Fundația Europeană Titulescu organizează Marți, 26 iunie 2018, începând cu ora 17:00, lansarea cărții:
„Patrimoniul cultural național între lege și fărădelege”.
Autor: Ioan OPRIȘ
Cu alocuțiuni din partea:
Academician Răzvan THEODORESCU
Prof. univ. dr. Ionel CÂNDEA
Prof. univ. dr. Corneliu-Mihail LUNGU
Prof. univ. dr. Ioan OPRIȘ
Moderator:
Prof. univ. dr. Adrian NĂSTASE – Președintele Fundației Europene Titulescu
Evenimentul este organizat cu sprijinul BIOFARM S.A. și FARMEXIM S.A. și va avea loc la Casa Titulescu, Șos. Kiseleff nr. 47, sector 1, București. cultural
[…] Link: https://adriannastase.ro/2018/06/24/despre-patrimoniul-cultural-national-lansare-de-carte/ […]
Mihai Șora chițcăie din nou pe Facebook, pentru proteste antiguvernamentale: Ne întâlnim diseară și ori de câte ori este nevoie/ Știm cine sunteți, replică un nou ONG, pur românesc. Deratizare până la capăt
Agentul de influenta Mihai Șora, care a fost scos din adormire dupa ce romanii au inceput sa dea semne ca isi vor tara inapoi, le dă din nou întâlnire protestatarilor, duminica, în Piața Victoriei: ”Dragi șobo, ne vedem la Girafă, în această seară și în toate serile în care va fi nevoie”. “Stim cine sunteti”, numele unui ONG, nou nascut, probabil, din spirit patriotic romanesc, dupa marea demonstratie a PSD din Bucuresti, ii raspunde: “Stim cine sunteti, rozatoarelor, ati rontait destul la constitutie, legi, justitie, pana ati ajuns la resurse. Ajunge! Ne vrem tara inapoi. Vom duce deratizarea pana la capat”. Emblema noii miscari civice, inspirata din semnele de circulatie, este „Interzis sobolani”, care este la concurenta cu catusele, emblema miscarii „#rezist”, mosite de statul paralel.
M-am dus la sursa la ONU sa citesc despre Rezolutia privind retragerea trupelor rusesti (de ocupatie, si nu de pace cum afirma Rusia) din Transnistria. Rezolutia a fost conceputa de Moldova, si, printre altii si de Romania, Ucraina si Canada (mindru ca sunt si canadian!). Felicitari politicienilor ucraenieni, care s-au pozitionat principial, ei avind experienta directa si nefericita cu cita „pace” le-a adus Rusia, si cita „stabilitate” a produs agresorul si ocupantul ilegal al Crimeei.
Rusia, un veritabil bandit international, hotz de teritorii, a protestat cit a putut, spunind ca nu e treaba ONU sa se bage in ce face Rusia din Transnistria, si ca declaratia va face si mai rau procesului de pace (unde ei dicteaza, si trag mita de coada incalcind prevderile intelegirii de la Istambul din 1999):
„The representative of the Russian Federation…said the Assembly had just heard an emotionally charged statement by the Minister for Foreign Affairs of the Republic of Moldova that failed to mention that on 19 June, the President of that country had sharply criticized the initiative to take the text to the Assembly. It was clear that the Republic of Moldova was divided, and getting involved in such squabbles would not strengthen the Assembly’s authority. „
Pai da, cine altul decit omul lor, Dodon, a criticat initiativa? Sigur ca Republica Moldova este „divizata” (cu concursul principal al Rusiei prin oamenii sai, nota mea).
Myanmar, s-a dat cu rusii (nota pentur mine sa nu vizitez niciodata tara asta!). Belarusul la fel pupa poala lui Putin ca de obicei, Siria nu are incotro decit sa joace kazacioc.
General Assembly Adopts Texts Urging Troop Withdraw from Republic of Moldova, Strengthening Cooperation in Central Asia
https://www.un.org/press/en/2018/ga12030.doc.htm
„România are a doua cea mai rapidă creştere economică din Europa, dar aceasta nu s-a tradus în reducerea sărăciei, iar problema incluziunii este predominant o constantă rurală, 70% dintre cei săraci trăind în aceste zone, arată un raport al Băncii Mondiale.”
Sigur ca nu e vina exclusiva a lui Dragnea, dar nici ca am auzit de la el vreun plan de redresare si reducere a saraciei la sate, acolo unde e cea mai pregnanta. Din pacate, de pe vremea lui Tariceanu si apoi a Elenei Udrea, s-au aruncat banii pentru sate la cosh, prin constructia unor terenuri inutile de fotbal si parcuri prin catune care nu au canalizare, apa potabila si drumuri. Parcuri care sunt nementinute azi (ca nu sunt bani!), si unde se dau babele cu leaganul, pentru ca in zonele rurale nu mai sunt copii. Parcuri in fata unor scoli modernizate is abandonate, a unor dispecerate inchise. Oficii turistice noi „europene” in sate unde nu vin turisti. Pirtii de ski pentru ursi. Gondole pentru rate.
Cam asta este „eterna si fascinanta Romanie”. Primarii din satele astea niste scule politice unde sa se arunce de la Bucuresti cu „ajutoare”. Atita bataie de joc fata de oamenii de la sate, ca ma mir ca nu vin la Bucuresti sa protesteze.
http://www.mediafax.ro/economic/banca-mondiala-cresterea-economica-a-romaniei-nu-s-a-tradus-in-reducerea-saraciei-17293138
Nici babe nu mai sunt…
Orban Ludovic: „”UDMR a fost avertizat şi de PPE. După cum ştiţi, UDMR este membră a PPE, alături de PNL. Conducerea PPE a atras atenţia UDMR că nu este în linia politică (…) în modificarea legislaţiei în domeniul justiţiei alături de PSD. Aşteptăm o poziţionare din partea UDMR. Nu mi se pare normal să stea alături de Liviu Dragnea,”
Ce? Patidele politice romanesti voteaza precum li se cere de PPE? PPE ameninta partidele membre sa voteze conform ordinelor de la Merkel?
https://www.hotnews.ro/stiri-politic-22528447-ludovic-orban-tept-pozi-ionare-din-partea-udmr-uniunea-fost-avertizat-ppe.htm
Ludovic Orban s-a scrantit la cap: Printr-un discurs de analfabet politic, presedintele PNL a desfiintat involuntar motivele pentru motiunea de cenzura
Presedintele PNL, Ludovic Orban, e un descreierat politic, care daca va ajunge la guvernare va arunca in aer statul de drept, democratic si social, asa cum acesta este consfintit in Constitutia Romaniei. Prin declaratii incalcite si contradictorii, care denota ca are un creier mai mic decat un ou de bibilica in materie de constructie statala si de raporturi intre stat, drept, partidul sau partidele de guvernare si mandatul electoral, Orban a desfiintat fara sa vrea motivele pentru care dreapta politica a depus motiunea de cenzura impotriva guvernului de stanga Dancila. Potrivit lui Orban, un prim motiv pentru care partidul pe care-l conduce a depus motiunea de cenzura este “tentativa de capturare a statului roman”. Flusturaticul liberal nu intelege ori ignora ca statul este o suma de institutii – si aici, pentru a-l face pe rauvoitorul distorsionator sa priceapa trebuie sa-l trimitem la dictionar -, care fiecare in parte este (1) un organ sau organizatie care desfășoară activități cu caracter social, cultural, administrativ etc. sau (2) o formă de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate.
