EVENIMENT: Lansarea Atlasului cu hărtile Transilvaniei, la Bucuresti

Institutul Cultural Român, împreună cu Fundația Europeană Titulescu, organizează marți, 11 decembrie 2018, de la ora 16.00, la Casa Titulescu (Șos. Kiseleff, nr.47), lansarea volumului cartografic „Historia Transylvaniae. Transilvania în cinci secole de cartografie“.

În cadrul evenimentului vor lua cuvântul autorii volumului: prof. univ. dr. Adrian Năstase, președintele Fundației Europene Titulescu, E.S. Mihai Gribincea, ambasadorul Republicii Moldova în România. Alături de autori, la acestă prezentare vor participa și acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române și Mirel Talos, vicepreședinte al Institutului Cultural Român.

Volumul „Historia Transylvaniae“, publicat de Editura Institutului Cultural Român, a fost realizat în două versiuni: română şi engleză. Prezentul atlas valorifică un număr de 124 de hărți, într-o concepție vizuală de excepție, piese rare aflate în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române, Muzeului Național de Istorie a României, Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi, unul dintre puținele muzee cu specific cartografic din Europa și din lume, precum și în colecţia particulară a prof. univ. dr. Adrian Năstase şi în cea a istoricului Mihai Gribincea.

„Editarea atlasului Historia Transylvaniae face parte din programul Centenar al Institutului Cultural Român, fructificând o serie de hărți accesibile în acest moment. Aceste hărți acoperă cinci secole de cartografie, dar și de istorie a acestei provincii românești, în toate contextele istorice prin care a trecut, până la regăsirea ei firească în matca românească”, afirmă Mirel Taloș, vicepreședinte al Institutului Cultural Român.

,,Lucrarea de față reprezintă un prim volum ce cuprinde hărți ale Transilvaniei. Este un exercițiu dificil, dar necesar. Dificil, pentru că aceste hărți au fost realizate în diferite cancelarii și cu diferite interese, în funcție de statutul politic al Transilvaniei de-a lungul secolelor, sau de către diverși călători, în urma unor constatări adeseori parțiale. Unele s-au pierdut, altele nu sunt accesibile. Hărți ale teritoriilor românești se găsesc în diferite arhive, în capitale europene, dar și în arhivele secrete ale Vaticanului“, subliniază Adrian Năstase, președintele Fundației Europene „Titulescu“.

51 de gânduri despre “EVENIMENT: Lansarea Atlasului cu hărtile Transilvaniei, la Bucuresti

  1. @Cetatzean (Decembrie 6 2018 la 1:59 PM
    Superb exercițiu de logică, când reafirmi că nu mai vrei școliți la Moscova ci la Harvard – felicitări! Mi-a plăcut comparația admosferei din Parlamentul României cu cea din Ucraina – chiar dacă acolo nu există o Cosette Chichirău și nici o Raluca Țurcanu, unicate mondiale.
    Dacă chiar te preocupă problema școliților, să ști că Ioana Petrescu – prima femee Ministru de Finanțe – este absolventă Harvard ( Din păcate dragnea i-a cerut lui Ponta să scoată independenții din Guvern. La fel de stupid a fost înlocuit atunci și Răzvan Niculescu, de la Energie)
    Pe de altă parte este de observat că în actualul Guvern este Ana Birchall (Ana Călin), masterat și doctorat la Yale – dânsa lucrând inițial, la revenirea în țară, pentru Guvernul Năstase!

    Apreciază

    • @serbanfl: ”Pe de altă parte este de observat că în actualul Guvern este Ana Birchall (Ana Călin), masterat și doctorat la Yale – dânsa lucrând inițial, la revenirea în țară, pentru Guvernul Năstase!”
      ===============
      Am remarcat o femeie frumușică, micuță de statură, cu plete negre lungi care se scurgeau de o parte și de alta a unei o fațe pe care plutea un zâmbet prietenos. Îmbrăcată în port național cu o năframă în jurul capului, gândul te ducea imediat la Regina Maria așa cum apare în diverse fotografii de epocă.
      Invitată să ia cuvântul, a fost prezentată: Ana Birchall, vicepremier al României. Am aflat cu această ocazie de permanentele contacte pe care le-a avut și le are cu personalitățile de vârf ale Administrației Americane și Congresului. Desigur am schimbat amabilități, date de contact și am fost invitat pentru întâlniri ulterioare la București.

      Era la recepția de acum vreo 10 zile, oferită de Ambasada României la Washington pentru aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire și, desigur, a Zilei Naționale la care a participat un număr impresionant de invitați din lumea politică, academică, ai Administrației americane și, în mod normal, din comunitatea românească.
      Un personaj care a captat atenția tuturor, români și americani, a fost uriașul de peste 2.30 m, celebrul baschetbalist Ghiță Mureșan.

      Printre vorbitori, am remarcat pe reprezentantul Departamentului de Stat, al Congresului american, al unor universități, a guvernatorului statului Maryland care a prezentat o Diplomă prin care se recunoștea marele act al Unirii României din 1918. De altfel, Ambasada organizase și o expoziție cu astfel de Diplome de recunoaștere a Întregirii României de către statele americane.

      În cele peste trei ore, nici în discuțiile oficiale, nici în cele dintre invitați, nu au existat referiri la partidele politice sau la situația politică din România.
      Oficialitățile americane și române au vorbit și au elogiat mai mult Unirea, decât am văzut prin presa românească sau la ”vârfurile” politicului și administrației române.
      Practic, la aniversarea Centenarului, am simțit mai mult spirit românesc la Washington decât la București.

      Apreciat de 4 persoane

      • „Ana Birchall, vicepremier al României. Am aflat cu această ocazie de permanentele contacte pe care le-a avut și le are cu personalitățile de vârf ale Administrației Americane și Congresului.”
        Ei, nu-i singura care are relaţii… A mai avut şi Corina Creţu .

        Apreciază

  2. @Cetatzean +Petrache.
    Oameni buni nu vă gândiți și la pasul următor? Cine urmează Margaretei?!
    Dacă aveți în verdere o demonstarție de cum trebuia făcută legal renunțarea la monarhie în 1947, cred că-I ultima ocazie posibilă. Succesuri!

    Apreciază

  3. @diasporean.
    Pentru că ți-am corectat informațiile găseși de cuviință să afirmi că te urăsc ca apoi să afirmi că „ Exista biserica, tribunal, unde de obicei vrei sa triumfeze adevarul. Pe acest blog, o sa il dezamagesc pe @serbanfl pen’ca nu eu sunt tortionaru’ ” ?!?
    Exprimarea: „Ma repet, regret suferinta familgliei sale, dar nu pielea mea e de vina”, o rețin ca model de exprimare decentă privitor la calitatea obrazului dumitale.
    Faptul că, în continuarea textului scri: „ Deci, daca tot s-a pronuntat @serbanfl. tin sa il asigur de toata simpatia mea. Cei de la @rezist pot sa aiba mai multe informatii despre ce inseamna jusititia in statul de drep vs. justitia comunista.” , mă determină să-ți răspund cu acelaș nivel de simpatie și să aduc completările necesare.
    Mai diasporene, recunosc că am momente în care ajung să urăsc anumite persoane, dar aceste sunt de nivel alina mungiu sau monica macovei. Pentru băsescu n-am decât dispreț – ne-a vîndut cerând să fie lăsat să se îmbogățească! Să vedem cât de bine s-a blindat pentru viitor.
    Pentru dumneata …. sper să nu uit să mă rog.

