantice ( datorită cărora un reprezentant corect politic al României va merge la Eurovision), mă îndoiesc că se va găsi fie și un singur comentator pe blogul dvs care să vă creadă fără rezerve.
Bine, admit că există o probabilitate să fiu contrazis de dincolo de Ocean.. (Z)
Pentru halstagiști așa este corect, pentru că se puteau băga la pușcărie așa-zișii corupți, indiferent de culoarea politică, care erau foarte incomozi pentru cei de aici și pentru cei din afară. Filosofia este simplă: Orban a transformat-o în lozică: “Cine nu sare ia o condamnare!”. Aceasta fiind, de fapt ,, schimbarea”, care tot prin ,,sărit” se rezolvă.
Acum, justiția a fost sechestrată în mâna corupților! Nu e bine! Europa se supără, ne amenință, ne disciplinează! Monicuța atrage atenția Europei, arătând ,,măcelul” din legile justiției, din coduri. Președintelui, căruia îi trebuie mult timp să gândească sau să citească un raport și o motivare a ministrului Toader, pentru a semna un decret, i se ,,înviorează” mintea, imediat ce Guvernul dă o ordonanță de urgență. Elaborează câte un comunicat, sărind peste ,,pași”, ceea ce face ca acesta să nu aibă nicio logică, în propria sa filosofie.
De exemplu, ieri, spunea despre ordonanță, că aceasta împiedică justiția să să-și facă treaba, că aceasta va fi politizată și va fi total în mâna P.S.D. Eu am înțeles că se vrea, prin această O.U, ca instituțiile să funcționeze normal, fără șefi interimari pe vecie. Unde este logica Președintelui? E mai bine ca o funcție să fie exercitată provizoriu de către o persoană sau de un titular, domnule Președinte?
În concluzie, conform logicii profesorului eminent de fizică, dacă o funcție este exercitată de un titular, care a susținut un examen, acea instituție este politizată!
Probabil profesorașul provincial este iubitor al fizicii cuantice, unde nimic nu este ceea ce pare…de exemplu, din perspectiva acestei fizici doamna Kovesi poate fi in acelasi timp si inger si demon si in doua locuri diferite: Și la audierile solicitate de Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Magistratura, dar si la audierile de la Bruxelles. In mintea cotrocenistului binele si răul se disociază, se inversează si se amestecă impredictibil si aiuritor, probabil doar aplicând principiul incertitudinii al lui Heisenberg se poate aproxima localizarea in spatiu-timp a logicii prezidentiale.
Dar daca inlocuim in ecuatie constanta Planck cu constanta Merkel, s-ar putea ca totul să devină inteligibil.
Lucrurile intotdeauna evolueaza deseori in moduri in care ne surprind. Eu nu stiu cit mai este de atasat dl. Nastase de idea UE sau NATO, dar banui ca au intervenit ceva nuante dupa experientele de viata neprevazute. Eu unul de exemplu am fost mai putin un adept al NATO – in general militaria nu s-a prins de mine – dar am fost un mare fan al ideii de Uniune Europeana, desigur, una destul de romantic prezentata in vremurile alea. Astazi nici macar nu mai sunt socat ca multi lideri europeni vor sa impuna Romaniei solutii nedemocratice si contrare ideii de stat de drept. E ca o iubita care te-a inselat, nu neaparat cu un rus , dar care a luat masa cu el fara sa-ti spuna :). Pentru ca, nu-i asa, cam asa apare aceasta Uniune, ca una in care „fondatorii”, unii din ei, isi vad de afacerile lor in afara UE, dar dau lectii la cei mici si cu nevoi.
Intr-un fel e bine, pentru ca sufla tare vintul schimbarii, ale clarificarilor, si de aici intrebari despre cine va face reformele in UE. Aceleasi personaje putin credibile de azi? Dl. Timmermans sau Kirchbaum poate? Sau poate dl. Iohannis va veni cu idei la fel de complexe ca si cele din fizica cuantica?
La fel de important e sa iti pastrezi echilibrul in a face aprecieri, iar dl. Nastase si alti oameni intelepti ne-au aratat permanent ca e bine sa facem aprecieri nuantate si sa nu ne priprim. Iar daca tot facem niste aprecieri in momente cind simtim noi ca ele trebie musai facute, e bine sa lasi loc de intors. Lucrurile nu sunt niciodata cum par, iar atunci cind crezi tu ca ai pus punctul pe i, tocmai atunci punctul a fost sters.
Da, Romania este precum soțul inșelat, cu care ,,iubi” s-a casatorit din interes….pana la limita secatuirii resurselor. Dupa care, trebuie sa fim realisti, o iubita care traieste pe picior mare are nevoie de resurse alternative suficiente pe termen lung. Ce variante are ? Sa faca compromisuri cu unchiul Sam caruia sa-i accepte mofturile, taxa de protectie militara, rachetele generatoare de insecuritate si conditiile comerciale defavorabile Europei, sau sa cumpere gaz ieftin tranzitat printr-o conducta finantata de furnizor ? Nu-mi place doamna Merkel, dar nimeni nu-i poate contesta IQ-ul de fosta agenta de elita Stasi. Iar intre fosti agenti care se cunosc de decenii, evident ca totul merge ca uns, pe drumul critic…
(Z)
ps
Aprecierile domnului Nastase, cel de astazi, nu sunt deloc nuantate, sunt clare, ferme si argumentate, pentru ca deriva din constatarea efectelor evenimentelor istorice integrate in contextul mai larg al cauzalitatii si interconexiunii logice, dincolo de aparentele inselatoare.
Evident ca le imbraca in haina diafana a umorului fin ( uneori/deseori amar), sau a aluziei fasonate, care se pot confunda prin asimilare cu diplomatia nuanțării. Dupa parerea mea, nu asta este realitatea.
diasporean,
Din păcate, lucrurile nu evoluează totdeauna. De multe ori, involuează.
