Starea dialogului în relațiile româno-ruse

Sunt multi prieteni si cunoscuti care mă intreabă de ce am organizat, in ultima vreme, in cadrul proiectelor Fundatiei Europene Titulescu, alături de alte actiuni, intâlniri la nivel universitar, academic, cu profesori si asociatii din Rusia. Iată câteva argumente.

Eu am crezut si cred in continuare intr-o politică externă a României indreptată către toate azimuturile. Am considerat ca, după incheierea Războiului Rece,  intrarea in NATO si in UE sunt prioritare dar, tinând seama de pozitia sa geografica, România trebuie sa aibă relatii normale, dacă nu amicale, cu vecinii săi, să aibă o relatie pragmatică cu Rusia, să continue relatiile cu tările Orientului Mijlociu, să maximizeze traditia legăturilor cu China. Nimic din toate acestea nu pune in discutie parteneriatele strategice incheiate cu SUA sau cu celelalte tari europene.

Cred, in continuare, că tara noastra, fiind un aliat loial in structurile politice si miliatare din care face parte, are dreptul dar si datoria de a-si urmări si unele interese proprii, asa cum procedeaza toate celelalte state – cred că aveti suficiente exemple – mai ales in conditiile inmultirii crizelor din Europa si ale amplificării unui bilateralism selectiv.

Ca să intelegeti mai bine mesajul meu in cadrul intâlnirilor pe care le-am promovat in cadrul academic cu parteneri din Rusia, vă rog să cititi textul pe care l-am  publicat in revista apărută cu ocazia sărbâtoririi a 140 de ani de la stabilirea relatiilor diplomatice româno-ruse.

             STAREA DIALOGULUI

Existența lumilor scindate a făcut, uneori, cu neputință existența însăși. Astăzi, ieșirea din impas presupune reluarea dialogului într-o perioadă dominată de evenimente negative și de lipsa de interes în a asculta părerile celuilalt. De la separare începe degradarea con-viețuirii. Suntem într-un moment în care trebuie să reinventăm alfabetul dialogului.

În relația româno-rusă, lipsa dialogului a făcut ca noi să nu cunoaștem, de-a lungul timpului, argumentele aduse în susținerea anumitor poziții. Cunosc anii 1990-1992, perioadă de transformări, de tranziție, de modificări ale zonelor de influență, de schimbări petrecute în plan european și mondial. Deranjante, atunci, pentru Rusia au fost statutul Germaniei unificate, acceptarea intrării în NATO a Germaniei unificate, precum și extinderea NATO spre răsărit. Interogația și înscrierea într-o realitate privilegiată a primei etape au fost formulate de grupul Vișegrad: Ungaria, Polonia și Cehoslovacia. În acel context, România rămăsese într-o situație complicată. Era un fel de „buffer”, tampon, între o Europă Occidentală extinsă și o Uniune Sovietică, apoi o Rusie care încerca să-și păstreze zonele anterioare de influență. Privite dinspre Rusia, aceste atitudini păreau într-un fel, iar dinspre România, ele arătau altfel. Lângă noi, încercările pentru stabilirea unor noi zone de influență au transformat Iugoslavia într-un poligon de încercare. Iugoslavia era dincolo de noi dar, în jurul ei, întreaga zonă a devenit extrem de sensibilă. În această lumină, unele decizii ale României, considerate probabil, la un anumit moment, ostile în Rusia, vor căpăta în realitatea prinsă în istorie o altă semnificație din perspectiva unei țări aflată permanent între temporalitățile marilor imperii: Otoman, Austro-Ungar și Rus. Succesiunea și ordinea de succesiune a evenimentelor au determinat România, în mod natural, să-și găsească propria logică de securitate într-un spațiu întotdeauna tranzacționat, revendicat, împărțit. Limitările temporalității și spațialității cadrului geografic au generat specificitatea politicii externe românești.

Nu vreau să dezvolt foarte mult aceste teme legate de trecutul mai îndepărtat. Am publicat recent mai multe documente referitoare la discuțiile dintre Mihail Gorbachiov și Președintele Bush. Era evident, că România, atunci, în ansamblul Europei de Est, era cumva alocată unei zone de influență rusească. Succesiunea evenimentelor s-a schimbat între timp din cauza anumitor rațiuni, rămase nouă necunoscute. Putem doar să le intuim. A fost o încercare de a semna un tratat cu Uniunea Sovietică – și m-am bucurat să-l revăd la Moscova pe domnul ministru Alexandr Besmertnih, un vechi prieten, cu care am lucrat în acea perioadă. Atunci, a apărut o anumită discriminare între România și celelalte țări, sub aspectul securitar, ceea ce a creat, pe bună dreptate, o anumită nervozitate în țara noastră. Au fost mai multe etape în urma cărora am reușit să ajungem, în anul 2003, la un moment extrem de pozitiv: încheierea unui tratat bilateral care, dincolo de prevederile foarte clare, constructive, a dat și un mesaj foarte bun, la nivel de opinie publică, la nivel politic și la nivel economic. Îmi aduc aminte, că am venit la Moscova cu o delegație în două avioane pline cu oameni de afaceri și am avut discuții extrem de constructive. Tratatul bilateral a fost un semnal important pentru felul în care doream să funcționeze relațiile noastre în viitor.

După 2004, este adevărat, în urma alegerilor prezidențiale, a existat o modificare de paradigmă în politica externă românească. Nu îmi voi permite niciodată, în străinătate, să judec acțiunile guvernamentale românești chiar dacă am avut sau am opinii diferite. Totuși, un fapt obiectiv este sesizabil: niciodată nu am avut o perioadă mai redusă de contacte diplomatice, de relațiile economice și chiar culturale. Cum s-a ajuns la acest punct? Putem să discutăm foarte mult cauzele dar, nu are rost să insist pentru că fiecare dintre noi are propriile sale explicații. În ceea ce privește România, noi suntem, din punct de vedere geografic, în zona estică a NATO și în zona vestică a Rusiei. Suntem pe o linie care, într-un fel, suportă sau poate fi afectată de relațiile dintre Est și Vest, dintre NATO și Rusia, dintre Uniunea Europeană și Rusia. În ceea ce privește relația dintre marile puteri, relația dintre Statele Unite și Rusia, relația dintre NATO și Rusia, relația dintre Uniunea Europeană și Rusia, noi nu le putem influența decât în foarte mică măsură. Suntem, în mod evident, într-o zonă în care „temperatura” relațiilor externe afectează România ca aliat în NATO sau ca membru în Uniunea Europeană, în evoluția necesară de care am vorbit.

