Astăzi, calendarul ortodox consemnează sărbătoarea sfinților mucenici Adrian și Natalia. Sfântul Adrian, serbat la 26 august, era un om educat care, mișcat de fidelitatea și determinarea celor care sufereau în numele credinței – torturați fiind de autoritățile romane – a ales să treacă, la rândul său, la credința în Hristos și a murit ca martir. Este sărbătorit împreună cu soția sa, Natalia, care i-a fost un sprijin în perioada chinurilor îndurate și a murit la scurt timp după dispariția sa. Numele lui a rămas un simbol al hotărârii, al curajului și al credinței.
Mulțumesc tuturor prietenilor și cunoscuților care m-au felicitat cu această ocazie și le doresc, la rândul meu, o toamnă frumoasă și plină de reușite. Iar celor care poartă numele de Adrian sau Natalia le doresc o zi cu roade și cu bucurii, alături de cei dragi.
La mulți ani cu sănătate și bucurii alături de cei dragi.
Cu stimă,
Marilena Iordache.
La multi ani!
”La multi ani” cu optimism si sanatate !
LA MULTI SI FERICITI ANI DOMNULE PROFESOR ! Col (rez). conf. univ. dr. med. vet. Ion Costache
Trimis din Yahoo Mail pe Android Pe dum., aug. 26, 2018 la 9:54, ADRIAN NĂSTASE a scris: #yiv3072164051 a:hover {color:red;}#yiv3072164051 a {text-decoration:none;color:#0088cc;}#yiv3072164051 a.yiv3072164051primaryactionlink:link, #yiv3072164051 a.yiv3072164051primaryactionlink:visited {background-color:#2585B2;color:#fff;}#yiv3072164051 a.yiv3072164051primaryactionlink:hover, #yiv3072164051 a.yiv3072164051primaryactionlink:active {background-color:#11729E;color:#fff;}#yiv3072164051 WordPress.com | Adrian Năstase posted: „Astazi, calendarul ortodox consemneaza sarbatoarea sfintilor mucenici Adrian si Natalia. Sfantul Adrian, serbat la 26 august, era un om educat care, miscat de fidelitatea si determinarea celor care sufereau in numele credintei – torturati fiind de autori” | |
LA MULTI ANI CU SANATATE,
Dumneavoastră și Doamnei Dana, „Natalia” Dvs!
La multi ani binecuvantati, Domnule Prim Ministru!
Pe mine a început să mă plictisească de moarte vânzoleala protestatarilor, „atentatele” la adresa lui Dragnea, declarațiile fără sfârşit despre pensii şi salarii, contra-declaraþiile (azi) belicosului (ieri non-combat)V. Ponta! Nu mai ai voie să glumeşti cu nimeni despre nimic – Dumnezeu ştie peste cine dai: unul care-şi ia țara înapoi, un intelectual pudibond subțire, unul care are neamuri hoațe, un habotnic, o curvă cu pretenții de mironosiță, un mare analist politic în viață, un postac plătit în blană de oaie, unii plictisitori… Pe cuvânt că-mi este frică să mai zic ceva!
Să vă dau un început dintr-o chestie… ooofff! Şi domniile voastre sunteți de vină că m-ați indemnat să scriu! Va trebui să îndurați ce vă scriu off topic mereu!
Dar tot un fel de cercetare ştiințifică este ceea ce fac😜… cu oameni simpli de acum o sută de ani, colectivizare, diasporă, morală, obiceiuri, prejudecăți, ce-am fost, ce suntem şi cine-om ajunge… treburi lumeşti, cu alte cuvinte, nimic din ce-ar putea să răstoarne ori să puie guverne.
Îmi cer scuze de dinainte.
În rândul lumii
Lui Ionaș Dogaru lumea îi zice azi „domnu’ Ionaș”, dar n-a fost așa dintotdeauna și mult s-a mai zbătut ca să-l fericească lumea cu această adresare! Nu arată nici în ziua de azi cine știe ce a nobil, dar când vrea să dovedească lumii ceva – dezleagă punga și plătește.
De mic Ionaș a fost mărunțel și sfrijit, mereu cu mațele înnodate de foame, cu pantalonii spânzurând pe el, legați cu o sfoară de cânepă și fără chiloți pe dedesubt. La culoare era cam închis, părul des și creț (singurul lucru frumos pe care-l avea) era negru tăciune și mulți se întrebau dacă nu cumva e puradel măcar pe jumătate. Se întrebau, fiindcă nimeni nu-l cunoștea pe Dogaru tatăl, maică-sa fiind venetică, adusă de unul calic în sat, unul Duca. Acesta a strâns-o de pe un șantier, unde fusese bucătăreasă și „liber-cugetătoare” în același timp, dacă mă înțelegeți și s-a însurat cu ea, făcând dintr-însa o femeie cinstită. Tatăl lui Ionaș era mort de dinainte să aibă pruncul amintiri și nu i-a lăsat nimic, înafară de numele de meseriaș, de care băiatul era extrem de mândru. Când îl întreba cineva de-al cui este, el spunea: „A lui Dogaru de la Socrujeni! Nu a lui Duca!” Și toți se întrebau mirați al cui putea să fie copilul acesta. Duca, a murit și el la scurt timp după ce a adus-o pe femeie în sat, nu înainte de a-i pușca și el un plod – o fetiță grăsulie și guralivă. Mama lui Ionaș era cunoscută în sat sub numele de Duculeasa, toată lumea ignorându-i numele de botez, așa cum voi face și eu în această poveste, pentru că nu am reușit să aflu cum i-a zis popa atunci.