Citiţi şi vă cruciţi, vizionaţi şi vă minunaţi ! Oare ce-ar mai trebui să facă nişte astfel de biete patrupede în frunte cu unii ca Dide , furajate cu nutreţ străin, pentru a fi trimişi unde le e locul ?
https://www.stiridiaspora.ro/protestatarii-arestati-la-ministerul-justitiei-dau-in-judecata-35-de-jandarmi_413828.html
Sfarsitul impunitatii unilateralismului: Urmatorul razboi va lovi SUA: Rusia va desfăşura rachete capabile să lovească “centre de decizie” inamice
Legenda ca pentru orice rau pe care l-ar face, unilateralismul va ramane nepedepsit se apropie de sfarsit. Unilateralismul a profitat mult timp de “impunitatea” pe care i-ar fi oferit-o Oceanele Atlantic si Pacific, intre care Statele Unite se afla geografic. Granita terestra de sud, luata cu asalt de imigranti, ii ofera si mai putina capacitate de „impunitate” decat frontierele maritime.
Urmatorul razboi va putea lovi pentru prima data teritoriul SUA. Statul paralel american, care de dimineata pana seara cloceste planuri privind pe cine si cum sa atace, cu razboi deschis sau in ascuns, pe la spate, pentru a-i lua resursele sau a-l supune unilateralismului, nu va mai fi deasupra legii sau multilateralismului.
Preşedintele rus Vladimir Putin a prevenit Casa Alba, miercuri, că Rusia va desfăşura rachete capabile să lovească “teritorii unde se află centre de decizie”, în cazul în care SUA vor instala noi sisteme de armament în Europa. El a evaluat ca acest eventual nou unilateralism american “va deteriora grav situaţia şi va genera grave ameninţări pentru Rusia”, care nu vor ramane fara raspuns.
Rusia nu va avea initiativa desfasurarii unor astfel de rachete în Europa. Insa daca ele vor fi livrate si amplasate pe continentul european, “Rusia va fi constrânsă să desfăşoare armamente care ar putea fi utilizate nu doar împotriva teritoriilor de unde ar putea apărea o ameninţare directă, ci şi împotriva teritoriilor în care sunt situate centrele de decizie pentru folosirea rachetelor”, a atentionat liderul rus.
“Rusia va reacţiona imediat, de îndată ce ameninţarea împotriva sa va deveni reală, şi-şi va orienta armamentul nu doar asupra ţărilor unde SUA îşi vor instala rachetele, ci şi asupra Statelor Unite ale Americii”, a declarat preventiv Vladimir Putin, într-un discurs rostit în Adunarea Federala (parlamentul bicameral, format din Duma de Stat si Consiliul Federatiei). El a anuntat astfel care va fi reactia rusa la unilateralism. Mai clar nici ca se putea. Este insa greu de crezut ca multilateralismul, care aduna fortele natiunilor unite intr-un singur suvoi navalnic, se va limita doar la unilateralismul privind Europa, cand de fapt unilateralismul este un risc global.
Este pentru prima data cand unilateralismul este pus la punct, spunandu-i-se in cel mai transant mod posibil ca actele sale in dispretul legii si multilateralismului vor avea consecinte, care vor fi legitime, democratice si necesare. Exista si in democratie sentinte, represiune si izolare de drept, indreptate impotriva indivizilor provocatori de rau social. In consecinta, si in relatiile internationale vor trebui sa existe sentinte, represiune si izolare de drept international, care sa pedepseasca multilateral statul unilateralist, provoacator al raului global.
Altfel, noua ordine multipolara, care este si unica autentic liberala, va ramane fara acoperire politica si juridica, la mana speculatorilor internationali si a unilateralismului talhar. Nu va mai fi loc pentru unilateralism in lumea multipolara. In globalizare, te integrezi sau esti izolat si ramai singur. Este dreptul unilateralismului sa ramana singur, dar si dreptul multilateralismului sa-l marginalizeze. Urmatorul razboi de jaf, colonizare si distrugere a statelor si natiunilor, daca va fi, se va incheia pe teritoriul statului unilateralist talhar.
https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/02/20/vladimir-putin-rusia-va-desfasura-rachete-capabile-sa-loveasca-centre-de-decizie-inamice–261525
1.USA planuieste intrarea in Iran de foarte mult timp.
Sistemul de propaganda al SUA ofera scenariul initial publicului sub forma „artelor digitale ” sau filmelor, pentru crearea acceptabilitatii initiale, pentru Iran zarurile au fost aruncate deja de prin 2007, iar Trump va purcede cat de curand la ofensiva directa, asta e opinia mea.
Cine isi inchipuie ca Trump asteapta dupa cai verzi pe pereti se inseala.
Rusia nu isi va asuma atacuri pe persoana fizica, va folosi proxiuri, si nu cred ca are vreo sansa de reusita intr-un atac terestru.
Ucraina este o ilustrare a neputintei rusilor, a faptului facut pe jumatate.
Compenseaza lipsa de forta militara reala(militarii trebuie hraniti, tancurile au nevoie de combustibil si armele de munitie) cu propaganda de tip kgb psyops, pentru a crea o realitate ce nu exista.
2.In ceea ce priveste suspendarea constitutiei, inceputa din octombrie 2018, solutia este SUSPENDAREA, care s-a copt.
E un fruct ce poate fi cules, si alianta are numai de castigat.
Toata lumea analizeaza electoral, ceea ce e gresit.
KWI nu castiga nimic fiind suspendat, Trump nu il va sustine, daca l-ar fi apreciat l-ar fi vizitat deja.Ce face Germania in acest caz nu este de interes, vantul schimbarii o sa bata si acolo.
Conducerea Europei va merge pe directia indicata de Administratia Trump.
Pierderile pe care le genereaza in economie sunt deja prea mari ca aceasta joaca de-a presedintele sa mai fie continuata.
Prin ceea ce face asa numitul presedinte blocheaza Parlamentul si deci si expresia de vointa a poporului, mie imi face impresia ca e un fel de lovitura de stat soft.
Bugetul, legile si Guvernul sunt expresia puterii si legitimitatii Parlamentului, si acceptarea acestui blocaj transforma Romania intr-un stat esuat.
Suspendarea este obligatorie
Inaintea procedurii propriuzise trebuie facuta public o comunicare masiva cu tot ceea ce inseamna nesuspendarea.
Si consecintele sunt deja variate, neplata salarii, neplata decontari, neplata pensii, neplata alocatii ,crestere speculativa curs, indatorare buget de stat sau venirea rusilor pe plan militar, etc.
