In contextul publicării noului Raport MCV, am revăzut un articol mai vechi al meu, intitulat „Despre Drone şi MCV-uri” din Jurnalul Naţional din 27 august 2012. Cred că merită să-l (re)cititi:
„Pentru cei care nu ştiu, dronele sunt nişte mici aparate teleghidate – folosite, de regulă, în teatrele de război – şi care zboară deasupra unor zone de interes pentru a spiona, a lansa explozibili sau a crea diversiuni.
În urmă cu aproximativ o lună – (la 18 iulie) – , a fost publicat Raportul Comisiei Europene privind „progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare” – o evaluare ce sintetizează situaţia în domeniul justiţiei din ultimii cinci ani. Acest raport este însoţit de un raport tehnic – cuprinzând detalii privind evoluţii legislative şi instituţionale.
Câţi dintre dumneavoastră au citit aceste documente? Câţi dintre oficialii români le-au citit? Câţi dintre parlamentari? Era nevoie de comentarii publice? De un răspuns oficial? Eu aşa cred…
*
* *
Să ne lămurim: pentru a adera la Uniunea Europeană, România a negociat peste 30 de capitole cu 25 de state membre, negocieri încheiate în decembrie 2004, de guvernul pe care l-am condus şi care au fixat inclusiv data semnării Tratatului de aderare (în aprilie 2005) şi momentul efectiv al aderării – 1 ianuarie 2007. Unul dintre capitole era aşa-numitul capitol JAI („justiţie şi afaceri interne”). În acest capitol (capitolul 24) erau fixate obligaţiile pe care România şi le lua pentru aderare în aceste domenii şi erau menţionate evoluţiile legislative şi instituţionale realizate – în cooperare cu instituţiile comunitare. Documentul de poziţie complementar depus de guvern la capitolul 24 avea peste 3000 de pagini!
Între altele, fuseseră modificate, conform acelor înţelegeri, regulile privitoare la numirea şefilor parchetului General şi ai PNA (DNA), astfel încât propunerile respective să nu mai fie făcute de ministrul justiţiei, ci de către CSM. Fuseseră adoptate numeroase reglementări privitoare la conflictele de interese, organizarea justiţiei, fusese promulgat un nou cod penal, fusese întărit rolul CSM, fuseseră eliminate din Constituţie – în 2003 – formele de imunitate parlamentară ce depăşeau protecţia opiniilor şi a voturilor exprimate.
Tratatul de aderare a României la U.E. nu cuprindea şi nu cuprinde obligaţia utilizării unui mecanism de monitorizare (clauza de salvgardare putea funcţiona doar în intervalul 2007-2010). Dacă „mecanismul” ar fi unul general, pentru toate ţările membre, ar fi în ordine. Dar aşa?
Sigur, au loc evoluţii, schimbări în domeniul judiciar, al luptei anti-corupţie, în toate statele membre, mai ales în domeniul tranzacţiilor bancare – faţă de care ar trebui să ne manifestăm „îngrijorarea”. Pentru că, în definitiv, criza financiară prin care trecem şi de pe urma căreia suferim toţi, a fost generată, în mare măsură, de lăcomia unora dintre băncile cu sedii în state membre ale Uniunii.
*
Din păcate, după 2004, justiţia a devenit pentru Traian Băsescu şi pentru ministrul său de justiţie – Monica Macovei – un instrument de luptă împotriva adversarilor politci.
Între primele măsuri luate de Băsescu şi Macovei, a fost preluarea – de la CSM – a dreptului de a propune procurorul general şi procurorul şef al DNA, menţinuţi şi în prezent, prin prelungiri neconstituţionale (mă refer la DNA).
O altă acţiune cu obiectiv politic a fost modificarea în 2005 a legii răspunerii ministeriale – prin încălcarea brutală a unei decizii anterioare a Curţii Constituţionale – astfel încât „avizul” Parlamentului să fie necesar pentru începerea urmăririi penale doar pentru colegii de Guvern ai ministrului Macovei, nu şi pentru foştii miniştri – cei din guvernul PSD!, care urmau să fie trimişi rapid în instanţe.
Nu vreau să continui cu astfel de exemple, extrem de numeroase, de altfel…
Traian Băsescu şi Monica Macovei au gândit un plan diabolic. Cu o lună înainte de data aderării, în decembrie 2006, ei au acceptat un mecanism umilitor pentru România, un instrument de monitorizare fără sfârşit care a fost şi va fi folosit în permanenţă pentru „a ne da peste degete” atunci când ridicăm vocea în cadrul clubului european spre a ne apăra interesele.
De aceea, noi suntem în situaţia să discutăm cu doamna Merkel despre cvorumul la referendum şi alte chestiuni menite să ne pună în defensivă, în loc să discutăm, spre exemplu, despre interesele noastre în Republica Moldova, în condiţiile vizitei sale la Chişinău.
Pentru Băsescu, MCV-ul a fost un instrument util, invocat drept argument de autoritate („ne-a cerut „Bruselu”!”) pentru a-şi realiza interese politice mărunte. Raportul de „evaluare” din 18 iulie este un exemplu foarte bun pentru această strategie de tip „stick and carrot” („băţ şi morcov”). MCV-ul este şi va fi un „coş” în care vor fi aruncate diverse cereri pentru a justifica blocarea unor decizii din ţările membre ale Uniunii Europene, vizând interese ale României („Spaţiul Schengen”, „dreptul la muncă”, cote de „imigrare”, problematica romilor, interese în privatizare – apropos, cunoaşteţi firme din România capabile să cumpere 15% acţiuni la Transgaz?).
Filozofia documentului MCV rezultă chiar din Raport: „în cursul acestor cinci ani, au existat perioade de progres şi de regres, momente în care cooperarea a funcţionat bine şi momente în care MECANISMUL s-a confruntat cu atitudini ostile şi a întâmpinat rezistenţe” (subl. ns.). „Mecanismul” are suflet, are „personalitate juridică” şi, iată, din când în când, el a fost supărat pe noi.
„Drona” fabricată la Bruxelles nu a fost acceptată, deci, fără „mârâieli” de societatea românească.
Personal, am trecut prin multe situaţii delicate sau umilitoare în 20 de ani în care m-am ocupat, într-un fel sau altul, de politica externă românească dar nu-mi aduc aminte de ceva asemănător – o auto-asumarea, practic, a unui regim semi-colonial – cel puţin în acest domeniu, MCV-ul fiind construit de la două capete – unul fiind Traian Băsescu la Bucureşti şi altul de „capuchehaia” sa de la Bruxelles – Monica Macovei.
Să ne întrebăm acum, după cinci ani, care au fost rezultatele „notabile” ale utilizării MCV-ului pentru România- sub formă de „bici” pentru reforma în justiţie?
Obiectivul principal a fost, după cum ştiţi, lupta împotriva corupţiei. Rezultatul, după cinci ani, rezultă chiar din raport, în baza unui sondaj Eurobaromentru – 96% dintre români consideră, în 2012, corupţia ca fiind o problemă majoră, iar 67% dintre ei consideră că nivelul corupţiei a crescut în ultimii trei ani (pag. 12). Concluzia o trageţi singuri!
*
Mecanismul de cooperare şi verificare (MCV) a fost stabilit printr-o decizie a Comisiei Europene, din 13 decembrie 2006, şi el avea în vedere, pentru România, patru obiective de referinţă: i) reforma sistemului judiciar; ii) integritatea; iii) combaterea corupţiei la nivel înalt; iv) prevenirea şi combaterea corupţiei din sectorul public.
Să le luăm pe rând pe principalele dintre ele:
„Implementarea” noilor coduri
In raportul MCV, cu privire la cele patru domenii de referinţă, se menţionează în primul rând, „modernizarea substanţială a sistemului juridic” prin introducerea noilor coduri. Dintre cele patru coduri adoptate cu o grabă stupidă, în procedură de urgenţă, în 2009, sub presiunea experţilor, după trei ani, doar Codul civil a intrat în vigoare. Introducerea noului cod civil a creat însă o perioadă de confuzie, nu doar în rândul justiţiabililor ci chiar în rândul magistraţilor şi avocaţilor, îngreunând – deja supra-solicitatul – sistem judiciar românesc.
Noul cod civil – apreciat de unii, contestat de alţii – a reprezentat un proiect ambiţios de codificare a jurisprudenţei bazată pe Codul civil de la 1864, de înglobare a Codului Familiei, a Codului Comercial, în ideea unei mai bune uniformizări a dispoziţiilor legale. Deşi salutară, aplicarea Noului Cod Civil s-a realizat fără o prealabilă informare către destinatari şi fără a asigura logistica necesară unui astfel de proiect.
In aceste condiţii, cu toate că intenţia de elaborare a unui Nou Cod Civil corespundea necesităţilor juridice, implementarea defectuoasă a acestuia a accentuat „haosul” ce domneşte în sistemul juridic românesc actual.
De altfel, amânarea pentru anul viitor a intrării în vigoare a Codului de procedură civilă – programat iniţial pentru 1 septembrie – dovedeşte distanţa dintre „desenele” pe care le fac, în aceste rapoarte, cei care le pregătesc, fără o bună cunoaştere a problematicii, şi situaţia concretă, inclusiv cea a „finanţelor” justiţiei. Faptul că, în luna mai, anul acesta, bugetul justiţiei pe întregul an era deja consumat dovedeşte lipsa de realism a acestui „mecanism”care, în mod evident, are în principal obiective politice, exterioare sistemului judiciar.