După ce a murit Duca, prin ’74, Duculeasa a rămas într-o șandrama de căsuță în marginea satului, construită de el pe câțiva ari atribuiți de primărie, și aceia în grădina unui cetățean nedreptățit de regim, fugit în lume. În jurul casei văduva nu avea nimic înafară de știr și lobodă cât gardul, holbură răsucită pe tot ce creștea în sus și câteva fire de cânepa semănate de vânt. Harnică și gospodină nu era, căci, nu-i destul că nu avea nici pătrunjel, ceapă și mărar în grădinuță, dar nici cu var nu mai dăduse de ani buni prin casă – avea pereții afumați, prispele nu erau lipite și erau pline de gropi, prin casă la fel, geamurile erau împăienjenite și perdeluțele sure de la colb și de la fumul de tizic de peste iarnă. Mobile Duculeasa nu avea, doar o laiță de lemn pe care avea așternută o saltea cu umplutură misterioasă și o grămadă de țoale murdare de-asupra, o pătură flendurită și puturoasă, două perne din pene de găină și se știe că acesta sunt grele și te fac să transpiri noaptea, o masă șchioapă, două scaune mai acătării și unul cu trei picioare, pe care țineau căldarea cu apă și o cană alături. Fără dulap de niciun fel – hainele, puține câte aveau, le țineau păturite în două oboroci curate de răchită, împinse sub masă. Blidele încăpeau pe o policioară de lemn răpănoasă, pe care avea așternut un prosop de bumbac țesut de casă, căpătat la un praznic. Nespălat niciodată, aparent. În casa ei nu exista casa cea mare în care se găsește zestrea familiei la orice oameni gospodari – adică țoale noi, fie de cordele, fie de lână, cuverturi în patru ițe, scoarțe moldovenești alese (ales – este o metodă de a țese manuală), perne din puf de gâscă, chilote, oghealuri de lână țurcană, metri de țesătură de cânepă pentru saci, pe care lumea le dă de pomană săracilor la înmormântări, prosoape și batiste brodate, ștergărele de cânepă pentru bucătărie, costumele pentru nunți, cumătrii și înmormântări… Duculeasa nu avea o asemenea încăpere, nu pentru că, oricum, nu avea ce să țină în ea (nu țesea, nu torcea, nu broda, nu cosea…), ci pentru că toată casa era alcătuită dintr-o săliță cu gaură în tavan, unde avea sprijinită o scară și pe acolo se urca în pod și o singură cameră, care servea drept bucătărie, dormitor și casa mare în același timp. Pe timp de iarnă făcea focul într-o sobă cu câteva fumuri, construită din cărămizi nearse de lut, sobă care scotea mai mult fum decât dădea căldură. Dar ce să-i ceri unui foc de tizic și strujeni roși de vacile binefăcătorilor? Duculeasa dormea cu copiii pe laiță, făceau focul cu ce strângeau de prin grajdurile oamenilor, ajutându-i la rânit și mâncau ce aduceau musafirii de noapte.
Dacă vă întrebați cine erau musafirii de noapte și de ce aduceau ei de-a mâncării, apoi vă spun că și Ionaș se întreba același lucru. Cam pe când avea zece ani, Duca a murit și Duculeasa a redevenit „liber-cugetătoare” din nou. Bărbați exilați de nevestele lor pe la bucătăria de vară sau prin grajduri pe motiv că sunt bețivi, puturoși și nesătui, o vizitau pe Duculeasa care nu refuza pentru o găină, o rață, o dublă de mălai sau câțiva lei, să le potolească poftele. Băteau la geam discret pe la o bucată de noapte și Ionaș trebuia s-o ia pe grăsuța de sor-sa și s-o tulească pe scara din sală direct în pod, unde avea un culcuș de fân. Câteodată veneau câte doi sau trei pe noapte, ceea ce însemna că vor avea ceva bun de mâncare și de-a focului pe o săptămână întreagă. Ionaș trăgea cu urechea la discuțiile lor de dinainte, căci fiecare venea cu o sticlă de vin, asculta glumele deocheate, râsul fals dar binevoitor al mâne-sa, iar în final – gemetele și oftaturile lor, târguiala de după… Aceste nopți erau visele lui urâte, coșmarurile lui chinuitoare care-l umpleau de curiozitate, de furie și de rușine totodată. Băiatul nu vedea din culcușul din pod nimic, deși desfrâurile se întâmplau și cu lampa aprinsă, dar auzea și simțea că ceva îngrozitor de secret și de rușinos se întâmpla la ei în casă, ceva care nu se întâmplă la alții, din rândul lumii. Când musafirii de noapte se răreau și în casă se făcea frig, nu erau bani de gaz pentru lampă iar mațele li se înnodau de foame, Ionaș stătea treaz noaptea și aștepta să audă o bătaie în geam. Ideea de muncă nu exista în această familie, niciodată nu i-a trecut prin cap că maică-sa ar putea să muncească pentru o bucată de pâine, pentru că era foarte grasă și „bolnavă”.
În același timp, ciocănitul la geam făcea să-i crape inima și să se alarmeze, să se umple de silă și de nervi. Își jura în gând că-i va ucide pe toți musafirii de noapte când va crește mare, că va câștiga o mulțime de bani, își va face o casă frumoasă, cu etaj, în sat, își va cumpăra cea mai frumoasă mașină și le va arăta el tuturor cine-i Ionaș a lui Dogaru!