Etapele ar putea fi
1.Suspendare pentru tradare, a se vedea si considerentele strategice militare, nerespectarea angajamentelor fata de Statele Unite ale Americii, care reprezinta riscul pierderii membritatii NATO si predarea in bratele Rusiei a scutului strategic si a tarii.Sa nu uitam nici de declaratiile belicoase in legatura cu preluarea presedintiei consiliului UE .
2.Mutarea ambasadei din Israel la Ierusalim si nominalizarea unui ambasador
3.Remaniere guvernamentala prin Parlament, schimbarea ministrului de externe si investirea celor lipsa
4.Promulgarea tuturor legilor ramase in aer sau blocate
5.Nominalizari noi pentru tot ce este lasat „in aer” la acest moment, inclusiv pentru Comandamentul Armatei Romane.Putin ameninta si noi stam blocati, a se vedea primul punct.
Cat timp ar ramane pe post un muncitor care nu-si indeplineste atributiile in privat, in mod sigur dupa NEMUNCA in octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie ar fi pus pe liber.De ce ar fi altfel cu un angajat al Statului, fie el si ales.
Daca nu exista majoritate pentru suspendare sau numirea prin Parlament a noilor ministri atunci mergem la alegeri anticipate, sa vedem cati din parlamentarii „tradatori” reintra, intoarcerea la popor fiind in acest caz obligatorie.
Tot ceea ce urmeaza dupa dizolvarea Parlamentului, criza economica sau sociala, in context Brexit si Iran, va fi imputabila politic lui si liberalilor, ei vor plati electoral pretul.
Cu sau fara suspendare nu va mai fi presedinte.
Ca va fi Ciolosh sau altcineva n-are importanta , esenta e ca in Decembrie 2019 vom avea un alt presedinte.
O alta problema este cati bani vor mai fi la buget la sfarsit de an, daca Romania sta blocata jumatate de an.
Nesuspendarea va genera in populatie impresia de Parlament si Guvern slab, iar consecintele vor fi in plan electoral, absenteismul va ajunge probabil la niste cote numai bune pentru eventuale manevre.
Se incearca un fel de imitare a ceea ce a facut Trump in SUA, dar inversat.Numai ca la noi suspendarea se poate face fara probleme.
Daca nu se face nu e problema, mai pleaca vreo cateva milioane de oameni din tara la vara, la stat fara salariu nu va mai lucra nimeni, pentru ca blocarea bugetului asta va genera.
Referitor la PS 1, cu tot respectul, dar dintotdeauna pluralul a fost „completuri” conform DEX.
COMPLÉT, -Ă (1) compleți, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care conține toate elementele necesare; căruia nu-i lipsește niciuna dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. ◊ Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) Care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători (și asesori) care iau parte la soluționarea unui litigiu. 3. S. n. (Ieșit din uz) Compleu. 4. Adv. În întregime, cu desăvârșire. [Var.: compléct, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus.
sursa: DEX ’09 (2009)
Atunci, ar trebui anulate toate legile anterioare care foloseau varianta complete!
Mi se pare logic sa folosim forma la feminin ,,complete”, pentru ca instanta tot feminina este…mai ales cea suprema si asta nu de ieri, de azi… (Z)
Si eu stiam ca ar fi complete. Asta de dinainte xe 1990……
Până curând, in toate textele legislative, pluralul utilizat era „complete”. Existau două posibilităti – fie se adăuga in Dex varianta folosită in justitie, fie se simplificau lucrurile si se generaliza pluralul comun…S-a ales a doua solutie.
„Completuri” a apărut ca urmare şi inspirație a lui „succesuri”. Vorbesc serios.
Pare o explicatie verosimilă…
Inca un caz de multiple forme de plural – de ex subsrantivul corn are nu mai putin de 3 : coarne, cornuri si corni …
Inmsa cu puturosii astia o sa ne trezim ca la micul dejun mancam coarne si vom ascltata Concertul nr. 2 în Re major pentru doua coarne și orchestră de Haydn….. „Succesuri” garantate
Domnule Nastase, ati vazut filmul Dosarul Pelican ? cum -de multe ori- viata bate filmul, s-ar putea crede ca in legea din 2003 – prevederea referitoare la Completurile de Recurs – s-a prevazut sa fie compuse din 9 Magistrati ‘amestecati’ de pe la toate sectiile dintr-un motiv cinic-aritmetic : vedem cati Magistrati ‘batrani’ cu ‘scoala-veche’ ar fi intrat in aceste Completuri . solutii ‘soft’ asa cum sunteti Dvs. … un finutz .
In 2004, judecătorii „pe care ii vedem” erau cu 15 ani mai tineri!
Summit Hanoi: Mize si probabilitati
In mai putin de o saptamana, liderii american si nord-coreean, Donald Trump si Kim Jong Un, vor avea a doua intalnire, in Vietnam, la Hanoi, timp de doua zile, pe 27 si 28 februarie. Remarcabile sunt atat durata extinsa a summitului, cat si locul de desfasurare al acestuia. Prima caracteristica este un indiciu ca cele doua parti asteapta una de la cealalta ca ceva de importanta istorica sa se intample in relatiile dintre ele si in regiune.
In privinta alegerii comune a Vietnamului, preferinta pentru SUA ar putea fi explicata, in pofida simbolisticii sale nefaste pentru americani, prin intentia acestora de a-l include in ceea ce ar putea fi denumita “a doua gradina din spate”, zona Asia-Pacific. Trump s-ar putea sa doreasca reactualizarea doctrinei Monroe (1823), care proclamase America Latina drept “gradina din spate” a SUA. Cu ce sanse, raman de vazut. Zonele de influenta exclusiva, cum vor in mod anacronic SUA, sunt istoric perimate. Ele sunt in contradictie de neimpacat cu noua lume a multilateralismului – expresia innoitoare a liberalismului si globalizarii.
Pentru Coreea de Nord, argumentele ideologice si de vecinatate par sa fi fost hotaratoare, dar nici cele geoeconomice si geopolitice nu trebuie neglijate. Puterea nucleara a Coreei de Nord proiecteaza o umbrela de securitate regionala, iar liberalismul economic va fi o problema nu de daca, ci de cand. Aceste doua chestiuni sunt mai mult decat tentatii ale unui proiect de tara reunificata, sunt chestiuni obiective. Deschiderea va veni probabil cu pasi mici, in Asia de Est si in tot Estul. Cresterea vine din deschidere. Modelul economic al Chinei este extrem de atragator.