Au existat, la un anumit moment, perspective foarte interesante în ceea ce privește cooperarea la Marea Neagră. Am discutat la București, anul trecut, cu un grup de profesori din Rusia, această temă. Într-o anumită conjunctură, am pornit cooperarea la Marea Neagră, în calitate de ministru de externe al României, împreună cu președintele Turciei, Turgut Özal. Ulterior, ea a fost transformată într-o organizație care, actualmente, funcționează în condiții  mediocre. De altfel, în ultima vreme, s-a complicat cooperarea la Marea Neagră, o zonă în care chiar suntem vecini, dacă nu teritorial în mod direct, suntem vecini riverani la Marea Neagră. Evident că evoluțiile din ultima vreme de la Marea Neagră, noul statut al regiunii Crimeea, au schimbat și perspectiva relațiilor dintre noi.

Punctul meu de vedere, ca și al altor specialiști în drept internațional, a fost acela de a nu susține statalitatea provinciei Kosovo. România este una dintre puținele țări ale Uniunii Europeane care nu a recunoscut statul Kosovo, întrucât am considerat că a fost un „trick”. Incorectă a fost formula „construcției” așa zisul popor kosovar, creat pentru ca el să-și exercite dreptul la autodeterminare și, drept consecință, să genereze o nouă statalitate. O astfel de formulă speculativă este periculoasă pentru interesele Europei si pentru interesele românești. Unii au încercat o translație a modelului și în România cu invocarea conceptului de drepturi colective și a conceptului de autonomie teritorială pentru anumite comunități minoritare din țara noastră, în special pentru secui și unguri. Că acest model ar avea o subzistență în el însuși și ar putea opera pretutindeni s-a văzut chiar recent, când o manifestare a relansat ideea unei autonomii teritoriale pentru o minoritate etnică. In aceste condiții, desigur că România, în principiu, nu poate susține o astfel de construcție. În consecință, în mod evident, și în ceea ce privește chestiunile legate de Crimeea, fără a pune în discuție istoria zonei, fără a pune în discuție legitimitatea sau nu, o astfel de abordare nu poate fi susținută din punctul de vedere al intereselor românești. Am vrut să prezint acest raționament pentru a înțelege că, strict politic, există o diferență importantă între punctul de vedere românesc și cel al altor state. Cred că este important să discutăm despre aceste nuanțe pentru că, explicându-ne unii altora rațiunile pozițiilor, vom înțelege mai bine că, în anumite cazuri, e nevoie de o anumită flexibilitate pentru a face un pas înainte.

Desigur, lucrurile s-au complicat destul de mult în ultimii ani și nu este vorba doar de relația bilaterală. Se vorbește, adesea, de chestiunea scutului de la Deveselu, prezentat ca o instalație defensivă. Dar și aici trebuie să precizez că din punctul meu de vedere, exprimat în urmă cu mai multă vreme, ieșirea Statelor Unite din Tratatul Antirachetă a fost o greșeală care va fi plătită și de către Marile Puteri, dar și de către unele dintre țările aliate. Tratatul ABM avea o logică foarte solidă și ea era legată cu efortul de a limita cursa înarmărilor. Ieșirea în  2001-2002 a Statelor Unite din acest Tratat a creat condițiile pentru acest scut care, nu știu cât de util este din punct de vedere militar, nu știu cât de util este pentru industria militară americană, dar, mă bucur că, interpretând acum discursul recent, al președintelui Putin, de la 1 Martie, în legătură cu noile rachete – care nu mai au o traiectorie balistică -, practic, valoarea scutului cu interceptori antirachetă din România și-a pierdut semnificația. Mă bucură, din acest punct de vedere, că ceea ce părea un element sensibil pentru relațiile bilaterale, iată că își pierde semnificația militară datorită acestor noi tehnologii care au fost prezentate de către Președinte. Sigur, pot să înțeleg sensibilitatea și rezervele Rusiei în legătură cu instalarea acestui scut. Și în România au avut loc dezbateri, discuții în legătură cu această amplasare. Cred că aceasta este deja o chestiune de istorie în condițiile noilor tehnologii. Dar, fără îndoială, ele au dat un pretext celor care nu au dorit să dezvolte sau să reia un dialog politic la un nivel mai înalt. Din punctul meu de vedere este o greșeală să nu înțelegem că, practic, relațiile dintre noi, chiar dacă avem puncte de vedere divergente, trebuie să meargă pe o linie pragmatică și să găsim de fiecare dată, sigur, respectându-ne obligațiile în cadrul alianțelor noastre, dumneavoastră în cadrul intereselor pe care le aveți, în cadrul dialogurilor pe care le-ați avut sau le veți avea în continuare, rămânând în continuare, fizic, unii lângă alții în această zonă. Avem cu toții interesul de a evita tensiuni majore și repetarea unor perioade care să aducă aminte de Războiul Rece.

În cadrul întâlnirii pe care am avut-o în 2004, Președintele Putin îmi spunea: „Iată că reglementările pe care le-am semnat cu puțin timp înainte [se referea la Tratatul din 2003] funcționează foarte bine, climatul politic este bun, există perspective bune de dezvoltare pentru relația bilaterală.” I-am răspuns Președintelui, atunci, că procesul de normalizare a relațiilor bilaterale se realizase în bune condiții și existau toate premisele pentru o cooperare fructuoasă. Suntem după 14 ani de la acel moment.

Sper să vedem ce s-a întâmplat în această perioadă și nu doar în țările noastre. Nu doar în relația bilaterală. Să privim și în jurul nostru. Nu întâmplător am propus în dialogul nostru tema vecinătății și a standardelor de bună vecinătate, ca element de bază, obiectiv, pentru a privi relațiile dintre noi. Într-o lucrare a sa, intitulată Politica externă a României, Nicolae Titulescu a prezentat crezul său diplomatic și eforturile depuse împreună cu omologul său sovietic, Maxim Maximovici Litvinov, pentru reluarea, în 1934, a relațiile diplomatice cu Uniunea Sovietică. În 1937, în cartea sa, Titulescu spunea: „Consider că o apropiere politică între România și URSS reprezintă o necesitate vitală pentru țara mea […] Își poate oare permite România luxul unei politici ostile față de marele ei vecin, Rusia? Sunt convins că nu putem.” El prezintă argumentele, sigur, valabile în primul rând, la acel moment, dar eu cred că noi trebuie să ducem mai departe acest tip de abordare în ciuda dificultăților care pot exista în plan bilateral sau în plan internațional.