Probabil că nu ştiţi, dar studiul de impact pentru aplicarea codurilor a fost decis doar după adoptarea lor. Si ţinând seama că au trecut deja 3-4 ani de la adoptare, probabil că va fi nevoie de o nouă modificare a codurilor ţinute acum la congelator, în anul viitor.
Acestea sunt o parte din rezultatele extraordinare ale „mecanismului”. Sigur, s-au obţinut, în schimb, rezultate „politice” remarcabile, prin folosirea acestui instrument…
Se menţionează, în cuprinsul MCV: „Când toate noile coduri vor intra în vigoare, România îşi va fi revizuit fundamental legislaţia în materie civilă şi penală.” Corect, dar această revizuire va fi doar una teoretică, faptic fondurile pentru justiţie vor fi, în continuare, insuficiente, instanţele vor continua să fie supraaglomerate, lipsa de personal va continua să fie aspru resimţită iar numărul de judecători va continua să fie insuficient în faţa realităţilor din sălile de judecată. Chiar în cuprinsul MCV sunt recunoscute aceste deficienţe, însă, în mod eronat, ele nu sunt privite ca principalii factori asupra cărora trebuie să se concentreze reforma în justiţie.
Nu ştiu câte ţări, au fost „obligate” (chiar în cadrul MCV se menţionează că schimbările au fost realizate ca rezultat al presiunii externe) ca într-o perioadă de doi ani să modifice radical legislaţia fundamentală a ţării lor…
Să adăugăm şi situaţia penibilă a noului Cod penal. Vă amintesc faptul că a existat un Cod Penal nou, promulgat în 2004, dar care nu a fost pus în aplicare de regimul Băsescu – Macovei iar codul adoptat, în „mare” procedură de urgenţă, la cererea Comisiei Europene, în 2009, va intra, poate, în vigoare anul viitor – la fel şi Codul de procedură penală. Aşa încât „cârpim”, la 20 de ani după Revoluţie, Codul penal de pe timpul lui Ceauşescu, din 1968. Si pe el aşezăm o politică penală marca Băsescu – Macovei, sub umbrela MCV!
Apropos, dacă tot s-a redactat un nou cod penal, nu era normal să fie „unificate” şi preluate în noul cod şi reglementările din Legea nr. 78/2000? Evident că nu, pentru că România rămâne, şi după „reforma sistemului judiciar” singura ţară din Uniunea Europeană care are două sisteme paralele de parchete care funcţionează fiecare pe o altă bază legală – Codul penal, respectiv legea nr. 78/2000 pe baza a ceea ce aş numi „principiul descentralizării sistemului penal”! Iată un exemplu de bune practici şi pentru celelalte ţări membre ale Uniunii Europene!
Inutilitatea practică a aşa-zisei „Mici reforme” în justiţie
Este salutată, în cadrul MCV, adoptarea legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor ca fiind „un exemplu de legislaţie practică şi pragmatică, răspunzând unor deficienţe reale”.
Este adevărat că deficienţele la care se face referire există, soluţionarea acestora prin adoptarea „micii reforme” a fost însă o utopie. Nu eventuala lipsă a unui cadru legal era factorul care determina , anterior adoptării Legii nr. 202/2010, acordarea de termene exagerat de mari în rândul instanţelor româneşti ci lipsa „infrastructurii” necesare. Deşi adoptată de mai bine de doi ani, legea „micii reforme”, nu a produs nicio schimbare cu privire la gradul de încărcare al instanţelor sau cu privire la celeritatea soliuţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Termenele acordate în cauze „urgente” sunt tot de aproximativ cinci luni iar în cauze obişnuite de aproximativ un an. Niciodată lipsa sălilor de şedinţă, a personalului auxiliar, a numărului suficient de judecători la instanţe, nu va fi rezolvată prin adoptarea unor legi, fie ele chiar „practice şi pragmatice.” Se menţionează, în cadrul MCV, că legea 202/2010 „a adus îmbunătăţiri concrete pentru consecvenţa şi eficacitatea actului de justiţie”. In ce fel a îmbunătăţit legea „micii reforme” actul de justiţie nu se menţionează în raport. Dacă se referă la consecvenţa aplicării unitare a legii, „mica reformă” nu a introdus nicio prevedere de unificare sau de clarificare a practicii, ci doar a modificat procedura de soluţionare a recursului în interesul legii. De altfel, chiar în cuprinsul MCV-ului, în cadrul analizei consecvenţei actului de justiţie, se menţionează faptul că Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie „deţine responsabilitatea principală privind unificarea jurisprudenţei”, responsabilitate pe care, evident, nu o îndeplineşte cu succes , câtă vreme una dintre marile probleme identificate în cadrul MCV o reprezintă inconsecvenţa jurisprudenţială.
Ceea ce pare a nu fi înţeles de către „experţii” care au elaborat MCV este că practica neunitară este, de multe ori, rezultatul redactării lacunare a unor legi iar nu lipsa accesului judecătorilor la soluţiile pronunţate de alte instanţe (jurisprudenţă care oricum nu este izvor de drept în sistemul românesc).
Oricum, s-a întâmplat un lucru aberant: în condiţiile în care s-a pus accentul pe redactarea noilor coduri – care au fost adoptate în procedură de urgenţă de către parlament dar iată ele, de trei ani, nu pot fi puse în aplicare, marii strategi de la Bucureşti şi Bruxelles şi-au dat seama că au nevoie de un super-mecanism procedural pentru a obţine condamnarea rapidă a adversarilor politici, în principal condamnarea mea.
Aceasta a fost raţiunea principală a adoptării legii „micii reforme” – un surogat al prevederilor din coduri, construit în jurul conceptului de „celeritate” selectivă, bazată pe comenzile politice. Aveţi toate dovezile pe http://www.codulzambaccian.ro
Practica judiciară
Se mai susţine, în cadrul raportului MCV, că sistemul juridic din România are „trăsături care îl fac vulnerabil faţă de abuzuri” fiind oferit ca principal (şi singurul de altfel) argument faptul că termenele de prescripţie nu se suspendă sau nu se opresc la momentul trimiterii în judecată a cauzei.
Raţiunile actualelor reglementări din legislaţia noastră au fost explicate de specialiştii români. Aceste raţiuni ţin de politica penală aplicată de fiecare ţară, politica penală stabilindu-se unilateral, de ţările membre UE, neexistând o politică comună a acestora în domeniu.
Câtă vreme la nivelul Uniunii nu se discută şi nu se aprobă implementarea unei politici penale convergente, modalităţile în care România alege să-şi definească acest atribut îi aparţin în totalitate şi nu sunt susceptibile de influenţe externe. In nici un caz, nu poate fi obligată ţara noastră, prin intermediul MCV-ului, sau prin orice alt mecanism să îşi modifice într-un sens sau altul politica penală.
Sunt menţionate, în cuprinsul raportului, măsurile adoptate de ICCJ în vederea unificării practicii, şi anume: i) elaborarea unui ghid de bune practici în stabilirea pedepselor pentru cazurile de corupţie; ii) luarea în considereare a riscului de împlinire a termenului de prescripţie şi iii) transmiterea mesajului că instanţa nu va lua în considerare încercările nelegitime de întârziere a soluţionării cauzelor.
Şi iată trei observaţii, naive, din partea mea:
i) elaborarea unui „ghid de bune practici” nu poate fi în nici un caz, considerată măsură de unificare a practicii ci, eventual, doar un element de informare pentru magistraţi. Singurul mecanism acordat ICCJ de unificare a practicii este procedura recursului în interesul legii. Magistraţii judecă doar în baza legii, nu a practicii, nu a ghidului sau a oricărui element elaborat de orice instanţă sau instituţie. Mai mult, chiar prin intermediul recursului în interesul legii, ICCJ nu are posibilitatea modificării dispoziţiilor unei legi, ci doar analizează – în caz de jurisprudenţă neunitară – care este cea mai apropiată interpretare de sensul şi litera legii (acest ghid de bune practici a fost iniţial realizat în cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi, ulterior, preluat de ICCJ).
ii) Termenul de prescripţie este prevăzut expres de lege, magistraţii sunt ţinuţi de acest termen, nefiind necesară o „indicaţie” externă în acest sens. Si oricum „bunele practici” nu pot modifica reglementările din Codul penal. Părerea mea…
iii) Instanţa este ţinută de acordarea de termene rezonabile care să permită dreptul efectiv la apărare. Aici chiar nu vreau să comentez mai mult.