Critica vagilor intelegeri de la Singapore pentru neinregistrarea niciunui progres nu este intemeiata in totalitate. Cei doi lideri vin totusi la Hanoi cu doua achizitii, in care timpul scurs de la prima lor intalnire pare sa fi jucat rolul unui bun sfatuitor. Trump, la sugestia serviciilor de informatii americane, nu mai nutreste iluzia “denuclearizarii” totale. Mai realist, presedintele SUA a declarat ca nu se “grabeste” cu denuclearizarea Coreei de Nord, atat timp cat aceasta nu mai efectueaza noi teste nucleare si balistice. Faptul implinit, de putere nucleara nord-coreeana, nu mai poate fi negat de americani.
Noua idee americana este de a ingheta stadiul nuclear actual al nord-coreenilor, ceea ce altfel spus inseamna abandonarea cerintei de denuclearizare si inlocuirea ei cu limitarea nuclearizarii Coreei de Nord. „Limitare” in ce maniera? Prin a interzice Coreei de Nord sa-si dezvolte programul nuclear si balistic prin noi teste deschise, in spatiul national sau in cel al Pacificului de Vest. Testele deschise sunt de altfel singurele acte care pot fi inregistrate cu certitudine prin seismografe sau sateliti. Achizitia cu care vine Kim la Hanoi, la fel de realista, este cea a reciprocitatii, simetriei actiunilor politico-militare ale SUA si Coreei de Nord, in zona peninsulara coreeana si in Pacificul de Vest.
Ar mai trebui adaugat ca, la Hanoi, Trump se va aseza la masa negocierilor cu Kim de pe o pozitie de “groapa de potential” a increderii, dupa suspendarea de catre SUA a Tratatului INF si zanganitul armelor de catre acestea in Orientul Mijlociu (Iran) si America Latina (Venezuela). Kim va negocia de pe pozitia celei mai semnificative concesii unilaterale, oprirea testelor nucleare si balistice si inchiderea poligonului nuclear.
Care vor fi mizele probabile ale summitului de la Hanoi si probabilitatile atingerii acestora? Foarte probabil, SUA vor dori sa obtina o dezostilizare garantata a relatiilor cu Coreea de Nord, al carei varf este non-agresiunea, din perspectiva inlaturarii oricarei amenintari pentru fortele sale din subordinea Comandamentului american pentru Pacific, rebotezat in urma cu aproape un an “Indo-Pacific”. Trump va arunca la inaintare optiunea ridicarii sanctiunilor americane anti-nord-coreene, asa cum a si evocat, miercuri, daca Kim va veni la schimb cu ceva “semnificativ”.
Sanctiunile sunt insa o chestiune unilaterala americana, care pot fi lesne surclasate prin multilateralism. Din acest punct de vedere, ridicarea sau nu a sanctiunilor, care fac obiectul unei relatii bilaterale, nu pare sa joace un rol hotarator. Coreea de Nord se poate deschide oricat pofteste spre Asia Orientala si spre tot Orientul, contrabalansand sanctiunile, desi termenul contrabalansare nu e cel mai potrivit, SUA fiind doar o parte determinata a relatiilor internationale.
Altul trebuie sa fie obiectivul lui Kim, ca prioritate determinanta a tuturor prioritatilor. Acest obiectiv strategic primordial se numeste, fara indoiala, retragerea trupelor SUA din Coreea de Sud. SUA si-au retras armamentul nuclear, dar el poate fi oricand readus, ori forta sa ii fie proiectata de la distanta, ceea ce va fi o permanenta amenintare pentru Coreea de Nord.
Cuvantul magic al summiturilor este pacea, incheierea acordului de pace Coreea de Nord-Coreea de Sud-Statele Unite. Acordul de pace va anula stationarea trupelor americane in regiunea peninsulei coreene. El va inlatura simultan amenintarile reciproce si va stipula angajamentul defensiv si de non-agresiune al nord-coreenilor. Se vor obtine astfel simetrii pentru toate cele trei parti. Toata lumea va fi multumita.
Probabilitatea atingerii acestor mize este foarte mare. Costul exorbitant al intretinerii trupelor americane din peninsula coreeana este ca o aruncare de bani si alte resurse intr-o gaura neagra. Administratia americana nu a ascuns adevarul dificultatilor reprezentate de aceste cheltuieli militare. O dovada in acest sens este si faptul ca acordul cu sud-coreenii privind stationarea trupelor americane e din ce in ce mai dificil, atat ca durata, cat si ca procent cu care sa contribuie sud-coreeni la cheltuielile comune de intretinere a stationarii. De acum inainte acordul e pe un an, spre deosebire de cele anterioare pe cinci ani, iar procentul de cheltuieli sud-coreene e in scadere.
https://facem.declic.ro/campaigns/cerem-comisiei-europene-sesizarea-curtii-de-justitie?utm_campaign=tmQSGfdTIs&utm_medium=facebook&utm_source=share
Plânsoare la comisia sciatică nebețivă, nediscriminatoare, far călăuzitor, care, deşi ne avertizează că stăm pe marginea prăpastiei, ne îndeamnă să facem un pas înainte!
Încă ceva: trăiască eurovisionul când oi spune şi m-oi uita eu la el! Am auzit că votul public a fost trântit de către doi băieți cu tracțiunea pe spate. Dacă mai vrea cineva o anal-ogie despre iluzia votului şi a democrației.
Iertați-mi ieşirea, dar citiți petiția haştag, vedeți ce fel de sanctiuni solicită pentru statul român şi o să vă simțiți toți ca nişte birjari.
N-am mai auzit/citit exprimarea:„ băieți cu tracțiunea pe spate”. Umor robust!
Totusi am o intrebare.Cum de ati dat dreptul prin legea consiliului concurentei ,care sa poata amenda cu procente din cifra de afaceri,de pina la 10%?
As vrea daca se poate in viitorul apropiat sa ne explicate care a fost discernamantul ,pentru ca este o lege extrem de periculoasa pentru economia tarii,mai ales daca functionarii respectivei institutii pot devein pionii altor tari.