Aceste functii sau forme prind viata prin popularea lor cu fiinte competente si responsabile, potrivit unui program de guvernare al unui partid care a primit un mandat electoral. Este, daca vrem, ca si intr-o corporatie, in care schema de personal este umpluta sau “ocupata”, pentru a folosi termenul lui Orban, cu oameni cu niste abilitati cerute de fisele posturilor. Cuvantul stat, mental, rostit sau pe hartie, nu este o realitate functionala, cata vreme nu se corporalizeaza prin oameni, tot asa cum conceptul de caine nu musca (Kant). Diferentele in cazul “corporatiei” stat sunt de scara, care este extinsa global, la nivelul intregului numit stat, si de selectie, pe care o face electoratul. Guvernul, care este cea mai importanta institutie a statului, prin faptul ca pune in miscare intreaga masinarie statala si ii da directia, este prin urmare ca un pilot de formula 1 sau de aeronava, care se foloseste de legi si ordonante ca de niste manse de pilotare, pentru a stabili regimul optim de cursa sau zbor, fara ca cineva sa aiba dreptul sa intre in cabina de pilotare. Ceea ce face prin urmare Orban este comparabil cu un act de piraterie si deturnare. Pe de alta parte, trebuie inteles ca Guvernul este pentru toti, inclusiv pentru Ludovic Orban si PNL, iar cine loveste sau insulta Guvernul, loveste si insulta de fapt electoratul, poporul.
Un al doilea motiv pentru motiunea de cenzura, invocat de presedintele PNL, dar care prin contrarietatea pe care o exprima de fapt il desfiinteaza, ar fi “ocuparea tuturor instituțiilor statului român cu oameni docili care să conducă după comandă.” Imi este greu sa cred ca Ludovic Orban nu stie ce inseamna un scop, care este rolul sau, al convergentei de echipa prin care se atinge, ori ca nu-si poate imagina ce se poate intampla cand la o nava multipost echipajul nu mai asculta de ordine, nu mai raspunde la comenzi, provocand pericolul de scufundare sau de prabusire. Supunerea la legile guvernarii sau naturii, “docilitatea” cum o numeste subversiv Orban, este prima conditie a progresului, fapt probat istoric si vazut cu ochiul liber de clarvazatori: miracolul si maretia sunt opera cuvantului care uneste. Prin termenul de “docilitate”, Orban submineaza disciplina muncii, rigoarea si raspunderea guvernarii, care tin de orice fisa a postului si de orice buna guvernare. Un alt considerent ieftin, de doi bani sau fara nicio valoare pentru care guvernul ar trebui să cadă ar fi pentru că “este un guvern marionetă format din reprezentanți lipsiți de calitățile elementare necesare unei mai bune guvernări și care au fost selectați numai după criteriul docilității față de liderul Dragnea.” Este dreptul dintotdeauna al liderului ales sa-si formeze echipa, dupa cele doua criterii complementare, al loialitatii si competentei privind scopul si obiectivele cu care liderul a fost mandatat. Adica fiecare component al echipei de guvernare sa si vrea si sa si poata sa-l urmeze neabatut pe lider. Seful partidului e generalul. “Dezastrul economic” despre care Orban crede ca se prefigurează se poate adeveri numai daca partidul de la guvernare si guvernul nu sunt lasati sa-si duca la bun sfarsit programul electoral, cu inerentele amendamente de parcurs si cu necesarele legi si ordonante prin care programul si amendamentele sunt materializate. Cat priveste “distrugerea imaginii externe a României”, aceasta este rezultatul direct si nemijlocit al denigrarii Guvernului si defaimarii Romaniei de catre PNL si satelitii sai de pe esichierul dreptei.
A fost vreodată teafăr?. Cred că pe vremuri, ar fi făcut față la emisiunea ,,Satiră și Umor”. S-ar fi considerat că e un bun actor, nu un scântit!
CIVILIZAȚIA URII LOR
E miros de autodafé-uri în piață? Se-ntinde ura în societate ca o epidemie de holeră scăpată din frâu, înainte de-a se fi descoperit tetraciclina ? Cam da… și-aș vrea să scriu despre asta .
Numai că eu n-am să scriu despre isteroidul Mălin Bot care nu se știe din ce trăiește și din ce-și cumpără „portavoci” ultimul răcnet (la propriu !!!) , nici despre Săndel Matei ( aghiotant unu) care bumbăcește bătrânei pe stradă, nici despre Bogdănel Stan (aghiotant doi) care știe cum arată cătușele dar nu știe ce „iaște aceea” cratima și la ce folosește dânsa … nu, nu…eu vreau să scriu despre un domn care se numește Bogdan Bob Rădulescu… actor de profesie. Pentru că, din punctul meu de vedere, tumoarea latentă a societății românești, așa arată: el e tipu’ cel simpatic, bun pentru scheciuri de să te strici de râs, mai inteligent decât alții, acel tip „de gașcă” la care cască gura niște inși mai puțin dotați sub freză, dintr-aceia care încep orice frază cu „…ăăăă…” și care-ar muri de fericire să fie frumușei și spontani ca Bogdan Bob Rădulescu și să facă ceea ce face el… și, uite-așa , încet-încet, ar ajunge să-și vândă și-un rinichi, doar pentru a fi capabili SĂ ȘI SPUNĂ ceea ce spune el…
Dar poate vreți să știți ce spune și ce crede Bogdan Bob, istețul pe care mase largi de cetățeni și l-ar dori participant la petrecerile lor, ca să „anime” lumea și să „ne simtem bine” cu toții? … Iată ce are el în cap, sub masca jovială de ultra-simpatic:
„Printre cuvintele despre preoții și creștinii ortodocși, la care Bogdan Bob Rădulescu nu poate să renunțe, sunt :«Ciume bubonice, VIERMI , lepre, că…aturi pe care le zice Biblia, gherțoii, mârlanii, pedofilii și manipulatorii ce țin orele de religie sau c…ați ordinari, VIERMI PARAZIȚI ce cresc pe oameni precum cancerul, «analfabeți, tâmpiți și mulți» Despre credința majoritară din România, Rădulescu a spus că-i e: «scârbă de religie ortodoxă»… «În clipa în care o să vă târâți hoiturile peste copiii noștri în școli, să le vomați lăturile Creației, așteptați-ne pe noi să dăm buzna peste voi în că…aturile voastre de biserici și să vă predăm evoluția cu torțe în mâini». Despre manualele de religie, actorul a spus că sunt «mânjite cu c…at». ( ACTIVE NEWS 21 octombrie 2016)
………………………………………………………………………….