Deocamdată, pe la zece anișori, viața lui era extrem de grea și de complicată iar sudoarea cea mai mare îi curgea în fiecare zi, când făcea eforturi supraomenești să pară că este un copil ca toți copiii, cu probleme simple, așa cum este fiecare băiat pe la casa unui gospodar. Spre exemplu, și-a construit un cărucior din fel și fel de resturi de prăștini, leațuri putrede și cuie dezdoite cu ciocanul ca să care buruian pentru o vițică imaginară. Pentru niște roți ruginite i-a rânit grajdurile unuia cu multe oi o săptămână și i-a șterpelit și un capăt de lanț cu pripon, căci prea mult îl argățise, după socotelile lui. Văzut căruciorul gata, Ionaș lua într-o mână lanțul cu pripon iar cu cealaltă trăgea căruciorul și se ducea, preocupat și plin de importanță, în urma altor copii pe canale, de unde rupea buruian și vorbea ca un om mare: „Diavolul cela de vițică iar a rupt lanțul de la pripon și azi îi duc buruian la iesle, lua-o-ar naiba! Da-i frumușică foc!” Desigur, nu aveau nici grajd, nici vacă, nici vițică, iar copilul își închipuia că, locuind în bojdeuca izolată din marginea satului, nimeni nu știa adevărul. Mulți copii chiar nu știau și nici nu le păsa la vârsta aceea. Băiatul lucra din greu să-și construiască o imagine de copil în rândul lumii și-și storcea creierii pentru a crea diversiuni plauzibile și probabile. Se dovedea plin de inspirație. Odată, trăgând împreună cu alți copii cărucioarele cu iarbă, s-au întâlnit pe drum cu paznicul de la vie care trăgea o fugă până acasă cu o oboroacă de poamă Cardinală. Acesta, știindu-se surprins cu marfa furată, le-a propus copiilor câte un cârcel aromat, pe jumătate copt și toți s-au repezit să guste trufandaua. Ionaș, în schimb, a făcut o manevră de maestru, spunând: „Nu vreau, nene Mircea! Da eu n-am poamă coaptă acasă?” În mintea lui, săracul, credea că a mai pus o piatră la temelia imaginii lui de copil de om gospodar. Paznicul de la vie, înțelegând perfect sceneta, a trecut pe lângă casa lor și i-a lăsat după portița de nuiele doi struguri mari, lucru pentru care Ionaș nu l-a iertat nici în ziua de azi.
Când a mai crescut puțin și a înțeles pe deplin din ce trăiește cu sor-sa și cu mă-sa, micul Dogaru, deși slab și necrescut, cu trei fire de păr în barbă, a început să se dea îndrăzneț la fete. Mare succes nu avea, dar nu lăsa niciuna să treacă fără să încerce măcar. Și nu că nu s-ar fi priceput la cuvinte – o-ho! se pricepea! A auzit atâtea glume deocheate, atâtea replici de oameni mari și nici prost nu era! Avea un talent deosebit la împletit vorbele și construia frazele într-un fel atât de meșteșugit, încât, dacă se supăra vreuna pe îndrăzneala lui, le răstălmăcea pe loc, pentru că-și lăsa mai multe portițe pe care le folosea după caz. Își alegea intonația cu grijă de la o fată la alta, le cunoștea părinții, averile, era atent la climatul de familie, știa cam care-i mai slobodă în purtări, care-i ținută mai strâns în frâu… căuta să le atingă pe fiecare taman acolo unde trebuie și cam cu ce și-ar fi dorit ele să audă. Era silitor la școală, citea toate temele – la română, la istorie sau la geografie și folosea cuvinte alese când agăța fete. Totuși, succesul întârzia.
În sat, când îl vedea câte-un părinte pe la baluri cum îi invită fata la joc, se mânia pe loc și-o certa: „Cu a lu’ Duculeasa ți-ai găsit să umbli??? Vezi că te smulg de vie, ca pe gâște!!!”
În toată sărăcia satului din Moldova, cu toată colectivizarea, cu toată nivelarea încercată de regim, Duculeasa rămânea Duculeasa și băiatul ei n-avea trecere la fete de niciun fel! Asta îl înverșuna în mod deosebit și Ionaș ajunsese să urască intens pe fiecare sătean luat în parte și pe toți la un loc, repetându-și în gând jurământul din copilărie: „Au să vadă ei cine-i Ionaș a lui Dogaru!”
Însă, cum se spune în popor, ce-i al tău, e pus deoparte…
Ana, bine ai revenit! Dupa schimburi destul de seci, ca sa nu zic acre, cu niste camarazi de p’aci, interventia ta m-a relaxat un pic. Toate au fost, toate sunt, toate vor fi ….
La multi ani cu sanatate!
La multi ani !
La mulți ani! Poate va implicați și in viața publica și are nevoie de Dvs.
Trimis de pe iPhone‑ul meu
Pe 26 aug. 2018, la 09:54, ADRIAN NĂSTASE <comment-reply@wordpress.com> a scris:
Adrian Năstase posted: „Astazi, calendarul ortodox consemneaza sarbatoarea sfintilor mucenici Adrian si Natalia. Sfantul Adrian, serbat la 26 august, era un om educat care, miscat de fidelitatea si determinarea celor care sufereau in numele credintei – torturati fiind de autori”
Va multumesc ! La multi ani cu sanatate si dumneavoastra si familiei !
La multi ani cu bine!
Multumesc, Adrian…
La mulți ani,cu sănătate și împliniri alături de cei apropiați !
Trimis de pe iPhone‑ul meu
Pe 26 aug. 2018, la 09:54, ADRIAN NĂSTASE a scris:
> >
Multe bucurii să vă dea Domnul, mai ales de la cine le și așteptați!