Uriașul transfer de proprietate de la statul român la Biserica Evanghelică din Sibiu, prin influența primarului Iohannis și cu complicitatea unor instituții ale statului, s-a făcut în baza unui raționament juridic fals, în contradicție cu realitatea documentelor oficiale, născute din istoria celui de-al doilea război mondial. Muzeul Brukenthal face parte din seria clădirilor de patrimoniu cedate Bisericii Evanghelice, în urma unor trocuri politice căzute în uitarea oamenilor și a legii.
Confuzie cu premeditare
Retrocederea Muzeului Brukenthal din Sibiu către Biserica Evanghelică reprezintă chintesența eșecului înregistrat de procesul de reconstituire a dreptului de proprietate. Este un exemplu evident de abuz de drept, de transformare a principiului ”restitutio in integrum” într-o modalitate de înstrăinare a patrimoniului național. Totul s-a întâmplat în urma unor negocieri politice mărunte și prin trădarea unor funcționari ai statului român. În centrul acestei afaceri controversate s-a aflat Klaus Iohannis, care, pe vremea când era primar al Sibiului, a negociat, la cel mai înalt nivel, retrocedarea către Biserica Evanghelică a imobilelor de patrimoniu din oraș. Asta, la limita și chiar în afara legilor românești. Nu s-a ținut cont de situația juridică a acelor proprietăți, derivată din vremurile tulburi ale celui de-al doilea război mondial, când toate bunurile comunității săsești au fost cedate, benevol, Grupului Etnic German și apoi confiscate de statul român, potrivit legilor internaționale, pentru colaboraționism cu regimul nazist.
Nimeni nu pune în discuție dreptul comunității săsești de a-și primi bunurile înapoi, în cadrul procesului de reconstituire a dreptului de proprietate. Aici vorbim însă de dreptul legii, de cadrul legal și de respectarea actelor normative ale țării.
Muzeul Brukenthal nu a fost nicidecum un imobil confiscat de comuniști pentru a se încadra în prevederile legilor de reconstituire a dreptului de proprietate. În același timp, modul în care s-a perfectat înțelegerea politică ce a dus la această retrocedare dubioasă poate constitui o dovadă a căpușării statului român. Imobilul Brukenthal ajungea, în 2005, în proprietatea Bisericii Evanghelice, dar cheltuielile cu întreținerea muzeului (personal, manifestări, evenimente, investiții de restaurare și întreținere) erau suportate, în continuare, de Guvern, prin Ministerul Culturii, în timp ce toate veniturile rezultate din activitatea muzeală intrau în buzunarele Bisericii Evanghelice. În această ecuație politică a înstrăinării Muzeului Brukenthal au intrat și Traian Băsescu, pe atunci președinte al României, și Călin Popescu Tăriceanu, premier al țării (2005-2009).https://www.catavencii.ro/casa-cu-casa-povestea-imperiului-imobiliar-patronat-de-iohannis-episodul-4-luarea-brukenthalului/#comment-127379
De ce se tem SUA de Huawei: Americanii nu ii vor mai putea spiona pe adversari, dar nici controla pe aliati
Trump l-a corectat pe Pompeo, dar a fost prea tarziu. Impetuosul intimidator apucase sa dezvaluie de ce SUA se tem de tehnologia gigantului chinez Huawei si incerca in toate felurile sa o blocheze si sa ii faca competitie neloiala. Secretarul de stat american a spus lucruri pe care daca le-ai fi auzit de la altii nu le-ai fi crezut.
Referindu-se la tehnologia Huawei, Pompeo a declarat joi pentru Fox Business TV urmatoarele: “Dacă o ţară adoptă asta (tehnologia Huawei) şi o foloseşte în sistemele sale de informaţii esenţiale, atunci nu vom putea să împărtăşim informaţii cu ele, nu vom putea să lucrăm împreună cu ele”. Pana aici, nu intelegi mare lucru.
Dar mai departe te lumineaza tot Pompeo, care vine cu o compromitatoare decriptare: “În unele cazuri, există riscul să nici nu putem să co-amplasăm resurse americane, o ambasadă americană sau un avanpost militar american.” El a mai adaugat că va împărtăşi detaliile legate de acest “risc real” cu aliaţii SUA.
Ce deducem prin analiza informationala si de securitate din spusele lui Pompeo? Ca tehnologia comunicationala chineza Huawei este intr-adevar performanta si fara rival de profil din partea americana. Ca ea poate spiona, dar nu poate fi spionata. Aceste posibilitati ale Chinei sunt de temut de catre SUA. Dar mai este o chichita, pe care Pompeo ne-o dezvaluie pe gratis si daca cineva i-ar fi cerut-o nu ar fi divulgate-o nici in ruptul capului. Aliatii care incorporeaza tehnologia Huawei in sistemele lor de informatii, nu vor mai putea fi spionati si, astfel, controlati de catre SUA. Asta spre deosebire de tehnologia comunicationala americana, aflata in sistemele aliatilor, care nu are bariere pentru serviciile de informatii ale SUA. Nu si invers.
Sesizand inabilitatile lui Pompeo, care, in subsidiar spus, diplomatic ar putea sa fie cel mai putin dotat ministru de externe si sa nu mai faca multi purici la Departamentul de Stat, Trump a aruncat peste spusele ministrului sau un voal orwellian de dublu gandit sau dublu limbaj. El a lăudat pe Twitter tehnologia mobila 5G şi a încurajat firmele americane spre performanţe. Totodata, a spus că nu îşi doreşte să îi blocheze pe rivalii chinezi. Nu sunt in stilul lui Donald Trump astfel de menajari ale adversarilor, dar Pompeo a adus in ecuatie si aliatii. Spusele lui Pompeo si deductiile pe baza acestora s-ar putea sa scintileze mintile multora. Autobresele sunt ca autogolurile.
https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/02/21/pompeo-sua-nu-vor-impartasi-informatii-cu-tarile-care-folosesc-tehnologia-huawei–262523
Incredibil, si la astia care erau acolo in piata cu steaguri cu frunze si spanzurati, in 2016 ?😀
Articol soc
Epress.co.uk , Februarie 21, 2019
„Justin Trudeau crisis: Canada PM’s popularity plunges after scandal, Conservatives ahead”
„Canadians are due to go to polls in October, but Mr Trudeau is battling to mantain his popularity after becoming embrolled in claims his aides pressured former justice minister Jody Wilson-Raybould to ensure construction firm SNC-Lavalin avoided corruption investigation.The 47 -year old insists there was no wrong doing but 41% percent of Canadians disagreed with Mr Trudeau in Leger poll for news agency The Canadian Press”
Cuvinte cheie „pressured”, „avoided corruption investigation”
Deci care vasazica este coruptie si in Canada?