Să nu credeți că domnul actor a rostit aceste frumoase fraze șoptit, pe sub masă , la urechea vreunui cască-gură ( că doar și ăia au urechi) … nu, nu… dânsul a emis minunatele judecăți de valoare într-un show televizat, în 2014. Dar că pe urmă s-a făcut vicepreședinte USR ( la Cluj, bineînțeles, că doar nu la Alexandria-Teleorman) , ați știut? N-ați știut că o asemenea gândire poate propulsa un cetățean într-o poziție solidă într-un partid votat de „lumea subțire”, cu studii , masterate și „salar” baban la multinațională ? Ei, nu fiți triști, a demisionat… dar nu s-a dezis de „gingășiile” de mai sus … că doar el e sincer…
Pe 29 iunie 2016, Maria Man de la TRANSILVANIA REPORTER i-a luat bonomului și foarte amuzantului actor, un interviu, așa… ca pentru simpatici. De acolo am extras următoarele:
Întrebare reporter: „…Ai organizat varianta clujeană a protestului intitulat pe rețelele de socializare «Cătușe înainte de pâine!», joi, 23 iunie. Protestul de la București era anunțat, iar la Cluj nu se întâmpla nimic. Din experiență știu că la Cluj durează cam o zi până se organizează lumea. Tu nu ai vrut să aștepți. Cred că e prima dată când ți-ai asumat rolul de organizator. Ce anume te-a determinat să iei «taurul de coarne»…”?
Răspuns Bogdan Bob : „Am luat taurul de coarne, că deja a înnebunit! Nu e nici măcar taur, e un bou, ca să fim sinceri. Bou care în mare parte a timpului e un porc. Şi care de data asta a reuşit să-şi depăşească propria mizerie proverbială, să iasă din coteţ şi să ne calce-n picioare. De asta n-am mai rezistat şi am zis că e momentul să-l punem la locul lui. Ştiu că e metaforic răspunsul meu, dar clasa politică din România e o adunătură formată în cea mai mare parte din VIERMI care nu mai aşteaptă să murim ca să ne mănânce, ci ne mănâncă de vii, pe noi şi pe copiii noştri.”
…………………………………………………………………………
Cum apele sunt din nou tulburi în confuzata noastră societate, hop! sare din păpușoi și actorul nostru , cu noi avânturi și cu noi idei :
„E clar că #rezist nu mai are sens și sorți de izbândă în fața VIERMILOR ĂȘTIA ( corect „ăstora”, n.n.) ÎMPUȚIȚI . Văd de aseară un #ajunge care nu-mi spune încă nimic.
Vreau să #lupt cu ei și nu în plimbări indignate duminica seara timp de două ore prin centrul Clujului.
Vreau să intru peste ei în parlament cu topoare și furci și să-i scot afară ca pe șobolani, nu c-aș fi adeptul violenței, ci că e cât se poate de clar că ei sunt imuni la proteste pașnice și mișcări civilizate.
Dacă sunt singur, n-am sorți de izbândă. Dacă suntem câteva zeci de mii e clar că reușim. Decizia e la noi. Deci…?”
………………………………………………………………………………
Căci, după cum lesne putem observa, „VIERMII” par să fie o componentă esențială în viața domnului Bogdan Bob Rădulescu. Adică, dânsul pare să-i cunoască în mod intim… nematode (ascaridae și oxyuridae)… trematode( viermi plați) … cestode (tenia)… protozoare ( giardia)…
Nu m-am gândit până acum… dar poate explicația pentru evidența că un om ajunge la maturitate așa un mare nemernic, așa o mare canalie, e doar faptul că a avut o copilărie nefericită, marcată de paraziți intestinali și de faptul că nu i-au cumpărat ai lui trotinetă cu claxon, când toți ceilalți copii din bloc aveau !
Cele mai frecvente lozinci strigate, pe lângă cele care țin de faună, sunt ,, Ciuma roșie” și ,,Hoții”. Unul dintre instigatori este venerabilul centenar, care e și filosof, fără să fie creatorul vreunui curent filosofic,dar care a fost referent de specialitate la Ministerul de Externe (1948 – 1951) , când ministru era Ana Pauker, cea care a cedat URSS-ului Insula Șerpilor.Mai mult, venerabilul Șora spune că s-a întors în România, pentru că nu pricepea cum a ajuns țara sa aservită URSS-ului și cum a dispărut democrația din România și cum țara este guvernată de către un guvern comunist.Probabil a înțeles, slujind-o pe Ana Pauker, dar toate acestea, tinerii frumoși și liberi nu le cunosc, pentru că trec prin școală, precum gâsca prin apă. Cât despre lozinca ,,Hoții”, nu o înțeleg. Îi faci hoți pe cei care au mărit salariul minim pe economie, salariile, pensiile,bursele, au acordat transport gratuit studenților, plătesc stagiarilor chiria în primii ani și vor acorda 2500 de lei pe lună, tuturor firmelor, pe o perioada de 5 ani, care angajează tineri calificați în diferite meserii?! Pă,i dacă aștia sunt hoți, ce sunt cei care au luat un sfert din salariul oamenilor?. Oare atât de mulți nebuni are România, care nu percep realitatea,și ies la comandă în stradă, instigați de un filosof, care se crede mai bătrân decât România, de un actoraș și de un psihopat, încurajați fiind de însuși președintele statului?
Motiunea de cenzura, anti-Guvernul Dancila: Negocieri succesorale, pe deasupra “mortului” viu
Cand si Victor Ponta, liderul Partidului Pro Romania (PPR) intervine in discutiile pe mostenirea Guvernului premierului Dancila (PSD), nu mai am nicio indoiala ca Guvernul PSD-ALDE isi traieste ultimele doua zile. Motiunea de cenzura, depusa de PNL impotriva Guvernului Dancila, se citeste, luni, in Parlament si, miercuri, va fi votata.
Marturisesc ca, privind la gaunoasa propaganda liberala antiguvernamentala, dar destul de incisiva si de manipulatoare, am nutrit ceva sperante ca Guvernul Dancila nu va pica la motiune si va ramane acel punct fix de gestiune, cand totul in jur se misca. Vartejul preelectoral a fost iscat mult prea devreme fata de etapele campaniilor si alegerilor prezidentiale (2019) si parlamentare (2020). El ameninta cu o extrema si nemaiintalnita fluiditate politica, ce ne poate pierde pe toti, indiferent de culoare politica si de pozitii. Nu exclud evolutii, planificate sau imprevizibile, dintre cele mai neplacute.
Pe de alta parte, imi dau seama ca lucrurile au intrat pe un fagas care nu mai poate fi oprit si de suportat. Ca ar fi mult prea mult sa traim in instabilitate si incertitudine agresive, care incet sau accelerat ne pot duce inapoi, de unde ne-am ridicat si am pornit mai departe. Cu atat mai mult, intr-un mediu international de schimbari structurale strategice si de ordine mondiala. Ca trebuie sa facem ceva, sa oprim trendul descendent, sa iesim din el si sa ne putem controla destinul.
Victor Ponta a facut un pas, cand s-a declarat de acord cu demiterea Guvernului Dancila, dar nu si cu inlocuirea acestuia cu un guvern care sa-l aiba ca premier pe liderul PNL, Ludovic Orban, o formula pe care a anuntat ca nu o va sprijini, deoarece nu are legitimitate electorala. „Facem un apel de a discuta și azi, și mâine, și miercuri cu cei din PSD și ALDE pentru a spune că înlocuim cu un guvern competent care să conducă România”. Aceasta este conditia cu care Ponta a dat de inteles ca va vota motiunea. Totodata, el a evaluat, cu luciditate si ingrijorare, ca, dincolo de disputele politice, „problema este că furtuna crizei pentru România se apropie”.