La multi ani!
La multi ani fericiti!
La multi ani cu realizÄri Èi sÄnÄtate.!Pe 26 aug. 2018 9:54 a.m., ADRIAN NÄSTASE <comment-reply@wordpress.com> a scris:
Adrian NÄstase posted: "Astazi, calendarul ortodox consemneaza sarbatoarea sfintilor mucenici Adrian si Natalia. Â Sfantul Adrian, serbat la 26 august, era un om educat care, miscat de fidelitatea si determinarea celor care sufereau in numele credintei â torturati fiind de autori"
Sfintenia acestui patronimic, Sf. mucenic Adrian, pe care il purtati si pe care crestinatatea ortodoxa il sarbatoreste azi, alaturi de patronimicul Sf. mucenica Natalia, sa va aduca multa sanatate, binecuvantare si protectia cerurilor. La multi ani!
Mafia politică între „Balcanism” şi „Occidentalism”
Încă din sec. XIX, „Balcanismul” era sinonim cu nerespectarea cuvântului dat, cu minciuna şi corupţia. Numai că în ultima vreme, „Occidentalismul” a început să însemne înfierarea acestor racile doar la adversari şi escamotarea lor atunci când este vorba de prieteni politici sau de afaceri. Astfel, preşedintele Iohannis a declarat în legătură cu recenta dezvăluire a protocolului secret încheiat în decembrie 2016 de SRI şi Parchetul General că nu vede nimic ilegal în documentul respectiv, omiţând faptul că procurorul general Augustin Lazăr – semnatar al protocolului – se face vinovat cel puţin de o minciună instituţională, aceesta declarând cu ceva timp în urmă că nu are cunoştinţă de asemenea protocoale.
Dincolo de compromiterea publică a procurorului general al României, o persoană care ar trebui să fie un model de cinste şi onestitate, se ridică din nou problema implicării serviciilor de informaţie în actul justiţiei.
O privire retrospectivă ne arată că Traian Băsescu – provenit din rândul „serviciilor” – a organizat instituţiile de forţă ale statului într-o reţea de tip mafiot, o pânză de păianjen controlată la vârf de el însuşi, reuşind în felul acesta să-şi anihileze adversarii. Chiar şi unii politicieni care întreţineau relaţii cu serviciile de informaţii pe anumite paliere au fost la un moment dat victime ale acestui sistem.
O dată cu încheierea mandatului lui Băsescu, sistemul constituit de el a început să se gripeze, au răbufnit la suprafaţă conflicte de interese între anumite segmente ale acestuia ceea ce a condus la desecretizarea protocoalelor de colaborare. Iohannis nu mai deţine un control absolut asupra instituţiilor de forţă, motiv pentru care – spre deosebire de Băsescu care a păstrat tot timpul aparenţa legalităţii – este nevoit să recurgă la măsuri extra-legale spre a-şi menţine puterea.
Dat fiind frecvenţa şi violenţa mişcărilor de stradă cu tentă insurecţională menite să destabilizeze România, se impune nu numai evaluarea celor ce conduc instituţiile de forţă, ci şi restructurarea lor în conformitate cu modelele după care funcţionează acestea în celelalte state democratice din UE.
La mulți ani!
Multi ani inainte fericiti!
O onomastică frumoasă, alături de familie!. Sănătate, prosperitate și împliniri !
De ziua numerlui vă doresc toate cele bune, dar în primul rând sănătate şi fericire întrgii familii !
Din păcate, după tot ce s-a întâmplat, urarea cu ” La mulţi ani !” le trezeşte unora sclipiri criminale în ochii mijiţi şi minţile înguste !
„Miliţia Spirituală” a obţinut o finanţare de 30.000 de dolari din partea CEE Trust („Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe”), o platformă de ONG-uri finanţată, între alţii, de magnatul american George Soros, prin care a comandat la IMAS un studiu sociologic amănunţit despre mecanismele care i-ar face pe tineri să se implice în acţiuni civice.
Bumbeş spune că tocmai cei de la CEE Trust (cu sediul central în Polonia) i-au sugerat să facă studiul: „M-au chemat acolo şi mi-au spus că ar trebui să fac o cercetare, «fă un studiu sociologic, să vii cu nişte măsuri să redeştepţi tinerii. Vezi exact unde e problema». Am făcut şi ei mi l-au finanţat”.
Una dintre concluziile studiului a fost că tinerii socializează tot mai puţin şi nu mai formează grupurile sociale care stau la baza protestelor de stradă. Aşa că, în vara acestui an, „Miliţia Spirituală” a mai obţinut o finanţare de la CEE Trust (75.000 de dolari), graţie căreia a derulat proiectul CRIM, o şcoală de activism civic bazată pe creativitate, care şi-a propus „să asambleze laboratoare sociale alternative capabile să stimuleze dialogul civic între participanţi”.
Toate acestea au provocat o serie de teorii conspiraţioniste ţesute în jurul lui Mihail Bumbeş, inclusiv speculaţii de tipul „Soros îl plăteşte să scoată oamenii în stradă”.
În primăvară, Mihail Bumbeş a participat şi la protestele din Turcia. S-a speculat că ar fi mers acolo să se pregătească pentru eventuale mişcări de stradă care vor urma în România.
Mihail Bumbeş crede că protestele trebuie să intre într-o nouă fază, care ar trebui să includă pichetarea unor instituţii. „Nu neapărat acţiuni săptămânale, pentru că va fi o bătălie de durată şi trebuie să ne păstrăm resursele fizice şi psihice”.