    Apreciază

  4. diasporean spune:
    DECEMBRIE 10, 2018 LA 11:51 PM

    Nu te supara, dar nu stai foarte OK la capitolul simt al umorului. Nu ai trecut testul meu. Cum glumeste cineva pe marginea imperialismului american dizolvator de identitate si suveranitate, imediat vezi…rosu inaintea ochilor. (Z)
    PS
    Am un mare respect pentru talentul celor din Red Army. Au cei mai buni dansatori si interpreti vocali , individuali, sau in coruri.
    ..Cred ca nu ar strica sa invatati in avans si voi, cei din Canada, cazaciocul si Kalinka, avand in vedere ca Alaska nu e foarte departe… (Z)

    Apreciat de 2 persoane

  5. @serbanfl
    ”Dacă aveți în vedere o demonstrație de cum trebuia făcută legal renunțarea la monarhie în 1947, cred că-I ultima ocazie posibilă.”
    Nu am studii de drept, dar as putea considera ca renuntarea la monarhie in 1947 nu a fost facuta legal, deci ar putea fi anulata. E treaba specialistilor in drept, a parlamentului samd.

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, domnule – a fost un abuz impus de ocupanții ruși!
      Acum , hai să fim cinstiți:
      1) În primul rând se pune problema perspectivei. Adică – după un rege gângăvit a venit o slabă vorbitoare de limbă română (totuși, la acel moment, singura în afară de Mihai), care, în 1990, nu mai era la vârstă propice procrerii.
      2) Tradițional, în țările românești, succesiunea la tron nu ținea cont decât de faptul că era „os domnesc”, nu exista meritul primului născut și cine era merituos era susținut de boieri. Ști că erau lupte între grupuri de boieri, inclusiv prin cumpărarea sprijinului de la Înalta Poartă. În Transilvania Voievodul era ales de dietă – adică nimic ereditar.
      Adică, zic eu, trebuie să respectăm Familia Regală, dar atît! Nu vred că ce-i în spatele Margaretei are cum să inspire încredere.

      Apreciază

    • De ce? Semnătura de pe actul de abdicare e falsă? nu e a regelui Mihai?
      Pot să vă spun (cu mândrie dintr-un punct de vedere, și cu tristețe din alt punct de vedere) că am văzut actul original. E drept că n-am făcut o expertiză grafologică…
      P.S. Sunt o mare admiratoare a familiei regale și a regelui Mihai. Fără glumă, foarte serios.

      Apreciază

  6. serbanfl spune:
    DECEMBRIE 10, 2018 LA 12:18 PM

    Exista multa ignoranta si partizant in ceea ce priveste scolile rusesti. Ceea ce nu stie colegul nostru Cetatean (dar va afla imediat) este ca…… ,, În anul 2010, Lomonosov a fost plasată de revista Forbes pe locul 6 în topul celor mai bune universități din lume și pe locul 1 în rândul academiilor cu specializări multiple.”
    ……………
    Lomonosov din Rusia primește anual în jur de 40.000 de studenți, dintre care 4000 sunt studenți internaționali. Aria de specialități pe care le oferă universitatea este foarte complexă, cuprinzând: Facultate de Chimie, Istorie, Psihologie, Jurnalism, Economie, Fizică și Matematică. Dacă sunteți interesați să studiați la o universitate de top din Europa, aflați că Lomonosov beneficiază de dotări extraordinareatât în interiorul universității, cât și în campus. Lomonosov are o bibliotecă care cuprinde 9 milioane de cărți, dintre care aproape 2 milioane sunt scrise în limbi internaționale, iar campusul universitar este format din 1000 de clădiri, unde pot fi cazați 12.000 de studenți.
    Asemănător vechiului sistem din România, Lomonosov din Rusia oferă cursuri de licență pe parcursul a patru ani, iar cursurile de masterat se desfășoară pe o perioadă de doi ani. Cât despre limba rusă, nu trebuie să vă faceți probleme. Universitatea oferă cursuri de licență și master în limba engleză, dar vă puteți înscrie și la cursurile lor de limbă rusă.”
    ps
    Sunt bune si scolile occidentale in masura in care se invata carte si nu se face politica noua a egalitatii de gen. Nu demult, un coleg datea salutarul exemplu al unui profesor (de undeva dintr-o tara scandinava) care risca sa-si piarda postul doar pentru ca a facut recurs la stiinta in ceea ce priveste diferentele de natura biologica insurmontabile intre barbat si femeie. Din ,,Procesul maimutelor” am aflat ca Dumnezeu nu are nicio legatura cu aparitia si evolutia fiintei umane. Dar sa fie contrazis chiar si evolutionismul darwinist, relativizandu-se natura diferita a celor doua sexe, e prea mult. Daca ar fi fost asa cum ne spun ideologii neocomunisti ai neoliberalismului progresist actual, omul ar fi ramas cu siguranta…maimuta. Sau…se doreste inversarea procesului ? Pe fesibuc deja experimentul partial a reusit. 😉

    Apreciat de 2 persoane

  7. SUA: Cazul socant al Mariei Butina: “Infiltrarea” si “influenta politica”, de care este acuzata rusoaica de catre autoritatile americane, nu sunt fapte “penale” decat in societatile inchise

    Incapabile de competitie libera si cinstita, SUA isi lovesc adversarii geopolitici cu mijloace care tin de politici abuzive, la limita infractiunilor de drept international. Scopul este de a intimida si de a provoca daune partenerilor internationali, de pe urma carora spera sa obtina avantaje unilaterale, care sa o incremeneasca pe vecie in pozitia de “leadership mondial”, de mult caduca si respinsa de multilateralism. Insa aceasta pretentie este desarta. Precum sportivii care doar temporar pot ocupa pozitia de lider in clasament, nicio tara nu este in mod etern deasupra vremurilor, dinamicilor si competitiilor internationale. La acest adevar se ajunge mult mai grabnic in situatiile in care pozitia de “lider mondial” este data de un imperiu. O speta pe “rol” sunt SUA . Cu o insistenta mai potrivita pentru presantele sale reforme structurale interne, Casa Alba consuma o enorma energie in politici externe si internationale non fair play, prin actiuni josnice de blocare sau tragere in jos a competitorilor. Costul lor este imens, prin debrenduire, decredibilizare, izolare. Cele mai recente exemple reprobabile de acest gen au fost dispunerea de catre SUA a arestarii pretextive in Canada a directorului Huawei, un act “golanesc”, potrivit reactiei chineze, si amestecul instigativ al lui Donald Trump in timpul revoltei “Vestelor galbene” din Franta, imixtiune apreciata de francezi ca “rautacioasa”. La aceasta serie negativa se adauga cazul rusoaicei Maria Butina, acuzată de catre autoritatile americane de “infiltrare” în grupuri politice şi de a “influenţa” politica SUA. Pentru o societate deschisa si interactiva, acuzatiile de “infiltrare” si “influenta” sunt aberante. Libertatea contactelor si schimburilor interindividuale si intergrupale de idei este natura democratiei. Dar/doar xenofobia politica poate face ca orice cetatean strain sa fie acuzat de “infiltrare” si “influentare”. Numai daca zbori sau esti mut nu poti fi acuzat. Preocuparea de a livra americanilor “o singura versiune”, cum clama recent Hillary Clinton, inseamna indoctrinare. Frica politica interna, care pare sa fie un revers al politicii externe a fricii, arata ca exista o problema, ca sunt stari de lucruri care se vor sa ramana ascunse americanilor.

