De fapt, mâine, la Fundatie, la ora 16, va fi vernisată expozitia cu lucrările de grafica ale lui Jules Pascin – pe care le voi dona Comunei Cornu – dar, la ora 17, va avea loc si o lansare de carte -„Generatia Marii Uniri a românilor”, coordonată de prof. univ.dr. Viorica Moisuc.
[…] Link: https://adriannastase.ro/2018/10/09/expozitia-pascin-la-fundatia-titulescu/ […]
Fantasticul trecut recent….
Unii au asa niste idei extrem de bizare fata de ce fu RSR …
Va dau 2 exemple
Gasii la digi24.ro :
Ecluzele de pe canalul Dunăre – Marea Neagră sunt modernizate pentru prima oară în 30 de ani. Lucrările sunt aproape gata şi au fost aplaudate astăzi de o echipă de ingineri germani care au mers în vizită la Agigea. Canalul prin care trec peste 4.300 de nave în fiecare an i-a impresionat, mai ales când au aflat că o mulţime de disdienţi anti-comunişti au pierit pe şantierul transformat de Nicolae Ceauşescă în lagăr.
Io stiam ca lagar fu pe vremea in care Mishil Sora era tanar …
Dr si mai bine pe cinemagia
Sinopsis Dreptatea
Regizat de Andrei Blaier, acest film a fost produs in anul 1989, cu doar cateva luni inainte de revolutia din decembrie. Realizat intr-o cheie subtila cu trimiteri voalate la sistemul comunist de atunci, filmul nu a rulat decat o saptamana, dupa care a fost cenzurat.
Andrei Blaier povesteste ca turnarea scenei culminante a filmului, cea a adunarii de la Alba Iulia, a intampinat mari oprelisti din partea guvernului de atunci. Pentru ca legile comuniste interziceau manifestarile colective in public, se parea ca o sa fie imposibil pentru regizor sa redea grandilocventa acelui moment crucial din istoria natiunii cand la Alba Iulia s-au strans zeci de mii de oameni. Ajutorul a venit de la Andrei, episcopul de Alba care a reusit sa scoata lumea in strada, iar Andrei Blaier a reusit sa redea prin intermediul peliculei o realitate esentiala pentru romani.
Ete na…
Da ce Blaier facea filmu de capu’ lui cel prost ?!
Filmul il facea Statul român , pe atunci RSR. Adica avea aprobarea PCR (cu acest subiect sigur „binecuvantarea” lui sir Nicollo Balconeti) adica inclusiv a cenzurei , era finantat de guvernului de atunci, primul secretar judetean il avea „in vedere” ca sarcina de indeplinit asa că care oprelisti din partea lu’ cine? Cine ar fi indraznit sa infrunte furia lui Pingelica si sa ajunga la munca de jos … ca impertinentu’ de Iliescu Ion ??!!!
Si ajutor de la cine ?!
De la un episcop al unui cult nerecunoscut de legile RSR? Impotriva avizelor guvernului RSR ?Asta in conditiile in care Securitatea „veghea” ?! Si facea asta manifestatie publica fara aprobarea autoritatilor competente?!!
A da Pentru ca legile comuniste interziceau manifestarile colective in public, GRESIT!! Admitea .. pe alea aprobate de PCR. Sigir ca una facuta de cultul greco-catolic nerecunoscut …… asa de iute intra si Blaier la mititica …. cat ai zice peste ca e mai scurt decat PeCeRe.
Poti sa crezi ca in 89 guvernul lui Dascalescu era mai permisiv decat asta de acum? Ca Dragnea e mai al dracului decat era Secretarul General al Particului Comunist Romana toar’su Nicolae Ceausescu personal?!!!
Mai minte omul dar nici chiar asa!
Am cenzurat un cuvânt!
Citindu-l (printre randuri) pe Klaus Iohannis: Anormalitatea poate cotropi in voie corpul social?
