Adrian Năstase: „Doamna Viorica Dăncilă mi se pare o persoană extrem de calmă, liniştită. Nu vreau să judec cum procedează sau dacă este sau nu potrivită pentru această funcţie. Acestea sunt lucruri pe care opinia publică le va judeca în timp.”
Adrian Năstase este cel mai notoriu premier desemnat de PSD şi în acelaşi timp controversat prin ultimii ani ai carierei sale politice . Din 1990 şi până în prezent, Adrian Năstase a ocupat poziţii de putere în partid, în Guvern şi în Parlamentul României: a fost ministru de externe, preşedinte al Camerei Deputaţilor, preşedinte al Partidului Social Democrat şi prim-ministru al României.
Cu experienţa sa politică, Adrian Năstase a primit provocarea noastră de a evalua profilul premierului.
Profilul de prim-ministru trebuie gândit pentru fiecare etapă istorică. Au fost perioade în care premierul trebuia să fie un fel de manager ale economiei, dar şi momente în care obiectivele externe erau foarte importante. Sigur, mă gândesc şi la ce s-a întâmplat după ’90, dacă cei care au ocupat aceste funcţii au fost potriviţi pentru ele, la momentele respective. Spre exemplu, în 1992 a existat o propunere ca eu să fiu prim-ministru, dar era o propunere complet neadecvată acelei perioade, cu mari transformări de natură economică, absolut necesare în dezvoltarea ţării. Atunci varianta aleasă a fost aceea a lui Nicolae Văcăroiu.
Dumneavoastră aţi refuzat funcţia sau a fost decizia aparatului de partid?
Eu am spus că nu sunt interesat să ocup această funcţie. Vorbim de 1992. Beneficiam atunci de un grad de încredere a populaţiei destul de mare, peste 70%. Însă am refuzat funcţia. Veneam de la ministerul de externe şi am fost tentat să continui, însă colegii mei au considerat că ar fi mai importantă alegerea mea ca preşedinte al Camerei Deputaţilor.
Dacă luăm în discuţie acest an, 2018, care sunt calităţile care ar trebui să compună profilul premierului?
Alegerea unui prim-ministru depinde de multe elemente: de alegerea celuilalt preşedinte al executivului, adică preşedintele ţării, deci de chimia personală care se stabileşte între premier şi preşedinte şi, în al doilea rând de culoare politică a celor doi şi de capacitatea de a realiza o coabitare în zona executivului între prim-ministru şi preşedinte.
Alegerea unui profil de prim-ministru trebuie să ţină seama şi de felul în care coaliţia sau partidul care îl susţine are în vedere să pună în aplicare un anumit program de guvernare şi să gândească o anumită strategie pentru alegerile următoare.
Dacă încercăm să vedem care ar fi cele câteva calităţi ale premierului din România: o cultură generală care să permită sensibilitatea la cât mai multe domenii care au legătură cu guvernarea. Apoi, o anumită experienţă internaţională (în condiţiile globalizării este foarte important să ai această capacitate de a privi dincolo de frontieră). În al treilea rând, capacitatea de a dialoga, de a fi capabil să asculţi şi să încerci să înţelegi poziţiile celorlalţi. Un lider are o mare problemă în general, este tentat să vorbească şi să spună ce trebuie să se facă. Liderii care au succes sunt mai degrabă cei care ştiu să asculte şi cei decişi (iar aceasta este chiar o calitatea deosebită) de a alege consilieri dintre oameni mai pregătiţi decât ei înşişi. Una dintre marile probleme la noi este că liderii nu acceptă în jurul lor oameni care să fi citit mai multe cărţi decât ei. Or, chiar acesta este rostul consilierilor. Şi, dacă ei aduc idei foarte bune, atunci cel care beneficiază este chiar premierul. Felul în care şeful executivului îşi formează the inner circle este esenţial pentru succesul mandatului său.
Iar dacă ne uităm acum la cercul foarte apropiat al premierului, ce acredităm din teoria dvs?
Nu sunt foarte bun fotograf şi nu pot să văd, v-am spus însă ce aparat de fotografiat putem folosi pentru a vedea ce căutăm.
Care sunt deficienţele pe care le identificaţi în modul de a conduce al Guvernului de acum, având în vedere atributele de lider pe care le-aţi enunţat mai devreme?