    Apreciat de 2 persoane

  8. Pai cred ca e simplu de reinstalat o monarhie constitutionala.

    Se aduna in parlament alesii tarii , inclusiv cei supranumiti liberali bratieni (care n-au nicio treaba cu subiectul monarhiei) si decid acest lucru.Ar fi de preferat o sala mai mica si cu scaune apropiate.

    Nu vad necesitatea unui referendum pentru aceasta decizie , pentru ca trecerea la republica a fost facuta fara referendum .

    E vorba de vointa politica si oportunitate.

    Oportunitatea e generata de cei 100 de ani impliniti si de calitatea umana a presedintilor din ultima vreme .
    Prin trecerea acum la monarhie nu se pierde nimic , ci doar castigam , atat intern cat si extern .

    Nu exista vreun pericol pentru doctrinele actualelor partide , in UK sau Spania sunt reprezentate toate .

    Un alt element necesar este o constitutie Ready , gata facuta , probabil se poate opera pe constitutia din 1923 .
    Enunturile din noua constitutie trebuie sa fie clare si inteligibile pentru oricine si facute sa asigure guvernare pana si intr-un „worst case scenario”(cum zic americanii).
    Constitutia actuala a Romaniei a fost creata de oameni optimisti 😀 , si s-ar parea ca traim altfel de vremuri.

    Presedintii sunt alesi politic , iar asta le distruge caracteristica de neutralitate pe care constitutia incearca sa le-o impuna , in interactiunea cu celelalte organisme ale statului .Nu pot fi arbitri , avem destule dovezi din 2004 incoace.

    Probabil ca o data corecta de intrare in vigoare pentru noua constitutie ar fi decembrie 2020.

    Regulile succesiunii in Constitutia Spaniei mi se par naturale , sunt descrise in Capitolul 5 , Partea a II-a , Sectiunea 57 , (1).

    Se poate face pasnic , cu vointa politica , pentru Romania.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ar fi suprema umilinta pentru KJ sa fie invins de o femeie:
      1. inca o femeie, dupa premierul Viorica Dancila;
      2. de origine germana;
      3. cu sange albastru, dumnealui fiind sas de-al nostru, corcit mioritic (scuzati expresia, am citat din memoria internetului).
      Poate am fost cam rau, dar se intampla si lucruri mult mai grave:

      Apreciază

    • Nu sunt de acord. Dacă oamenii din țară ar fi tot ăi de atunci care n-au fost întrebați, n-ar trebui întrebați, dar eu și alții ca mine care nu vrem monarhie trebuie să fim întrebați.
      Dacă ar fi existat continuitate ca în Marea Britanie, aș fi fost de acord (și acolo sunt mulți antimonarhici), dar după o pauză atât de mare…
      În concluzie, nu aprob monarhie, deci nu va fi. Am zis.

      Apreciat de 1 persoană

  9. Începutul sfârşitului neo-liberalismului ?

    Cele patru săptămâni de violenţe anarhice din Franţa şi, în mai mică măsură, din Europa, ilustrează criza sistemului neo-liberal bazat pe teoria şi practica statului minimal, iar instituirea pe 10 decembrie a unei stări de urgenţă economică şi socială în Franţa de către preşedintele Macron – reprezentant de frunte al birocraţiei neo-liberale – anunţă în acelaşi timp criza Uniunii Europene, al cărei fundament ideologic este însăşi universalizarea sistemului neo-liberal care minimizează rolul statelor naţionale.

    Violenţele de stradă ce au cuprins Europa se datorează confluenţei şi impactului a două procese : unul trans-naţional (universalizarea neo-liberalismului), celălalt naţional (unificarea situaţiei în lupta politică internă).

    Micşorarea diferenţelor între diferitele categorii sociale – ale căror revendicări sunt exprimate prin partide politice – a făcut ca la nivel statal clasa politică să se transforme într-o clasă birocratică care se luptă doar din dorinţa de a pune mâna pe administraţie. Numai că atunci când diferitele părţi ale corpului social – în special ale clasei de mijloc şi a celor defavorizate – nu se mai recunosc în nici un partid politic, ele sfârşesc prin a răbufni anarhic în manifestări spontane, cum se întâmplă zilele acestea când s-a dovedit în mod clar că neo-liberalismul nu a putut rezolva problemele sociale, ci din contra a provocat o adevărată prăpastie între câştigurile financiare ale păturilor dominante şi ale restului populaţiei, ceea ce generează nemulţumirea maselor.

    Pe de altă parte, oficialii de la Bruxelles – o elită birocratică internaţională cu venituri exorbitante – au tendinţa de a transforma parlamentele naţionale europene în echivalentul unor simple consilii de administraţie ale unor întreprinderi supra-naţionale. Astfel Bruxelles – în loc să păstreze elementele fundamentale ale suveranităţii naţionale – este folosit de această birocraţie elitistă pentru a-şi maximiza constant puterea, având drept rezultat extinderea crizei care s-a manifestat iniţial în Marea Britanie şi la alte ţări europene, unde numărul celor nemulţumiţi de centralizarea excesivă a deciziilor creşte permanent.

    Soluţia ? Revitalizarea partidelor politice – unde un loc important să-l aibă o mişcare de centru-stânga veritabilă care să militeze pentru revendicări sociale – şi respectarea principiului democratic conform căruia un stat naţional trebuie condus de cei aleşi prin vot universal.

    Apreciat de 3 persoane

  10. Poate n-ați citit/auzit
    https://www.activenews.ro/stiri/Dublu-standard-in-PE.-Eurodeputatul-Ioan-Mircea-Pascu-%E2%80%9ECoalitia-parlamentarilor-din-tarile-mari-a-impiedicat-organizarea-dezbaterii-privind-situatia-din-Franta-Ca-asa-e-n-…-tenis-153833

    Asta-mi aduce aminte de un mare adevăr scris de Tudor Octavian:
    „Golani există în toate straturile sociale. Mai mulți în cele de jos, dar mai răi în cele de sus.”