Şi nu renunţă la ideea unei revoluţii pe termen lung: „Etapa de acum este o etapă a schimbării de mentalitate. Oamenii conştientizează că pot să protesteze şi ăsta e primul pas. Mişcarea asta poate fi debutul unei revoluţii care să se finalizeze în 2020 poate. Vor urma alegeri, vor apărea nişte oameni, inclusiv la europarlamentarele de anul viitor probabil că vor candida unii. Din punctul meu de vedere miza e 2020. Speranţa mea e ca din rândul societăţii civile care se formează acum să apară noi partide, care să dea naştere unei altfel de clase politice”.
P.S.
Cand vorbim despre evreul George Soros, nu ne referim strict la respectivul octogenar. El este doar una dintre partile vizibile din grupul de papusari. Vedeta scoasa in luminile rampei, ca sa avem pe cine injura cat timp ai lui raman in siguranta umbrei.
Asadar, Militia Spirituala a primit bani de la … George Soros pentru a crea o revolutie. Una evident de stanga, cum au fost toate revolutiile de la Revolutia Franceza. incoace.
”La mulți ani cu sănătate, / Să vă dea Domnul tot ce doriți/ Zile senine și fericire, /La mulți ani, să trăiți!// Vă fie viața numai Lumină,/ Ca în Lumină să dăinuiți,/ Pentru credință și mântuire,/ La mulți ani, să trăiți!” Trăsăturile de personalitate ale Sf. Adrian, pe care le-ați amintit le putem recunoaște și la d-voastră.
Cu prețuire, Ioana Dumitru
Un traditional La Multi Ani, cu sanatate domnule Adrian, doamnei si tuturor celor apropiati si dragi !
La mulți ani! Putere de munca, inspirație, sănătate, bucurii, succes!
L-am urmarit pe Ion Cristoiu in dialog cu Razvan Dumitrescu. Mi s-a parut la un moment dat ca era basist, dar azi are un cap foarte bun.
In tot razboiul asta paranoic intre tribul lui Iohannis vs tribul lui Dragnea victima este Romania si romanii. Mi se pare ireal ca din calcule politicianiste sacrifica fara regrete interesele nationale (nu spun in ce proporti unii si altii, dar ambele tabere au o vina). Mai ciudat, sefii serviciilor nu par ca resusesc sa comunice capilor din stat ca acest razboi este muls de forte externe care ar dori ca Romania sa devina un fel de Liban al Estului Europei. Evident ca Rusia nu vrea ca Romania sa devina un competitor la exportul de gaze in Europa. Romania e un ghimpe pentru ei azi. Si vor incerca prin toate mijloacele posibile sa il scoata si sa il puna in cosh, si sa instaureze in Romania un alt fel de regim care sa faca plecaciuni ca doamna din Austria.
Eu nu stiu ce informari primeste Iohannis, Dragnea sau Tariceanu de la SRI/SIE, dar vad ca acestia nu vorbesc despre pericolele pentru Romania. Nu conving sa explice demonstratiile violente din august (au fost sau nu organizate din exterior, cu finantare externa?), si atunci te intrebi daca SRI/SIE isi fac cum trebuie datoria fata de patrie. Dom’ne astea sunt organizatii nationale, ele ar trebui sa fie primele care sa traga semnalele de alarma, si sa ii faca pe politicieni sa inteleaga pericolele razboiului romanoi-roman. Rolul lor ar trebui sa fie sa aplaneze conflictele la virf, cbhiar daca nu scrie explicit in Statutele lor de functionare, nu doar sa ciripeasca despre protocoale. Ori cotzacarelile intre Iohannis, Dragnea, Lazar, continua si va spun sincer, sunt foarte suparatoare pentru oamenii seriosi.
Faptul ca Lazar da ca si Kovesi interviuri pe la posturi straine sa denunte cum „cineva” i-ar fi cerut lui Toader sa ii verifice activitatea cu scopul de a „subordona” Parchetul Ministerului Justitiei, arata clar ca Lazar e las, mincinos si un slab sef de institutie. De ce nu spune numele si sa vina cu probe, ca doar e sef la Procuratura, expert in a face un denunt, chiar si asa public?
Mai mult, ca si celalalt protocol din 2009 desecretizat, intrebarea este de ce nu cere Lazar desecretizarea celui pe care l-a semnat cu Hellvig? Pentru ca sunt intrebari la fel de mari despre legalitatea unui asemenea act secret, vedeti analiza de pe Mediafax mai jos
Uite-asa ne compromitem si ne slabim singuri institutiile statului, cu oameni care nu sunt profesionsiti, si care ar face orice sa isi salveze pielea.
„…Problema care rămâne în picioare este aceea că procurorul general Augustin Lazăr, care afirmă cu tărie că documentul nu contravine legii, ar trebui să dea şi ordin de verificare a protocolului.
În ianuarie 2017, în perioada în care protocolul era funcţional, Augustin Lazăr spunea că protocoalele sunt „inginerii” pe care nu şi le însuşeşte deoarece ele nu se regăsesc în Codul de Procedură Penală. Detalii aici.