Raspunsul lui Ludovic Orban, ca o batere a palmei pe deasupra “mortului” viu, pe mostenirea acestuia, nu s-a lasat asteptat: „Nu ne cramponăm de o condiție. Suntem deschiși la negocieri.” El mi-a sunat ca o confirmare: Guvernului Dancila i-a sunat ceasul, miercuri va fi deconectat de la aparate. De-acum, trebuie sa ne gandim la viitor.
PS/NB: Vine uneori cate un moment in care important, chiar vital, nu este ce este adevarat sau neadevarat, drept sau nedrept, ci ce trebuie facut.
Guvernul Italian le-a tăiat-o „onegheurilor” care cărau pe malurile Italiei, cu vapoarele din dotare, migranți africani. În ultima vreme, transpirase faptul că unele „onegeuri” luau bani de la traficanții de migranți ca să-i verse pe disperați în Europa.
Iată că italienii au știut ce au votat!
Pe de altă parte, „onegheurile” în general au cam intrat la puricat, mulți cetățeni lămurindu-se că nu toate sunt ortodoxe.
Pe când și „angelicele” noastre?
Iată cam ce dosare se află sub fusta DNA Kovesi şi de ce este în stare Johannis să dea foc la Ţară pentru a o păstra la butoane :
:
––––-
„Klein Hans s-a făcut vinovat, la momentul înaintării Cererii de chemare în judecată, de comiterea infracţiunii de conflict de interese, deoarece acesta era şi membru în Consiliul Local pe care l-a chemat în judecată! Concret, a chemat în judecată municipiul Sibiu, reprezentat de primarul Iohannis Klaus Werner (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Klein Hans) din totalul de 23. Adică, acţiunea civilă revendicativă depusă în instanţa judecătorească de către F.D.G.R., unde Klaus Iohannis era preşedinte la nivel naţional, era îndreptată împotriva municipiului Sibiu, reprezentat prin primarul Klaus Iohannis şi împotriva Consiliului Local alcătuit în majoritate tot din membri FDGR. Practic, FDGR s-a dat singur în judecată! „Normal” că procesul a fost câştigat, din moment ce pârâţii (unii si aceiaşi cu „pârâcioşii”) nu s-au prezentat în instanţă, interesul lor fiind ca să se admită cererea depusă de Klein Hans, acesta fiind împins de la spate în demersul său de către şeful său suprem pe linie de F.D.G.R., Iohannis Klaus Werner. În ceea ce priveşte conflictul de interese, acesta este evident la Klein Hans, care atunci când a chemat în judecată Consiliul Local Sibiu a făcut abstracţie că şi el făcea parte din acel Consiliu Local. La fel şi Iohannis Klaus Werner, care ştia de intenţia subalternului său, atât în raport de administraţie locală sibiană, cât şi în organizaţia FDGR, se face vinovat de acelaşi conflict de interese. În plus, Iohannis Klaus Werner este vinovat şi de abuz în serviciu, deoarece în calitatea sa de primar al municipiului Sibiu nu a făcut demersurile necesare pentru ca municipiul Sibiu să fie apărat corect în instanţă şi nici nu a atacat sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, aceasta rămânând definitivă.
Ca răsplată pentru declararea oficială a FDGR ca succesor al organizaţiei hitleriste Grupul Etnic German, în scopul recuperării imobilelor confiscate prin decret-lege regal şi pe bună dreptate de statul român, Iohannis Klaus Werner a primit cea mai valoroasă decoraţie care poate să fie oferită de RFG, de la Otto Schily, fostul ministru de Interne al Germaniei, în ziua de 11.12.2007. Acesta l-a decorat pe primarul Sibiului, Klaus Werner Iohannis şi pe succesorul său la Ministerul de Interne, Wolfgang Schauble, din partea Societăţii Germane! Decoraţia, cea mai înaltă distincţie din Germania, a fost înmânată pentru merite deosebite aduse Germaniei!
Menţionez că am aflat târziu despre procesul desfăşurat în anul 2007, deoarece totul s-a făcut pe ascuns, fără ca opinia publică să afle de acele demersuri declanşate de FDGR în instanţă. Ca urmare am depus următoarea plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, înregistrată cu nr. 425/P/2010 în data de 24 iunie 2010:
„Domnule Prim Procuror, Subsemnatul Marinescu Marius Albin, domiciliat în municipiul Sibiu, str. …, ap. …, judeţul Sibiu, telefon nr. …, formulez prezenta plângere penală împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist. Motivele plângerii:
În fapt, în data de 27 februarie 2007, Hans Klein, în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23. Numitul Hans Klein a solicitat prin acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu următoarele, citez: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”.
Grupul Etnic German a fost înfiinţat imediat după Dictatul de la Viena. El exista şi în alte ţări cu minoritate germană: Franţa (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeţi). Scopurile acestor Grupuri Etnice Germane (celebra Coloana a V-a a lui Hitler) erau: propaganda nazistă, sabotajele economice, acţiunile diversioniste în spatele frontului, „intoxicarea” şi dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective. Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României.
Instanţa a admis cererea preşedintelui organizaţiei F.D.G.R. (municipiul Sibiu) Hans Klein, iar sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, nu a fost atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Aşa că, în mod oficial, printr-o sentinţă definitivă, Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), este succesorul unei organizaţii naziste.
Fapta constituie infracţiune conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Cei doi preşedinţi ai F.D.G.R. au calităţile de instigator (Iohannis Klaus Werner) şi autor (Hans Klein), deoarece aceştia prin demersurile lor au reînfiinţat o organizaţie fascistă, încălcând şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.” Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea la articolul 15 dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc.
În dovedirea plângerii, înţeleg să mă folosesc de următoarele probe:
Cerere de chemare în judecată depusă de Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) prin care acesta solicită recunoaşterea oficială pentru F.D.G.R. a calităţii de succesor al Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe).
Sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, prin care se admite cererea formulată de petentul Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), reprezentat de Hans Klein.