Perioada 2005-2006 trebuia să fie o perioadă de întărire a infrastructurii necesare pentru continuarea reformei în justiţie – începusem consolidarea şi reparaţiile la Palatul de Justiţie, continuasem lucrările, pornite de Valeriu Stoica, la Tribunalul Bucureşti, oferisem un sediu (preluat de la armată) pentru PNA dar mai erau multe de făcut. Rapoartele Comisiei, cuprind multe vorbe goale („proactiv”, „cuprinzător”), în stilul „wishfull thinking”: „dacă vor fi puse în aplicare în mod corespunzător (codurile n.n.), ar putea genera beneficii considerabile în ceea ce priveşte eficacitatea, transparenţa şi consecvenţa actului de justiţie”. Vorbe, multe vorbe…
La fel, multe seminarii, contracte de consultanţă ( s-a clarificat, oare, situaţia contractelor de consultanţă pentru coduri?), „studii” etc. Fondurile nerambursabile de la Uniunea Europeană trebuiau să se întoarcă, la fel ca şi în alte domenii, se pare, la „experţi” din ţări occidentale, în timp ce la ICCJ, pentru secţia penală, în aceşti cinci ani, a existat o singură sală de sedinţă care se va numi, fără îndoială, Sala „Adrian Năstase”.
Vă mai dau un exemplu – „experţii” nu au priceput nimic din chestiunea eventualei sesizări a Curţii Constituţionale în legătură cu hotărârile parlamentului. Nu a legilor. Aspect introdus neglijent printr-o lege recentă. Constituţia – ţinând seama de autonomia puterilor statului – nu menţionează – pe bună dreptate – hotărârile parlamentului între actele ce pot fi atacate la Curte. Inteleg să fie atacate, eventual, hotărârile cu caracter normativ, dar să fie atacate toate hotărârile, inclusiv cele care vizează numirea personalului, aspecte de buget, chestiuni administrative? Ar fi aberant. Citiţi însă menţiunile din raportul MCV de la pag. 5: „In special, comisia este îngrijorată (cum altfel? n.n.) de această limitare a competenţelor Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte hotărârile parlamentului. Autorităţile române trebuie să reinstituie de urgenţă aceste competenţe în conformitate cu Constituţia României.”
Citiţi acum şi articolul 146 din Constituţie privitor la atribuţiile Curtii. Sunt menţionate doar legile şi regulamentele Camerelor – care au regimul unor legi. Adăugarea, recentă, din legea CCR, ar putea să justifice, cel mult, încluderea în acestă categorie a hotărârilor „normative” ale parlamentului. Ce părere aveţi despre „experţi”? Dar ce părere au reprezentanţii parlamentului? Nu ştiu, pentru că nu am citit un răspuns către cei care le ţin – de la Bruxelles – lecţii de drept constituţional român.
Aş mai pune câteva întrebări retorice: Aţi văzut undeva, în raportele MCV, în perioada 2007-2012, referiri la procese cu 972 de martori ai acuzării, eventual cu recomandări de utilizare a acestui model, ca „bune practici” ale DNA, şi pentru alte ţări?
Aţi văzut, poate, în rapoartele MCV menţiuni despre utilitatea folosirii, pentru raţiuni de „celeritate” a unor judecători fără inamovibilitate, dar „proactivi” în dosarele „complexe” de la ICCJ?
Cum se poate ca, timp de cinci ani, expertii Comisiei să nu fi înţeles definitiv diferenţa dintre imunitatea parlamentară şi condiţiile legii răspunderii ministeriale şi nici faptul că, din 2003, după revizuirea Constituţiei, parlamentarii nu se mai bucură de imunitate pentru fapte penale?
În Raportul MCV, se recomandă „un proces transparent de numire a Procurorului General şi a procurorului şef al DNA”, dar a existat oare un astfel de „proces transparent” la numirea actualilor şefi ai parchetelor? Sau la re-numirea lor în al doilea mandat? La acel moment, de ce nu a făcut aceleaşi reomandări „MCV-ul”?
Cu mândrie „se raportează”, atât în raportul politic, cât şi în cel tehnic, că, în sfârşit, în România a fost condamnat definitiv „un fost prim-ministru”.
Adevărat?Nu! Este o minciună pentru consum public. Eu am fost condamnat în calitate de preşedinte de partid. S-a făcut această „şmecherie” de către DNA, menţinută la instanţă, pentru a se evita solicitarea unui „aviz” din partea parlamentului pentru începerea urmăririi penale. Nu au aflat, oare, marii „experţi” de la Bruxelles acest lucru, după cinci ani de activitate „intensă” în România? De ce nu au menţionat, ca o mare reuşită, că a fost condamnat definitiv un fost preşedinte al Fundaţiei Europene Titulescu?! Era la fel de adevărat…
Când este vorba despre mine, ca „ţintă”, atât raportul politic cât şi cel tehnic vorbesc despre un caz „emblematic” de coruptie. Interesant este faptul că şi fostul preşedinte suspendat, într-un interviu, a folosit termenul „emblematic” în legătură cu condamnarea mea – termen ce nu-i stă în caracter. Nu pot să nu observ insă „calitatea” acţiunii comune de manipulare a opiniei publice interne şi externe, pe acest subiect.
În raportul din 18 iulie 2012, în ciuda sub-titlurilor, recomandările finale, introduse de Comisia Europeană, pe o bază subiectivă, dovedesc dimensiunea politică a acestui mecanism – dronă, utilizat într-un moment politic important, pentru obiective politice clar partizane.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă propunerea de a se crea un „grup de monitorizare a reformei judiciare, din care să facă parte reprezentanţi ai tuturor puterilor în stat (probabil pentru o aplicare „cuprinzătoare”a principiului separaţiei puterilor în stat! n.n.), ai asociaţiilor profesionale şi ai societăţii civile”.
Mă veţi considera bănuitor dacă voi crede că acestă recomandare a fost adăugată după schimbarea de guvern, pentru a fi introduşi în „joc” şi prietenii Monicăi Macovei din PDL, singurii interlocutori ai „mecanismului” până de curând.
Tot între recomandările din Raport figurează – nu o să credeţi – „asumarea angajamentului de a impune sancţiuni disciplinare tuturor membrilor de guvern sau de partid care subminează credibilitatea judecătorilor sau care exercită presiuni aspra instituţiilor judiciare”. Propun, în acest sens, adăugarea unui articol la Legea de funcţionare a Curţii Constituţionale: „O decizie a Curţii este corectă dacă este în concordanţă cu orientările Comisiei Europene.”
Pedeapsa pentru cei vinovaţi de criticarea unor astfel de decizii, va fi de doi ani închisoare cu executare. Dacă vor persevera, se vor găsi acasă la ei, droguri sau cartuşe…”
Merçi, e ca lumea! Super interesant.Cu drag, Mihai PetrescuVon meinem Samsung Galaxy Smartphone gesendet.
[…] Link: https://adriannastase.ro/2018/11/15/va-rog-sa-recititi-despre-drone-si-mcv-uri-27-august-2012/ […]
Tratamentul abject la care ati fost supus de aceasta masinarie infernala cautionata de base si macovei va ramane pentru multa vreme o insulta la adresa bunului simt ce caracterizeaza ce are mai bun poporul roman; pentru asta sunteti un cuasi-martir al luptei pentru decenta si demnitate al Romaniei, o chestiune acut ds topicalla acest moment.
Mda….
Codul Civil Roman d la 1864 era in mare parte inspirat din Coful Civil Belgian (cca 1830) . Codful belgian este si azi in vigoare,
…mie, articolul dvs imi aminteste de domnul Mihail Popescu (OP)care nu stiu de ce, dar facea aceiasi confuzie ca si dvs.
2. este geaba, cred ca nu ati inteles ca alegatorul roman nu vrea sa va mai auda argumentele;
3 este la fel de degeaba, ca am irosit cea mai mare sansa si dar al hazardului;
4 tot degeaba, sunt argumentele dvs bine, argumentate, atata vreme cat nu intelegeti ca oamenii nu mai au incredere in clasa politica trecuta si prezenta a tarii, s-ar accepta si statutul de semi-colonie
indiferent de comentariile infantile sau ironice din timpuri indepartate.
ps. *pe care il rog politicos sa fie chiar asa ranchiunos, nu-i frumos sa foloseasca arme murdare cu cine nu trebuie.
Putem considera oare MCV-ul ca o drona politica a Bruxelles-ului care se misca intr-un spatiu de expansiune colonizatoare? Foarte probabil ca da, spatiul de expansiune e cert, tintele sunt certe, dar si, mai ales, pentru ca MVC-ul este ilegal, in afara Tratatului de aderare (deci nu are acoperirea juridica a tratatelor), cat si in contradictie (eufemistic, ca sa nu spun impotriva) cu Constitutia Romaniei si hotararile Curtii Constitutionale a Romaniei. Ceea ce ma intriga cel mai mult este insa faptul ca aceasta ilegalitate a MCV este unilaterala si selectiva, priveste numai Romania, dintre toate statele membre UE. De aici trag concluzia ca sefii de stat si de guvern ai celorlalte state aderente la UE nu au admis un asemenea atac pe suveranitate, daca li s-a propus. Ori, poate, „corporatia” birocratica de la Bruxelles nici nu a indraznit sa le faca o asemenea propunere sau sa le propuna un asemenea targ, in afara tratatelor, indiferent daca sefii de stat si de guvern care au pregatit si semnat aderarile tarilor lor au fost de stanga sau de dreapta. Doar in Romania s-a gasit terenul propice, care a fost reprezentat de vointa de putere a lui Traian Basescu si a dreptei politice sustinatoare. Aceasta dorinta nelimitata de putere s-a tradus printr-o centralizare prezidentiala a justitiei, care practic a insemnat o de-teritorializare a deciziilor justitiei, o scoatere a acestora de pe teritoriul justitiei si aducerea lor pe teritoriul politic, al presedintelui. In felul acesta presedintele si-a faurit o bagheta magica, cu care, prin atingere, spunea cine este „corupt” sau „penal”, de care justitia trebuia sa se ocupe in consecinta, sau ce este si ce nu este stat de drept, indepndenta sau non-independenta a justitiei.
intentionam sa scriu, ca nu-i frumos sa fie asa ranchiunos….