Şi Eduard Hellvig a afirmat vineri, după apariţia celor două protocoale din 2016, că legalitatea protocolului secret nu poate fi pusă la îndoială. Detalii aici….”
https://www.mediafax.ro/social/analiza-este-protocolul-secret-din-2016-dintre-parchetul-general-si-sri-legal-asa-cum-spun-lazar-si-hellvig-17481651
Moartea lui John McCain: Un avertisment pentru cei care se lasa folositi, uneori impotriva apartenentei lor identitare, de catre puterea oculta din SUA
Senatorul american John McCain a murit, sâmbătă, la vârsta de 81 de ani, ca urmare a unui cancer cerebral. Despre morti, numai de bine. Intr-un fel, aceste randuri sunt ca o rugaciune pentru apararea memorie celui care a fost omul John McCain. Ca o forma de compasiune si de denuntare a folosirii abuzive a memoriei lui John McCain si dupa moartea acestuia, in scopuri politice oculte, neamericane.
Notorietatea politica a lui John McCain in SUA s-a cladit pe imaginea de prizonier de razboi in Vietnam, de candidat pentru functia suprema de la Casa Albă si de politician nonconformist, inclusiv in raporturile cu colegii sai din Partidul Republican, din care a facut parte. Marele adevar, pe care trecand in lumea de dincolo nu a apucat sa-l afle, este ca John McCain a fost toata viata lui folosit de catre puterea oculta din SUA. Uneori acest lucru s-a intamplat chiar impotriva apartenentei sale identitare, de american alb, si, implicit, impotriva populatiei americane majoritare, al carei patriot se apreciaza ca a fost, in mod oficial.
Reactii politice imediate de dupa moartea lui John McCain au incercat sa se foloseasca de memoria postuma a acestuia in scopuri politice nemeritate. “John şi cu mine veneam din generaţii diferite, am avut origini complet diferite şi ne-am înfruntat la cel mai înalt nivel al politicii”, a declarat fostul preşedinte democrat Barack Obama, care l-a învins la prezidenţialele din 2008.
“Dar am împărtăşit, în pofida diferenţelor noastre, o fidelitate faţă de ceva foarte înalt, idealurile pentru care generaţii întregi de americani şi de imigranţi s-au luptat şi s-au sacrificat”, a mai spus Obama. Este cel putin o imensa eroare, daca nu un grav si nepatriotic aranjament discretionar al puterii oculte din SUA, ca in locul unui patriot cu blazon si american get beget sa fi fost impins pe locul de sef al Casei Albe un negru fara istorie patriotica americana si chiar fara origine istorica americana si cu un controversat loc de nastere, daca a fost sau nu in SUA.
Cum la fel de ciudat si de neamerican a fost ca dupa ce un ins nesemnificativ ca personalitate si nereprezentativ pentru majoritate a fost uns in postul de “presedinte-comandant”, cum ii placea minoritarei evreice Hillary Clinton sa spuna, pentru manipularea subliminala “executiva” a americanilor, “alesul”, cum minoritara negresa Oprah Winfrey, prezentatoare TV, inchidea mediatic cercul manipularilor, a declansat o politica rasista de persecutare a americanilor.
Culmea tupeului lui Obama, de nimic infranata, a fost acuzarea americanilor de “rasism”, desi acestia i-au dat votul in doua scrutinuri, pentru doua mandate prezidentiale. Fara indoiala, rolul contracandidatului prezidentiabil John McCain, in parodia cu autobuzul electoral cu care s-a plimbat prin tara in timpul campaniei prezidentiale, a fost sa-i tina “tiara” lui Barack Obama, pentru a-i da acestuia valoarea pe care nu o avea, dar care de ochii lumii ii era necesara, la “incoronarea” ca presedinte, care era deja decisa si avea sa urmeze. Cu alte cuvinte, bietul John McCain a fost folosit, ca o unealta politica. Folosit a fost si in razboiul de subjugare a vietnamezilor, care nu a fost al lui sau al americanilor, ci al marii finante evreiesti, pentru care americanii erau obligati sa cotizeze, prin plata de taxe si impozite, si sa isi verse sangele in razboaie, dar care erau tratati ca o populatie a unei colonii.
Memoria postuma a lui John McCain este folosita si in jocul politic dintre republicani si democrati, vizandu-l pe Donald Trump, ocupantul pozitiei de la Casa Alba. Preşedintele Donald Trump, în conflict cu senatorul republican, a scris pe Twitter un mesaj concis de condoleanţe, fără referiri la cariera şi viaţa acestuia. “Condoleanţele mele şi respectul meu cel mai sincer pentru familia senatorului John McCain. Inimile şi rugăciunile noastre sunt alături de voi!”, a scris Donald Trump. Insa in intrigile manipularilor tesute in jurul lui Donald Trump, a carei aducere la Casa Alba a fost gandita intr-o falsa ruptura dintre capul Administratiei si corpul Administratiei, a fost tarata si memoria lui John McCain, despre care se pretinde ca ar fi lasat cu limba de moarte ca seful Guvernului SUA sa nu participe la inmormantarea sa. Scopul bicefaliei antagonice amintite este dual, ca, pe de o parte, capul Administratiei sa ia cele mai respingatoare decizii in raport cu dreptul international, dar care sa aduca avantaje unilaterale cat mai mari pentru SUA, iar, pe de alta parte, corpul Administratiei sa-l destituie, prin metoda “tapului ispasitor”, cand se va atinge un punct critic care risca sa rupa coarda, pentru a se salva perceptiv, in ochii Lumii, reputatia SUA. Invocarea unui “testament” al unei ultime dorinte a lui John McCain confirma inca o data teoria presedintelui ispasitor, de sacrificiu, cat si faptul ca momentul “alungarii” lui Donald Trump de la Casa Alba este mai aproape ca oricand. Inca o data si fara scrupule, John McCain a fost folosit de catre puterea oculta din SUA.