In guvern?
Si se asteapta pana in Octombrie?😀
Parca si Trudeau era un adept al rezistentei anti-Trump.
Ați citit sau ați văzut „Donul liniștit”?
Este despre cazaci. Atașez doar un mic fragment din wiki, doar pentru a reaminti cine sunt cazacii de pe Don, în mod special.
„Au devenit faimoși cazacii (în limba rusă: каза́ки, kazaki) de pe Don, Terek și din regiunile Uralului, ca și din Siberia, pe care acești aventurieri și oameni liberi au colonizat-o în secolul al XVII-lea. Numărul cazacilor a crescut continuu, în special în perioada medievală târzie, lor alăturându-se numeroși iobagi ruși (dar nu numai), care fugiseră de pe moșiile stăpânilor lor. Până în cele din urmă, cazacii au devenit apărători ai granițelor etnice și de stat. Cazacii au fost înrolați în armata regulată rusă din secolul al XVIII-lea până la începutul celui de-al XIX-lea. În timpul războiului civil din Rusia, ei au luptat în ambele tabere, deși trebuie spus că armata cazacilor de pe Don a fost principala forță care s-a împotrivit bolșevicilor. Ca urmare a victoriei celor din urmă, în vremurile sovietice, cultura cazacilor a fost subiectul persecuțiilor comuniștilor, iar populația căzăcească a trebuit să supraviețuiască mai multor valuri de foamete. În preajma celui de-al doilea război mondial, regimentele căzăcești au fost reînființate. În momentul de față, în Rusia, cazacii sunt priviți ori ca urmași etnici ai vechilor cazaci, ori ca urmași ai vechilor soldați de frontieră. Ultima categorie este evidențiată în mod separat în armata rusă, din rândurile acesteia făcând parte aproximativ 150.000 de cazaci. Aproape un milion de descendenți ai cazacilor se mândresc azi cu originea lor, tradițiile căzăcești trăind o perioadă de puternică revigorare, în mod special in sudul Rusiei.”
Romanța căzăcească pe care am ales-o este veche, dintre cele două războaie. Protagoniștii poveștii sunt poruchikul (un fel de locotenet al gărzilor albe, cei care s-au opus bolșevicilor) Golițîn și cornetul (aghiotantul) său Obolonskii. Ei sunt soldați cplare, așa cum erau cazacii toți și încercau să-și apere satele și modul de viață în fața noii orânduiri.
Vă postez mai întâi traducerea versurilor, pe care am făcut-o cam în viteză – mă mir că-mi amintesc și arhaismele, doar pe trei le-am căutat în dicționar. Variante și interpreți sunt mulți. De-a lungul timpului a fost interpretată de mulți cântăreți ruși, nu știu cum se spune în termeni muzicali… în spirite diferite. Între războaie interpretarea era tragică, resemnată, dureroasă. Pe timpul sovieticilor a suferit oareșcare modificări și amputări și avea spiritul unei romanțe populare. Dar cazacii o cântau ca pe un imn, oricum. Am găsit o interpretare de după desființarea URSS, are nuanțe pronunțate de revoltă, naționalism, patriotism înflăcărat și, în mod special, mi se pare o interpretare mobilizatoare pentru noua generație de ruși. Este ca o goarnă de trezire. Pe aia v-o dau.
Citiți versurile în timp ce ascultați! Lincul este la sfârşit.
Sunt patru zile
De când ard cătunele,
E jar pământul Donului
Sub tălpile noastre!
Nu cădeți cu duhul, poruchik Golițîn!
Cornet Obolenskii, turnați în pahare!
Clipesc fețe cunoscute ca stelele,
Țigăncile intră în cârciumă…
Poruchik Golițîn, dați cupele-n coace!
Cornet Obolenskii – turnați vin!
Pe-alături zboară caii,
Pe marginea râpei
Și nu înțelegem
Cu ce am greșit!
-De ce ești trist,
Tinere cornet?
-În casele noastre
Stau komisarii,
Pe fetițele noastre
Le „conduc” în cabinet!
Nu vă pierdeți cu firea,
Poruchik Golițîn!
Cornet Obolenskii,
Pune șaua pe cal!
…………………….
Pe Donul învolburat
Pornim cu escadronul,
În luptă ne Însuflețește
Patria Rusie!
Împarte muniția, Poruchik Golițîn!
Cornet Obolonskii,
Medaliile- pe piept!
Soarele Rusiei,
Mare ești Soare,
Corabia Imperator
A încremenit ca o săgeată…
Poruchik Golițîn,
Da’ poate ne-ntoarcem?
Porucic Golițîn, ce să facem
Pe pământ străin?
(Există o continuare care a fost cenzurată, dar eu am găsit-o)
…………….
Ne-am întors! Adio,
Poruchik Golițîn!
Nu ne mai vrea țara…
Cornet Obolonskii
Azi își ia glontele
Iar mâine pe mine
Mă duc în GULAG.
Am trecut Țara
Spre Magadan,
Suflete sute de mii
Au prigonit
Cățelele roșii!
Plâng mestecenii
Din întreaga Siberie…
Cei ce-au iubit Rusia
Acolo-au căzut!
Soare rusesc, Mare Soare,
Am înțeles
Ce necaz ne-a lovit!
Ne-am îndoit
de Tine, Hristoase!
Doamne, ne iartă!
Rusie, e vina ta!
https://m.youtube.com/watch?v=HWKdZa2RVrE
Foarte interesant!
Ana,
Excelent! (Cornetul era stegar la cavalerie).
„Principiul” în virtutea căruia se făceau aceste modificări și „reforme” demente era: noi știm că cei acuzați sunt vinovați și trebuie să facem totul pentru ca ei să fie condamnați. Care erau „probele” indirecte? Media, percepția populației, convingerile lui Băsescu și ale sleahtei lui…
Asta a fost „Justiția” din 2005 până, să sperăm, acum, când buboiul a explodat în văzul întregii lumi.