De fapt, cred ca mai sustenabila este varianta ca planul de deteritorializare a hotararilor justitiei si de centralizare prezidentiala a acestora, sub rezerva confirmarii printr-un instrument supranational special introdus si aplicabil Romaniei – ilegalul MCV – a urmat calea inversa, de la Cotroceni la Bruxelles. In acest sens ar pleda si faptul ca Basescu este si acum cel cu gura cea mai mare, dand tonul Dreptei, ca MCV-ul ar fi efectul unui transfer de suveranitate si ca ar trebui respectat in litera si in spirit. Dar si pentru a da o prezumtie de nevinovatie pentru birocratii bruxelezi, care ar fi putu sa fi fost de buna credinta si sa fi spus „OK, daca presedintele Basescu si ministrul justitiei Macovei vor MCV, MCV sa fie!”. „Transferul de suveranitate” invocat este de fapt un cadou sau un peșcheșlấc oferit diriguitorilor de la Bruxelles de catre gudurăul Basescu. Totodata, ma intreb ce le pune oare Bruxeless-ul europarlamentarilor in salariile supradimensionate de pana si Corina Cretu, o speranta pentru presedintia PSD, ne prelucreaza să nu punem MCV-ul într-o cheie complotistă, că cineva ne vrea răul!!!…
Cumva nu este politically correct postarea mea din NOIEMBRIE 14, 2018 LA 5:23 PM, rămasă fără „Bun de Tipar” ?! (la precedentul articol)
Ciudat. Am găsit multe comentarii in spam…
Marii „experţi” de la Bruxelles ştiu ceea ce li se spune şi înţeleg ceea ce vor să înţeleagă! Nu le pasă decât de interesele lor politice şi economice. În rest, sunt surzi şi orbi în faţa realităţii româneşti.
UE pentru adulți
MARȚI, 13 NOIEMBRIE 2018 un excelent articol de Doru Buşcu :
Doi asteroizi lovesc, la interval de o zi, România: rezoluția Parlamentului European și raportul MCV. Sînt desprinși din nebuloasa alegerilor europarlamentare de anul viitor și accelerați de cîmpul electoral al dreptei europene. Cu un telescop bun, se pot detecta pe suprafața lor pașii cosmonautei Macovei – mici pentru un om, dar dezastruoși pentru o țară.
Se așteaptă un impact violent cu Guvernul Dăncilă, poate și un cutremur politic. Ideea astronomilor de la Bruxelles pare a fi formarea norului de cenușă care ar urma să ucidă toți dinozaurii stîngii. Mamiferele și reptilele mici, de dreapta – “șobolanii și șopîrlele mele” – ar putea atunci urca pe lanțul trofic și forma guvernul așteptat de Iohannis.
“Problema cu această rezoluție e că va fi politică”, spune Claude Moraes, președintele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din PE. Și, ca să fie clar și cu raportul MCV, să-l ascultăm pe Franz Timmermans: “Nu văd legătura între aceste protocoale secrete și modificările juridice”.
Să înțelegem că Europa politică fierbe sub presiunea scrutinului din mai 2019, cînd butoanele financiare ale imperiului european pot încăpea pe mîinile unei noi alianțe între macroniști, salviniști, liberali dezamăgiți și – de ce nu? – socialiști est-europeni. Popularii, care acum domină jocul de sfori și în Comisie, și în Parlamentul European, n-au nici un motiv să-și întrerupă seria de mizerii cazuistice la adresa celui mai vulnerabil și mai votat partid socialist din Est. Lupta de la Bruxelles s-a transmis, prin corespondenții politici din România, la București, iar lupta de la București a luat avionul de Bruxelles de fiecare dată cînd PSD a nesocotit dorințele lui Iohannis sau a pus în dificultate protocoalele secrete. Cele două documente, rezoluția PE și raportul MCV, atacă România cu armament disproporționat, interzis nu numai de tratatele de aderare, dar și de principiile UE.
Guvernarea PSD funcționează prost, e adevărat. I se pot aduce învinuiri legate de economie, de infrastructură, de legislația muncii, de bîlbîielile fiscale, de educație și sănătate. Dar cînd raportul MCV îi cere României, la capitolul “recomandări”, să suspende “imediat” implementarea legilor Justiției și a ordonanțelor de urgență subsecvente, e depășit nu numai cadrul tratatelor UE, ci și linia roșie a disprețului internațional. Legile Justiției pot fi bune sau proaste, dar sînt constituționale. Ele există la capătul unui lanț de etape legal, obligatoriu și european. Au străbătut toate filtrele cerute de lege și de Constituție, poartă girul Curții Constituționale și votul Parlamentului României. A le suspenda înseamnă să suspenzi Constituția și apoi, în cascadă, statul de drept, suveranitatea și independența țării. Iar genul ăsta de tupeu discriminatoriu, aplaudat de suporterii dreptei, poate deveni sursa unui val antieuropean iscat din senin.
Cele două documente care pun la zid România reiau necritic toate fantasmele judiciare ale grupului Macovei și transformă în acuzație o dezbatere pe care, constituțional și democratic, proștii de la guvernare au cîștigat-o, în ciuda efortului angajat de regimul Iohannis. Principiul cooperării loiale între instituțiile UE și statele membre sau principiul egalității de tratament nu vor fi găsite în conținutul celor două documente europene oricîți detectivi criminaliști ar fi angajați să le caute.
Întrebarea este: de ce, dincolo de înrudirea politică de conjunctură, grupul țărilor puternice sprijină această rețea de ambiții nefinalizate, căreia azi i se spune, prin abuz de limbaj, “dreapta românească”? De ce oameni din specia Cioloș, Macovei sau Iohannis, logodiți în secret cu Serviciile și cu Justiția selectivă, sînt cultivați în birourile UE, în timp ce întreaga rasă pesedistă, indiferent de merite sau defecte, e privită chiorîș? Pentru că acești oameni ai “dreptei”, plantați din timp în cuibul corporației europene, integrați în morala și practicile bruxelleze, fluenți în limba trocului politic transnațional, dau garanția că, dacă ajung la putere, livrează. Livrează ceea ce metropola așteaptă de la periferie: corvete, porturi, contracte, resurse și monopoluri. Dragnea, în schimb, nu vorbește strasbourgheza, nici pariziana și nici berlineza. Dăncilă înțelege doar șeica și emira. PSD nu știe să bea cu Juncker și nimeni din acest partid nu s-a gîndit să i se înfățișeze lui Timmermans îmbrăcat în portul tradițional Constanța.
Băsescu Traian, care avea darul suptului și în politica externă, a spus odată că, dacă tot e să cazi sub masă, măcar să nimerești în dreptul Licuriciului Mare. Ei bine, pesediștii n-au reușit să priceapă că lor le-au rămas licuricii mici. MUIE PSD s-a dovedit, pînă la urmă, doar un sfat de uz intern.”
Paşii (fostei procuroare comuniste), nu doar mici, dar şi împleticiţi!”
Cum e Tanda aşa-i şi Manda, adică imbecilul care spune că nu vede nici o legătură între protocoalele secrete şi justiţia din România !
Nu recunosc ei nici protocoalel Sionului şi o să le recunoască pe astea ?
Mai bine zis nocivitatea lor criminală !
Bucurie prematura a executivelor de la Bruxelles si Londra: Daca vor aprecia ca UK nu obtine avantaje unilaterale, scontate la referendum, parlamentarii britanici nu vor aproba acordul May post-Brexit
Am o mare temere ca executivele de la Londra si Bruxelles se bucura prea devreme in legatura cu acordul May post-Brexit. Sunt cateva indicii esentiale care s-ar putea traduce intr-o dezumflare rapida a consensului executiv, atat de greu obtinut. Irosirea acordului s-ar putea intampla in urma unui vot parlamentar negativ.
In primul rand, nici acum nu am o explicatie plauzibila pentru ratarea de catre Londra a ferestrei de oportunitate pentru finalizarea si adoptarea comuna UK-UE a acordului post-Brexit. Dupa euforia euroscepticilor britanici de la referendumul din 2016, care a confirmat iesirea UK din UE, dupa care Guvernul David Cameron a demisionat, te-ai fi asteptat, dupa aplombul Guvernului succesor Theresa May, ca acesta din urma sa apese adanc pe acceleratia Brexitului, nu pe frana acestuia. Au urmat insa inactiuni, tergiversari, stopari, de parca Londra nu ar fi stiut ce vrea.
In al doilea rand, privesc intrigat la mediul politic britanic al momentului, pentru a carui modelare indelungata pare sa fi fost o preocupare mai mare decat pentru negocieri rapide si concesii de inaintare a Brexitului. De miercuri seara, cand May a anuntat aprobarea acordului de catre Guvern, au urmat demisii în serie de ministri. Printre demisionari se afla Dominic Raab, ministrul pentru Brexit, pozitie politica si tehnica esentiala in sustinerea acordului promovat de premier.