…In mod surprinzator, de memoria fostului senator McCain, se foloseste si ambasadorul Romaniei la Washington, George Maior, cel care si-a permis sa ia peste picior o personalitate americana marcanta, recte, Rudolf Giuliani, sustinand ca ceea ce spune avocatul Giuliani ( un apropiat si un sustinator al domnului Trump) este derizoriu prin comparatie cu cuvintele de apreciere a luptei anticoruptie din Romania rostite, pe patul de moarte, deJohn McCain. Maior ne spune ca a stat face to face cu senatorul proaspat decedat, iar preocuparea suprema a domnului Cain era mentinerea in functie a Laurei Codruta Kovesi, undeva, intr-o tara invizibila pentru multi americani, scop chiar mai important decat un eventual adio familial cu ultimele indicatii testamentare ? (Z)
Aiuritor pur si simplu, ori Maior are o problema la mansarda, ori…aerul de peste Ocean perverteste mintile unor romani mai vulnerabili. Astept reactia ferma a Ministerului de Externe al Romaniei.
Gânduri alese cu ocazia zilei onomastice ! Tot binele alaturi de cei dragi !
Interesante reactiile la scrisoarea lui Giuliani. Pozitionarea politicienilor arata nu doar „unitatea” unde lupta politic, si cita minte au. Seful USR, Barna, a dat-o-n bârna, la mare mishto, ca asteapta si scrisoarea de la frizerul lui Trump. Madam Turcan l-a facut implicit „penal” pe Donald Trump, parind uimita de contradictia intre cit a mangaiat-o pina acum America lui Obama, si de cita cearta ia acum de la oamenii lui Trump. Dl. Maior, numit in scrisoare de Giuliani, stie ca scrisoare e produsul unui grup de lobby (doar e expert), si ca este facuta sa-l apere pe dl Dragnea si cei certati cu legea. Si el, ca si Turcan, implica cum Giuliani ar vrea sa-i scape pe „penali”, cu trimitere clara spre Dragnea & Co. A dat-o pe teme dimbobitzene, si se plaseaza clar in „armata” lui Iohannis. Nu se ridica la rang de Ambasador cu aceasta declaratie.
Trebuie sa recunoastem ca Macovei a administrat un drog foarte puternic. As adauga, chiar o supra-doza cu efecte paralizante asupra democratiei romanesti. Cu efecte pe termen lung, care pot aduce la putere un partid monolitic, care va avea toate parghiile puterii, cu o media dresata, si care poate deveni la rindul ei un altfel de risc pentru democratie.
Ma mir ca opozitia joaca atit de prost, si ca merge pe acelasi drum ce duce spre nicaieri pentru ea. In loc sa recunoasca ca au avut probleme cu statul de drept, si sa sacrifice citiva pioni, ei isi pun in pericol regina. Nici macar cind dl Dragnea a venit cu povestioara aia cu James Bond nu i-a dus capul. Serviciile au inghitit galushca, presedintele a mai spus un „hahaha”, si cam atit. Feciorii si ficioarele noastre insa au oftan si au stors o lacrima pentru cit se sacrifica Dragnea pentru ei. Un joc pueril, dar, iata ca in Romania merge.
„Heiko Maas, ministrul de externe al Germaniei, participă la București la Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române”
Multele si superfinele urechi de la Ambasada SUA vor fi pe receptie. Eu insa ma bucur ca dl. Melescanu a adresat invitatia. Romania, ca tara mai mica, poate juca un rol de mediator important.
http://stiri.tvr.ro/heiko-maas–ministrul-de-externe-al-germaniei–participa-la-bucure–ti-la-reuniunea-anuala-a-diplomatiei-romane_835121.html#view
Augustin Lazar:
„…Se poate lucra și fără protocoale
Probabil greșeala au fost că au fost secretizate…”
Greseli probabile nu prea exista. Exista alea certe, si cu certitudine a fost o greseala ca protocoalele au fost secretizate. Greselile se deconteaza. Cine a facut greseala?
Daca greseala a fost recunoscuta, despre ce manipulare vorbim? Chifteaua dlui Lazar cu Ministerul Justitiei e secundara. Sa spui ca Ministerul vrea sa subordoneze Procuratura e o declaratie politica infamatorie, cu scopul clar de a manipula si a denigra, in special in exterior, unde interesele Romaniei pot fi afectate. Cine a aruncat primul cu piatra?
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22671970-livevideo-procurorul-general-augustin-laz-declara-pres-ora-15-00.htm
diasporean
,,Evident ca Rusia nu vrea ca Romania sa devina un competitor la exportul de gaze in Europa. Romania e un ghimpe pentru ei azi. Si vor incerca prin toate mijloacele posibile sa il scoata si sa il puna in cosh, si sa instaureze in Romania un alt fel de regim care sa faca plecaciuni ..”
Domnule coleg, este foarte greu ca cineva sa-ti inteleaga argumentatia (atat cata exista), poate ar trebui sa ne spui, mai concret, cine, din Romania, se opune ca tara noastra ,,sa devina un competitor la exportul de gaze in Europa.” Rezulta ca unii dintre cei care se opun, in special domnul Dragnea, fac, desigur, jocul Rusiei, in timp ce altii se tem ca Victor Orban, va dori sa beneficieze de gazul romanesc (prin gazoductul BRUA) pentru a-si dobandi independenta energetica fata de Rusia.