Presedintele Klaus Iohannis a ales sa reactioneze dupa doua zile de la esuarea referendumului, la un eveniment cu care acesta din urma nu a avut nicio legatura. Cu gandul probabil la al doilea mandat la Cotroceni, Iohannis si-a calculat interventia cu intarziere si ca de la adapostul unei metereze. El a evitat astfel o abordare punctuala si la cald, asa cum au facut toti, inclusiv agentiile internationale, si cum ar fi fost normal si de dorit. Ca si in perioada premergatoare protestelor violente din 10 august, cand erau semne care prevesteau ce urma sa se intample, Klaus Iohannis pare sa fi fost absent din cetate cand s-a hotarat si a avut loc referendumul pentru familie. Faptul ca a votat duminica seara, aproape de sfarsitul referendumului, ar putea insemna o asteptare calculata, pentru a specula rezultatul. Nu este exclus sa fi stiut dinainte despre directia in care va fi manipulat referendumul si despre esecul acestuia. Presedintele Klaus Iohannis s-a referit amestecat, in marja unei actiuni prezidentiale, desfasurate marti, si la referendumul eșuat privind redefinirea familiei drept căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Declaratia sa a fost un melanj politicianist dintre doua contexte diametral opuse, unul apartinand actualitatii, de stat de drept, social si democrat, si altul unei istorii intunecate si de mult asumate. Orice comparatie sau punere a semnului egal intre prezentul politic modern, euroatlantic, si trecutul politic abuziv si stihinic din veacul anterior este defaimator si rastalmacitor. Daca sensul, citit printre randuri, al declaratiei lui Iohannis este ca anormalitatea si boala sociala trebuie lasate sa cotropeasca corpul sanatos al natiunii, de teama reactiilor agentilor patogeni, trebuie spus ca acesta nu se incadreaza intr-un profil de agent sanogenetic al societatii. Asumarea prezentului trebuie facuta cu aceeasi determinare cu care a fost asumat trecutul. https://www.g4media.ro/iohannis-reactie-la-doua-zile-dupa-esuarea-referendumului-cand-pacea-sociala-este-in-pericol-este-nevoie-de-o-abordare-matura.html
[…] intrebarile legate de viitorul lor ii fac sa ia o atitudine si s-o exprime deschis, in mod public. De aceea spun ca nu e intamplator ca cei doi ucisi – Kuciak si Marinova – sunt tineri, in […]
@Ana, re. OCTOMBRIE 8, 2018 LA 9:34 AM
Corect, sunt vehement si imi displace sa ma asemene cineva cu vreun individ care injura si mai stiu eu ce. Tie ti-ar place? Nu cred, eu te vad bataioasa atunci cind e cazul.
Si nici gind sa fiu „suparat pe voi”. Dar parca ne afundam in niste schimburi de opinie cu unii colegi care nu produc decit frustrare. Am sentimentul ca imi bat gura de pomana, si ca, realmente nu mai are sens sa comentez aici pentru ca nu vad ca pot crea plus valoare, sau, o convergenta spre ceva cu sens pozitiv. Eu ma simt cam expirat, si viziunea mea despre lume e cam invechita, asa ca cel mai bine cred ca sa fac o plecaciune si iau o pauza de reflectie…
Nuuuuu! Vai de mine! Echilibrul trebuie să existe! Neapărat! Caut cu atenție în opiniile diasporei, unde un loc de onoare îl ocupă toți prietenii noştri contributori, şi trag concluzii. Nu vă opriți!
Eu sunt scuzată pentru absențele active (dar citesc tot timpul!) căci am copii la şcoală şi trebuie să dau vârtos din coate!
Este treaba seniorilor să ne împărtăşească şi a nostră (a celor tineri) să vă spunem cam pe unde ne doare şi de ce ne izbim noi.
Nimeni nu poate pretinde că are perfectă dreptate, că deține ADEVĂRUL… zic să nu ne trântim în fund şi să dăm din picioare ca nişte copii în magazinul de jucării! Numai eu am voie să fac asta fiindcă sunt cea mai tânără! 😃😃😃
@diasporean
Reiau pasajul: : „Până la urmă ești la fel ca acel individ care, după realegerea lui băsescu, a venit în țară să ne spună că românii din America votează tradițional cu republicanii și, pe cale de consecință, au votat cu băsescu! Adică eu vreau la tine bine – t’uți mama mă-ti!”
De fapt era vorba de asemnarea cu un individ, din USA, care ne-a spus că a votat cu băsescu pentru că „românii din America votează tradițional cu republicanii”. Eu m-am sințit înjurat pentru că cei din țară NU aveam cum să uităm că băsescu a trecut PD-ul la PPE, DUPĂ CE A FOST ALES în primul mandat, când PD era în Internaționala socialistă.