“Nu pot susține acordul propus din două motive”, legate în special de viitorul statut al Irlandei de Nord după Brexit, și-a argumentat Raab demisia, pe contul său de Twitter. In felul acesta, slabiciunea premierului May si a Cabinetului conserevator s-au accentuat dramatic, în condițiile în care și predecesorul lui Raab, David Davis, a demisionat acuzând o strategie prea „soft” a premierului britanic în chestiunea Brexitului.
Dar extrema subrezire din interiorul Cabinetului May nu este singura. Exista nemultumiri si opozitii manifeste fata de acord si in Parlament, unde pluteste nu numai amenintarea respingerii acestuia, dar si cea a unei motiuni de cenzura pentru demiterea Guvernului May. Primarul Londrei, celelalte statalitati din Regat si alte voci, dintre cele mai influente, care conteaza in modelarea opiniilor si voturilor, s-au exprimat impotriva acordului May. Inca nu este clar daca votul parlamentar pe acord va avea loc joi seara sau noaptea, ori intr-o alta zi.
In al treilea rand, nu este foarte limpede, si acest lucru este o sursa de mari suspiciuni, cum de a reusit premierul Theresa May sa conceptualizeze un acord in 585 de pagini, fara contributiile tehnice si decizionale ale fostilor ministri pentru Brexit, Raab si Davis, si ale echipelor de experti ale acestora, cunoscand ca intr-un Guvern ministrii de resort sunt autoritati in domeniile respective. Ori, in cazurile cand autoritatea decizionala politica a unui ministru nu cumuleaza si o autoritate tehnica, de expertiza, ministrul isi aduce in echipa experti recunoscuti, cu educatie inalta si experienta relevanta in domeniu. Cred insa ca ambii fosti ministri pentru Brexit si echipele lor au avut cea mai inalta expertiza pe domeniu.
Nu stiu ce educatie si experienta civila are premierul Theresa May, nu o subevaluez, Doamne fereste!, mai ales ca o vad in toate pozele publice cu dosare si bibliorafturi sub brat. Dar ar fi o minunatie ca premierul May sa conceapa un acord fluviu post-Brexit, si acela divergent de pozitiile tehnice a doi ministri pentru Brexit. Ar fi o proba de un factotum profund inspirat. O carte de lecturi usoare, de circa 200 de pagini, poate fi citita in cateva zile. Ma intreb, insa, Bruxeless-ul in cat timp va citi cărțoaia care i-a fost trimisa de Londra, care este trecuta de jumatatea a o mie de pagini? Se ascunde in povestea asta vreo șaradă greu de priceput? Sau vreun dracusor, greu de dibuit in atatea detalii? Ori este un ultim act, de cacealma, cu care se sfarseste piesa Brexit?
Exprim o opinie pur personala de om locuitor /cetatean /individ inzestrat cu creier.
Nu cred ca trebuie sa fim genii sa observam ce se intampla in mod real in Europa , sub zgomotul infernal facut pe variate teme.Exista o criza economica incipienta legata de resurse.
Cred ca Romania la ora actuala este prinsa la mijloc intr-un razboi economic ce vizeaza resursele de gaz intre 2 falii diametral opuse.
Exista 2 proiecte mari , VITALE pentru UE , unul se numeste NorthStream , iar celalt Southstream
https://en.wikipedia.org/wiki/Nord_Stream
https://en.wikipedia.org/wiki/South_Stream
Ambele proiecte leaga Rusia de UE.Dupa cum se poate vedea , circuitele retelelor sunt foarte interesante ca si tari parcurse.
Trebuie sa observam ca Austria (Southstream) este presedintele actual UE , iar Finlanda pe langa care trece Northstream se inghesuie si ea sa preia presedintia UE .
Noi ca stat fiind puternic pro-NATO suntem cumva vazuti ca outsideri sau ca prada.
Ambele tevi ocolesc Romania , dar asta nu inseamna ca nu putem fi racordati ulterior , iar ce avem sa fie pus la bataie dupa.
SUA prin vocea lui Trump a spus in mod repetat ca Germania sa nu participe la aceste proiecte si sa nu le finanteze.De asemenea recent Trump a solicitat Ungariei si „vecinilor” sa nu participe la acest priect rusesc (Southstream va trece prin Ungaria si Austria).
In politica romaneasca avem 2 combatanti , unii sunt pro-americani /PRO-SUA ( PSD a facut posibila intrarea in NATO , asta e un fapt incontestabil ) ,iar altii sunt pro-Germania.Trebuie tinut cont si de faptul ca la inceputul anilor 2000 exista o congruenta intre politicile americane si germane si noi nu putema intui atunci ce se va intampla in anul 2018.
Ambele pipeline-uri vor hrani UE cu gaz pentru dezvoltare economica , iar marii utilizatori sunt 2 tari in fapt , Germania si Franta , impreuna cu alte state satelit , practic nucleul dur UE.
Avand in vedere petrecerea comuna a guvernului austriac cu Putin , pedepsirea Romaniei la UE pentru fapte inchipuite prin dictatul de la Bruxelles , precum si anunutul ciudat al lui Macron referitor la o armata UE ( laudata de Putin) se poate concluziona ca cel mai probabil Romania va fi lasata in off-side in perioada urmatoare , in vederea preluarii controlului de o factiune pro-Rusia , pro-pipeline-uri si pro-preluarea gaze off-sure/ofcourse.Asta cred eu.
Deci perioada urmatoare va fi marcata de o lupta indirecta pentru gaz in Romania.Va fi necesar sa alegem intre NATO si UE.
NATO inseamna securitate militara GARANTATA , iar UE va insemna probabil absorbtie (nu de fonduri europene cum credem ) ci de gaze.
Asa se explica si MCV-ul pozitiv pentru Bulgaria , parte in Southstream si injuratura pentru Romania.
Personal cred ca exista o singura directie care sa ne permita sa mai existam ca stat si e evidenta , iar politicienii vor trebui sa si-o asume.
Privind retrospectiv in istorie , probabil ca ce a patit Mihai Viteazul este o pilda la care trebuie sa reflectam si asta face alegerea foarte simpla.Altfel kazaciocul va redeveni un dans predilect.De fapt insturmentele din preambul ce amintesc de anii ’50 ne si transmit paternitatea initiatorului si intentiile si stim si finalitatea.
Probabil ca ar putea fi necesara o renationalizare a unor resurse care au ajuns cumva indirect pe la rusi , pentru mai multa putere de negociere.
Cred personal , ca cetatean , ca Romania trebuie sa ceara suplimentarea de trupe NATO preventiv pana ce se limpezesc apele , nu de alta , ci pentru calmarea spiritelor .
Dumnezeu sa ne ajute !
Daca platin suficient, asa cum Trump le cere imperativ vasalilor, probabil ca putem obtine ca trupele NATO sa fie formate din soldati americani. Altfel, vor fi tot europeni. (Z)
Daca platim…
https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/televiziunea-publica-din-suedia-ancheta-despre-asistentele-false-din-romania.html
Este o RUSINE ce se intampla in invatamantul romanesc !
Cei care permit aceste lucruri ar trebui sa ajunga pe mana acestor asa zise asistente care n-au habar de aceasta meserie onorabila si de mare raspundere .
La fel cum au ajuns romanii sa fie condusi de indivizi cu studii facute pe genunchi la tot felul de facultati private ( Igas , Tudose , etc. ) . Sau cum Justitia din Romania a ajuns pe mana unor procurori formati in universitati private obscure ( Portocala , Onea , Kovesi , etc. ) .
Noi stam și despicam firul în 14, când adevărul e simplu de tot: la București nu exista Guvernul „care trebuie” pentru a conduce Consiliul UE în perioada alegerilor de peste câteva luni. Popularii, în blat cu socialiștii, vad in Guvernul Dancila un pericol pentru manevrele electorale. Pericolul poate fi foarte mic, dar în materie de câștigare a puterii în Europa, nu îți poți permite niciun risc. La o prima analiza, nu as vrea ca România sa fie înlocuită de Finlanda sau de altcineva. Dacă însă acest lucru se va întâmpla, UE ii va da lui Macovei comanda „ciocul mic!”. Din acest motiv, dacă reanalizez, poate ar fi mai bine sa-i lasam dracului cu președinția lor cu tot și sa ne vedem de treaba în tara…
Un silogism politic foarte valid. Din nefericire, actualitatea politica damboviteana si din eurobirocratia bruxeleza il inscriu in ceea ce Emil Cioran a numit si a scris ca fiind „Silogismele amaraciunii”. Se pare ca si Bruxeless-ul are pentru Romania aceeasi marota, care in afara de obsesiva este si discretionara, pe care o nutreste Cotroceniul: „Guvernul meu”. Este un dispret total fata de Electorat si Democratie, Doar alegerilor parlamentare si majoritatii pe aceasta baza le sunt indreptatite posesia „Guvernul meu”, ori posesiile „Guvernele mele” cand sunt mai multe guverne intr-un ciclu electoral.