    Apreciat de 1 persoană

  11. Mike Pompeo: Diplomatia exclusivismului nepolimát si a planificarii dusmanilor

    Clasa apparatchik-ilor din care Casa Alba isi promoveaza varfurile executive pare sa fie impregnata in totalitate de stereotipul leadership-ului “mondial” al SUA. De la regimul politic al lui Barack Obama la cel al lui Donald Trump, mai toti secretarii de stat si cei ai apararii, cele doua cele mai importante motoare de propulsie si lansare externa ale administratiilor prezidentiale americane, au incantat si incanteaza expresia de autosugestionare a leadership-ului “mondial” al Statelor Unite. Riguros decodificat, leadershipul “mondial” al SUA inseamna tragerea unei linii rosii intre stapani si sclavi. Adica, intre America si Lume. Mai bine zis, pentru ca si populatia americana este tot sclava, intre regnul talmudic de stapani, care populeaza rotational Casa Alba, si Omenirea care ii este sau se vrea sa ii fie sclava. Revendicarea publica de catre Casa Alba a unui rol exclusivist in relatiile internationale este o defulatie, care arata ca nu accepta egali, aliati sau parteneri, ci numai supusi. O asemenea vanitate nu este deloc inteligenta. Este ca un exercitiu de autosugestie orgasmica, care li se accepta doar ca un placebo unor fiinte slabe sau complexate, pentru a le face placere. Secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, a surprins din nou, printr-o diplomatie a exclusivismului nepolimát si, aproape de necrezut, a planificarii dusmanilor. El a declarat că într-un termen de cinci, zece sau 25 de ani, China va reprezenta pentru SUA cea mai mare ameninţare. Nu am auzit nicio tara ca si-ar planifica dusmanii. Mai ales din partea unui diplomat, a carei misiune este sa destinda si sa pacifice, nu sa tensioneze si sa ostilizeze. Raspunzand intrebarii unui jurnalist, dacă “China este pentru SUA cea mai mare ameninţare, mai mare chiar decât Rusia sau Iran?”, Mike Pompeo a declarat: “Nu cred că în această privinţă există vreo îndoială”. Potrivit lui, “În 5-10-25 de ani, datorită demografiei, bogăţiei şi sistemului său intern, China va fi cea mai mare problemă cu care se vor confrunta SUA pe termen mediu şi lung.” Secretarul de stat american a subliniat că SUA sunt ferm hotărâte să facă în aşa fel încât să-şi păstreze vigilenţa pe toate fronturile. “Pe fiecare din aceste fronturi, SUA trebuie să-şi asigure rolul de lider în lume”, a punctat, fara echivoc, seful diplomatiei americane.

    Apreciat de 1 persoană

  12. Perenitatea neamului: Regenerarea regilor pamânteni

    Nu folosesc intamplator termenii de perenitate si regenerare. Primul nu exista fara al doilea. Aplicata la neamul romanesc, aceasta conexiune este vitala. (FP-1)

    Spectacolul degradant pe care il vedem azi, avand in distributie presedintiile si parlamentele, este o consecinta a relelor intentii ale regizorilor originari ai celor doua institutii. (FP-2)

    Prezidentialismul este prea strans legat de masonismul american, iar parlamentarismul de cromwellismul englez. Ambele sunt patate de sangele razboaielor civile si crimelor de genocid, prin manipulari antiindigene. (FP-3)

    Analizele critice si impartiale ale istoriile romanilor si europenilor arata ca si unii si altii au avut cele mai mari perioade de glorie in timpul regilor pamanteni. (FP-4)

    Murmurul francezilor care a inceput sa se auda, chiar daca inca inabusit, din timpul revoltelor “Vestelor galbene” impotriva alogenilor plutocrati, si incantatia spiritului regelui Filip al IV-lea cel Frumos este extrem de sugestiv. (FP-5)

    Criza institutiei prezidentiale romanesti, dar nu numai, potrivit liniei de analiza evocate, ne indeamna sa aflam o solutie durabila, cautand in trecut. Este foarte clar ca regii pamanteni, incepand de la Decebal, continuand cu Mihai I (Viteazul) si Alexandru Ioan Cuza, au fost patrioti si neatarnatori ai neamului. (FP-6)

    O reintoarcere la institutia regalitatii autohtone ar fi o garantie de autenticitate a reprezentarii si un impuls dat perenitatii neamului daco-roman. (FP-7)

    Desigur, in istoria reinviata a regalitatii, regilor nepamanteni li se va acorda toata cinstirea pentru ce au facut bun. Dar sa nu uitam ca Regele Carol al II-lea ne-a dat pe mana hitleristilor, iar regele Mihai I (Neviteazul), pe cea a sovieticilor. (FP-8)

    Celor care nu fac cu destul discernamant distinctia intre un rege indigen si unul alogen, le-as reaminti proverbul romanesc despre camasa care e mai aproape decat haina. Totodata, le-as recomanda si un film exceptional despre ce inseamna un rege pamantean, pe care l-am vazut, ieri: “Alegerea Regelui”, Norvegia. (FP-9)

    Faptul ca monarhia ne-a fost abolita de catre ocupantii sovietici implica doua aspecte contrare ale legitimitatii. Primul e usor de dedus, “dreptul” fortei. Al doilea ar putea fi invocat de sovietici: “V-am scapat de un rege nepamantean!”. (FP-10)

    O revenire la monarhiile etnice, viitorul probabil al intregii Europe, va insemna revenirea la autoritatea suprema nepartizana politic si netributara partidelor, la un simbol in totalitate autentic al unui popor si la o servire neconditionata si totala a acestuia. Dar si o revenire la respect, protocol, unitate si toate celelalte atribute ale regelui, care il fac sa fie pretuit, ascultat si urmat de catre poporul sau. (FP-11)

    Se va iesi astfel din balciul, cu intentia de contaminare, pe care il ofera presedintii potomaci, care tintesc erodarea autoritatii omologilor din toate tarile, in timp ce ei sunt de facto presedinti-monarhi, ai unei puteri monolite etnic si religios. (FP-12)

    Monarhiile pamantene vor scoate “democratia” si “drepturile omului” din falsitatea unor forme fara fond, cu rol exclusiv de sfori in mainile papusarilor. Democratia originara a fost etnica si monarhica, iar drepturile omului erau sa apartina familiei, poporului si religiei sale, care il faceau stapan in tara sa. (FP-13)

    Drepturile popoarelor, de a fi vesnic stapane pe ele insele, incepand cu deciziile si resursele, care sa faca imposibila preluarea, pe diverse cai, de catre alogeni a controlului asupra pamantului si populatiei (v. pataniile arabilor), ar putea fi garantate prin adaptarea Legii Metecilor, din Grecia antica, prin care strainilor li se interziceau accesul in institutiile de putere si la proprietatile imobiliare (rezonabile ar fi anumite limite, care sa nu permita stapanirea “pachetului de control”). (FP-14)

    Rusia, Turcia si Austria, urmasele celor trei imperii istorice care si-au disputat politic, administrativ si/sau teritorial Romania, dar si vecinii fostelor regate sarb si bulgar, ar putea juca un rol sustinator deosebit in regenerarea institutiei regilor pamanteni a daco-romanilor. Ar putea fi un act simbolic, ca un pas precursor spre regenerarea si modernizarea sistemelor politice traditionale din regiune. (FP-15)

    Regele etnic, ales pe viata, si cu o succesiune desemnata, ne va scuti de unele mascarade electorale occidentale (v. 2016, SUA), manipulate sistemic, electronic si prin fobia ‘imixtiunii”. Alegatorii de fapt isi legitimeze propria “sclavie”, avand in vedere ca votul popular nu este intotdeauna castigator, ci votul “marilor electori”, care condenseaza interesele marelui capital, al minoritatii dominante. (FP-16)

    Primele doua mari puteri economice, SUA si China, se caracterizeaza prin aceeasi centralizare a sistemului politic, dar in forme diferite (si ascunsa, in primul caz). Aceasta caracteristica ne e necesara si noua, dar nu in varianta americana (in criza), sau in cea chineza (am iesit prea de curand si prea urat din comunism). (FP-17)

    Regalitatea pamanteana ne-ar aduce acel cuantor unificator, de convergenta a energiilor, pe care tot il cautam si pe care presedintele partizan politic si ideologic, care pune steagul de partid inaintea celui al tarii, nu ni-l va aduce niciodata. Acesta este blestemul pluralismului dihotomic, anatagonist. Desi, ar trebui ca pluralismul sa fie complementar, care la unii chiar exista. (FP-18)