Citez:
,,„Epoca monopolului gazului rusesc va ajunge la final în Ungaria, în condiţiile în care ne vom putea acoperi peste jumătate din importuri din alte surse, în acest caz din surse româneşti.“
Viktor Orban, premierul Ungariei
Cum naiba iesim, stimate coleg, din ,,noua cuadratura a cercului (logicii)” in care ne-ai varat pe toti ? Asta se intampla intotdeauna cand suntem dominati de impulsurile subconstientului resentimentar. Nu stim nici de unde plecam si nici unde vrem sa ajungem.
..Si din ce parte a spectrului politic vor veni, dupa parerea dumitale, demnitarii dispusi sa faca plecaciuni in fata ,,Țarului” ? Sa obtina, ce ? Un contract mai avantajos cu Gazprom ? Un sistem antiracheta mai performant decat actualul AEGIS, respectiv SAM 500 ? Daca da, atunci chiar vom fi in siguranta……in eventualitatea unui razboi total ruso-american. (Z)
CITEZ:
,,Sistemul rusesc antirachetă și antiaerian S500, depășește cele mai performante sisteme similare ale americanilor și este considerat o armă a viitorului.
S500 poate nimici ținte de diferite tipuri la o distanță de 600 de kilometri. Acesta are capacitatea de a identifica și distruge simultan până la 10 ținte balistice supersonice, ce se deplasează cu o viteză de până la 7 kilometri pe secundă, dar și blocurile de atac ale rachetelor supersonice.
Datorită parametrilor săi, S500 va fi superior actualelor sisteme S400 cu care este înarmată Rusia. De asemenea, acesta va devansa concurentul său american Patriot Advanced Capability-3.”
ZeV, lasind la o parte trimitrerile tale la Necuratu’ („cum naiba iesim?”), care releva o enervare iLogica, si o prea-crestin-ortodoxa scoatere din context, as dori sa te relaxez confirmind ca nicidecum nu ma refeream la gazele dlui, Dragnea ci ale tarii. O problema cu gazele ar putea avea insa dl. Putin, odata ce Romania taie panglica la BRUA si incepe sa trimita gaze romano-americane in Europa.
Regret ca nu am inteles nimic despre „cuadratura” din „cercul logicii” si sincer imi pare rau ca pare ca te-am scos de pe sine cu comentariul meu, plin de „impulsuri din subconstientul resentimentar”?! Hello, Mr. Freud? Davai gaz, davai rachete…unde tragi e plin de fete.
Agitație mare astăzi pe scena politică românească: pe de o parte, declarația de presă a Procurorului General, Augustin Lazăr, pe de altă parte, scrisoarea avocatului Președintelui Trump, R. Giuliani.
1. Augustin Lazăr, purtătorul unui prenume atât de măreț- Augustin- este tare mărunt! Fostul și actualul valet al Codruței a devenit și valetul Președintelui. Îl urmează întocmai. Dacă Președintele spune că Premierul Dăncilă spune o mare minciună, el, Augustin, spune că ministrul Toader minte. Manipulează, ducându-și discursul acolo unde a vrut, crezând că noi nu facem diferența între a denunța și a abroga.
2. Scrisoarea lui Giuliani a stârnit isteria înțeleptelor peneliste reprezentate prin Turcan, a useriștilor reprezentat prin obraznicul Barna, a zburdalnicului magistrat Cristi Danileț și a ambasadorului , securistul G. Maior.
Mă întreb:
– de ce nu reacționau la fel, spunând că nimeni nu trebuie să se amestece în problemele interne ale României, când ambasadele străine criticau celebra Ordonanță 13, legile justiției, fără să le fi citit, , când ne dădeau indicații cum să luptăm împotriva corupției?
– G. Maior știe că, în calitatea lui de diplomat, nu poate să facă public ( ceea ce devine oficial) declarații care reprezintă opinia sa? El trebuie să spună punctul de vedere al statului român, referitor la respectiva scrisoare, nu să se comporte ca un mahalagioi, la fel ca Barna. Unde sunt diplomații de altădată?
– ce va face Iohannis? Are două variante, având în vedere marea sa înțelepciune: ori declară că e o mare minciună, ori pronunță onomatopeea ha-ha-ha.
Ce faci cind nu mai ai argumente? Ataci persoana.
Dl. Petre Iancu se rostogoleshte in prapastia carierei sale de jurnalist de o anumita categorie, atacindu-l pe Giuliani ca fiind un partener al unui „penal american”, adica Trump:
Ura cu care scrie, otrava strecurata, smoala aruncata intens, l-au descalificat insa complet, facindu-l un agitator, un agent pro-agit al lui Iohannis si a regimului care il plateste sa scrie multe mizerii.
„..Giuliani n-a făcut decât să-şi proptească preşedintele, probabil delincvent…Căci, împins nu se ştie de ce anume, dacă nu de o amplă dezinformare, sau de cine, dacă nu de clienţi foarte darnici şi foarte mincinoşi, fostul primar al New York-ului a semnat o scrisoare adresată preşedintelui Iohannis şi altor oficiali români. Atacând protocoalele DNA-SRI care, perfect legal, au ameliorat mult lupta anticorupţie din România,.”
„Perfect legal” in mintea lui de securist poate.
Sigur ca nici Giuliani nu e vreo reduta morala si are ca si multi alti politicieni stafii in dulap. Problema e insa ca incercind sa aperi un regim anti-democratic din Romania – ma refer la cel iohanist kovesist maiorist lazarist macovist – si fara sa provesti echilibrat si la alte argumente opuse, te rostogoleshti acolo unde se pun pe BBQ/la gratar diferiti cetateni in mod nedemocratic si cu incalcarea normelor statului de drept.
https://www.dw.com/ro/autodemolarea-marilor-politicieni/a-45243480