Consider că este  important să dialogăm pentru a ne explica unii altora propriile interese și a înțelege că, ne place sau nu, vom rămâne aici unii alături de alții. Au fost momente bune în istorie în care oameni importanți, Petru Movilă, Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir, spre exemplu , au reprezentat punți indestructibile de legătură. Existența, de-a lungul vremii, a multor fapte constructive care au marcat istoria noastră comună, îmi dau speranța că vom ști să dialogăm într-o manieră pozitivă, pentru a clarifica diferențele de opinii și de interese, pentru a vedea ceea ce ne unește și ceea ce este esențial pentru viitor.

Prof. univ. dr. Adrian NĂSTASE

41 de gânduri despre “Starea dialogului în relațiile româno-ruse

  1. Ca sa vulgarizam transferand practicile mahalalei in lumea reatiilor internatioale, care acum mai mult ca oricand nu par sa fie altceva: Occidentul vrea sa ne goneasca de langa osul suculent al unor relatii externe avantajoase ca sa rontaie singuri in liniste beneficiile. Cred ca asta-i toata reteta lor de succes in ingradirea conexiunilor Romaniei pe plan internatinal. Ne-am prins, si de asta, ca si de multe alte smecherii „ieuropene”. Sa ne mai lase ca altfel ii lasam noi pe ei!

    • @elena: ”Occidentul vrea sa ne goneasca de langa osul suculent al unor relatii externe avantajoase…”

      Oare, mult le-au dezvoltat diplomații, autoritățile române, politicienii noștri și chiar societatea civilă prin scandalurile fără sfârșit exportate pe plan extern? Cine vrea relații diplomatice cu niște scandalagii și cu o țară care, afară de instabilitate, nu prea are ce oferi? Oare mult s-a căutat și dezvoltat o politică externă românească dincolo de ”ordonanțele” UE?

      • Si tinand cont ptr cine lucra popa Gapon sau Dmitri Grigorievici Bogrov (asasinul lui Stolîpin ) ma intreb cati din aia care zboara ca romanii vor neaporat cu Moscova sau ca e raii railor vejnic tradatori stiu macar care interese servesc …

        A da. Cei doi maisus pomeniti erau agenti ai Ohranei … Rusii au o cam linga traditie in ce priveste agentu provocator

      • Dom Popescu,
        Ca una care urmărește știrile Rai Uno în fiecare zi, pot să vă spun părerea mea: mai mare nebuneală ca în Italia, nu-i nicăieri, nici măcar la noi.

  2. 1.Din (ne)fericire relatiile romano-ruse , in contextul rachetelor Avangard si S-400 vs scutul american nu pot evolua catre nimic pozitiv , la acest moment.Cu ajutorul scutului am devenit o tinta concreta si captiva in viitorul razboi rece.
    In contextul unui razboi asumat in Ucraina (care nu pare departe avand in vedere relatiile diplomatice ruso-ucrainene) trebuie sa ne punem intrebarea de cate zile au nevoie rusii sa ajunga la Bucuresti.

    2.Aseara la A3 au fost clipe unice , la domnul Gadea in direct.
    Emisiunea a pornit optimist , cu avand muncitoresc pe tema raportului facut de domnul Tudorel Toader.
    Dar minunea nu a durat mult , la un moment dat au inceput sa curge valuri de injuraturi si insulte dinspre un pedenelist , pe nume gioanca sau ceva de genu , n-am retinut exact numele.
    Acest tip , zeci de minute a insultat pe toata lumea in continuu fara sa fie intrerupt.Nici un invitat nu a reusit sa lege doua cuvinte fara sa intre ala peste ei.
    Domanul Tudorel Toader profesor de drept , un specialist in materia dreptului , a fost insultat intr-un mod incredibil de acest individ , iar Gadea n-a zis nik.WTF ?!?!?
    La un moment dat invitatii pareau chiar speriati/timorati de lipsa de inactiune a gazdei si violenta verbala a aluia.
    N-am mai vazut asa ceva la o televiziune.
    Moderatorul probabil ca era in pauza de masa sau ceva.

      • @Ioda: ”1.Din (ne)fericire relatiile romano-ruse , in contextul rachetelor Avangard si S-400 vs scutul american nu pot evolua catre nimic pozitiv , la acest moment.”

        M-aș întreba în care moment au fost relațiile româno-ruse pozitive, constatând că la celebrarea a 140 de ani de astfel de relații, România este ciopârțită și ca teritoriu, și ca populație, dar și cu o mentalitate alterată prin ”ajutorul” primit pentru distrugerea formei de guvernământ – Monarhia Constituțională – și introducerea comunismului cu tancurile și cu cizmele. A, să nu uit, și cu Tezaurul național făcut pierdut.

        Făcând haz de necaz, domnule Adrian Năstase, ce vă mai trebuie costisitoare celebrări festive ale celor 140 de ani și dialoguri academice, dacă pe acest forum aveți (cel puțin) doi ”trimiși speciali”, ZeV și Fragmentarium care nu încetează zilnic să facă cunoscută poziția pașnică și neagresivă a Rusiei, atât de pașnică încât nu încetează să tremure de frica unei Românii agresive înarmată până’n dinți, care amenință cu vreo 5-10 rachete și vreo 2-3 fregate teritoriul mamei Rusia.

        A propos, la aceste dialoguri, la care văzui că a participat și amabasadorul care cu atâta delicatețe a transmis zilele trecute amenințări voalate la adresa țării în care-și desfășoara activitatea, concretizate acu’ vreo două zile prin amenințarea directă a lui Putin, s-a făcut măcar vreo aluzie la Basarabia și la Tezaur?
        Sau a exista un consens general ca subiectele astea ale trecutului, să fie evitate, chiar uitate dacă vrem să stabilim niște relații corecte de bună vecinătate și conlucrare în spiritul ”frățesc” instaurat (sau dictat?) de ”marele frate”?

        Probabil, în limbaj diplomatico-academic, sunt subiecte tabu, mai ales în acest an al Centenarului Întregirii României când mai importantă este celebrarea rotundei cifre de 140.