    Criticile mele din trecut privind monarhia au fost de fapt la adresa monarhiei nepamantene, fara legaturi de pamant cu poporul. Coetnicitatea e pe aceeasi vibratie, specifica locului si neamului. Ea genereaza empatie si solidaritate. (FP-19)

    Daca acum critic institutia prezidentiala, este pentru ca acesteia ii lipseste ce avea regalitatea pamanteana, servirea devotata a neamului si a credintei, non-partizanat partidist, stabilitate, prestanta. (FP-20)

    Proiectul meu de sistem politic ar fi, prin urmare, corp (fond) monarhic indigen cu haina (forma) prezidentiala, daca ramanem la republica, sau haina (forma) monarhica peste presedintie (corp) de republica, daca alegem monarhia. O sinteza selectiva intre conservatorismul regalitatii si modernismul presedintiei. (FP-21)

    Privind institutia parlamentara, i-as schimba denumirea in Senat, pentru intregul corp legiuitor, ca o reverberatie de memorie a institutiei europene antice a Senatului roman. Nici macar americanii nu s-au lepadat de tentatia acestei prestigioase denumiri. Britanicii au facut-o, dar de la ei ar merita sa luam modelul neeligibil al Camerei Lorzilor, careia noi sa-i zicem Camera Institutiilor (Diplomatie, Politica Externa, Relatii Internationale, Academie, Biserica, Armata etc.), cu senatori de drept, iar cealalta diviziune, Camera Reprezentantilor, cu senatori alesi. (FP-22)

    Nu in ultimul rand, o virtute a monarhiei pamantene, decisa printr-un referendum, cred ca ar fi faptul ca ar duce in plan secund, daca nu chiar ar desfiinta problema dezbinarii privind calea de dezvoltare, socialista sau capitalista. (FP-23)

    Apreciază

    • Domnii pământene?! Sincer, nu mă pot abține să nu amintesc de o declarație mai veche a Prințului Charles: „Eu sunt urmașul lui Dracula!” Și n-a mințit prea mult, adică nu-I urmașul chiar al lui Vlad Țepeș ci al lui Vlad Călugărul, dar și Ferdinand a urmat la tron ca nepot al lui Carol I.
      La fel de sincer mărturisesc dorința secretă ca Regina Elisabeta să fie declarată ca având un ADN special ce-o va ține în putere, pe ea și urmașii săi de sânge, până la vârste matusalemice. Asta ar însemna că tronul Angliei nu se va elibera cel puțin încă 100 de ani, luând în calcul și pe Charles, care oricum n-are voie să părăsească locul, pentru că oricând poate apare un accident de echitație/auto/aviatic. Adică, mai clar – mă gândesc că o delegație de de români serioși ar putea fi trimisă în misiune de pețit/sedus/corupt la cuplul princiar William+Kate ! Doamne, ce atu ar avea România cu o regină cel puțin egală în carismă cu Regina Maria! Noi i-am zice Regina Catrinel! (Nu merge Ecaterina pentru că există un cântec lăutăresc cam nașpa)

      Apreciază

  13. Si eu cred ca ai nevoie de consult psihiatric. Tu si restul …

    Si ca sa nu te basici .. ia de aici :
    1) Si cine va fi monarhul ? Cf zisei Constitutii din 23 , cf Satutelor Casei Regale .. monarhul trebuie sa fie se sex masculin …
    A! Nu ma lua ca veti modfica … ca nu tine.
    Sinu mka ;lua nici cu Metford … ca ala e pe pantece nu pe os si deci cade.. plus ca tac-su … nu prea cadreaza.
    Ar mai fi sa cati prin famila Hohenezollern … insa imi este frica ca seful este cam dezinteresat pana la a fi contra ….
    Apoi d und idea asta ca monarhu ar fi neutru? Ba chiar nu stii nimic ?Da nimic?
    Ferdinad era .. liberal . Regina Amria asemenea .
    Carol 2 ra neutru cu conditia sa conduca el ..

    Si la latii …hm .. de o pilda regina Elisabeta are o simpatie ptr laburism .Daca ar fi putit decide .. mme tahtcher nu ar fi ajuns nici ministru …

    Apreciat de 1 persoană

    • Din ce-am citit , la 1918 , un rol foarte important l-a avut Regina Maria , poate chiar critic.Initial , in 1918 Romania era o tara infranta , facuta sclava Germaniei , cum e si acum.Regina Maria nu era nascuta in Romania.

      Daca ne uitam la Marea Britanie vom observa ca linia femeiasca a facut fata cu brio in fruntea statului zeci de ani , ba mai mult decat atat a facut din Marea Britanie un imperiu de temut.

      Constitutia din 1923 este o constitutie care in mare parte suna bine si azi.
      Exista bineinteles articole depasite de vremuri.Trebuie de asemenea adaugate in corpul legii Avocatul Poporului si Curtea Constitutionala , ambele institutii necesitand o implementare mai buna.Cel putin Ombusmanul trebuie sa se implice mai mult social , nu politic.Au fost prezentate abuzuri ale diverselor sisteme , iar la noi dinspre aceasta institutie nu a exista NICI O REACTIE.
      Probabil la noi nu este ceea ce vedem la nordici , tara de origine , ci e doar ceva decorativ.

      Nu cred ca Regina Margareta poate sa faca rau tarii pentru a carei integritate s-au luptat bunicii.Esre exclus asa ceva.

      De asemenea democratia e simpla.Alegeri parlamentare , partidele se numara , vin la consultari la regina , x spune ca are 10 parlamentari , y zice ca are 9 , primul care incearca e cel cu 10.N-are relevanta vreo preferinta , ci doar votul.

      Pe o tabla plina de pioni si nebuni e nevoie de o regina.

      Bine , putem astepta aparitia republicii de vest , republicii de est sau de la Ploiesti , nu e problema.Ele in actualele conditii vor aparea natural.

      Apropo de Marea Britanie , dimineata 48 de parlamentari au depus motiunea si seara deja votul era gata , numai la noi un r… de motiune sta sa fie votata saptamani intregi pentru tot felul de negocieri.

      Mi se pare interesant ca un presedinte PNL nu considera prioritar ca Romania sa redevina monarhie , probabil Bratienii erau republicani.
      Iar PSD ar putea sa aiba aceasta initiativa pentru reconciliere .Le-ar da peste nas unora si ar demonstra maturitate.

      Altfel sa ne uitam la cei patru magnifici din vest.

      Apreciază

  14. Scuze Sefu’

    Radu Humor

    din intamplator am dat peste ceva „interesant”..

    Sunt siderat de atat inconstienta suicidara .. sa vorbesti asa ceva in Europa?!!
    Pai cand eu aud/citesc ca alta etnie vorbeste de „rol conducator” al ei pe pamantul meu simt asa ca .. ca imi creste pe spate par de lup turbat!
    Inconstienti saracii …

    Apreciat de 2 persoane

  15. Nu e exclus ca aceste granitze sa fie redesenate urmare a unor conflicte militare in Europa. Si atunci o sa fie o ocazie pentru „Imperiul binelui” care „genereaza dragoste”, in viziunea unora de aici, sa isi puna comisarii, care o sa le ia si ceasul si sotia fara negocieri.