http://www.justitiarul.ro/jaf-imobiliar-la-sibiu-retrocedari-ilegale-catre-fdgr-succesor-al-organizatiei-naziste-grupul-etnic-german-i/
O antepronuntare din SUA pune statul paralel intr-o lumina complotista: “Jocurile nu sunt definitiv facute, orice ar crede Dragnea si mafia pe care o conduce” (Vladimir Tismaneanu)
Tentativa de lovitura de stat judiciara care a mizat ca, prin condamnarea lui Liviu Dragnea, cel de-al treilea om din statul de drept va fi inlaturat, a esuat. Datorita prezumtiei de nevinovatie, care pana la o sentinta definitiva va fi considerat nevinovat, Liviu Dragnea nu si-a dat demisia din functia de presedinte al Camerei Deputatilor, un fapt perfect legal si constitutional, conform dreptului national, cat si celui european. Sentinta a fost luata si comunicata in dupa amiza zilei de joi, 21 iunie. In cursul diminetii am citit insa, in mai multe surse, o stire despre un interviu al politologului Vladimir Tismaneanu, profesor la Universitatea Maryland SUA si traitor in Statele Unite, in care acesta afirma: “Jocurile nu sunt definitiv facute, orice ar crede Dragnea si mafia pe care o conduce.” Mai intai am citit interviul lui Tismaneanu, destul de amplu, dar si de contradictoriu prin afirmatii la lideri si partide de stanga de dupa 1989, oricum destul de acru si fara nimic pozitiv pe acest subiect, oricat de mic, ceea ce este definitia tendentiozitatii absolute, pe un blog, cred, al unei secte religioase, baptiste daca nu ma insel, undeva in jurul orei pranzului. Apoi am vazut trimiterea la sursa ziare.com, de unde blogul respectiv o preluase, si unde am vazut ca interviul, luat de Magda Gradinaru, aparuse pe site-ul mentionat Joi, 21 Iunie 2018, ora 07:06. Nu stiu daca interviul a aparut si mai devreme in alte surse (l-am mai remarcat doar in Business24.ro unde a aparut la ora 12:27), cum si unde a fost luat, dar nu acest lucru ma intereseaza si nu pentru el scriu aceste randuri, ci pentru nedumerirea la care incerc sa caut o explicatie, care mi-a aparut, in aceeasi zi, dupa mai multe ore, cand s-a anuntat oficial sentinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie de condamnare a lui Liviu Dragnea cu trei ani si sase luni cu executare. Cand, pana sa aflam pozitia lui Dragnea, a PSD, a partenerului de coalitie ALDE si a Guvernului referitoare la sentinta si consecintele ei personale, de partid, parlamentare si de stat, toti am inteles ca acesta a fost “executat” politic, cu ceea ce la acel moment a parut sa fie glontul de argint al justitiei. Cand, brusc, au inceput protestele civice #Rezist scl si apoi ale opozitiei de dreapta. Cand, dupa toate acestea, am crezut ca Liviu Dragnea este „terminat” politic si ca, intr-adevar, daca a crezut ca a fost stapanul jocului s-a inselat. Cand, mi-am amintit afirmatia ca o antepronuntare necrutatoare a lui Vladimir Tismaneanu, de o certitudine care cred ca nu era nici a justitiei pana in momentul judecarii si condamnarii lui Dragnea, ca “Jocurile nu sunt definitiv facute, orice ar crede Dragnea si mafia pe care o conduce”, cum a sustinut politologul. Intrebarea inevitabila este urmatoarea: De unde a stiut Vladimir Tismaneanu ca Liviu Dragnea va fi condamnat, echivalent adica cu a fi scos din”joc”, singura modalitate posibila, de altfel? Interesant, prin rolul sau sugestiv, este si termenul “joc”, ceea ce indica ca el a existat si exista, foarte probabil prin anumite culise sau medii, se poate presupune ca si americane, pe care politologul le frecventeaza. Legatura dintre acele culise sau medii si sentinta propriu-zisa nu poate fi facuta decat prin intermediul “statului paralel”, care volens nolens ne apare intr-o lumina complotista. http://www.ziare.com/liviu-dragnea/presedinte-psd/vladimir-tismaneanu-jocurile-nu-sunt-definitiv-facute-orice-ar-crede-dragnea-si-mafia-pe-care-o-conduce-1518270
https://www.cotidianul.ro/daniel-zamfir-noul-lider-al-grupului-alde/
O miscare buna a lui Tariceanu si a partidului ALDE .
Sunt de parere ca in politica , ca si in fotbal sau in sporturile de echipa , membrii echipei sunt cei mai importanti !
Nu poti sa faci politica mare cand in jurul tau sunt numai pigmei , fricosi si nulitati .La urma urmei este o chestiune de leadership .
Cred ca si PSD-ul are nevoie urgent de sange proaspat , de oameni educati si valorosi care pot sa sustina razboaie politice si sa faca fata provocarilor viitoare ..
Nu vad ce poate face Dragnea in luptele viitoare inconjurat de personaje ca si Carmen Dan , Olguta Vasilescu , Rovana Plumb sau Ecaterina Andronescu .
Dragă domnule Năstase, la mulți ani!
Nu c-am lipsit, ori uitat, ori nu am avut timp, ci doar îmi place să nu se piardă urarea printre multe altele. Știți cum este în prima și în ultima zi de școală? Toți copiii vin cu flori frumoase iar doamna învățătoare le cară cu brațul, nu vede buchetele și habar n-are despre atenția și grija cu care a ales fiecare elev, sau mămica lui, florile. Și se vestejesc la fel – cu brațul! Eu vă aduc o floricică proaspătă azi. Să ne trăiți mult și sănătos!
Încă ceva. Câțiva anișori în urmă am început să vă vizitez blogul din motive pe care nici măcar eu nu le cunosc. Nu de la accident, de când mi-a lovit adormitul acela de copil spatele, eu intram mai de demult, cam de după noaptea aceea despre care nu vreau să vorbim. Nu știu ce mi-a venit și v-am căutat blogul. Vă transmiteam uneori mesaje scurte de încurajare, nu știu cine le citea, căci erați acolo… Pe urmă mi-a venit să vă scriu diverse chestii și de atunci păcătuiesc la fel. Contributorii au și ei partea lor de vină, mai ales @Luminița Arhire și Ghiță Bizonu’, pe care-l invidiez pentru figurile de stil surprinzătoare…
Nu-mi mai pasă de revoluțiile din stradă, nu vreau să mai câștigăm alegeri etc. Nu mai pot, nu mai încape! Pământul se învârte liniștit indiferent de ce facem noi, de ce vorbim, trăim sau murim. Să vă povestesc despre o înmormântare la care am participat nu demult.
Georgeta
În sfârșit, am îngropat-o pe Georgeta! Adică nu eu personal, dar de îngropat e îngropată și cu asta bâlciul a luat sfârșit.
În ultima vreme, în ultimii ani chiar, au început să mă fascineze înmormântările și moartea în general. Poate din cauză că am participat la prea multe din astea, prea des și prea devreme. Am început chiar să-mi stăpânesc frica de propria moarte și am început să urmăresc aceste evenimente cu mai multă detașare. De multe ori, în timp ce pășesc în convoiul negru în drum spre țintirim, mă întreb, în cel mai cinic hal, dacă este cazul să plâng sau nu după decedat, dacă merită, de fapt, să plângă cineva după el sau nu e cazul. Mă rog de toți creștinii să mă ierte și să mă urmărească până la capăt, căci știu că voi păcătui povestind istoria asta.
Așadar, acu’ vreo lună am fost la mort la Georgeta, și ce mort frumos a fost! Adică nu moarta, pe la noi mort se mai zice la înmormântare. Când eram mici, de proști ce eram, ne bucuram pe la înmormântări că avem ocazia să mâncăm un desert deosebit – nu colivă, înafară de asta, un fel de mâncare cu orez, prune afumate în lozniță, zahăr și unt, date în cuptorul de lut în oale mari. Aaaah! Și ce gust, ce miros! Și ne lăudam la alți copii: „Avem mortul nostru!”, adică evenimentul nostru, pentru că ce era moartea, nunta sau nașterea pentru noi, dacă nu o ocazie de a ne reîntâlnim cu verișorii și mătușile noastre și de a primi dulciuri, daruri și bani?
Să revenim la moarta noastră, Georgeta, o vară dreaptă, despre a cărei viață nu știam mai nimic până acum vreo patru ani. Nu v-aș fi povestit despre ea, sau poate că aș fi vrut dar mi-a fost lene, însă am cunoscut de curând pe cineva pe facebook, care insistă că totul în viață are un preț pe care trebuie să-l achităm, inclusiv nașterea pe care nu am solicitat-o. Și mă întreb, probabil o să vă întrebați toți în final: cine, cum și pentru ce plătește?