      • Dar, după cîte ştiu, este obligatoriu să ai în platou şi un reprezentant al opoziţiei, sau mă rog, al puterii dacă emisiunea e la Realitatea, sau DiGi sau B1. Nu,mai că , mai ales ăia de la emisiunea lui Guşă nu admit aşa ceva. Fără să păţească ceva, pe când A3 este imediat amendată în caz contrar !

  3. Adrian Nastase

    Respectarea ad literam a parteneriatelor strategice este incompatibila cu obiectivul normalizarii relatiilor cu Rusia. Pur si simplu, in actualul context geopolitic, este imposibil sa promovezi mecaniceste interesele americane in zona si in acelasi timp sa devii un partener de dialog direct cu Moscova.
    Ceea ce se poate face este sa discutam despre istorie si oportunitati potentiale, la nivel academic, asa cum faceti dvs, dar cam atat. Si aceste initiative, cat timp Romania va mai avea relatii diplomatice la nivel de ambasada cu Rusia.

  4. trexsr spune ce spune, desigur, iritat, deformand nickul interlocutorului ca un elev mediocru de scoala generala:
    OCTOMBRIE 24, 2018 LA 5:11 PM

    Cateva idei de raspuns, in viteza:

    …Serios ? Domnul Tolontan este agent dublu ? Daca da, este unul al naibii de bun, daca serviciile americane, canadiene si evreiesti nu s-au prins.
    …Ce sa ne dea, noua, Rusia ? Ne poate oferi petrol si gaz la preturi mult mai avantajoase decat cele aferente ipoteticului combustibil fosil extras din Marea Neagra tranzactionat pe bursa, restul fiind bun de export in terte tari. Ne vom alege aproape sigur doar cu un litoral romanesc aproape devastat.
    ….Daca vrei sa organizezi un curs de relatii internationale iti recomand ca in prealabil sa participi intensiv si activ la dezbaterile de la Fundatia Titulescu, cel putin 5 ani. Poate la absolvire, nu vei mai profera aberatii de genul ,,Romania ar putea sa participe la discutii directe cu Rusia si Ucraina despre Transnistria”, in conditiile in care acest subiect este pe moment complet inghetat de noul Razboi Rece initiat de unilateralistii nostalgici de peste Ocean.

  5. Sunt foarte importante relatiile romano-ruse dar eu inca nu-mi revin din ras cum le-a dat-o Tudorel la tortionari !!! Conservei securiste vopsita cu Cromoplatin i-au dat lacrimile … Si mie , dar de bucurie ! Epic , ca in filmele cu Jean Claude Van Damme .
    Sper ca incet-incet , oamenii normali la cap din justitie sa-i bage inapoi in cutia cu monstrii pe astia alde Macovei , Koivesi , Danilet , Camelia Bogdan , Portocala , etc. Sau sa le amenajeze un parc de distractii unde sa se aresteze intre ei , daca asta le produce placere …

    Din pacate pentru tara asta , toate institutiile statului sunt parazitate de abuznici din astia gen Keobesi & Macovei dar care sunt la nivele mai mici ( adica terorizeaza doar orase sau judete ) si nu se prea aude de ei : prin primarii , prin finante , prin Sanepid si in general prin toate organele de control . Indivizi cu instinct criminale care fac rau din placere si practica abuzul de putere !

    Dealtfel , de abuzurile lui taica Luzar eu am auzit de peste 10 ani prin zona Alba unde presta dumnealui ! Cred ca de aceea l-au si selectat securistii pentru ca din astia ca el se cauta mai nou !!!

  6. Merkel se duce regulat în Rusia și în China. Noi suntem niște tâmpiți. Mai devreme sau mai târziu vom plăti.

  7. Razboi unilateral tacut: Atac spion cu drone

    In drumul unipolarismului SUA spre visul de dominatie globala, multipolaritatea Lumii este principala tinta. Spre acest scop, SUA nu-si fac niciun fel de scrupule in privinta mijloacelor. De la Casa Alba au pornit ordinele privind primul atac atomic si primul razboi rece. Mai aproape de istoria recenta, George W. Bush a inventat razboiul preventiv si Barack Obama pe cel de teroare sub steag strain. Nici Donald Trump nu pare sa fi iesit din aceasta serie neagra. El a patentat razboiul-spion cu drone. Informatii despre acest tip de razboi au fost facute publice, joi, de catre ministrul adjunct al Apărării din Rusia Alexander Fomin, care a declarat că un avion american de spionaj Poseidon-8 a coordonat un atac a 13 drone asupra bazei aeriene rusești Hmeymim, din Siria, în ianuarie. Probabil ca, atunci, razboiul global dintre unipolarism si multipolarism i-a trecut Omenirii pe la ureche. La informatia militara despre atacul-spion cu drone ordonat de Casa Alba, Kremlinul a reacționat afirmând că este foarte alarmat. Acest atac unilateral de tip spion cu drone este o situatie extrem de primejdioasa si fara precedent. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitry Peskov, a declarat ca este posibil ca președintele Vladimir Putin să ridice această chestiune riscanta si unilaterala în discuțiile cu Donald Trump, la summitul de la Paris, în 11 noiembrie, daca acesta va avea loc. Rusia a respins atacul-spion cu succes: șapte drone au fost doborâte iar asupra altor șase s-a reușit preluarea controlului. Totusi, atacul unilateral respectiv este un avertisment privind impredictibilitatea si actiunile din ascuns ale SUA. El va atrage dupa sine masuri ale Rusiei de sporire a securitatii si reactiilor preventive si de contracarare, care sa garanteze pe deplin securitatea cetatenilor rusi. Atacul-spion cu drone este o tragere la ghestender la scara marita si armata, deci mult mai periculoasa, a incidentului cu avionul de spionaj american U-2 din 1960, care a fost doborat de sovietici. Din atacul-spion american cu drone rezulta si un invatamant global. Chiar daca fiecare parte din multipolaritate pare sa nu fie inca interesata si constienta de unipolarism, ca risc care o tinteste pe fiecare, mai devreme sau mai tarziu, unipolarismul se intereseaza in mod activ de multipolaritate si actioneaza unilateral, pentru a o supune, pe fiecare componenta si in ansamblul ei.

  8. Statul „imigratie” si nationalismul „mercenar”

    Intriga acestei epici porneste de la asumarea nationalismului de catre presedintele SUA, Donald Trump. “You know what I am? I’m a nationalist, OK? … Use that word. I’m proud of our country and I am a nationalist and it hasn’t been a word that has been used too much … I think it should be brought back”, a declarat, ieri, liderul de la Casa Alba.