Cred ca incertitudinea privind preluarea de catre Romania a presedintiei rotative a Consiliului UE este tot o masinatiune a Cotroceniului. Daca acest mandat european va fi gestionat de o guvernare de stanga, perspectiva dreptei de a o lungi cu Iohannis inca un ciclu prezidential la Cotroceni va sari literalmente in aer. Exista insa si riscul ca aceeasi incertitudine sa fie cu o guvernare de dreapta, care este tabula rasa daca se va autodistribui in rolul privind mandatul european. Si daca vor fi alegeri anticipate, mandatul european se va fragmenta, cu consecinte care raman de vazut. Cineva se cam joaca cu „focoasele” electorale…
Toată „strategia” tandemului Băsescu-Macovei constă în următoarea frază slobozită de „comandantul luptei împotriva corupției”:
Am să-i împușc cu mâna mea pe cei asupra cărora PLANEAZĂ SUSPICIUNEA DE CORUPȚIE.
Asta a și făcut, nu chiar cu mâna lui, prin intermediari, dar a făcut. Nu i se poate reproșa că nu și-a respectat promisiunea pentru care, dealtfel, a fost votat de „elite” și „elituțe”.
Stimate Domnule Adrian Năstase,
Mulțumim pentru eforturile dvs. uriașe depuse în slujba comunicării publice. Odata istoria va reține asta.
Redau în FINAL și comentariul eseistic asociat la postarea dvs. din 12.11.2018, “ La FET – lansarea unei cărți despre Iuliu Maniu”, dar aici, inginerește, invers decât acolo, redau două idei formulate tot în urma paticipării la lansarea de carte despre Iuliu Maniu :
1. Greu mai înțeleg lucruri „simple”…Nu ințelegeam de ce nu sunteți mai activ prin a prezenta „opiniei publice” ( am pus ghilimele deoarece aici emițatorul e mai “opinie publică” decât opinia publică însăși….) faptul că, răspunzând solicitarii lui Corneliu Coposu, ați dus la capăt legatul testamentar al lui Maniu, cel transmis acestuia de Titulescu. E totuși și un avantaj aici, înțeleg mai bine ce înseamnă „flori de pârloagă” la Pantelimon Hallipa.
2. Interesantă matricea propusă de dvs., realitatea personală vs. interesul general în relaționarea țară mică – țară mare. Mă duce cu gândul la opera lui J.M. Bochenski, mai ales la studiul său asupra autorității dar nu numai. Sper ca d-nul Dumitru Borțun va achiesa la ideea dvs. Eu sunt prezent, oricum….
FINAL – Comentariu asociat la postarea din 12.11.2018, „La FET – lansarea unei cărți despre Iuliu Maniu” :
„După întâlnirea ref. la lansarea cărtii d-lui Dan Botez, „Iuliu-Maniu, Făuritor al Marii Uniri și tragicul său sfârșit”, am reținut câteva idei care merită reiterate, mereu și mereu. Nu le mai trec, inginerește, pe căprării…. Le transcriu eseistic.
După cum ne-a indicat d-nul Adrian Năstase la manifestare, la pag. 208 a cărții ( Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2018 ) apare solicitarea lui Iuliu Maniu către Nicolae Titulescu de implicare în « Mișcarea România Liberă”. Titulescu se retrăsese din viața publică și atunci era in Franța. « Mișcarea România Liberă » se înființase în noiembrie-decembrie 1940, Madgearu fusese asasinat la 27 noiembrie 1940 la Snagov, iar Maniu i-a propus lui Titulescu să preia locul lui Madgearu în conducerea opoziției democratice externe. Din păcate, până să ajungă mesagerul lui Maniu în Franța ( Ștefan Nenițescu ), Titulescu a murit în martie 1941….Iată deci că așa zisa orientare prea spre răsărit a lui Titulescu este invalidata chiar de cel mai constant promotor al relațiilor noastre spre occident din istorie, Maniu. Asta, după ce ( am aflat tot la lansarea de carte a d-lui Dan Botez ), Maniu a stopat decadența României prin oprirea cursei haotice a lui Carol al II-lea și a validat venirea lui Antonescu la putere. Ulterior Maniu a invalidat trecerea lui Antonescu de Nistru. Am mai reținut informațiile despre sfârșitul lui Pătrășcanu ( o alta carte a lui Dan Botez, « Lucrețiu Pătrășcanu – Destinul unui intelectual comunist » ). Nu reținusem că, deși Pătrășcanu nu a putut fi acuzat cu probe pentru « vina » lui de a-și susține interesul propriei țări, la un moment dat « a cedat nervos » și a incercat să fugă de sub escortă. A fost împușcat în ceafă….E bine « să nu cedăm nervos », mai ales când e vorba de interes național, parcă mai « incorect politic » definit de mine mai sus, interesul propriei noastre țări ( mai trebuie însă mult… pentru « egalarea » cu corectitudinea….)! Trebuie să-i mulțumesc pentru această ultimă relaționare istoricului Corneliu Mihai Lungu, unul din prezentatorii cărții.
Închei minieseul/comentariu cu versurile lui Nicolae Labiș, aduse în memoria noastră de profesorul Dumitru Borțun, prezent alături de « comeseni » la masa prezidiului prezentării cărții ( apropo’, am trecut ieri pe la Ministerul Culturii și tot nu pot face omlete….), căruia i-am făcut propunerea de a deveni președinte al CMR – Consiliul Mondial Român- România la sfârșitul întâlnirii :
« Mame scumpe, voi,
Învățați-i dragostea de țară,
Și toate vor veni de la sine, apoi. »
( “Dacă toate acestea vor fi învățate” – Nicolae Labiș) ”
[…] https://adriannastase.ro/2018/11/15/va-rog-sa-recititi-despre-drone-si-mcv-uri-27-august-2012/ […]
În tot acest balamuc în care toata lumea vorbeste despre stat de drept dar nimeni nu-l defineste la modul absolut, coafura doamnei Dancilă, surprinzator, rezista. Este singurul detaliu important, pe moment.
Analistii si politicienii se intreaba ce anume cauzeaza o asemenea inversunare a liderilor de la Bruxelles impotriva Romaniei. Cred ca este simplist sa credem ca evropenii lu’ peste prajit au un dinte contondent doar impotriva PSD-ului, sa nu uitam ca timp de zece ani regimul Basescu a avut tot timpul din lume sa rezolve dosarul Schengen, dupa ce a implementat, in materie de reforma in justitie si integritate, tot ce au visat noaptea diriguitorii malefici ai UE. Totusi, Romania nu a intrat in ,,Paradis” si nici nu a scapat de ,,patul lui Procust (alias Barroso)” numit ametitor de savant MCV.
Prin urmare, nu PSD-ul, ci ROMANIA , CA STAT NATIONAL, UNITAR SI INDIVIZIBIL, este o tinta pentru progresistii europeni, dirijati si manevrați de eminentele cenusii, ,,papusarii” de peste Ocean.
Cineva spunea ca trebuie sa alegem dintre doua rele care, de facto, nu sunt altceva decat fețele aceleiași monede occidentale, fie ea dolar, sau euro.
Probabil ar trebui sa alegem leul….desigur, daca vom reusi sa-l întremăm hranindu-l cu ,,jăratecul” unității in jurul valorilor si crezului național.
Ei, aici e cuiul lui Pepelea…de unde luam ,,unitatea” ? Nu cred ca o gasim ieftinita prin depozitele online are retailer-ilor de Black Friday, din simplul motiv ca ea, unitatea, este inestimabila. Dar daca ne vom intoarce fețele către noi insine, spre înlăuntrul nostru profund, cine stie ?, poate ca vom exclama si noi: Evrika !
Speranța moare întotdeauna ultima. Din pacate, ce era de murit pana la speranță, a cam intrat in moarte clinică, în cel mai fericit caz, în comă.
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/tratatul-de-la-trianon-care-consfinteste-statul-roman-modern-expus-in-bucuresti-1032636
Andrei,
Inteleg ca cei 1-2 politicieni din garda veche demni de respectul dumitale sunt, presupun, Adrian Nastase si Nastase Adrian. Mi se pare de apreciat condescendenta dumitate de adversar stilat al PSD-ului. (Z)
Din aceasta perspectiva, sper ca domnul Nastase a reusit de aceasta data sa fie mai convingator, iar afirmatiile domniei sale sunt suficient de relevante in context.
Revenind la prezent, repet intrebarea: Daca leadersheep-ul pesedist este un fel de epigon al inaintasilor, care sunt alternativele ? Sa-l aleg pe Orban ?..nu rade. Pe Ciolos ?….nu stramba din nas.
Bine, inteleg, nu stii pe cine sa alegem, sau ai indoieli in ceea ce-i priveste pe toti.
Eu ma gandesc, serios, la Patriarh. Chiar este un execelent administrator si un om dedicat dialogului. A avut intalniri cu Papa de la Roma, dar si cu Patriarhul Alexei. Nu e de ici de colo, daca ne gandim ca cel pe care il apreciezi dintre pionierii actualului partid de guvernaman (domnul Adrian Nastase n.r.) este, la randu-i, adept al multiazimutalitatii.
ps
Sunt perfect de acord ca initiatorii celor doua documente – soc pentru Romania nu au nicio legatura cu paragrafele Constitutiei Romaniei, din moment ce, pentru unii lideri ai Evropei moderne ea, Constitutia Romaniei, pur si simplu nu exista. Asa cum ,,statul de drept”, in acceptiunea occidentalilor care ne dau lectii de democratie, nu contine si institutiile numite ,,Guvern” si ,,Parlament”. Bineinteles ca la ei, lucrurile stau exact invers: Ei, politicienii, sunt ,,statul de drept”. Chiar daca Merkel a fost (si) agent Stasi. (Z)
Poate invata ceva de la unguri si polonezi si domnii Dragnea si Tariceanu …
https://www.mediafax.ro/externe/ungaria-cere-demisia-prim-vicepresedintelui-comisiei-europene-frans-timmermans-16258856?