Aş vrea să păstrăm discuţia la un nivel general. Doamna Viorica Dăncilă mi se pare o persoană extrem de calmă, liniştită. Nu vreau să judec cum procedează sau dacă este sau nu potrivită pentru această funcţie. Acestea sunt lucruri pe care opinia publică le va judeca în timp.
Prima problemă a unui candidat la prim-ministru apare dacă acesta nu este preşedintele partidului care guvernează. Pentru că atunci are de rezolvat o dublă coabitare: cu preşedintele Republicii şi cea cu preşedintele partidului din care face parte. Şi, dacă nu este suficient de puternic, se va găsi prins între două centre de putere şi va avea în permanenţă dificultăţi între ele.
Slugă la doi stăpâni, adică?
Nu îmi place formularea, dar vorbesc despre dificultăţi evidente între cele două centre de putere. De aceea, cred în continuare că prim-ministrul trebuie să fie şeful partidului care formează guvernul. Sigur, acum nu s-a putut întâmpla lucrul acesta din anumite motive cunoscute. Însă tocmai ce se întâmplă acum îmi arată că teoria mea este cea corectă. Premierul va trebui să formeze echipa nu în funcţie de ceea ce crede, ci de ceea ce i se sugerează din partid, oamenii nu vor fi neapărat desemnaţi pe criterii de competenţă, ci de loialitate politică. Şi, până la urmă, el riscă să devină un ţap ispăşitor pentru acest angrenaj politic.
Aţi punctat la începutul discuţiei tăria, ca o calitate importantă a unui om politic, de a evalua momentul istoric şi de a refuza o astfel de funcţie atunci când nu i se pare potrivită. Cum vi se pare că sună această tărie acum?
Fiecare judecă pentru sine. Eu aveam atunci doar experienţa de ministru de externe, de doi ani şi jumătate, nu cunoşteam foarte bine ambianţa politică internă. Poate ca ar fi fost o lovitură de imagine atunci, aveam o încredere a populaţiei de peste 70%. Ceea ce era imens. Îmi aduc aminte că şi Corneliu Coposu, prin oamenii săi, mi-a propus să candidez în Parlament, la alegerile din 1992 din partea PNŢ. Legea, în acei ani, cerea ca ministrul de externe să nu fie membrul niciunui partid. Desigur, am refuzat propunerea lui Corneliu Coposu şi am încercat să formez un guvern şi să obţin sprijinul parlamentar al celorlalte partide. Eu am condus negocierile din partea FDSN-ului (aşa se numea atunci), liberalii nu intraseră în Parlament, dar erau Patriciu, cu PNL-T, apoi era PD-ul, cu Petre Roman şi Adrian Severin, ţărăniştii, bineînţeles. FDSN-ul era cel mai bine cotat după despărţirea de Petre Roman. Sigur, negocierile au eşuat pentru că mi s-au cerut nişte lucruri imposibile, dar vreau să spun că ar fi putut apărea această ocazie. Dacă negocierile ar fi reuşit, cred că aş fi fost prim-ministru fără să vreau. Contextul însă a fost altul şi s-a format un guvern condus de Nicolae Văcăroiu.
Să rezumăm! În ceea ce priveşte personalitatea premierului trebuie spus că lucrurile ţin de forţa lui în partid, de sprijinul din partea colegilor, de felul în care reacţionează opinia publică la activitatea lui”.
P.S.: Explicația fotografiei: Ieri am aniversat, în familie, ziua de naștere a soției mele. Nepotul nostru participa la sărbătoare…
Sunteți, ca de obicei, magistral…
O ipoteza interogativa de lucru: Ar putea sa se reproduca increderea de 70%?