    Internationalistii democrati (progresisti) au si dezlantuit canonada criticilor. Exista insa si un alt tip de critici, din afara bipartizanismului american, care arata posibilele limite ale nationalismului imigrantilor. Critica are sens, imigrantii din SUA fiind precum minoritatile nationale din alte state nationale, care isi reclama etnicitatea si nationalismul etnic. Nationalismul de culoare al lui Barack Obama este usor de presupus. Dar Donald Trump, cu mintea si inima carei comunitati etnice imigrante si-a asumat nationalismul?

    In afara aspectului material, al banilor, care ii poate lega de un loc anume pe cei care isi incearca norocul prin lume, la un „stat-imigratie” este dificil de distins un liant spiritual care se lege durabil o comunitate pestrita de imigranti, zisa nationala. Neindoielnic, in perioade de boom economic, cand banii si traiul bun galgaie, nationalismul locului este stabil si face prozeliti. Este ceea ce, pe perioade mai scurte sau mai lungi de o generatie, s-ar putea denumi „nationalism de mercenariat”, care este atras de mirajul inavutirii.

    Dar, cand apar crizele sistemice, saracia, insecuritatea civila si decadenta politico-morala (rasism, homosexualitate, droguri si excluziuni de tot felul) care aduc atingeri imigrantilor defavorizati si marginalizati, fiecare dintre acestia isi aduce aminte ca radacinile lui sunt in alta parte, ca neamul si religia lui nu sunt acolo, ca patria mama, de care minoritatile etnice fac atata caz politic si cultural, nu este aceeasi cu patria imigratiei. Identitatea etnica este reactivata si resimtita acut, in imprejurari acute.

    Frustrarile nationaliste ale diversitatii imigrantilor defavorizati sunt cu atat mai mari cu cat exista si comunitati etnice restranse de imigranti privilegiati, care sunt legate de controlul politicii si resurselor. In perioade de criza economica sau campanii militare, care lovesc fara crutare in masa eterogena a imigrantilor, un declic al unei iluminari eliberatoare este foarte posibil: Cine sunt eu? Unde sunt neamul meu, religia mea si patria mea mama? Daca mirajul banilor si inavutirii a disparut, ce ma mai tine aici? Doar pentru a fi sursa fiscala si carne de tun? Raspunsurile posibile arata ca, in esenta, nationalismul economic al imigrantilor dintr-un stat-imigratie este un nationalism mercenar. Europa europenilor si Dreapta nationalista trebuie sa ia aminte, sa se distanteze de statul-imigratie.

    • #fragmentarium:”Frustrarile nationaliste ale diversitatii imigrantilor defavorizati sunt cu atat mai mari ..”

      Pseudonimul ori nu știe, ori este pus de șefii lui să scrie zilnic câteva opinii defavorabile Americii. Deja, a devenit predictibil și total neinteresant. Și mai ales rizibil.
      S-ar putea să fie înlocuit pentru decredibilizarea propagandei pe care a dus-o prostește în derizoriu din prea mult servilism.

      • Valabilă şi reciproca : Popescu, mai pus de alţii, ce şi cum să scrie, nu prea cred să fie !

  9. Cred ca veti fi multa vreme surprinsi de retorica agresiva a Rusiei, desi unii din Romania isi doresc o relansare a „dialogului”. Ok, dialog, si care e pretul? CIne da si cine primeste, ce compromisuri se pot face la ora asta, si la ce „brese” ne putem gindi? Nu la prea multe…

    Inteleg ca totusi „Scutul” de la Deveselu nu are nimic in comun cu iesirea SUA din INF, si ca este pur defensiv, „atacind” doar rachetele balistice.

    „Ministerul Afacerilor Externe (MAE) consideră că este „complet irelevantă” invocarea componentei scutului antirachetă de la Deveselu în actualul context legat de acordul privind armele nucleare cu rază medie de acţiune (INF), întrucât sistemul de la Deveselu nu face obiectul acestuia….în nenumărate rânduri că întreg conceptul scutului antirachetă al NATO are un caracter pur defensiv şi reprezintă o acţiune proporţională cu ameninţările actuale, care respectă toate angajamentele internaţionale”.

    Cu toate aceste dl Putin ameninta direct Romania, in mod agresiv, cu distrugerea obiectivelor de la Deveselu, dar banui ca el ameninta intreaga Romanie. Deci cum s-ar putea cladi o relatie de incredere, cind suntem amenintati cu distrugerea direct de catre Presedintele Rusiei, amenintare pe care trebuie sa o luam in serios?

    In diplomatie accentele, cuvintele, virgulele, conteaza. Dl. Kuzmin ne-a reamintit recent ca nu e vina Rusiei ca relatia cu Romania e atit de proasta. Conform „teoriei” dlui Kuzmin si a Rusiei pe care o reprezinta, problema relatiei proaste cu Romania isi are originea in faptul ca Romania si-a cedat „suveranitatea” catre NATO si UE si nu e capabila sa mai decida singura. Este desigur o manipulare. Nu acolo e problema Romaniei. Problema e in interior, a romanilor, si a clasei lor politice. Romania e slabita din interior in mod constant de multi ani, as spune de cind a venit Basescu calare pe caii PPE, si cu biciul lui Macovei. E problema Romaniei si a romanilor ca nu sunt in stare sa isi aleaga acei reprezentanti care sa formuleze politici coerente si durabile, care sa promoveze interesele tarii.