Romania este intr-o situatie inedita. Dl. Iohannis ia comenzi de la doamna Merkel re. mutarea ambasadei la Ierusalim. Pentru ca nu e ascultatoare, Romaniei i se aplica un tratament „select” cu MCV, declaratii la Parlamentul UE dar si Comisia UE. Sunt spuse jumatati de adevaruri insa si intr-o parte si in alta. Toata lumea are probleme in justitie…cind trebuie. Unii insa sunt mai presus de lege, si refuza sa vina la Tribunal, pentru ca se afla in „vizita de stat”. Pare ca nimeni, dar nimeni din inaltele cercuri ale Romaniei nu e curat. Sau daca este, i se poate oricind scoate un dosarel.
Imaginea de coruptie la nivel inalt e foarte vizibila din exterior, in pofida luptei interne pentru cine comanda Justitia.
Sigur ca Romania are exact ce merita. Pina si dl. Nastase vede acest statut de „Semi-colonie” al Romaniei. Dar cum sa scapi de el? E posibil un „reset al suveranitatii” asa cum ar dori fragmentarium si altii? Si ce ar insemna un „reset”, asa , pe puncte? Eu cred ca nu, pentru ca nu poti pleca din UE. Ar fi sinuidere economica pentru Romania sa iasa din UE acum. Si cu cie sa se „uneasca”? Pina la urma Romania a fost si va ramine un stat european.
Se incearca o alternanta la putere, sa vina Ciolos sa salveze Romanie. Un produs in laboratoarele politice europene. Insa ce aderenta are Ciolos in Romania cu „programul” sau inexistent? Dreapta nu pare sa aiba decit o singura solutie: „sa facem dosare cit mai multe pesedistilor si aldeistilor”. Pina la urma tot PSD cred ca va cistiga alegerile, atita timp cit dreapta pur si simplu ignora aberatiile din „statul de drepti” ale „indragostitilor”, cuplul Basescu-Macovei si progeniturile acestora de la Bruxeles.
Solutia e USA? Este cit timp e Trump la putere. Daca vine democratii, iar trimit un Ambasador lesbian, sau transexual sau cine stie ce alta „minoritate” care ne recita din psalmul cu „statul de drept”. In UE nu sunt sperante sa se schimbe linia politica de pus Romania pe jar (si cu concursul dansatorilor nostri).
Bun, deci Lukoil exploateaza deja gaz romanesc, din platoul Marii Negre, apartinind Romaniei, dupa ce l-au gasit cu Romgaz in 2015. De ce, nu le ajunge gazul rusesc? De ce are nevoie Lukoil de gazul Romanesc? Se pare pentru ca Romania sa nu devina un concurent pentru Gasprom, pentru a putea „gestiona” pretzaul la gaze la export, de catra Rusia. Ei, bine, atita timp cit asta ar ajuta ca Putin sa nu orienteze rachetele spre Romania, poate ar avea sens. Insa dl. Putin ameninta Romania direct, iar Romania e OK ca o companie ruseasca sa ne exploateze gazul, chiar si cind suntem amenintati direct de Presedintele Rusiei. Jenant pentru romani si Romania. Eu le-as fi luat licenta la Lukoil imediat dupa declaratia lui Putin.
Dar ce stiu eu despre complicatele carari ale diplomatiei? Le stie ZeV si va va explica imediat de ce eu sunt „anti-rus”, si de ce America suks, si Trudeau sucks, si in general tot ce nu e rusesc sucks. Si voi il credeti? Se pare ca are aderenta, si ca sunt ceva glasuri care ginguresc po ruski pe aici. Nu ar fi rau, daca totusi rusii ar intelege ca si romanii au interesele lor nationale, cum ar fi unirea cu Basarabia istorica. Cred ca ar avea mult de cistigat, pe termen indelungat, daca ar asculta mai atent ce vor romanii. Nu, zaiatz, ponimaeshi? 🙂
Acum, dupa ceva El Dorado 15 ani, ma confesez ca nu ma indoiesc ca acest blog e citit de Ambasadele care conteaza. Iau notize, iau pulsul, informeaza mai departe. Munca de informare. Asta se face de cind e lumea.
Romania a aratat in comunism ca are un potential uman extraordinar. Si multi au luat notitze atunci. Sub o dictatura s-au realizat in 25 ani – incepind cu electrificarea si apoi boom-ul sub Ceausescu – ce nu se poate realiza intr- o democratie capitalista in 100 ani. Am fost sub Ana Pauker & priateli la inceput, apoi sub Nixon & friends (bank friends). Ceea ce a facut Ceausescu pentru Romania e de neegalat si mult subapreciat astazi (sau discutat cu ignoranta). Sigur ca a fost insa o dictatura, comunism, multi au suferit, fugit in Occident, Si azi se fuge in Occident, din ratiuni economice si poate politice, Ceausescu insa a realizat tirziu ca trebuie sa plateshti un pret pentru dezvoltarea tarii tale. El a platit cu viata.
Dar ce vreau sa spun este ca poporul meu, poporul roman, pe care il iubesc si din care ma trag, cu multe sacrificii a reusit sa faca lucruri inimaginabile. Si in comunsim am fost liberi, probabil mult mai liberi ca astazi. Eu, de exemplu cintam intr-o trupa rock, aveam plete, si in fiecare simbata la mine erau partyuri cu ACDC , Led Zeppelin, Jimmy Hendrix, Rush, Queen the good stuff etc. Si nu m-a arestat nimeni. Nu m-a interogat si torturat nimeni. Nu am ce reprosa Romaniei, ba din contra sunt recunoscator pentru educatia ce am primit-o. Si sansa sa am profesori extraordinari, oameni absolut fabulosi pe care i-am intilnit. Talente si inteligentze fara egal. Le simt lipsa in societatea consumerista in care traiesc. Dudui pe care le-am iubit, romance, unguroaice, si poate unele mai oacheshe, dar curate si frumoase :). Vad azi lucrurile din mai toate perspectivele si cel mai important, din perspectiva timpului.
Ca si dl. Nastase, vin din comunism, si nu imi e rusine de asta.
Sper sa nu ne mai urom atia intre noi, si sa lasam simburele urii sa ne dezbine.
@diasporean: ”Sub o dictatura s-au realizat in 25 ani – incepind cu electrificarea si apoi boom-ul sub Ceausescu – ce nu se poate realiza intr- o democratie capitalista in 100 ani.”
Hmm. Chiar așa? În 25 de ani de comunism se realizează mai mult decât într-un secol de capitalism?
Curios că după 50 de ani de comunism românesc, oamenii se reped ca lăcustele să trăiască în capitalismul vechi, dar rămas în urmă cu … 200 de ani. 🙂
@Don Popescu, adevarat, s-au aruncat niste cifre imaginare. Pot spune insa ca in Canada de abia acum se vorbeste de electrificarea cailor ferate. In Romania s-a facut asta in anii 50 – 60 cred.
Bun, greu de cuantificat, e vorba asa cum spui si de calitate vs.cantitate, si costuri vs. beneficii, dar eu nu sunt economist, asa ca o las balta.
……la unele dintre comentariile mele erau aprecierile resp, de altfel la fel de sincere si profunde precum observatile trimise de curand, Numa ca trebuie sa stii cum se separa adevarul din neghina. Avem guvernul care ne reprezinta. Avem puterea pe care o reprezinta. Avem cea mai buna reprezentare a unui guvern care are mai multa putere de cat are poporul care se intreaba de ce nu avem putere pentru cata putere vrea poporul pentru guvernul care sa-i dea putere, sa-l reprezinte precum ar trebui sa reprezinte guvernul de care avem nevoie sa ne reprezinte in acest final de an crucial.
Inaintea anului care doar in sase luni ne-am putea ridica ca natiune mai mult decat intr-o suta de ani. Important e sa ne dorim, asta, iar pentru asta nu-i nevoie decat sa incercam sa ne auzim un pic unii pe altii, si sa incercam sa ne privim atenti, inainte de a ne acuza unii pe altii de stagnare, si mai mult pentru distrugere a ceea ce-am primit mostenire, in comun.
Altfel, la finalul celor sase luni putem sa tragem linie si sa impartim cea mai ramas din lupta dintre statul paralel, statul mafiot, si un popor care refuza sa-si puna intrebari, precum, cum si de ce unul sau altul dintre aceste state au ajuns sa aiba atata putere,
s-apoooi o luam de la capat, eu statul paralel, tu statul mafiot, noi un popor care nu merita sabia lui Stefan cel Mare, capul lui Mihai Viteazu, sacrificiul lui Cuza,, Coroana de Otel a lui Carol, s-apoi pamantul insangerat, sacrificat vandut, tradat, rascumparat, in aceasta perioada de o suta de ani. Craciun Fericit ca alta data, sincer asta este asa din inertie, ca la fel de sincer si profund, consider ca de fapt, Romania nu a avut niciodata un Craciun fericit, nici chiar acum o suta de ani. Atunci si l-a dorit doar, a visat, si l-a proiectat, ca in fapt nu am avut decat parte de executii si acuze reciproce.