Dumneata ai ales să te vaieți („ imi displace sa ma asemene cineva cu vreun individ care injura si mai stiu eu ce.”), ca să te poți exprima: „ Da, nu le mai stiu eu pe toate asa de bine ca tine, traitor in Romania, dar multumesc ca imi readuci aminte de dulcea si vesnica tara a mirlaniei si mediocritatii. Cu cine spui tu ca ma aseman? M-ai auzit tu ca injur pe cineva?”
Deci, după ce ai punctat „DULCEA TARĂ A MÂRLĂNIEI ȘI MEDIOCRITĂȚII” și că n-ai fost „auzit” ca înjuri pe cineva, ne anunți că iei o pauză de reflecție. Să dea Dumnezeu să-ți folosească!
Mă bucur că ți-ai găsit și umărul potrivit pe care să plângi.
Si totusi cred ca referendumul a trecut , simbolic vorbind 🙂
De ceva vreme exista o problema , poate 10 ani , de pe vremea vaporeanului mai exact.
Cvorumul e intotdeauna raportat la numarul de cetateni romani , cum e si normal , doar ca in ciuda natalitatii in scadere si a mortalitatii in crestere suntem mereu in jur de 19 milioane de votanti.
De curand a avut loc o crima impotriva unei jurnaliste in Bulgaria si se spunea ca primul suspect era ucrainean cu cetatenie romana (????).
Si atunci vine si intrebarea , cati cetateni romani , nascuti in Romania , mai exista ?
Nu cumva acesti oameni , care poate prin diverse inginerii obtin aceasta cetatenie , fie ca sunt din Ucraina fie ca sunt din Moldova , n-ar trebui sa nu mai fie numarati ca facand parte din cvorum ?
Cel mai probabil acesti cetateni nici nu locuiesc aici si au ca obiectiv o tara UE.
E normal ca probabil cei 2 milioane de cetateni nenascuti ci facuti sa-mi decida soarta in toate alegerle cu miza si sa decida viitorul Romaniei , desi poate nici nu cunosc limba ?
Cum au ajuns astia sa obtina cetatenie , cine le-a dat-o ?
Se poate modifica vreo lege pentru ca EXCLUSIV , NUMAI cetatenii romani nascuti in Romania sa fie votanti ?
Nu cumva toti romanii care doresc sa voteze ar trebui sa se inscrie pe niste liste inainte de vot si aia sa fie cvorumul ?
Nu cumva ar trebui ca in Romania , cetatenii romani nascuti in Romania sa fie singurii cu drept de vot ?
Daca exista vreo industrie in acordarea cetateniei ne-am putea trezi relativ repede ca devenim minoritari in propria tara.
Ar trebui luat exemplu de la Marea Britanie care, dacă ai stat în altă țară mai mult de 5 ani mi se pare, nu-ți mai dă drept de vot. Acolo există un registru electoral la fiecare unitate teritorială, în care trebuie să te înscrii, nu umblă nimeni după tine ca să vadă pe unde ești.
Cetatenia este o mânărie care a fost facuta la Revolutia Franceza, ca atentatorii si subversivii sa primeasca protectia statului francez si sa poata infiltra toate structurile de putere ale Frantei. Raul facut atunci, care s-a extins ca o epidemie si la celelalte tari europene (si nu numai), nu mai poate fi reparat. Poate doar partial. Cetatenia nu se poate retrage. Cel putin, nu in actualul sistem de drept international, care si el este dinamic Chiar daca mai lent, dar evolueaza. Numai daca cetatenia ar fi inlocuita cu rezidenta, alaturi de etnie/nationalitate, ori cu calitatea compusa de cetatean-rezident. Atunci, rezidenta s-ar putea retrage oricarui nu este loial sau sfideaza politic, economic sau religios legile statului de domiciliu. Cred ca multi am constatat, siderati, discrepanta dintre discursul formal inclusiv al unor cetateni romani de o alta etnie decat cea romana („noi romanii”), de regula una si aceeasi, si fondul neromanesc sau chiar antiromanesc, uneori, al intereselor straine pe care nerezidentii respectivi le promoveaza, abuzand de forma fara fond denumita „cetatean roman”, dar goala de romanism sau de mult uitat. Daca vrem si alte confirmari, sa ne aducem aminte de repetatele indemnuri adresate coetnicilor din diaspora de catre liderul politic al tarii de origine a acestora, din estul mijlociu: „Urcati-va in avion si veniti acasa!”. Acel „acasa” arata ca liderul si coetnicii din diaspora nu dadeau doi bani pe cetatenia tarii unde isi aveau rezidenta si de unde isi obtineau cele necesare traiului (si inca indestulator, comparativ cu multi dintre indigeni). Ca obligatiile erau concepute doar fata de tara de origine, in timp ce in tara de rezidenta trebuiau sa aiba numai drepturi! M-a surprins ca la astfel de remarci exclusiviste si intolerante nu au existat reactii pe masura. Cred ca astfel de anomalii ar fi in mare parte inlaturate daca pentru definirea statutului unei persoane din diaspora s-ar opera cu termenii de etnic si rezident.