    In politica externa, cele mai bune compromisuri se fac atunci cind raporturile de forta sunt apropiate sau prezinta un pericol major pentur una din parti. Vezi acordurile intre Gorbaciov si Bush Sr, sau intre cei care au facut unirea Germaniei si Rusia. Rusia nu se va uita niciodata la Romania ca la un partener, sau ca la un stat cu care sa discute de la egal la egal. Nu in viitorul previzibil. Puterea noastra ramine tot in aliantele pe care le avem.

    https://www.agerpres.ro/politica/2018/10/25/mae-invocarea-de-catre-rusia-a-scutului-antiracheta-de-la-deveselu-in-contextul-acordului-inf-complet-irelevanta–199704

  10. Antonescu , in plin conflict militar cu URSS , permitea discutiile cu sovieticii la Stockholm : ” daca pierd eu , sa aiba Tara o alta iesire ” .
    Si daca ofiterii romani prizonieri nu au impartasit soarta colegilor lor polonezi este datorita schitei de comunicare care a existat intre cele doua state in anii 1930 .
    Se arunca cu piatra azi in dr Petru Groza dar el a reusit , prin relatiile personale cu Stalin , sa evite ororile ocupatiei rusesti din Germania si sa limiteze raul – cine isi aminteste ca unii descreierati la Moscova au incercat anexarea Maramuresului istoric la URSS sau a Moldovei pana la raul Siret ?
    Imi amintesc ca un maresal sovietic , ministru , era nemultumit dupa razboi pentru ca Stalin ii ceruse sa elibereze vila din Crimeea pe care o ocupa pentru dr Petru Groza .
    Sa nu fim insa naivi – Rusia de azi este condusa de un personaj care are scolile KGB ca unica formare intelectuala – totul la el este diversiune , balanta amenintare – recompensa , paranoia .

  11. Fragmentule, ZeV(zecea)

    Ce este prea mult atunci inseamna ca davolnea grajdanini.
    Nu e necesar sa va distingeti ca jopa lizîii (mai ales ca nici beneficarii nu arata nici un respect fata de lingatori)

    Da, de acord ca trebuie „normalizata” relatia cu Rusia macar ca sa cumparam gaze fara sa ne dam obolul concetatenilor lu’ coana Diabolika von Stasi .
    Insa nu trebuie sa uitam eticheta pe care Take Gura de Aur a lipit-o pe Rusia : Duşmanul Natural si concluzia sa: succesul Rusiei inseamna disparitia noastra si reciproca- dainuirea noastra inseamna ratarea a peste un mileniu de istorie rusa …

    trexsr

    din pacate aia nu e retorica agresiva. Este doar o remorare a unei stari de fapt.

    Susu, sus de tot unde aerul puteriui militare este f rarefiata, adica in Olimpul deciziilor politice de Mare Putoare (caci razboiul este POLITICA pura) , lcurile se discuta cam ca in cazul teorie sahului : daca se deschide cu D2 la D4 atunci inseamna ca si deci se raspunde cu … daca se deschide cu C2 la C3 … samd.
    Ma rog mi se pare ca variantele jocului militaro-politic sunt mai reduse decat ale sahului insa … insa au si ele logica lor.

    Cf acestei logici Deveselu este tinta care trebuieste eliminata la ora H – 10 minute. Eliminarea se face utilizand o incarcatura „tactica” ….. Exista mijloace de livrare care pot fi considerate a avea o rata de succes de 99,99 %.
    De ce crezi tu cfa Cehia sau UNgaria au declinat „onoarea”de a gazdui elementele sistemului asta?!

    Oricum potolez-vu ca si in ’88 Bucurestiul avea 3 arme nucleare „dedicate”- una americana, una englezeasca si una .. ei da franceza!!! Asta-i via , asta-i gardul

    Oricum si baza de la Raimstein este pe o anume lista (ceva de genu „va inceta sa existe la H + 15 minute”) cestie care se pare ca pe aia din Kaiserslautern si Ramstein nu prea ii ingrijoreaza ca vor avea mehr Licht.

    • Domnule Bizonu’, oricine s-ar inscrie intr-un razboi al falsurilor si provocarilor pe tema in discutie ar fi intr-o minoritate planetara. Nimanui nu-i surade ca plecand de la jocul periculos de-a atacurile-spion cu drone sa se ajunga la un holocaust nuclear. Andropauzatului care face pe desteptul cu astfel de glume macabre ar trebui ca toti sa-i aratam cartonasul rosu. Va veni o zi cand fiecare va fi intrebat, cel putin de propria constiinta: tu ce ai facut pentru a descuraja, opri, anihila oroarea si ascensiunea ei spre unipolarism? Dar sunt convins ca America insasi il va scoate din joc, pentru ca in primul rand pe ea o pune in pericol. Apoi, a pune astfel de critici intemeiate intr-o schema artificiala de polarizare potrivit careia cine ar critica periculoasa politica externa si militara a SUA ar fi automat anti-american si automat pro-rus, este o tactica de manipulare „fumata”, pe care lumea inteligenta si culta nu mai da doi bani. Promotorii unei astfel de tactici depasite vor sa nu respecte nicio regula si sa nu fie criticati. Nu exista antiamericanism, poporul american este iubit si stimat de toata lumea, ci exista critici la adresa unor oficiali individuali sau a paturii politice suprapuse, care isi deconteaza huzurul si deciziile excesive si arogante pe seama americanilor si a oamenilor din toata lumea. PS: Preotul Gheorghi Gapon nu a fost un agent provocator al Ohranei tariste. A fost un „preot-muncitor” sau „preot-socialist”, controlat de agentii straini care impanzeau Rusia precomunizata (unii spun ca ar fi fost contaminat de tezele activistilor evrei privind „haosul purificator”), un „jucator” agitator cu rol determinant in prima revolutie rusa (1905), prin manipularea evenimentelor care au dus la „Duminica insangerata”, o capcana in care au cazut tarul (care nici macar nu era in capitala!) si trupele tariste, si o repetitie generala pentru a doua revolutie rusa (1917), in care rolul principal ii era rezervat lui Lev Bronstein Trotki.

      • Mai lasa naibii firtiriseala cu domnu Bizonu’ . Suna ca in Caragiale…

        APoi as vrea sa stiu ce e aia qatac cu drone spion. In mod normal dronele alea pot cara rachete.. parca ai situdii militare, nu?

        Si da draga popa gapon sireacu era Revolutia pura. Si Ohrana societate de binefacere …

        In rest dragul meu … ma faci sa imi aduc aminte de Maiorescu – Betia de cuvinte. Personal, daca vreau sa ma atesc prefer alcoolul din cereale … apoi ala din struguri

      • @fragmentarium: „….Nu exista antiamericanism, poporul american este iubit si stimat de toata lumea, ci exista critici la adresa unor oficiali individuali sau a paturii politice suprapuse, care isi deconteaza huzurul si deciziile excesive si arogante pe seama americanilor si a oamenilor din toata lumea. „

        Corect, deci, pe baza acelorasi argumente, nu exista anti-rusism la cei care critica pozitii politice ale demnitarilor rusi, ci exista o critica pe subiecte concrete, ce tin de relatiile internationale si situatia militar-strategica. Noi nu vorbim aici de cultura americana sau rusa, ambele avind un aport fundamental la cultura globala as spune, desi „global” e un termen pe care nu il suportati.