Se pare că mama ei, a Georgetei, mătușă dreaptă de-a bărbatului meu, măritată în satul vecin, a avut numai doi copii. Dumnezeu sau altcineva a împărțit de-aiurea și mintea, și frumusețea, și sănătatea, dar mai ales norocul între cei doi frați. Primul a fost un băiat, arătos și azi, la șaizeci și șapte de ani, cu trup suplu, sănătate bunișoară, batjocorită doar de băutură, tutun si nesomn, însă în stare bună încă. Nici norocul nu prea l-a ocolit pe Ilie, căci așa îl cheamă, fiindcă a ajuns comandant de unitate militară, beneficiind (în mod absolut nedrept) de legile discriminării pozitive de pe vremea orânduirii zise comuniste. Și prin România, și prin URSS ori alte țări, nu neapărat comuniste, s-au dat legi asemănătoare pentru a sălta o anumită categorie socială, o etnie sau femeile, în ciuda meritelor altora.
Vărul Ilie nu mi s-a părut strălucit de deștept, citit, în schimb a dat multe dovezi de orientare în spațiu, timp și afaceri. Chiar, când mă uit la el în ziua de azi, mă întreb cum de a putut să ajungă el comandant de unitate militară (undeva prin Buzău)? S-a căsătorit cu o fată de prin zona asta, dar pe care nimeni nu a mai văzut-o după nuntă prin sat ori prin județul Botoșani și cu toate astea, șoferii de autobus duceau regulat genți solide de la mătușa Marghioala (mama celor doi frați) și le transmiteau mai departe, tot cu rata, înspre Buzău. Cică la nunta lor n-a putut să ajungă nu știu ce uncheș, care era pilot și a trecut în zbor cu avionul lui pe deasupra satului de-a aruncat plicul cu bani direct în mijlocul nunții! Despre Rodica, soția lui Ilie, se spunea că este o adevărată cucoană, cu unghiile mereu făcute și cu părul pus la punct. Asta mi s-a mai spus ocazional, pe la adunări de neamuri, dar parcă poți avea încredere în discernământul familiei mirelui? Pe tatăl lor, soțul mătușii Marghioala, n-am avut ocazia să-l cunosc fiindcă murise hăt-demult, înainte să ajung eu pe aceste meleaguri.
Bun. Povestea pe care sunt pe cale să v-o spun este despre Georgeta, mai mică doar cu trei ani decât Ilie. Vara asta a noastră a lipsit când s-a-mpărțit norocul și n-a căpătat nici frumusețe, nici minte, nici sănătate și nici, evident, noroc. Mică și slabă ca o mumie, crăcănată și cu mers de rață beată am cunoscut-o eu vreo zece ani în urmă, cu trăsături ascuțite și privire tâmpă iar vorba… copiii se tăvăleau de râs când o auzeau vorbind și nu pierdeau nicio ocazie s-o imite. Închipuiți-vă o slăbătură încrețită cu voce pițigăiată, dar nu oricum, ci scoțând sunete parcă ținându-se de nas! Tot așa, copiii de pe uliță se țineau de nări și strigau cu voce înaltă după ea, când venea în vizită: „Georgeta! Ce mai faci, Georgeta?” Și mureau de râs! Dânsa nu se simțea ofensată niciodată, dimpotrivă, le răspundea plină de importanță și schimba două vorbe cu ei, așa cum fac oamenii mari când nu și-au văzut nepoții de demult. Mătușa Marghioala i-a aranjat o căsătorie cu un băiat din satul lor, mai mult sau mai puțin deștept, dar hărnicuț, în opinia ei. Georgeta a făcut un copil cu el, un băiețel sănătos și întreg la minte, însă ginerică, din cauza faptului că era tratat ca un argat ordinar de către soacră-sa, am aflat că a șters-o repede și degrabă, de nu s-a mai auzit nimic despre el nici în sfânta zi de azi. Bineînțeles, nu a emis pretenții asupra copilului, nici nu a mai apărut niciodată în viața lui, ceea ce ne spune multe și despre el. Atunci lucrurile au luat o întorsătură puțin ciudată, ca să nu zic altfel, mai urât. Mătușa Marghioala s-a trezit puțin cam strâmtorată material – văduvă, cu toanta de Georgeta pe cap (v-am spus, nici la împărțeala minții n-a fost de față) și cu plodul ei, mereu flămând și extrem de plângăreț, așa că a primit o sugestie din partea unuia de pe la primărie: să-i vândă neveste-sii normele pe care le făcea Georgeta la CAP. Zis și făcut: prostuța mergea pe lanuri și făcea o normă sau două pe an iar în acte figura ca femeie casnică. Nevasta celui de la primărie era trecută ca titulară și-i dădea mătușii Marghioala o sumă, asupra căreia se înțelegeau în fiecare primăvară.
În consecință, după Revoluție, când a venit vremea să se descurce fiecare cum poate cu pământul primit înapoi, biata noastră verișoară nu avea nimic: era de țâță când s-a făcut colectivizarea, deci nu avea pământ, loc de casă ori vite, iar vechime – ioc! fiindcă mă-sa îi vânduse normele și s-a gospodărit cum a crezut de cuviință cu banii. Faptul că nu a protestat niciodată, că a fost mulțumită de viața pe care i-a asigurat-o mătușa, de grija pe care i-a purtat-o copilului, îmi spune clar cât de slabă de minte a fost Georgeta. Nu s-a gândit niciodată că maică-sa va muri într-o zi și nu s-a întrebat în grija cui ar putea să rămâna dânsa. Pe lângă asta, mătușa Marghioala n-o răbda pe fiică-sa nemăritată. Numai bine ce a întins-o primul ei bărbat, cu care nici nu știu dacă a fost măritată cu acte, s-a trezit întorlocată cu altul mai prost ca gardul, dar zdravăn ca un bou și cu poftele trupului nepotolite. Erau argații perfecți. Fiecare primea ceea ce avea nevoie: mătușa primea foloasele muncii lor, Georgeta avea un acoperiș de-asupra capului, curent și televizor, de mâncare, copilul la fel iar buhăieșul adus de mă-sa primea toate astea și pe Georgeta capră, în orice loc și la orice oră.
După o vreme, masculul se sătura de argățeală gratis și-și lua lumea-n cap, iar mătușa o aranja pe fiică-sa cu altul. Înțeleg că treaba asta s-a repetat de mai multe ori, cu destui bărbați, până când a murit cea bătrână.
Pe parcursul anilor nea Ilie n-a venit pe acasă mai mult de patru-cinci ori, niciodată cu nevasta și singurul copil pe care-l are, doctor la ora asta. După înmormântarea mâne-sa i-a cerut Georgetei să semneze o renunțare la succesiune și a vândut câteva hectare de pământ. Nepotul, băiatul surorii sale, n-a fost cine știe ce hărnicuț, nu s-a ținut de carte (nici n-avea cum sau unde dar, mă rog, asta-i altă discuție), însă nu intra în calculele lui nea Ilie, căci restul de pământ l-a arendat, a încheiat un contract doar pe numele lui și l-a lăsat pe tânărul dezorientat fără niciun venit, fără un petec de pământ, înafară de casa bunicilor și grădina, plus un loc de casă în apropiere.