1.Ca sa citez un ziarist celebru, ce vorbea ingrijorat despre lipsa de continuitate a evenimentelor de dupa 10 August, „ceva nu e in regula”.
S-ar parea ca in Rep.Moldova vor urma alegeri, iar doritorii de UE , Acum DaPas sau cum le-o zice reclama otravirea cu Hidrargirum.
Nu stim cum s-a produs si unde, insa, testarile „antidoping” s-ar fi facut in vest undeva.
Trecand afirmatiile prin prisma scandalului englez cu parfum rusesc de kazacioc, ceva nu se leaga.
Paradoxul este ca nu mai sunt de vina rusii, ci partidul de la guvernare din Carpia, care si asta cica/parca e pro UE.
Rusii nu mai sunt un pericol iminent pentru Rep Modova ci Hidrargirumul.O fi de vina filiatia filogermanica a pro UE-istilor.
2.Presedintia a acceptat in sfarsit necesitatea unui guvern complet, dupa multe luni.
Mai sunt de atins doar cateva milestones pentru o normalizare.
Probabil ca bugetul asa cum e ar putea fi si asta acceptat, nu de alta dar mai e doar o luna pana la Brexit.
Hai ca se poate.
Hai si cu bugetul, mai raman de rezolvat doar problemele pe politica externa, dar de alea se ocupa Pence pana la urma.
Cetatzean
Tot ce face Trump este bravada pentru a ascunde imensa rezistenta interna cu care se confrunta, pe dosare importante, in primul rand cel legat de stoparea migratiei ilegale.
Evident ca atacarea Iranului se va produce, unilateral, doar in filmele SF de care vorbiti, iar Germania deja a punctat in dosarul Nord Stream2, desi…Romania tocmai isi asumase initiativa elaborarii directivei gazului, cea care ar fi permis UE sa restrictioneze pana la blocare orice contract incomod.
Practic Romania joaca dpdv strategic pe cartea gresita a Vrajitorului din Oz. S-a dovedit ca ,,vrajitorul” nu era altceva decat un prestidigitator. Mai pe romaneste, jucator de alba neagra la nivel global.
Romania nu va fi sustinuta de SUA in demersul de a schimba radical orientarea statului de drept construit de Traian Basescu, iar Europa durilor nici atat. Ca de obicei vom sfarsi in boscheti:
Și f….i și cu banii luati.
PS
Cum ar putea Trump sa actioneze unilateral si aventurist in Orient fara acordul prietenului sau Vladimir Putin, cel care l-a ajutat decisiv sa ajunga la White House ? (Z)
Mai ales ca are in coasta o problema si mai delicata, cea a Venezuelei, unde se bate cu rivalul sau de fațadă in ajutoare umanitare…evident cai troieni ,,otraviti” bagati la inaintare de cele doua mari puteri nucleare. Ar trebui sa ne intre in cap că oamenii, ca indivizi, nu contează pe scena de sah globala. Ma rog, ca sa fiu conciliant, sunt acceptati, partial, ca pioni. Unul ar fi Gaido, in Venezuela. Altul, Porosenko in Ucraina (dar se pare dispensabil, fiind prea corupt). In Romania pionul principal ramane Iohannis, care tocmai a cerut o prezenta sporita a NATO la Marea Neagra.
Cu Iranul e greu, foarte greu….costurile (pentru agresor) si consecintele (pentru restul lumii) ar fi inimaginabile.
PPS
In Ucraina rusii au facut atat cat trebuie si cat aveau nevoie, fara sa incalce grosolan tratatele internationale. Ca si in Kosovo, s-a organizat un Referendum in Crimeea (donata anterior Ucrainei de catre Moscova, in epoca USSR), si s-a creat astfel un avanpost militar puternic la Marea Neagra. Scop propus, scop atins. Din viteza de reactie a rusilor trag concluzia ca serviciile lor secrete au anticipat cu mult timp inainte scenariul maidanez de la Kiev.
@ZeV
Pai solutia e simpla, oamenii politici romani sa joace mai mult golf, cu cine trebuie, Daca stam acasa si ne injuram intre noi prea multe n-o sa obtinem, in speranta ca urmarim binele comun si nu pe cel personal.
„Prestidigitatorul” face exact ce trebuie, conform traditiei, dar insotit de propaganda triumfalista americana.
Scopurile Administratiei Trump, cum le vad eu si le-am mai spus sunt: refacerea echilibrului comercial (si China e principalul profitor cu electronice si produse metalifere) , diminuarea deficitului , eliminarea muncii la negru/scaderea somajului in randurile americanilor get-beget(Detroit?), scaderea infractionalitatii generata de migranti (orasele sanctuar) toate astea sunt necesare unui stat civilizat, fara traficanti, droguri si sclavie.Partidul Republican are o viziune conservatoare si nu liberala.De asemenea in SUA nu exista TVA, din ce stiu, thus taxele impuse importurilor.
Si le face asa cum le face si va si reusi sa le impuna, pentru ca americanul simte ca sunt bune pentru el.
Omul pune pe primul plan USA, poate asa trebuie sa facem si noi, cu metode mai soft, dar trebuie facut.
Nu cred ca Iranul va fi atacat direct de SUA, vom vedea cum va fi la momentul oportun.Plimbarile cu barci ale armatei iraniene in golful Oman nu-s intamplatoare insa.Imi amintesc de Sadam, omul lor pana la urma, odata setat ca tinta a fost doborat.
Si prefer un Iran nefundamentalist, care vrea sa faca doar comert/afaceri si nu rachete balistice, pentru dominatie in zona.
Eu cred ca nu trebuie uitate cruciadele si nici califatele, pentru ca istoria are tendinta sa se repete, deci sa privim detasat.
Ce forta militara au Egiptul, Turcia, Iranul si Arabia Saudita la un loc ?😀
Eu consider ca cea mai eficienta Administratie Prezidentiala si cel mai eficient Guvern au activat in Romania intre 2000-2004.
Probabil si partidele au functionat la acel moment in folosul strict al Romaniei.
Spun asta pentru ca rezultatele au fost palpabile: aderarea la NATO , aderarea la UE, atingerea unei inflatii cu o singura cifra si taierea a patru zerouri de pe bancnote.
Domnule Prim-Ministru Adrian Nastase, ce bugete a avut Administratia Prezidentiala in perioada 2000-2004, cand a fost dealtfel si cea mai eficienta?