        Dar, din comentariile tale insa am retinut ca ai o problema cu anumite „colective” de oameni, cum ar fi „iudeo-masonii”, nicidecum cu niste indivizi care ar vrea raul Romaniei din acel colectiv.

        Nu cred ca sunt multi nebuni care vor razboi nuclear sau orice fel de altfel de razboi intre SUA si aliatii sai si Rusia si aliatii sai. Ba din contra, eu unul as vrea ca sa pot ajuta la detensionarea relatiilor, dar eu sunt prea mic, si o pot face doar cu cei din categoria mea, la baza piramidei. Ca sa pot insa sa incepi un proces de detensionare ambele parti trebuie sa cada de acord asupra subiectelor care creaza acea tensiune. Din pacate, Rusia nu vede nici o problema cu acapararea Crimeei, si cu mentinerea zonelor de conflict inghetate. Continua cu exercitii militare de magnitidine nemaivazuta spre est, sa sperie statele de acolo, inclusiv Romania. Nu mai vorbim ca isi fac de cap la Marea Neagra si la Sevastopol, in apropierea Romaniei. Deci, aita timp cit astea sunt tendintele promovat de Rusia, state precum Romania vor trebui sa se inarmeze si sa ramina aliate cu SUA, Anglia, Canada si celelalte state din NATO.

        Tu cum vezi relansarea procesului de detensionare intre NATO/SUA si Rusia? Asa concret, pe puncte, ca sa avem toti constiinta impacata ca nu am trait degeaba.

      • „Noi nu vorbim aici de cultura americana sau rusa, ambele avind un aport fundamental la cultura globala as spune, desi „global” e un termen pe care nu il suportati.”
        Mai aveţi puţin şi puneţi cultura americană pe un imaginar loc unu … 😉

  12. @Mircea Popescu OCTOMBRIE 25, 2018 LA 8:27 PM
    Da, domnule gruparea Clinton – Soros este ostilă românilor!
    Și ca să nu mai zici de tot Partidul Democrat și de Obama ( personal sunt convins că Obama a fost pe post de fantoșă) și să ajungi la Goebels, Victor Orban, Em.Macron, Guy Verhofstadt, Cioloș, etc. am să revin cu precizarea că mă refer la gruparea evreilor americani ce au în frunte pe Clintoni și pe Soros – adică inclusiv cele 15 asociații evreiești americane care au solicitat și obținut o întâlnire cu Iohannis, când acesta a fost la ONU.
    Și mai reiau o informație, cea lansată de Jacob Grandstaff, privind structura angajaților de la Departamentul de Stat – 90% angajați pe vremea când la putere erau Democrații.
    Este cazul să-ți amintesc eu care au fost ultimii trei ambasadori ai USA la București și meritele lor?
    Ce zici de faptul că H.Klemm nu se mișcă de aici, chiar dacă de mai bine de ½ an este anunțat un alt ambasador, tot evreu, dar, probabil, ne legat de gruparea Soros-Clinton!?!

  13. „Sa ne imaginam” ca la anul vom avea 3 candidati cu sanse egale la prezidentiale.

    Unul ar fi Ciolosh – obama-ul Romaniei (desi Obama avea studii in drept) , un altul ar putea sa fie reprezentantul Bisericii Ortodoxe si un al treilea Tudorel Toader („superministrul”) , om ce cu cartea de drept pune ordine in haos si readuce institutii fundamentale in matca constitutionala.

    Romania a avut presedinti si premieri din provincii istorice variate dupa revolutie , dar nu am avut niciun moldovean intr-o astfel de functie pana acum , nici premier si nici presedinte.
    Mi s-ar parea cinstit ca de Centenar sa avem posibilitatea sa votam si un urmas al lui Stefan cel Mare la functia suprema in stat.
    Probabil ca o rotatie in sensul reprezentarii tuturor provinciilor istorice pe functiile de presedinte si premier ar mai reduce din ciodanelile politice romanesti.

    Domnul profesor Tudorel Toader ar putea primi fara probleme sustinerea aliantei si nu numai , iar profesionalismul dansului este incontestabil si se vede.
    Sa ne amintim ca nu este membru in vreun partid politic si ca la CCR a fost sustinut de exact cei ce sustin justitia fara sa ezite.Deci ar avea un bazin destul de larg.

    Pentru nisa lui Ciolosh ar mai putea fi un inlocuitor , domnul Lazar , care mi se pare ca se descurca foarte bine ca si politician , are chiar ceva mai multa carisma decat Ciolosh.

  14. Bravo dmn Nastase,bine spus!Dar va rog sa-i spuneti mega partenerului nostru-mega strategic si mega mare din washington si bruxelles ca aratam ca o tara din africa sau america latina fiind cu ei nu cu Rusia sau China sau alti,iar ei daca vad ca politicieni fura nu-i opreste nimeni sa investeasca, sa creeze loc de munca, sa ridice nivelul de trai deci sa ajute populatia-POPORUL DOMNULE NASTASE!ca doar hipermarketuri stiu sa faca unde da la lume salariu minim pe economie,UN SCUT ANTI-SARACIE CAND?!

  15. Domnule presedinte, Adrian Nastase, ati fi cel mai nimerit Presedinte al Romaniei! Nu degeaba va spun eu, ca sunteti un al doilea Titulescu. Cat mai aveti de ispasit din restrictiile impuse de (in}justitie?

  16. Ce politician de la guvernare, de orice culoare ar fi el, ar îndrăzni să reînnoade relațiile cu Rusia? Clișeele pompoase care pornesc de la „telectualii” de dreapta au amețit electoratul care morfolește niște lozinci tâmpite gen dacă ai relații cu Rusia, înseamnă că ești comunist, că vrei comunism…
    În realitate, mulți dintre cei care repetă la nesfârșit aceste prostii VOR comunism fără să știe că vor, așa cum Monsieur Jourdain vorbea în proză fără s-o știe.
    În Rusia nu e niciun comunism, e doar o guvernare autoritară pe care a ales-o electoratul rus, și nu de azi de ieri. La Karlovy Vary, mai toate clădirile sunt proprietatea unor ruși, ce dracu comunism să fie în Rusia?
    Aceeași tâmpenie se vântură și în legătură cu China.