PS/NB: Am urmarit, ieri seara, un mix de film documentar-artistic, facut, cred, de britanici (e comic sa vezi cum un Imperiu din prezent, inca supravietuitor, critica un Imperiu sucombat cu multe secole in urma, dar asta e o alta poveste), despre Imperiul Roman in timpul domniei lui Cezar August (Octavianus Augustus), cand a inceput invazia asupra Germaniei.
Razboiul de ocupatie si aministrare a Germaniei a fost condus de generalul roman Publius Quinctilius Varus, caruia imparatul i l-a dat in subordine, ca prim ajutor, pe germanicul Arminius. Motivatia imparatului, ca Arminius, fost barbar din tribul germanic cherusci, ajuns general in armata romana, era un bun cunoscator al populatiei si teritoriului din care fusese smuls pentru inrolare, cand era inca un copil, s-a dovedit o greseala fatala.
Reintors in Germania (acesta era numele dat de romani teritoriilor de dincolo de Rin până la munții Ural), Arminius si-a amintit de ultimele cuvinte pe care i le-a spus tatal sau: “Sa nu uiti niciodata ca esti un cherusci!”. Mentinandu-si aparenta de cetatean roman, Arminius a pregatit in secret revolta cheruscilor. În anul 9 d.Hr., Arminius a schimbat tabara si, în cadrul bătăliei din Pădurea Teutoburg, triburile germanice conduse de el au înfrânt cele trei legiuni romane comandate de Varus.
O mare parte din Germania de astăzi, cea de la est de Rin și de la nord de Dunăre, a rămas, astfel, în afara Imperiului Roman. Morala istorisirii cred ca sustine ceea ce, intr-un brainstorming de redefiniri nonconformiste, sa-i zic asa, prin scoaterea la iveala de noi idei pe tema, ori cel putin prin prilejuirea de cat mai multe reflectii, chiar daca neimpartasite, am incercat sa schitez prin punerea fata in fata a doua categorii de concepte: cetatenia si nationalitata vs. etnicitatea si rezidenta.
..Daca exista vreo industrie in acordarea cetateniei ?
Exista, desigur, iar ctitorul acesteia este domnul Traian Basescu. Si uite-asa, a ajuns politicianul – impostor Eugen Tomac sa conduca un partid…romanesc. Ma rog, un partidulet, din fericire.
Ceilalti au profitat de oportunitate pentru a face un ,,salt” mai usor spre vest, peste Romania. Ma intreb uneori cati romani nascuti in Romania fac parte din Diaspora si cati proveniti din spatiul ex-sovietic.
Părerea mea e că referendumul TREBUIA organizat, pentru că inițiativa era constituțională și copleșitoare. Unii zic că nu era momentul, dar când ar fi fost momentul? în decembrie? în mai 2019? în noiembrie 2021?
Cauzele absenteismului, după mine:
– dezinteresul față de temă care e ceva abstract pentru cei mai mulți, spre deosebire de numărul de parlamentari care „afectează” multă lume care crede că trebuie să existe cât mai puțini parlamentari, dacă se poate deloc, fiindcă așa ar trăi mai bine ea, lumea asta
– întrebarea (știu că ea e obligatorie prin legea referendumului; la revizuirea Constituției nu ai voie să pui altă întrebare, dar cei mai mulți nu caută actele normative ca să vadă ce prevăd acestea)
– lipsa de informare a oamenilor, în ciuda atâtor mijloace de informare
– campania de dezinformare practicată de unii care știu foarte bine despre ce e vorba, dar au profitat de nivelul scăzut și de lipsa de informare a multora
– cei care sunt cu adevărat pentru căsătoriile gay (aceștia nu sunt în proporție de masă, cred)
– cei care mimează progresul și modernismul, spunând din gură că sunt de acord cu homosexualitatea și căsătoriile gay, dar care, dacă s-ar întâmpla asta în familia lor, ar fi distruși. Toți aceștia susțin homosexualitatea și căsătoriile, dar să fie la alții, nu la ei.