    Intr-adevar, ar trebui sa ii preocupe pe acesti fani (romani?) ai imperialsmului rus ca UE pare ca nu mai are multa suflare. Constructia complexa si extrem de birocratica a UE a ascuns sub pres probleme structurale – la structura sociala ma refer – care azi cutremura Franta si Belgia. Mai bine aveau o politica comuna pentru refugiati, pentru integrarea lor. Asa, au lasat pe mina guvernelor nationale, care s-au facut cu nu vad problemele grele ale acestei paturi marginalizate, ce s-a asezat ca un strat peste nemultumirea tinerei generatii, in cautare de joburi.

    Clivajele economice mari intre tarile UE au fost si sunt un motor de nemultumire pentru foarte multi cetateni europeni. Si nu e vorba doar de est europeni care sunt atrasi de Germania, si alte tari bogate. Italieni, spanioli, portughezi, irlandezi, au migrat masiv in tarile bogate europene. Germania e multumita cu forta de munca de peste tot, inclusiv refugiati, pentru ca economia lor sa creasca non stop. Si tarile astea cum sa creasca la nivelul Germaniei ca sa nu mai le plece populatia? Problema asta nu o discuta in Parlamentul UE? De ce dureaza atit de mult ca politicile de coeziune sa isi faca efectul? Si cind va fi coeziunea asta completa? Avem si un termen?

    Aud ca si in Romania se creaza (in laboratoare?) niste constructii regionale care sa desparta regiunile de Bucuresti. Sigur ca lumea isi doreste descentralizare, si e bine ca oamenii sa isi ia destinele in mainile lor. Dar guvernul central are idee despre coeziune interna, intre regiunile sarace si cele bogate ale Romaniei? Pentru ca nu va fi deloc greu ca la un moment dat regiunile bogate sa isi doreasca si o independenta sporita, de ce nu chiar teritoriala, fata de restul Romaniei. De ce ar subventiona pe „cei lenesi”? Asa se va pune problema, vezi Catalonia.

    Apreciat de 1 persoană

    • @trexsr: ” Mai bine aveau o politica comuna pentru refugiati, pentru integrarea lor. Asa, au lasat pe mina guvernelor nationale, care s-au facut cu nu vad problemele grele ale acestei paturi marginalizate, ce s-a asezat ca un strat peste nemultumirea tinerei generatii, in cautare de joburi.”
      ===========================
      Politica comună pentru refugiați? Nu există oare o așa zisă politică de solidaritate IMPUSĂ pentru refugiați prin cote, politică care a dus atât la Brexit cât și la fenomene de frustrare prin toată Europa?

      Ce-i rău ca politica refugiaților să fie stabilită pe plan național? Cine cunoaște mai bine decât guvernarea națională care este impactul refugiaților, aceasă ”pătură marginalizată” :-), asupra tinerei generații? Mai ales când gradul de dezvoltare economică, socială, dar mai ales culturală diferă de la națiune la națiune.
      Oare nu ar fi binevenită o autoreglare, deci guvernare, locală la nivel național și renunțarea la acceptarea necondiționată a migrării pe continentul european?

      Practic, așa cum vedem deja în Europa, nivelul de viață general scade, iar instabilitatea socială crește în proporție geometrică, aducând continentul în pragul colapsului și doar presiunea centrului UE reușind să mai mențină cu disperare o unitate superficială.

      Haosul emigraționist este o urmare firească, naturală a procesului globalizării forțate promovat de cercurile liberal-progresiste americane și europene.
      Acest proces a fost ”descătușat” de Administrația Obama împreună cu puterile europene prin sprijinirea ”Primăverii arabe” care a creat ulterior răsturnarea valorilor și echilibrelor, și așa instabile, din lumea arabă.

      Dacă luăm în calcul Africa, de exemplu, avem în față un continent uriaș cu resurse imense dar subdezvoltat deși există forța de muncă din abundență datorită unei populații care crește într-un ritm fără precedent.

      Și atunci, care-i problema? Nu cumva mentalitatea încă tribală care este alterată prin injectarea unor principii ”democratice” ale egalității în drepturi cu alte națiuni dezvoltate dar care mai au și datoria să le ”dea” celor sărace?
      Cum mai pot avea cuvânt egal la ONU țările care-și oprimă proprii cetățeni obligându-i să plece în bejenie, cu țările care sunt obligate să accepte invazii?

      Dacă sunt probleme nerezolvabile acasă pentru refugiați, și adevărul este că sunt atât în Africa cât și în America Centrală, oare, nu s-ar putea ”concesiona” teritoriul național al țărilor emitente de refugiați, țărilor receptoare de refugiați pentru a fi administrate în așa fel încât să se creeze o existență confortabilă cetățenilor, adică medii propice ca în țările în care se caută refugiu?

      Nu, desigur că nu, deoarece asta ar însemna colonialism, va fi replica imediată. Dar oare nu cumva tocmai acesta ar fi un ajutor umanitar până ce națiunile repective se pun pe picioare?

      Cum se spune: ”Dă-i unui om un peşte şi va mânca o zi, învaţă un om să pescuiască şi va mânca o viaţă”.

      Apreciat de 1 persoană

      • @Mircea Popescu, corecta argumentatia dvs. Eu insa m-am gindit la altceva cind am spus ca mai bine aveau o politica comuna pentru refugiati. Exista drept international referitor la refugiati pe care il aplica tarile semnatare: 1951 United Nations Convention Relating to the Status of Refugees si 1967 Protocol Relating to the Status of Refugees.

        Un dialog insa era necesar intre statele membre UE despre pozitia lor referitoare la refugiati si integrarea lor inainte ca Germania sa se pronunte pentru toate celelalte tari. Se evita astfel conflictul deschis intre statele UE pe aceasta problema.

        Chestiunea tine de politicieni si calitatea lor, pentru ca de aia sunt pusi acolo in frunte, sa analizeze si sa previna astfel de schisme, sau cel putin asa cred eu.