Optiunea unui politician care se bucura de o incredere de 70%, in 1992, de a refuza sa fie prim-ministru mi se pare un unicat istoric. Comparativ, pentru cei mai multi din zilele noastre, o vedem prea bine in 2018, tentatia puterii guvernamentale este irepresibila, cu orice pret. Chiar si cu cel al unei crize grave sau unei majoritati simbolice, insignifiante, care se poate rupe la orice vot parlamentar, provocand instabilitate. Cred ca in refuzul de atunci oricine poate citi luciditatea evaluarii referitoare la ceea ce avea nevoie Romania in acea etapa. O chestiune care ar trebui pusa si acum si oricand inaintea oricaror considerente de cariera politica, lucru care din pacate nu se intampla. Acest simt, care ar trebui sa fie intotdeauna mai mult decat cele cinci simturi clasice sau deasupra celor care s-au adaugat ulterior, la omul post-modern, mi se pare determinant in politica. Sa faci mereu o conexiune fara greseala intre omul cel mai potrivit pentru imprejurarile cele mai potrivite. Care a fost secretul acelei increderi? Ar putea sa se reproduca incredrea de atunci, in noul context politic? La prima intrebare, raspunsul cred ca vine din doua directii. Prima, expertiza pe spatiul international, de care Romania avea nevoie in mod vital la inceputul anilor ’90. Toate partidele intelegeau foarte bine acest imperativ primordial, un fapt confirmat si de PNT, care si l-ar fi dorit pe Adrian Nastase in stafful sau. Atunci nu ideologia era inainte, diferentierele erau la inceput, ci expertiza internationala, pentru a pricepe profesionist mediul extern si a sti cum sa te inscrii in el cat mai avantajos pentru Romania. A doua directie din care a venit raspunsul la prima intrebare este, cred, capacitatea de negociere, care inseamna un intreg registru de nuante si de solutii de compromis, care sa raspunda si celor mai eterogene sau radicale interese, cum erau dupa Revolutie. La a doua intrebare, daca ar putea sa se reproduca increderea de atunci, in noul context politic? Cred ca, daca observam ca imprejurarile internationale de acum sunt, intr-un fel, similare celor de atunci, din punct de vedere al caracterului lor crucial si pentru mult timp, care obliga Romania la cele mai bune alegeri de politica externa, si daca vom pune din nou expertiza internationala inaintea ideologiilor politice, raspunsul este fara ezitare afirmativ. Desigur, la inceputul anilor ’90, expertiza internationala a fostului ministru de externe il facea mai apt pentru functia de presedinte decat pentru cea de premier, insa lipsea ingredientul varstei senioriale, care da deopotriva echilibru si ascendent. Pana la alegerile parlamentare din 2020 mai sunt doi ani, pana la cele prezidentiale, un an, dar pentru oricare din cele doua situatii nu cred ca PSD-ul are cel mai potrivit leadership. Indiferent de cat de disputat va fi PSD-ul de catre noile partide de stanga, cred ca stanga va ramane net dominanta pe ansamblul esichierului si al optiunilor electorale. Dar sunt total de acord cu evaluarea consultantului politic Cozmin Gusa ca daca Liviu Dragnea va ramane in fruntea PSD, Klaus Iohannis va avea prima sansa la prezidentiale. Desi, dreapta este in cea mai joasa pozitie posibila, care se va duce si mai mult in jos. Basescu anticipeaza foarte bine, europarlamentarele vor fi un dezastru pentru dreapta, nici el si nici Ludovic Orban nu pot tracta o eventuala alianta. Imi este greu sac red ca la prezidentiale s-ar putea intampla altfel, exceptand, desigur, votul negativ, impotriva candidaturii prezidentiale a lui Liviu Dragnea. Pe de alta parte, in tot cuprinsul stangii nu vad, in acest moment, nicio candidatura de prezidentiabil care sa raspunda caracteristicilor de expertiza internationala, structura de personalitate si de varsta senioriala. Nu trebuie sa uitam ca, in alegerile prezidentiale din 2014, premierul PSD de atunci, Victor Ponta, a pierdut, printre altele, si pentru ca a fost foarte tanar pentru pozitia de presedinte, dar si pentru ca a concurat de pe pozitia de premier, colectand toata eroziunea si greselile politice, care erau expuse, in prima linie. Sa vedem ce va iesi din motiune, probabil in iunie.
[…] https://adriannastase.ro/2018/05/25/interviu-in-life-ro/ […]
La multi ani pentru ziua de nastere a distinsei Doamne!
Ghita Bizonu’ spune:
MAI 24, 2018 LA 6:12 PM
,,Poate i-a iesit pe nas..”
Asa este, Regina s-a casatorit o singura data si nu ai divortat niciodata. Si ce casatorie longeviva….de poveste, pur si simplu (,,pana la adanci batraneti”, la propriu). Din pacate, modelul/exemplul Reginei a cam fost ignorat de urmasi.