campania de dezinformare practicată de unii care știu foarte bine despre ce e vorba, dar au profitat de nivelul scăzut și de lipsa de informare a multora
De adaugat : lenea intelectuala ! Ca de informat se pot informa dar e mai usor sa dai like dupa ce citesti doar titlul !!!
Superba expozitie .
In ghidurile turistice Cornu apare ca o comuna cu mare putere de atractie , valorizata de prezenta unor celebritati si cu o buna calitate a vietii .
Sa dea Dumnezeu o minune sa avem odata ce orice tara normala ar avea , o autostrada de la Bucuresti – Ploiesti – Baicoi – Campina – Breaza – Busteni – Predeal – Brasov si apoi de la Brasov spre Fagaras , sa vedeti cum se va dezvolta intreaga regiune !
Pana atunci asteptam bataliile de la Plevna in Curtile de Apel bucurestene pentru 10 kilometri de la aeroportul Targu Mures spre orasul Targu Mures , cu castigator numit acum TREI ANI , pentru o portiune finantata de UE , nu in ” parteneriat public – privat ” .
[…] https://adriannastase.ro/2018/10/09/expozitia-pascin-la-fundatia-titulescu/ […]
Nu-mi place ce se intampla in PSD: Acum, si tema tradarii. Este ultima, inaintea sfarsitului? Adio, PSD!
Ceea ce se intampla, acum, in PSD, cu stenogramele datatoare in gat a lui Dragnea, seamana foarte mult cu ce s-a intamplat in fostul PDL, inainte de prabusire. Atunci, doua teme mari au fost puse in scena, de catre adversarii dinauntrul si dinafara PDL. In primul rand, izolarea de mase a lui Basescu, liderul care fusese locomotiva partidului. In al doilea rand, ruperea de partid a liderului.
Insa reactia lui Basescu la aceste masinatiuni intra si extra-partid a fost uluitoare. Nimeni nu a anticipat-o, motiv pentru care toti adversarii anti-basisti au pierdut. S-ar putea spune ca pe mana lor. Inteligenta politica a lui Traian Basescu, care avea un acut simt al momentului, i-a relevat oportunitatea, i-as spune magnifica, sa se desparta neintarziat de PDL, atunci si acolo, aruncandu-si in defazaj toti adversarii. A si facut-o, ascultandu-si al saselea simt, prin celebrul mesaj video: “Adio, PDL!”.
Probabil ca regizorii puciului din PSD si operatiunii psiho-socio-politice de tocare marunta a liderului in perceptiile populatiei s-au inspirat din istoria fostului PDL. Ei mizeaza, se pare, cu mare inspiratie, pe faptul ca Liviu Dragnea este incapabil sa spuna “Adio, PSD!”. Culmea este ca in privinta pulsiunilor autoritariste si a energiei cu care a propulsat garnitura PSD, Dragnea pare sa fie o clona reusita a lui Basescu. Mai putin in privinta simtului realitatii si a inteligentei de a se dezlipi de partid, de unde isi trage si puterea.
Diferenta vine, cel mai probabil, din diferentele de statut si de aspiratii ale celor doi. Basescu era sef al statului, la al doilea mandat, nu mai avea ce sa obtina, decat sa curete locul pentru PMP, pe care l-a fondat dupa plecarea de la Cotroceni si pe care il foloseste pentru a-si pompa energia politica, se pare inca departe de secatuire, pe esichier si in ordinea post-era care ii poarta numele. Dragnea nu este sef al guvernului, nu are nicio sansa sa fie. Sortii ii sunt inca potrivnici si in privinta anuntarii si sustinerii de catre PSD a candidaturii sale la alegerile prezidentiale de anul viitor.