        Apreciază

  16. « VESTELE GALBENE » ŞI DECESUL FALSEI DEMOCRAŢII
    / 10 decembrie 2018

    Cea mai tare scenă difuzată de televiziunile franceze ieri, 8 decembrie 2018, mi s-a părut a fi cea cu o adunare de câteva zeci de alsacieni (un fel de transilvăneni ai Franţei) purtând „gilets jaunes” („veste galbene”) semnalizatoare care-şi aruncau într-un foc improvizat, revoluţionar şi purificator cărţile de alegător. Democraţia reprezentativă a votului universal e asimilată cu o escrocherie pur şi simplu. Unii, cei „şmecheri” şi nesimţiţi, care de fapt nu au nici o meserie, nu sunt buni de nimic, sunt întotdeauna votaţi – la stânga, la dreapta, la centru sau la extreme –, ceilalţi doar îi votează ba pe unii, ba pe alţii şi rămân nemâncaţi şi fără motorină în rablele lor spre sfârşitul fiecărei luni. Ei şi copiii lor, care nu au aproape niciodată acces la marile şcoli scumpe, cele care dau carieră şi promit venituri. Copii care nu mai aşteaptă cadouri pentru Crăciunul care vine. Alsacienii cu veste galbene îşi puneau ca dorinţă să nu mai vadă nici un deputat sau ministru de azi la viitoarele alegeri anticipate pe care le forţează mişcarea lor.
    Ce se întâmplă cu Franţa în acest sfârşit de 2018 ? Pentru a patra sâmbătă consecutivă, începând cu 17 noiembrie, străzile Parisului, faimoasa arteră Champs-Élysées şi bulevardele adiacente, place de la Bastille, place de la République, place de la Concorde şi place de la Madeleine, alte oraşe ale Franţei – Bordeaux, Lyon, Marsilia, Toulouse, Lille, Nisa, Caen, Toulon, Avignon, Bastia, Puy-en-Velay etc. – au fost invadate de nişte manifestanţi neobişnuiţi, cei mai mulţi având pe ei veste galbene, bărbaţi şi femei din clasele populare şi din clasa mijlocie, fără vreo apartenenţă politică sau sindicală precisă, care au ieşit să protesteze împotriva creşterii preţurilor la carburanţi. Asta a fost doar în prima sâmbătă. Din a doua sâmbătă, nemulţumirile şi revendicările s-au înmulţit vertiginos, culminând cu „Macron démission !” sau „Macron en prison !”. De o lună a început o revoltă populară nemaivăzută, o revoluţie, o insurecţie care, încet dar sigur, va schimba Franţa, democraţia în Europa şi, poate, ca altădată, chiar lumea. Pentru că manifestaţiile s-au extins la Bruxelles, cu multe arestări, în Belgia deci, în Olanda, în Germania şi sunt salutate din SUA chiar de preşedintele Donald Trump („Love France”) şi de marii editorialişti independenţi, ca Paul Craig Roberts, în articolul său din 4 decembrie 2018, intitulat „The Disintegration of Western Society” („pray the revolt spreads to the US” – “rugaţi-vă ca revolta să se întindă şi în Statele Unite”). Televiziunile americane, cele britanice, ca şi altele din Europa şi din lume au transmis ore şi ore de la Paris şi din Franţa Vestelor galbene.

    De mai multe cicluri electorale, începând de la al doilea mandat al lui Jacques Chirac (2002-2007), preşedinţiile succesive ale lui Nicolas Sarkozy, François Hollande şi acum Emmanuel Macron au fost supuse unor presiuni teribile din partea oligarhilor, a finanţei mondiale, a băncilor şi a multinaţionalelor pentru a reforma o Franţă prezentată ca îngheţată în ale ei prea multe “acquis sociaux” (drepturi sociale cucerite deja). “Reforma” de care s-a tot vorbit însemna şi înseamnă încă, într-un punct crucial al ei, o dereglementare, o flexibilizare a pieţei muncii, a contractelor dintre angajator şi angajat, o fragilizare a drepturilor salariaţilor mergând în mod ideal până la zero. La a-i pune pe cei ce muncesc total la dispoziţia celor ce plătesc. Doar ca Franţa e, conform propriei sale Constituţii, şi un stat social, de unde şi impresia falsă că ar fi o ţară de-a dreptul socialistă (“Article 1er. La France est une République indivisible, laïque, démocratique et sociale.”).
    Tânărul, inexperimentatul şi arogantul (perceput astfel de o largă majoritate) preşedinte Emmanuel Macron, doar o interfaţă a vechiului capital, a unei oligarhii istorice, a unui sistem politico-economic specific doar Franţei, a crezut că poate reuşi foarte repede şi fără piedici acolo unde predecesorii săi rataseră lamentabil. Pentru că au eşuat în dereglementarea pieţei muncii şi nu au reşit să deschidă suficient Franţa capitalului global, Nicolas Sarkozy şi François Hollande nu au mai avut dreptul la un al doliea mandat. Pe care Barack Obama sau Traian Băsescu, tot preşedinţi propulsaţi de oligarhia transnaţională, l-au căpătat, în schimb. După merit, bineînţeles. Un merit împotriva claselor populare. În Franţa, ca în tot Occidentul, liderii aşa-zis democratici nu sunt desemnaţi de demos, de popor, printr-un vot care nu mai are nici un conţinut şi e doar un ritual teatral, ci de marea ogligarhie naţională mână în mână cu oligarhia mondială. Economicul şi mai ales financiarul e pe cale să elimine cu cruzime aproape integral politicul. La fel ca în pretins marginala şi prea modesta Românie. Şi totuşi, Constituţia franceză spune, în articolul 2 (De la souveraineté), că principiul Republicii este : “gouvernement du peuple, par le peuple et pour le peuple”.

    Singura mare reuşită de până acum a prea tânărului preşedinte francez Emmanuel Macron e una neaşteptată şi paradoxală. Desigur, pe lângă nişte limitări de avantaje sociale, eliminarea impozitului pe marile averi şi deschiderea către marele capital străin a unor monopoluri de stat, cum sunt Căile Ferate. Macron a reuşit să aducă în lumina nedorită a rampei celebra familie multinaţională Rothschild, cea mai bogată familie a lumii din ultimii 200 de ani. Familia Rothschild şi-a început marea ascensiune mondială după ce l-a “bătut” pe împăratul francez Napoleon I finanţându-i pe britanicii faliţi, pe ducele de Wellington, în bătălia de la Waterloo, cu banii care veneau de la landgraful Wilhelm din Hesse-Kassel, cel mai bogat om al epocii. Emmanuel Macron – ne-a spus-o media de mii de ori – a fost director la Banca Rothschild, filiala din Paris, şi ar fi câştigat câteva milioane de euro în doar un an şi jumătate, bani care nu ar fi apărut în clar în declaraţia sa de avere. Marele maestru al lui Macron a fost celebrul Jacques Attali, fost sherpa al lui François Mitterrand şi membru în numeroase organizaţii cu acoperire globală. E de presupus că, de acum încolo, vom auzi din ce în ce mai des de Rothschilzii care până azi reuşiseră să se ferească de publicitate cu mare grijă.

    În toată lumea, ruptura dintre “populişti” şi presupuşii “progresişti” (în fapt, neoconservatori, neoliberali, ultraliberali) se adânceşte. În vreme ce “populiştii” Donald Trump, Viktor Orbán, Matteo Salvini se ocupă de protecţionism, de crearea de locuri de muncă pentru conaţionalii lor, de ameliorarea condiţiei claselor populare sărăcite, globaliştii progresişti ca Barack Obama, Angela Merkel, Emmanuel Macron, François Hollande sau Traian Băsescu au fost şi sunt preocupaţi de dereglementări ale circuitelor financiare şi ale pieţei muncii, totul în favoarea oligarhilor multinaţionali şi în aplauzele presei aservite, de la CNN, Washington Post, New York Times şi Hollywood până la mult mai modestele Digi 24, Realitatea TV, Adevărul sau la intelectuali publici ca Vladimir Tismăneanu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi toată banda în amărâta noastră Românie.
    Preşedintele Macron şi guvernul său condus de Édouard Philippe au abandonat, cu nişte bâlbâieli, toate măririle de taxe care au provocat manifestaţiile Vestelor galbene. Dar au făcut-o, cum se întâmplă adesea, prea târziu. Vestele galbene au înţeles că pot obţine mult mai mult, mergând chiar până la schimbarea profundă a sistemului politic şi trecerea la o formă de democraţie directă, fără politicieni aşa-zişi profesionişti (“guvernare a poporului, prin popor şi pentru popor”, ca în Constituţia Republicii Franceze). Încep să apară programe solide, posibile figuri de lideri şi se prefigurează o eventuală a VI-a Republică. (Petru Romoşan)
    Mai multe la :
    https://inpolitics.ro/vestele-galbene-si-decesul-falsei-democratii_18441366.html
    P.S.
    Un titlu din Caţavencii : O ce veste minunate !
    Un alt titlu interesant : Alianţa Vestului, sau a Vestelor , portocalii de data asta ?!