Ramane, din aceasta perspectiva, un singur succesor credibil: William cu a sa sotie Kate. Cel putin pana acum. Imi vine sa cred ca Regina se mentine in viata si pe tron cu gandul la nepot. (Z)
Restul, papa banii contribuabilului britanic de pomana…o adunatura de paraziti si parazite care nu fac nimic, dar absolut nimic, risipind parai far’de numar, inclusiv pe nunti opulente gen ,,Printul fermecat si Cenusareasa”…absolut penibila, prostia supusilor britanici.
Pardon, uratul si agramatul Charles mai vine prin secuime, cica viziteaza Romania…
..nu a divortat niciodata…(pers a III-a singular)
Estio amuzant amice ….
Insa cum sa iti zic .. dupa Eduard al *lea ala de isi descapatana reginele .. dvirt si casa regala sunt 2 notiuni paralele in regatele Angliei si Scotiei. La care se adauga influenta puritana ..
In fine suveranul britanic este Aparator al Credintei si Cap al Bisericii Anglicane. Deci nu poate diovorta. Decat dupa ce abdica …. In cazul in care se mai vrea si recastorit este cazul sa isi planifice p lunga calatorie in locuri mai mult sau mai putin exotice …
Apropos numele de Townsend iti zice cava?!
Apropos de apropos … nu ti se pare ciudata ca eu cunosc niste amaunte si tu nu?!
De exmplcu ce mai zice nua achiztie a lui Tontisor al mai tiont dintre tonti,cel car este precum prima al vento samd . Ma reger la Jianu. Imi aduc aminte si de unii amici a lu Tontelu care voiai ei neparat sa refotmezxe partidul …
Asa ca pana una alta in iniarea viastra in frunte cu aceaperla perlisima zis Michi Maus :
https://www.youtube.com/watch?v=YJVJkqkvAMo
Cam asa si voi. Atim fi in stare sa defilati si in rochii de seara …
Insa insa noi mai avem ceva memorie. Gsito=va o pubela!
Radu Humor spune:
MAI 24, 2018 LA 8:56 PM
,,Dar Statul ăsta nu putea el să administreze banii de la Pilonul II ?”
Statul poate orice vrea muschii lui. Dar o face bine ? Te-as fi crezut, dacat statul ar fi administrat, cumva, diferit, economia si industria (in special) nationala, din 1989 incoace, cu gandul la interes national, interesul cetateanului si mai ales la o relativa echitate sociala, REALA, NU MIMATA CA IN PREZENT. Cum este posibil ca statul sa ofere pensii speciale raportate la ultimul salariu incasat, sau pensii speciale in beneficiul parlamentarilor, procurorilor, militarilor, etc, in timp ce contribuabili cu 35-40 de ani vechime primesc….o flegma drept intre ochi, numita pensie ?
Te lamureste mai bine Bizonu’.. iti citeste ultimul sau fluturas (trebuie sa vrea, bineinteles). (Z)
…Daca Dragnea si Dancila vor decide ca pensia minima neta in Romania (dupa un stagiu integral de activitate) sa nu fie mai mica decat 80% din actualul salariu minim brut, atunci voi cantari cu atentie intre PSD si Pro Romania. Nu sub aspectul masei fizice legate de numarul de parlamentari si activisti.
ps
Apropo, o fi Ponta o hahalera (daca ar fi sa-i cred pe antipontistii blogului), dar Banicioiu ? Ce relatii a avut acest inca tanar politician cu ,,sistemul” ?
Sa vedem ce va face Ecaterina Andronescu, dar cu un PSD nereformabil nu se poate merge, oricum, mai departe. ,,Buba” trebuie musai sa se sparga, iar Stanga romaneasca, reconfigurata, pentru a deveni credibila (mai ales in afara).
..Si nu in ultimul rand, avem nevoie de o Stanga care sa si construiasca ceva in aceasta tara, nu doar sa colecteze si sa distribuie banii, mai bine, sau (mai ales) prost. Basta cu promisiunile mereu amanate si studiile de pre-fezabilitate care imbogatesc tot felul de smecheri dotati cu un calculator, o garsoniera si o asistenta…
Domnule Nastase , sa nu va obisnuiti prea tare cu viata de bunic … Romania are nevoie de dumneavoastra mai mult ca oricand si romanii va doresc inapoi in politica !