Totusi, astrele nefavorabile sunt in tranzitie prin harta sa natala, pe segmentele politico-juridic si de putere. Intr-un an-doi, pana la prezidentiale si respectiv parlamentare, multe lucruri se vor schimba. Daca Dragnea ar spune “Adio, PSD!”, i-ar lasa pe pucistii interni si detractorii externi fara obiectul criticii, inapoia caruia toti acesti limbisti si clantai fripturisti isi ascund propriile ambitii si, mai ales, slabiciuni. Fara Dragnea, PSD va sucomba. Ceea ce, pentru disparitia clicii interne, nu ar fi deloc rau, din punct de vedere al primenirii mediului politic al stangii.
Doua generatii marete. Romania, intr-un nou punct de inflexiune. Vom avea a treia generatie mareata?
Ba, pardon! Cum n-a avut?! Generatia care a industrializat, modernizat si culturalizat Romania, ce a fost? Modelul suveranist si intensiv a fost maret, iar aplicantii lui au avut o maretie de sacrificiu. Trebuie sa ne intre bine in cap, niciun sistem sau regim politic nu este “maret” pe vecie. Mai devreme sau mai tarziu, limitele vor fi atinse si isi vor face simtita prezenta. Daca semnalele de declin nu sunt luate in seama, totul se poate prabusi, din cel mai inalt varf, pana in cel mai adanc abis.
Aici e mare arta, sa te inscrii pe panta de ascensiune a unui model de dezvoltare si sa te mentii in platoul sau pana in punctul de inflexiune, de la care incepe coborarea, momentul cand trebuie abandonat si facuta o noua alegere, privind calea-social politica de urmat.
Dar mareata a fost nu numai generatia care s-a inscris pe panta de ascensiune si in platoul modelului de pana in 1989, al carui punct de inflexiune a fost la inceputul anilor 1980, ci si generatia care si-a asumat raspunderea, cu pretul propriilor pozitii, sa abandoneze sistemul comunist si sa-l inlocuiasca cu unul liberal. Chiar daca revolutia s-a facut in extremis si cu sacrificiile cunoscute, pentru ca altfel nu s-a putut, datorita represiunii interne, dar si, mai ales, supravegherii din partea “fratelui mai mare” (fosta URSS).
Deci, Romania a avut doua generatii marete, una de aur, cred, din anii ’60-’70 ai secolului trecut, si o alta de 10-15 ani de dupa 1990, probabil de platina (sau, oricum, inestimabila) pentru pastrarea integritatii si ridicarea din cenusa dictaturii unipersonale, probabil de aur ca intrare in NATO si UE, probabil de argint, ca realizari economice, pana in punctul in care curba de dezvoltare iese din platou si incepe sa coboare. Romania se afla, prin urmare, in zodia unei noi optiuni social-politice, care reclama niste personalitati de leadership si o generatie cel putin la fel de marete.
Asi mai observa ca greseala de a nu abandona la timp vechiul sistem, de dinainte de ’90, nu a fost o greseala de generatie, ci o greseala de leadership politic. Sper ca Romania sa nu mai piarda primul tren spre viitor, dar cred ca acest lucru va depinde in egala masura de cele doua ramuri ale puterii executive, care nu vor trebui sa se cramponeze de putere sau de un regim caruia i-a trecut vremea.
http://www.contributors.ro/editorial/generatia-1965-1975-momentul-nostru-politic-a-trecut-sau-n-a-venit-de-ce-nu-a-avut-romania-de-dupa-1900-o-%E2%80%9Egeneratie-mareata%E2%80%9D/
PS/NB: Cred ca mai inainte de a vorbi de generatii ar trebui sa vorbim de personalitati si vremuri. Nu poate nega nimeni ca, de pilda, tanarul premier Petre Roman si seniorul presedinte Ion Iliescu au apartinut aceleiasi epoci revolutionare, in care conceptul de generatie biologica s-a topit in cel de generatie a epocii sau, intr-un cuvant spus, in conceptul si realitatea de vremuri, de schimbare si tranzitie social-politica. Fara dialog si interferente, doar cu tribalizari si hiatusuri pe criterii biologice, de „generatie”, schimbarea si tranzitia nu ar fi avut loc.