    Apreciază

  17. Ce a revelat moartea lui George Bush Sr: “Zeii” pamanteni plang, cred in Dumnezeu si in lumea de dincolo. Nu ar trebui sa se teama si sa caute iertare?

    Am vizionat inregistrarea video (v. link-ul din final) a momentului in care fostul presedinte american George W. Bush i-a adus un ultim omagiu tatălui său decedat, George Bush Senior, care a fost al 41-lea presedinte al SUA.

    Am ramas surprins – desi nu ar fi trebuit, pentru ca si criminalul mondial Adolf Hitler era sensibil cand era vorba de durerile personale – sa-l vad pe George Bush Jr. plangand, dar imbarbatandu-se cu credinta ca tatal sau decedat ii va intalni mama si sora, aflate pe lumea cealalta.

    Daca si un sangeros fost presedinte ca Bush Jr – care s-a crezut un “Zeu” pe pamant si a distrus tari, popoare si milioane de oameni in razboaiele “preventive” din Orientul Mijlociu – varsa lacrimi si crede in Dumnezeu si in lumea de dincolo, oare nu ar trebui sa se si teama si sa caute iertare pentru ce a facut Rau in aceasta lume?

    Nu stiu ce raspunsuri ar da altii, dar eu am gasit unul in pasajele veterotestamentare care i-au fost citite defunctului la inceputul ceremoniei religioase: “Vă voi dărui apa ca un dar din izvorul apei dătătoare de viață. Cuceritorii vor moșteni aceste lucruri iar eu voi fi Dumnezeul lor.”

    Iata si partea de sfarsit din necrologul citit de Bush Jr. la moartea lui Bush Sr., cand vocea i-a fost gatuita de emotie si ochii i s-au umplut de lacrimi: “Un om mare și nobil. Cel mai bun tată pe care un fiu sau fiică l-ar putea avea. Și în jalea noastră să zâmbim un pic pentru că știm că tatăl nostru o îmbrățișează pe Robin (n.r.: fiica decedată în 1953) și o ține din nou de mână pe mama.”

    https://stirileprotv.ro/stiri/international/cum-si-a-luat-george-bush-jr-adio-de-la-tatal-sau-discurs-emotionant.html

    Apreciază

  18. În ultima vreme am apucat să citesc tot felul de măgării despre big pharma – despre vaccinuri pentru orice cuvânt din dicționar, despre explozia de autişti şi canceroşi în rândul copiilor, despre vaccinul hpv care, in realitate, sterilizează fetițele şi acum au început să-l administreze şi băieților… mă rog, chestii total nefilozofice şi neînălțătoare, mărunțişuri în comparație cu politica mare şi desenele încâlcite ale geostrategiei.

    Mai nou, a luat avânt nebuneala asta cu transplantul. Este promovată ideea extrem de insistent la teveuri si pe rețele, unele țări au deja promulgată legea acordului prezumat. Adică, țărane, pici din căruță şi te ia greu salvarea. La spital te lasă pe hol până leşini şi vine juristul spitalului – te cată in buzunare: „ai, mă, declarație la notar că NU vrei să donezi organe? Nu! Bine! Scoateți tot că ăsta nu-şi revine!”
    O mamă din Italia a umplut netul cu povestea fiului căruia i-au prelevat organele 7 ore şi l-au sedat ca să nu se mai zbată.
    https://www.informarexresistere.fr/espianto-organi-figlio-vivo-silvana/
    Mai departe, australienii, vazând că peizanii lor nu pun botul aşa uşor la prezumatul ăsta, au scos un clip de promovare. Minunat clip! Mie mi-a venit rău. Adică rău la cap şi la mațe ca atunci când faci insolație sau infecție cu rotavirus si dai din tine pe toate orificiile. Vă rog să vizionați cum ISUS HRISTOS semnează cu mânuța lui de pe cruce că-şi donează organele. La îndemnul călăilor, care-şi fac un selfie cu răstignitul în final. Trebuie să vedeți. Cât de mare e miza şi câți bani aduce? Cui?

    Apreciat de 1 persoană

      • Ei, uite asta e politica struțului! Cine vrea să construiască trebuie să se murdărească pe mâini. Când refuzi să-ți cunoşti duşmanul eşti un învins prin definiție. Mie mi-a venit rău când l-am văzut – nu pentru că am luat de bună porcăria asta, ci dintr-un sentiment de frustrare totală! Pentru că am înțeles ce înseamnă cu adevărat să n-ai limite, să calci pe cadavre, idei şi vieți. Nişte medici se pretează la asta, – de big pharma nu mai spun că ei sunt şacali! Nu vreți să vedeți dumneavoastră, nu vrea să vadă un lider de opinie, nu vor să vadă elitele şi să ia atitudine – au stomacul slab? Nervii fragezi? Atunci sunt nişte balegi calde de vacă! Închizându-se intr-o bulă mincinoasă şi confortabilă nimeni nu va realiza nimic pentru generațiile viitoare. Beliți ochii larg şi faceti-vă curaj să înfruntați lumea şi adevărurile!

        Aş vrea eu să fiu imună, o-ho! Aş vrea! Dar cum se spune, când vrei să-ți iasă bine o treabă, fă-o cu mâna ta! Cum bagă legea şi la noi (fiți fără grijă că se va întâmpla!), mă duc intins la notar să fac hârtie pentru toți, semnez petiții, ies in stradă, explic oricărui prost ce are de făcut pentru că orice bou merită să trăiască până când i se termină ața şi nimeni n-are dreptul să i-o taie!

        N-aveți decât să stați ca struțul, dar vă atenționez în legătură cu posteriorul rămas afară.

        Apreciat de 1 persoană

    • Acesta nu e un articol propriu zis, este un anunț. Şi un pretext pentru noi să ne adunăm la bârfă. Când va fi „un articol”, o să vă dați seama… subit şi dintr-o dată!😎

      Apreciază

  19. Spuneam zilele trecute că am întâlnit la recepția oferită de Ambasada României de la Washington pentru aniversarea Centenarului și a Zilei Naționale mai mult spirit românesc decât în mediile politice și ale massmediei din țară.

    Iată că respectul pentru țara noastră arătat peste ocean se confirmă.

    În timp ce massmedia din Germania ”prietenă și parteneră” din UE consideră actul Unirii din 1918 ca fiind un act de Anexare a unui teritoriu maghiar, peste ocean, în Camera Reprezentanţilor SUA, a fost introdusă miercuri 11 decembrie 2018, Rezoluţia nr. H. Res. 1178, prin care omagiază Centenarul Marii Uniri de la 1918.
    Rezoluţia „onorează hotărârea şi sacrificiul tuturor românilor care au luptat cu vitejie pentru împlinirea aspiraţiilor lor democratice de libertate şi unitate”, făcând posibilă Marea Unire de la 1918 încununată prin Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia în care s-a adoptat rezoluţia de unire a Transilvaniei cu România.

    Nu știu dacă mai este ceva de adăugat.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.