Khashoggi: Agent CIA, tradator sau erou arab?
O noutate relativ de senzatie in cazul Khashoggi este ca a inceput sa curga multa apa la moara celor care sustin ca sauditul a fost agent CIA si ca moartea sa a fost o pedeapsa politico-religioasa pentru inalta si dubla tradare, a Arabiei Saudite si a Islamului. Ea este alimentata de insistenta, apreciata ca extrema si ciudata, aproape personalizata si clar institutionalizata, prin care SUA sunt preocupate de caz. Jurnalistul saudit Jamal Khashoggi s-a remarcat, prin editorialele sale din Washington Post, ca dizident si agent de influenta anti regimul de la Riad. El a disparut in 2 octombrie, dupa ce a intrat in consulatul saudit din Instanbul. Ipoteza cea mai vehiculata este ca jurnalistul ar fi fost asasinat, din motive patriotice si islamice. Ea este in marja versiunii ca acesta ar fi fost agent CIA si tradator arab.
In absenta cadavrului, a probei materiale care sa inchida cazul sub aspectul savarsirii unei crime sau punerii in aplicare a unei sentinte de justitie islamica, moartea lui Khashoggi ramane deocamdata o probabilitate, sub cota de certitudine de 100%. Plecand de aici, tot atat de bine nimeni nu ar putea sa respinga fara probe ca Jamal Khashoggi nu este de fapt un erou al arabismului si al islamului.
Insistenta cu care SUA trateaza cazul Khashoggi, probabil si in afara legitimitatii jurisdictiei pe care le ofera cetatenia saudita si teritoriul turc unde a avut loc, potrivit criticilor, a inregistrat o noua referinta, sambata, din partea vicepresedintelui american Mike Pence. Aflat la Port Moresby, unde participă la summitul economic Asia-Pacific (APEC), Pence a declarat ca asasinii jurnalistului saudit disident Jamal Khashoggi vor da socoteală în faţa SUA. Declaratia lui Mike Pence are loc în contextul, fara dovezi, în care Mass-Media americane au sustinut că CIA a ajuns la concluzia că prinţul încoronat saudit Mohammed bin Salman a ordonat asasinarea lui Khashoggi, la Istanbul. „SUA sunt decise să-i facă să dea socoteală pe toţi cei responsabili pentru acea crimă”, a afirmat oficialul Casei Albe. El a mai adaugat ca asasinarea lui Khashoggi a fost „o atrocitate” si “un afront la o presă liberă şi independentă”.
PS/NB: Despre cadavrul lui Khashoggi se spune ca ar fi fost dezmembrat si aruncat in canalizare. Ironia istoriei este ca americanii au procedat aproape la fel cu cadavrul lui Osama bin Laden, pe care l-au ars si cenusa a fost aruncata in ocean.
Il compari pe Ben Laden cu bietul Khasshoggi ? Esti ridicol in tot !
Draga, e vorba de metoda. Politica dublului standard e o politica a tulburarii bipolare. V. opozitia si legile justitiei. Pentru un acelasi subiect, o aceeasi metoda nu poate fi „normala”, cand o utilizeaza el, si „anormala”, cand o utilizeaza altii.
Nimeni nu are dreptul sa fure Romaniei presedintia UE .
La 1 ianuarie 2019 , imi pare rau pentru dusmani , noi vom prezida UE , cu toata ura olandezilor sau a finlandezilor sau a nu stiu cui care manevreaza din spate , chiar din Est , grupuri de presa si politicieni vest-europeni .
Trist e cand dusmanul se cuibareste in presa , Televiziunile ( chiar cea zisa publica ! ) si Internetul din tara ta , si seamana in inimile romanilor stiri mincinoase si neincrederea in viitorul tarii lor .
Iulian Anghel , redactor sef al Ziarului Financiar ( grupul Media Pro al sinistrului Sarbu ) , ieri : ” Cine va veni in parteneriat public privat in Romania ? O tara condusa de o putere corupta care vrea sa iasa din UE pentru a se ascunde mai bine ? Cine isi risca banii pentru a-i cere apoi de la urmasii lui Putin ? ” .
Acest individ nu este spitalizat in psihiatrie , este redactor sef si defileaza la televiziunile Sistemului .
Pana cand fortele tenebroase care dirijeaza acest concert nu se vor intoarce la guvernare – ceea ce se va intampla – m-as bucura sa putem lansa , de o maniera care sa interzica mai tarziu oprirea lor ( asa cum au facut cu autostrada Transilvania ) , MARI PROIECTE NATIONALE de dezvoltare , strategice , cu impact asupra cresterii si sigurantei tarii noastre .
Avem semnat contractul pentru marele pod de la Braila si se fac azi descarcarile arheologice si proiectarea – dusmanul a inventat ca pretext pentru a-l opri stirea ca Astaldi , constructorul desemnat , ar fi in faliment in Italia – ceea ce nu e adevarat .
Avem constructori desemnati pentru jumatarea de Vest a drumului expres Craiova – Pitesti , cu constructori desemnati si , minune , fara sabotajul contestatiilor – semnarea contractelor si ordinul de incepere sunt URGENTE !
S-a publicat raportul de mediu al autostrazii Sibiu – Pitesti – acordul de mediu trebuie semnat rapid , pana cand acest pretext nu va putea fi folosit pentru a bloca proiectul iar constructorii anuntati rapid !
Sa mai intinerim putin aici blogul cu putina tinerete, uite o romanca Karmen, face valuri cu hitul asta:
Maneaua asta gretoasa (scuze pentru pleonasm!) este tinerete??? Doamne fereste!!!
Va mai aduceti aminte cit de criticat era dl. Ion Iliescu cind vorbea despre liniste si armonie si echilibru? Romanii au vrut zgomot mult (pentru ca avem reale probleme cu dialogul). Mai mult, tara s-a vrut condusa de „golani”. Si a venit golanul Basescu, cu golanii lui intelectuali, si cu golanii de procurori si securisti, si in timp ce au intetzit zgomotul, au pus si de un stat securist si mafiot, relicve pe care le gasim si astazi in „statul de drept”, unde unii au parte de dosare, altele sun ttinute sa iasa la momentul potrivit…politic.
Cred ca multora le e dor de Guvernul Nastase. Desi l-au portretizat ca pe un dictator in acei ani – de „presa libera” – dl Nastase a condus probabil cel mai performant Guvern, care a dus tara in NATO si UE. Si poate ar fi reusit atunci sa porneasca motorul relatiei cu Rusia, negociind dosarele grele pentru Romania. Acum insa e tirziu, contextul international s-a schimbat dramatic si oportunitatile au trecut pe linga noi.
Ministrul Transporturilor , bacauanul Lucian Sova , pare un ministru al anilor 1994 – 1995 .
Vizite in cabinele de pilotaj de nave in portul Constanta , pe lotul 3 al autostrazii Lugoj Deva insotit de ambasadorul Spaniei ?! ( constructorul , intarziat , este spaniol ) , conferinte de presa de 15 minute in care se vaieta de sindicatele de metrou , vizite la conferinte peste hotare etc etc etc .
In mandatul Mariei Sale ( 12 luni ) s-au semnat 4 contracte de interes regional – pasajul Mogosoaia si centurile Bârlad , Suceava si Radauti .
Nici un nou proiect de interes national lansat .
S-a impotmolit birocratic in forajele si mediul de pe autostrada Sibiu – Pitesti ( da impresia ca situatia il aranjeaza , nu ia nici o decizie , ce sa-i reprosezi ? ) .
El , moldoveanul , este incapabil sa scoata din mlastina birocratiei un proiect pentru continuarea centurii Iasi , in sudul aglomeratiei – vin cu o tampenie cu o strada din Iasi transformata in centura in plin oras ? – bd Poitiers ?!
Nu a trimis nici o documentatie pentru finantare la Bruxelles ( daca greseste , Doamne Fereste si apoi sa iasa vinovat el ? ) .
Nu a fost capabil sa publice macar licitatiile pentru continuarea autostrazii Transilvania in judetul Salaj ( de un an ! ) .
Nu a inceput un milimetru din santierul autostrazii Cristian – Rasnov , semnat acum un an !
In mandatul lui , din cauza nesupravegherii constructorilor , au fost abandonate centurile Targu Jiu si Targu Mures .
Tot in mandatul lui , din cauza unei indolente strigatoare la cer , nu s-a pus o lopata la drumul national nou Beius – Stei – semnat acum DOI ANI !
Aeroportul Brasov , inceput , o investitie modica – care ar da un balon de aer judetelor Brasov si Covasna – zero preocupare din partea domniei sale .
Centura Giurgiu , drum nou , care ar grabi traficul spre Bulgaria si Turcia – uitata , la un an de la lansarea proiectului de ministrul Cuc .
Personajul raspunde chiar , cu o fraza fabricata , auzita probabil de la vecinul de tren , intrebat daca se teme sa fie schimbat ” e o onoare pentru mine sa stiu ca sunt remaniabil , din prima zi ” ?! – priceapa cine o putea ce vrea sa spuna .
Neamtul spune : – raus !