Nu impartasesc conceptul amorf de generatie, care de pe pozitiile cuiva nascut si crescut in comunism cu greu se poate sustrage abordarilor “colectiviste”. Mi se pare mai “tipologic”, un determinativ pe care il prefer pentru a nu spune “liberal”, pe care il detest la fel de mult ca pe cel de “colectivist”, ca mai inainte de aproximarea generalizata de “generatie” sunt abordarile precise si concrete de “personalitate” si “personalitati” – in intelesurile de individ/indivizi cu nume, prenume si opere de geniu sau performante cu impact national sau global – si de “vreme” si “vremuri”, cu sens de timpuri istorice.
Cred ca vremurile au nascut personalitatile, iar daca vrem totusi sa folosim conceptul de “generatie” ar trebui sa-l raportam la o epoca sau o perioada de timp suficient de lunga si de semnificativa, ceea ce inseamna ca generatia unei epoci inglobeaza de fapt mai multe generatii biologice. De fapt, in istorie se vorbeste mai mult despre epoci de aur, decat despre generatii de aur, primele putandu-se intinde pe mai multe decenii, un sfert de veac, o jumatate de veac sau chiar pana la un veac. Mi se pare ca personalitatile si vremurile au un potential de sinergie si complementaritate care este mult mai constructiv social, decat cel de generatii biologice, o abordare care mai degraba poate impinge politic spre conflicte intre generatii sau abolirea impletirii energiei tinere cu intelepciunea matura.
Marturisesc ca sunt satul pana peste cap de parcelizari, teritorializari si contrapuneri politice, deci artificiale si interesate, ca intre haite, precum cele de rasa, clasa, gen, orientari sexuale (numai simplul fapt ca s-a ajuns sa se vorbeasca de “orientari sexuale” reprezinta un tupeu politic nemarginit, in defavoarea bunului simt si a lucrurilor naturale), de campanii #metoo si/sau de #rezit cu o mie de masti etc., pentru care ar trebui sa ne autosesizam, ca opinie publica si interventie politica, pentru a le pune punct si a ne intoarce la normalitatea convietuirii interumane.
Fiindca sunteti o adunatura de plangaciosi care tot asteptati sa faca altii in locul vostru’ d’aia! V-ati naravit ca trebuie sa vi se „creze conditii” ca asa auzeati la propaganda lu’ Ceasca d’aia!
Pretentiosi, gura mare, intr-un cuvant râzgâiaţi !
Ati ramas copii si la 20 de ani ati ramse mereu „tineri” si niciodata maturi !
Acum sub presiunea altei generatii tinere descoperiti ca suntei noii „boshorogi” si ca ….. ca ce?
A da..,. Eu sunt nascut in 1952. Am apucat sa am colegi tineri nascuti dupa Decret.
Asa ca atunci cand scriu cele de mai sus ma gandesc la cei cu care am fost coleg de serviciu : la 35 de ani tit eu eram „baza” la munci patriotice samd … ca pustii nu trebuiau stresati! Pisti de o calificare egala cu a mea sau mai mica..,.
La 50 de ani tot eu eram omu’ de dârvala ala care iarna pe ger si polei sau vara pe canicula (deja dotat cu HTA ! ) alerga pe la minister, pe la colaboratori cu o hartie sau alta. Tinerii colegi (24-26 ani) erau prea fragili! Sau erau prea rusisnosi sa se duca si sa intrebe „unde gasesc pe dna/dl? Stiti sunt de la ÎQŢ cineva ala trimis de Sefu Escu”.
A! Sa nu integeti ca dârvala era unica mea sarcina de serviciu.. Mai aveam si munca.. contractele „mele” de facut! Si cum zic .. calificari si posturi egale
Da stiu. Nu ma ridic la „nivelul intelectual” al restului .. insa despre asta este vorba.
Politica se face „pe teren” cu oameni „de teren” nu in mod „intelectual” .
Trebuie sa „iti murdaresti mainile” .
Adica sa devii matur si sa stii ca tu trebuie sa faci ca daca nu io , cine?
❤❤❤❤
Love you!
diasporean spune:
OCTOMBRIE 10, 2018 LA 12:28 AM
Nu, domnule diasporean, viziunea dumitale nu este invechita, ci noi, cei ramasi in tara suntem invechiti si perimati. Cel putin asa spune lumea cool a feisbucului universal unde/in care orice si cu oricine (indiferent de specie) este posibil.