Ce bani si cum erau alocati partidelor politice in perioada 2000-2004?
Multumesc anticipat pentru raspunsuri.
Bune intrebări… Voi incerca să găsesc răspunsurile.
Cetatzean,
Eu cred că între alte motive a existat și acela că președintele și majoritatea erau de aceeași culoare politică.
E corect si asta, dar si excursiile pur turistice cred ca erau ceva mai putine (domnul Iliescu nici nu cred ca era un fan 😀) si aparatul, cred, era ceva mai suplu, mai profesionist si mai eficient.
Niste grafice ar face lumina.
Probabil acea perioada ar putea fi un reper pe baza caruia sa se faca defalcarea, cu ajustarea salarizarii pentru vremurile noastre.
Trebuie evitat, si ar fi si pacat sa se ofere posibilitatea sa se faca, o posibila campanie electorala in acest an, pe banii din buget, pentru o persoana fizica.E bine fara plimbari excursioniste din buget, daca nu sunt necesare, deplasari care pot fi utilizate ulterior pentru bai de multime electorale ( a se vedea vizita in Italia), ca sa fiu mai exact, daca bugetul e mic de ce sa-l risipim.Si trebuie luat si de la partide, sa nu se supere nimeni.
Alocatiile pentru copii merita acest mic sacrificiu dinspre cel mai important om in stat.
Dezbatere la Fundaţia Europeană Titulescu – «Între unitate şi contradicţie : cele două Europe»
Dezbaterea – aşa cum era de aşteptat de la un asemenea subiect – a fost deosebit de incitantă. Desigur însă că un asemenea subiect nu poate fi epuizat într-o singură dezbatere. Astfel încât, pe marginea expunerilor generoase ale celor doi panelişti, s-ar mai putea adăuga câteva considerente.
Conceptul celor două Europe a apărut ca urmare a unei realităţi istorice, existenţa unei Europe vestice mai dezvoltată datorită unor condiţii istorice mai favorabile, şi a unei Europe centrale şi de est care a cunoscut o evoluţie economică şi socio-politică mai lentă. Deosebirile dintre aceste două zone s-au accentuat şi mai mult în perioada Războiului Rece când, în urma înglobării părţii central şi est-europene în sfera de dominaţie sovietică, s-au constituit două blocuri politice opuse, inclusiv pe plan militar, unul aparţinând Pactului Nord-Atlantic, celălalt Pactului de la Varşovia, ceea ce a consfinţit divizarea Europei în două.
Şi apariţia Comunităţii Economice Europene, predecesoarea Uniunii Europene, a adâncit această împărţire a Europei deoarece, deşi se definea drept o piaţă comună europeană, ea unea doar ţările vest-europene, plus Italia. Dar chiar şi în interiorul acestei pieţe comune, în ciuda proclamării egalităţii tuturor statelor componente, ţările cele mai puternice dominau, respectiv axa germano-franceză, o preeminenţă ce a continuat şi după instituirea UE.
Lucrurile nu s-au schimbat nici după dezmembrarea URSS şi încetarea influenţei exercitată de aceasta în zona central şi est europeană. Ţările ieşite de sub dominaţia sovietică s-au integrat în NATO şi UE, numai că deosebirile în ceea ce priveşte poziţiile politice şi dezvoltarea socio-economică au continuat să existe între cele două părţi ale Europei. Iar unul dintre exemplele cele mai concludente ale unor asemenea diferenţe este faptul că noile state membre ale Uniunii au dezvoltat – datorită situaţiei istorice pe care tocmai o depăşiseră – relaţii mult mai apropiate cu SUA decât cele din vest. Experienţa lor cu Imperiul Ţarist şi apoi succesoarea sa URSS i-a determinat să caute protecţie politică şi militară din partea supra-puterii mondiale a momentului.
Există aşadar un real clivaj în cadrul UE între aşa-zisele vechea şi noua Europă, respectiv Occidentul şi Centrul-Est. Iar evoluţia actuală, în care ţările dominante din UE – Germania şi Franţa – încearcă să-şi instituţionalizeze poziţia de lideri, de elemente conducătoare ale Uniunii, nu face altceva decât să permanentizeze distincţia dintre vechea şi noua Europă.
O nouă Europă care este inevitabil marginalizată. Însă şi în cadrul vechii Europe se manifestă o ierarhizare, ţările nordice (Olanda, etc) orbitând în jurul polului de putere germano-francez, în timp ce ţările sudice, mediteraneene, tind să cadă într-un con de umbră incert. Acest sistem de subordonare – un nucleu central cu sateliţii săi, o zonă intermediară şi una periferică – este exprimat de teoriile Europei cu două sau mai multe viteze, respectiv cercuri concentrice. Doar că asemenea teorii, care au pretenţia să fie originale, îngheaţă de fapt situaţia trecutului istoric, absolutizând nişte date şi premize pretins imuabile.
Mai mult chiar, toate aceste teorii susţin – explicit sau implicit – ideea unei centralizări supra-statale, slăbind astfel coeziunea Europei prin îndepărtarea unor categorii din ce în ce mai mari de cetăţeni europeni de polii decizionali. Această tendinţă este cea care a determinat ieşirea Marii Britanii din Uniune. Brexit-ul se datorează unor frustrări provenite din evoluţia spre o centralizare excesivă care impunea Marii Britanii o serie de decizii luate în afara sa.
În acest moment, singura soluţie capabilă de a amortiza criza pluridimensională cu care se confruntă Uniunea Europeană şi a o transforma eventual într-o criză de creştere pare a fi tocmai respectarea particularităţilor statelor naţionale, o realitate ce nu poate fi ocultată, nici ştearsă cu buretele prin decizii de tip administativ. Trăsăturile caracteristice ale fiecărui stat european în parte s-au dezvoltat în urma unei evoluţii multi-seculare. Ele constituie o tradiţie istorică. Formaţiunile statale – regate sau simple voievodate – au apărut pe tot cuprinsul Europei încă din Evul Mediu, cu mult înainte de a se pune problema statalităţii Statelor Unite ! Din acest motiv, orice încercare de federalizare a Europei sub conducerea unui tandem germano-francez reprezintă – cel puţin în prezent şi în viitorul apropiat – idei utopice, chiar potenţial periculoase pentru existenţa UE.