Prin mila unor rude fugite de pe vremuri din țară, băiatul Georgetei a ajuns în Italia, unde a fost ajutat de acestea să-și găsească un loc de muncă. Prinzând gustul banilor, a făcut pe dracu-n patru ca să ajungă în Marea Britanie, unde azi are cumpărată o casă, are nevastă și doi copii, însă niciodată nu s-a mai uitat înapoi. Nu s-a interesant de soarta mă-sii, supărat foc pe ea, pentru că „nu i-a dat nimic”, înafară de zile, bineînțeles. Nu mă taie capul cum și din ce a trăit Georgeta vreo doisprezece – treisprezece ani, știu sigur că a locuit în casa părintească pe care o mai cârpea la îndemnul altei mătuși de-a noastră, anume Hareta, soră cu mătușa Marghioala, vecină cu mine la țară. Pe timp de vară strângea balegă de cal pe care o călca cu lut și pleavă și lipea pe jos în case – cei de dormit și cei mare, în paravan și-n bucătăria de vară, precum și prispa de jur împrejur. Dacă nu s-ar fi dus ast’ bătrână s-o strunească, cine știe ce se alegea din casele mătușii Marghioala!
În fine, acum vreo patru ani Georgeta s-a îmbolnăvit grav. O asistentă socială de la primărie i-a întocmit un dosar social și a trimis-o la medic. Nu știu dacă prin noroc, sau prin intervenția telefonică (personal nu, că știu sigur) a fratelui său, dar a fost operată și am avut ocazia să-i citesc fișa de externare, de pe care am aflat următoarele: hepatectomie dreapta, gastrectomie parțială neobișnuită (parcă așa scria), metastaze la pancreas, demență senilă, scleroză cerebrală… nu-știu-cum. Externată – ameliorată. Ameliorată și abandonată în prag de iarnă, prin noiembrie, în casa părintească. Fără provizii, fără venituri, fără lemne, fără de toate cele și uitată de fratele și fiul ei. Nu și de mătușa Hareta care s-a dus să vadă ce-i cu ea. A găsit-o înghețată și flămândă, vomitând covrigită pe o laiță în paravan. Ca orice creștini, împreună cu ginerele ei, n-au putut s-o lase acolo și au adus-o la noi în sat, acasă la ei, unde erau de toate, apă caldă la țeavă, lemne, gospodărie acătării, nu oareșce. Vecinul meu, într-o pornire de indignare, a pus mâna pe telefon și, din om în om, din văr în văr, a aflat numărul lui nea Ilie, pe care l-a beștelit bine pentru indiferența sa. Într-un sfârșit au ajuns la o înțelegere, prin care verii noștri, cei vecini cu mine, se angajau să aibă grijă de Georgeta cât mai trăiește (doar nu mai avea s-o ducă cât pietrele!), iar nea Ilie avea să le ofere cadou un fânaț de optsprezece ari, care s-a dovedit a fi o bahnă cu pănoagă, cu care n-ai ce face și un loc de casă cu o vie, tot așa, cam de optsprezece ari. Tot vecinilor mei le reveneau toate cheltuielile legate de căldură, apă, mâncare și curățenie. Alte cheltuieli, precum și pe cele medicale, nea Ilie a promis că le va achita, însă nu prea a mai ajuns pe aici și l-a rugat pe Fănică, ginerele mătușii Hareta, să se ocupe el și să treacă totul într-un caiet, că s-or socoti ei la înmormântare.
Cel mai fain a fost că Georgeta și-a revenit și nu a murit! În primăvară era pusă pe picioare, umbla prin ogradă, își lua citostaticele, mânca, bea câte o jumătate de păhărel de vin de butuc, plivea ceapa și morcovul împreună cu mătușa Hareta, avea sarcină bătută în cuie să măture trotuarele și ograda în fiecare zi, să ducă buruian la pui, iar când stăteau amândouă vara la umbră, păstăreau fasolăraie la mână, de umpleau saci! Minunea revenirii a fost însoțită și de o oarecare infatuare a Georgetei, care spunea cui vrea s-asculte că nu degeaba o ține Fănică – i-au dat casele de la Ilișeni, pământuri și averi și ce prostii își mai închipuia dânsa în căpșorul ei sclerozat.
Și era surdă. Da’ nu așa, BOCNĂ! Florica, fata mătușii Hareta, nevasta lui Fănică, plecând în treaba ei dimineața, le lăsa caietul de sarcini, dar numai din gură. Mai zici de cea bătrână, de optzeci și ceva de ani, că era surdă și senilă, dar nepoată-sa Goergeta o întrecea de departe! Nu vă spun câte pățanii și câte boacăne au făcut aceste două, de surde, de căscate și de chioare, de-o scoteau din minți pe Florica – ba smulgeau ardeii, ba mutau puii în coteț la porci, că ele așa au auzit, ba au aprins casa cei mică din ogradă de la o candelă, unde într-o magazie Fănică avea toate sculele cele bune, căci este meseriaș în construcții și i-au ars toate în întregime. În urma acestei peripeții am fost mulțumiți că nu ne-a ars și nouă casa, dar babele au primit interdicția de a mai aprinde vreun chibrit, fie că le trebuia să încălzească o lingură de mâncare ori să aprindă o candelă. La microunde nu aveau acces, căci puneau în el de toate, iarăși, am fost fericiți toți că am scăpat cu bine. În felul acesta, când aveau Florica și Fănică vreo nuntă sau altă deplasare, îmi revenea sarcina să le încălzesc și să le dau de mâncare, să le mai fac o mămăliguță, mă rog, din astea, când mă găseam vara pe la țară, precum și datoria de a le asculta plânsorile, căci nu erau mulțumite niciodată de nimic.
Peste vreo doi ani, când nu le mai asculta nimeni, se certau ca țigăncile în fiecare zi, se scuipau și se blestemau cu vorbe greu de retras. Georgeta nu mai murea, răbdarea Floricăi nu mai avea mult și pocnea, nea Ilie pe la noi prin sat nu se arăta și caietul se îngroșa. Tânărul vlăstar stabilit în Regat nici nu-și amintea să mai fi avut mamă vreodată, normal, doar nu i-a dat nimic niciodată! Uite-așa au trecut patru ani chinuitori, timp în care s-a certat fiecare cu fiecare și toți urând-o pe Georgeta și învinuind-o pe mătușa Hareta că le-a adus-o pe cap.
Din fericire pentru ei, cam cu o lună înainte de Paști, anul ista, sănătatea nenorocitei s-a înrăutățit brusc, nea Ilie a fost sunat și informat că „e pe gata”, fiul – de asemenea. Dacă de la acesta din urmă nu a primit nimeni niciun răspuns, Nea Ilie a venit în zbor ca gândul, s-au îmbarcat în cele două mașini ale lui Fănică și au dat fuga, entuziasmați, la oraș ca să cumpere toate cele trebuincioase înmormântării – sicriu, pomeni, costum, cruce, mă rog, după rânduială.
Și Georgeta iar n-a murit!!!