Mizeria politicii: PNL, la panda cu motiunea
Potrivit presedintelui PNL, Ludovic Orban, urmeaza ca o motiune de cenzura sa fie depusa “cu siguranta”. Momentul depunerii, a precizat Orban, joi seara la Digi24, va fi atunci când şansele de a obţine voturi suplimentare din partea majoritatii vor fi „cele mai mari”. Declaratia sefului liberalilor este elocventa pentru neputinta PNL si a celorlalte partide din opozitie.
Partidul care conduce opozitia spera ca daramarea Guvernului Dancila sa se produca cu ajutorul unei factiuni critice a majoritatii, care sa se dezica de partidele din coalitie (PSD, ALDE) si sustinatoare (UDMR). Motiunea de cenzura va fi astfel arbitrata de votul negativ din coalitie, impotriva presedintelui PSD, Liviu Dragnea, conducatorul de facto al Guvernului, si nu de vreo seductie politica sau ideologica, de potential program de guvernare al PNL si al opozitiei, care nu exista. Alternativa este in continuare imaginara.
Repugnabile sunt si metodele PNL de a “cumpara” o factiune a majoritatii – discutiile “de la om la om”, care amintesc de o veche practica agitatorica comunista (munca de la om la om). Se pare ca fostii securisti au rupt usile si la PNL, iar activistii neo/liberali nu se deosebesc de cei fosti comunisti. Esenta metodei este tranzactionala, de corupere politica, in conditiile in care PNL declara prin toate megafoanele ca lupta impotriva coruptiei (economice) si a traficului de influenta. Nu ca PNL ar avea “influenta” sau ce sa “ofere”. Abjurarile politice si partidiste din interiorul majoritatii, pe care sconteaza PNL, se pare ca se vor obtine exclusiv prin antipropaganda si demonizare, prin clevetire si intriga. O matura electorala ar fi binevenita, sa curete esichierul politic si de clicile securitoide si libertoide din PNL. La fel ca si PSD, PNL prea s-a invechit in rele.
Amnistia si gratierea: Centenarul, o sarbatoare relaxata si pentru toti. Liderul UDMR, Kelemen Hunor, pare sa fie adeptul unei aniversarii crispate
Cenetenarul Marii Uniri este ca un eveniment de tip “o data in viata”. Dupa toate regulile scrise si nescrise ale marilor sarbatori, Centenarul ar trebui sa fie aniversat fara crispare, ca o sansa de bucurie si de mai bine pentru toti. Amnistia si gratierea se inscriu perfect in aceasta oportunitate, o data la o suta de ani.
Cativa lideri politici, care din fericire fac parte dintr-un cor putin numeros, se opun unei amnistii si gratieri aniversare. Unii, di calcule de ne/competitivitate politica, altii pentru ca asa li se sulfa din spate.
Liderul UDMR, Kelemen Hunor, de altfel apartinatorul unei generatii noi si dezinhibata de stereotipuri ale incremenirii si incrancenarii, a declarat la RFI că nu e momentul ca Guvernul să adopte o eventuală OUG privind amnistia şi graţierea, aşa cum se tot vehiculeaza în presă, de ceva timp, plecand de la nelegalitatea protocoalelor incheiate intre DNA si celelalte parchete cu SRI, pe baza carora au fost emise unele sentinte de condamnare.
„Nu cred că e momentul şi nu cred că se poate da o graţiere, aşa cum se vehiculează în presă, plecând de la faptul că acele protocoale au afectat înfăptuirea justiţiei. Trebuie văzută individual toată povestea asta, fiecare dosar în parte, dacă este cazul şi aici lucrurile sunt mult mai complicate. La colectiv să mergi cu o astfel de propunere e greu de susţinut cu argumente juridice şi constituţionale”. In acelasi timp, Kele crede ca “discuţia despre protocoale şi ce s-a întâmplat sub aceste protocoale în justiţie totuşi ar trebui să discutăm, nu e un subiect care trebuie lăsat să moară încet-încet”.
Totusi, hotararile si decretele de amnistie si gratiere sunt prerogative constitutionale ale Parlamentului si Presedintelui. Desigur, oportunitatea, pragurile si natura gratierilor si amnistiilor se discuta, dezbate, consulta, dar o data emise hotararile si decretele de catre cei care au acest apanaj, ele se executa. La importanta si anvergura nationale ale aniversarii Centenarului, paleste orice alta oportunitate de amnistie si gratiere.