  17. Simpatia sau antipatia față de un politician/o persoană publică îi fac pe electori să le găsească acestora numai calități sau numai defecte.
    Dacă îl antipatizezi, e prost, urât, se exprimă defectuos, nu are carte, e incompetent, e necinstit, și nu are nicio calitate.
    Dacă îl simpatizezi, treci sub tăcere toate trăsăturile negative, și le scoți în evidență doar pe cele pozitive, ba mai mult, prezinți unele trăsături negative ca fiind pozitive.
    Întrebarea e: poți fi cu adevărat obiectiv?

  18. mihai spune:
    OCTOMBRIE 26, 2018 LA 5:30 PM

    Exceptional, Mihai. Totusi, Occidentul ne ofera ceva, si asta nu de ieri, de azi, si anume ILUZII pe post de VALORI.
    In egala masura se procedeaza peste tot in spatiul euroatlantic, exemplificand/culminand cu asazisul ,,vis american” ce ramane un banal vis pentru 99% dintre cetateni. De ce au aparut benzile desenate si supereroii din celuloid si carton ? Sa dea omului de rand speranta ca si in ,,ranita” sa se afla un ,,baston de maresal”. Dar daca o deschizi, se vad gaurile peste tot ca intr-o sita…

  19. Sunt, trebuie sa admit, plictisit de gradul facil de predictibilitate al globalistilor de pe blog. I-am spus domnului Nastase ca initiativa domniei sale nu va ramane netaxata, ceea ce se si vede in atacurile furibunde ale propagandei pro-militariste si unilateraliste infiltrata insidios intr-un spatiu virtual construit, in primul rand, pentru a promova cultura (inclusiv cultura politica), demnitatea nationala, pacea si dialogul. Uneori si controversa, dar cu argumente, nu cu persiflari, injurii, distorsionari de nickuri si cu acuze de apartenenta la ,,agenturilii straine”.
    Unul dintre colegi ne incurajeaza cu sintagma ,,Puterea noastra ramine tot in aliantele pe care le avem”.
    Care putere, stimate coleg, fara economie, fara stabilitate, fara clarviziune in ceea ce priveste strategia multi/interdisciplinara si fara un proiect de tara serios si credibil, pe termen lung ?
    La ce ne foloseste aceasta asazisa putere ? Sa o folosim ca in anii ’40 si sa atacam Rusia, in speranta ca aliatul suprem de va proteja ? In secolul 21 Rusia, avand un staff ceva mai instruit la mansarda decat militaristii agresivi ai NATO, nu va ataca niciodata din proprie initiativa un stat membru al aliantei occidentale, dar orice atac masiv impotriva ei, de care fortele vestului, sa va transforma instantaneu intr-un razboi nuclear. Va fi bine, in aceste conditii pentru Romania ? Este in interesul lor, ca tarile estice sa accepte sa devina avanposturi ale amenintarii si agresiunii, permitand amplasarea pe teritoriul lor de sisteme pretins defensive, dar care pot fi transformate in lansatoare de rachete tactice cu incarcaturi nucleare printr-o simpla modificare de soft ?
    Nu intamplator SUA face presiuni ca tarile europene sa-si mareasca procentele din PIB destinate cumpararii de arme americane, iar recent, America s-a retras din tratatul INF. Strategii americani incearca sa transpuna in planuri concrete un razboi potential castigator cu Rusia, PRIN LIMITARE la spatiul euro-asiatic. Din pacate pentru americani, strategii rusi au luat in calcul aceasta varianta si au stabilit si digitalizat deja tintele importante de pe teritoriul Americii de Nord, urmand sa construiasca si rachete de croaziera de distanta lunga (10-12000) km, pe langa multe alte arme capabile sa strapunga apararea inamicului.
    Unde ne vor duce militarizarea, politica expansionista si insistenta propaganda antiruseasca (si mai nou) antichinezeasca) promovate cu obstinatie de statul politienesc si militarizat american ? Ce anume motiveaza o asemenea disperare de a sadi si amplifica fracturi si conflicte in lume ?
    Dupa parerea mea, exista un singur raspuns credibil: Sistemul capitalist actual, bazat pe gadget-uri si consumism, a ajuns intr-un mare impas, ideologic, cultural, economic si nu se poate mentine fara a induce cetatenilor sai sentimentul de teama si de teroare ca ,,cineva” din afara le ameninta viata si asazisele valori. Mai mult, se folosesc tactici de invrajbire intre oameni, prin asazisa ,,corectitudine politica” si legi dedicate cu un puternic grad de coercitie, cu scopul evident de a timora indivizii sa se exprime cu adevarat liber. Daca cineva indrazneste sa-si exprime liber ideile, este imediat catalogat drept populist, anacronic, naimit, sau filorus. Chiar si pe acest blog.
    Pana intr-o zi istorica in care oamenii, INDIFERENT de specificitate, se vor destepta si/sau dezmeticii, se vor uni si se vor scutura de parazitii manipulatori care traiesc ca niste superbebe sugatori de resurse vitale ale unei intregi planete, ,,scapand” printre degete doar firmiturile pentru o mare majoritate a oamenilor care muncesc o viata, ca niste sclavi moderni (spre a-si putea achita creditele si ipotecile), pentru o patura toxica de privilegiati.

  20. Un articol foarte frumos si merita sa fie cunoscut si la forurile legislative si executive, in mediile stiintifice si universitare!

  21. @Radu Humor
    Televiziunile de știri invită toate părțile, doar că unele partide refuză să-și trimită reprezentanți la unele televiziuni, în semn de protest. În cazul ăsta, televiziunea nu poate fi amendată.

  22. (o să fiu catalogată drept pro-Rusia, dar găsesc că sunt dreaptă):
    După ce Trump a anunțat retragerea din tratat, ce să facă Putin? să zică: ei, nu mai vrei tu să-l respecți, las că-l respect eu…?
    Putinică nu a avertizat în mod special România, ci statele NATO în frunte cu SUA care e mare și tare în NATO. A avertizat că, în situația retragerii SUA, Rusia nu va mai respecta nici ea tratatul, și va ridica înarmarea la o treaptă superioară, pentru a fi pregătită de un eventual atac.
    Ce-ar fi făcut Trump dacă ar fi fost invers?
    Sigur că asta e de natură să neliniștească pe toată lumea, dar să sperăm că e cum spuneau romanii: se vis pacem, para bellum!

Lasă un răspuns