Nea Ilie n-a mai plecat acasă ci a rămas la Florica și Fănică, la invitația lor, nu de alta, dar se gândeau că dacă pleacă, degrabă nu-l mai prind pe aici și, cine știe, poate moare totuși sor-sa și se încheie tot bâlciul! Timp de o lună întreagă de primăvară, când lumea pocnea de atâta treabă, nea Ilie a stat ca în stațiune le vecinii mei – servit, hrănit, curățenie, apă caldă și canal, vin rece din beci pe terasă printre flori… Soră-sa, în schimb, își revenise și nu prea. Ieșea ajutată afară și vomita de zece ori pe zi după casă, sprijinindu-se de o cutie sigilată în care se găsea taman coșciugul ei. Se așeza și se odihnea între reprizele de vărsături, se întindea la soarele de primăvară pe propriul sicriu, căci habar nu avea ce-i acolo și nici prin cap nu-i trecea că urmează să moară. Cred că nici nu înțelegea conceptul de moarte sau cancer, de aceea și o fi trăit atât de mult, deși medicii i-au „promis” șase luni, cel mult. Cât dânsa se chinuia să-și ducă ultimele zile, irascibilitatea din ograda vecinilor creștea. Nu am mai intrat pe la ei, căci toți erau cu capsa pusă, nu puteai suporta nici aerul, ziceai că stă să se aprindă ca gazul! Auzeam certuri prin pereți, căci avem casele spate în spate și chiar mă întrebam cum și când s-o sfârși istoria asta.
Cam la o lună de la instalarea în „stațiune” a lui nea Ilie, Georgeta a murit într-o seară pe la unsprezece și ultimele ei vorbe au fost: „Florică, anul acesta nu te mai pot ajuta la treabă. Eu mor.” A anunțat-o pe un ton de parcă i-a spus că au venit niște facturi și le-a pus pe masă în bucătărie.
La înmormântare organizarea a mers brici. Casa mătușii Marghioala a fost văruită și pregătită de alte verișoare (că la ce-s bune neamurile?), băieții au turnat de urgență niște trotuare, au reparat portița, s-a comandat de mâncare pentru praznic la o firmă de catering bună, neamurile de prin Italia și Anglia au fost anunțate… Toți îl sunau pe nea Ilie, își exprimau regretul pentru pierderea suferită, iar el le repeta invariabil tuturor: „O sfântă, asta a fost sora mea, o sfântă! Lumina ochilor noștri! Pe toți ne-a iubit și s-a sacrificat, ne-a dăruit din toată inima tot ce a avut!”. Nu știu dacă se referea la moștenirea la care renunțase toanta în necunoștință de cauză, dar așa le spunea tuturor iar lumea lua de bun tot ce zicea el și-l plângea sincer, pentru că a chinuit îngrijind-o atâția ani cu devoțiune!!! Fiul risipitor a ajuns cu o oră înainte să pornească procesiunea înspre cimitir. Toți l-au strâns în brațe și l-au mângâiat cum au putut, văzându-l adânc marcat de pierderea celei care i-a dat viață. Fănică și Florica, mai puțin pătrunși de jalea momentului, alergau de colo-colo punând la punct detalii legate de gropari, purtători de podoabe, de colivă, iar nea Ilie, cu alura lui demnă de comandant de unitate retras (cu o pensie de vreo șase mii și ceva de lei), stătea în mijlocul ogrăzii, copleșit de atenția și interesul tuturor și repeta întruna: „O sfântă a fost, domnule, o sfântă!”
În ceea ce o privește pe doamna sa, Rodica, era o țață cu permanent scurt și demodat, grasă, îmbrăcată cu o bluză înflorată și în colanți negri… Degeaba mi-am tras pe mine un costumaș negru, tight, cu fustă conică puțin trecută de genunchi, tocuri, un coc decent la spate, executat curat și ochelari negri… Îmi trecea prin cap să-i arunc măcar o înțepătură, s-o umilesc măcar puțin în numele tuturor celor care i-au ajutat și ei nici nu-i băgau în seamă, ci le dădeau ordine precum unor argați, dar mi-a fost milă de ea. În fața mea n-ar fi avut nicio șansă dacă ar fi împins-o păcatul să-mi răspundă ce nu trebuia.
După înmormântare s-au dus acasă la verișorii noștri ca să încheie socotelile de la caiet, dar am auzit, nu știu sigur, că Florica și Fănică aproape că le-au rămas și datori, pentru că o bucată de moștenire era normal să ajungă și la fiul Georgetei, iar ei, ca niște neamuri de treabă ce erau, aveau obligația să-i ajute…
Multumesc prntru urari. Captivantă povestea. Tristă si apăsătoare.
…nu prea suna rotund:
,,nici nu a mai apărut niciodată în viața lui”
As fi scris: ,,nici nu a mai apărut vreodata în viața lui”
In rest, un ,,Ion Creanga” al zilelor noastre este binevenita. Frumos si spumos…
(Z)
ps
Ce parascovenii de neamuri v-au fost harazite……dar este si o parte buna in toata astea: Dumnezeu a picurat si un graunte de aur in noianul tern si mocirlos de rubedenii mediocre, umbre efemere lipite simbiotic de pamantul sterp…pe dvs.
Ar fi bine sa incepi sa iti aduni micile povestioare …
Aşa mă mai ghionteşte cineva. Dar aş fi putut eu să vând zece cărți într-o zi? Cine sunt eu ca să se oprească cineva asupra coperții mele şi să scoată banii? Aici, în schimb, mă fericiți cu lectura domniile voastre şi nu sunteți fitecine!
O să mă adun şi o să mă hotărăsc, poate.
Vă mulțumesc!
Domnu ZeV, e logic ce spuneți dv cu privire la „nu a mai apărut niciodată”, însă limba nu funcționează conform logicii. Spre deosebire de alte limbi, româna permite prezența a două negații în aceeași propoziție: n-am mâncat nimic; n-am văzut niciodată așa ceva…
I haven”t seen anything; I have seen nothing…
Stat de drept real: Daca va trece sub presiunea “agitatiei antiguvernamentale”, organizate de PNL si USR, motiunea de cenzura ar putea fi anulata
PNL si USR se joaca cu focul mitingurilor de presiune pentru votarea motiunii de cenzura. Liberalii organizează un miting în Piața Victoriei, marți, de la ora 19:00, potrivit unui mesaj intern semnat de presedintele PNL, Ludovic Orban. La manifestație vor participa liderul liberalilor si parlamentari liberali. USR este si mai radical si iesit din statul de drept, prin invitatia adresata prin SMS oamenilor sa-si ia miercuri zi libera de la serviciu pentru a veni la ora 12:00 la Palatul Parlamentului, cand se voteaza motiunea de cenzura impotriva Guvernului Dancila. Si aceasta convocare la protest este semnata, Dan Barna USR. Tot luni, parlamentarii USR au declansat, calomnios, o grevă japoneză prin care vor purta banderole albe cu mesajul #FărăPenali până la votul moţiunii de cenzură, prin care solicită demisia lui Liviu Dragnea din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Actiunile celor doua partide ar putea intra sub incidenta legii care interzice actiuni agitatorice cu 24 de ore inainte de inceperea procesului electoral de votare. Motiunea de cenzura va fi votata incepand cu ora 11:00. Cum ambele partide vor fi in culpa, daca va trece sub presiunea “agitatiei antiguvernamentale”, organizate de PNL si USR, motiunea de cenzura ar putea fi anulata. Asa ar fi un stat de drept real. Pentru a nu intra sub incidenta statului de drept real, mitingurile PNL si USR ar trebui sa se incheie marti la ora 11:00.