P.S. Un articol interesant
http://inpolitics.ro/un-guantanamo-mioritic-si-un-personaj-cu-imunitate-absoluta_18439608.html
@ Ghita Bizonu
24 May , 2:46 pm
Da Bizonule , ai dreptate ! Dar mai tii minte cum ma injurai ( dumneata si altii ) cand spuneam inca din 2013 ca baiatul asta ( Victor Ponta ) n-are caracter si nu-i normal ce decizii ia ( pact de coabitare , s-a inconjurat de securisti , numirea lulutzei , fugarea babutzele prin piete sa le amendeze , inchidea afaceri pentru orice nimic , nepotisme , mincinos , le dadea bulane la taranii din Pungesti , etc. ) ?
Eu nu vad nicio diferenta intre Ponta si Basescu . Sunt la fel de ticalosi amandoi .
Cred ca lectia care trebuie trasa dupa episodul ” Ponta politician ” este aceea ca toti procurorii si securistii care-si mai doresc sa intre in politica trebuie tratati de partide cu maxima rezerva si n-ar mai trebui promovati asa usor ! Eventual in esaloanele inferioare .
Experientele din anii comunismului si cele din ultimii ani ne arata ca acestia sunt in general perversi , redusi , incapabili sa inteleaga democratia si ca modul lor de gandire si de actiune este pur securist !
https://www.stiripesurse.ro/victor-ponta-anun-a-cand-intra-liviu-dragnea-in-inchisoare-in-momentul-in-care-va-ie-i-din-sediul_1267063.html
Di9n cate tin minte eu eram acuzat ca as fi papasau macar membru fondatir al PAP. Asta fupa tampenia aia cu pactu. De atuinci i0am prezis ca o sa plateasca.
Lansarea acum două zile la Fundaţia Europeană Titulescu a volumului «România după Malta – Ghid de lectură » de Adrian Năstase a constituit cu eveniment editorial de excepţie, fiind vorba de o analiză sintetică, bazată pe documente, a unei perioade extrem de tulbure din istoria recentă a României, realizată de un ministru de externe implicat direct în evenimente şi cu o puternică influenţă asupra primului-ministru de la acea vreme, aşa cum a fost pe timpul său şi N. Titulescu.
În orice situaţie – oricât de critică, şi dispariţia lagărului comunist a antrenat procese fără precedent – există o marjă de acţiune, iar marea calitate a unui politician este să înţeleagă care sunt limitele în cadrul cărora poate acţiona. Este ceea ce a încercat să facă Adrian Năstase în calitatea sa de ministru de externe, numai că de cele mai multe ori a fost nevoit, aşa cum se exprimă el însuşi, să se rezume la a strânge cioburile, adică să caute răspunsuri punctuale la crizele de moment, fără posibilitatea de a avea în vedere o politică de perspectivă. România a mizat aşadar pe integrarea occidentală şi nord-atlantică, numai că lumea unipolară ce părea că posedă forţa de a ne oferi o umbrelă de protecţie s-a dovedit a avea fisuri fiind incongruentă cu dialectica istoriei, chiar a naturii, ambele bazate şi evoluând prin lupta contrariilor.
Din păcate, lansarea volumului a reliefat tendinţa remanentă a majorităţii vorbitorilor de a privi tot spre trecut, iar dacă unul dintre prezentatori a acceptat din vârful buzelor că la ora actuală s-au constituit trei poli de putere, SUA, Rusia şi China, a făcut-o pentru a sublinia în subtext că România – incompatibilă cu sfera de influenţă rusă ori chineză – nu are altă opţiune decât de a orbita în continuare în jurul Statelor Unite, „buricul” acestei lumi tripolare, unde Europa practic nu contează. Însă o asemenea abordare ar echivala, cel puţin pentru România, cu o acţiune sinucigaşă deoarece ar plasa-o pe o traiectorie ultra-periferică în cadrul UE (pe care, eventual, ar şi părăsi-o).
Cu toate acestea, ideea lipsei de importanţă a UE pare a fi împărtăşită de o bună parte din însăşi clasa politică europeană, neîncrezătoare în puterile Europei şi temătoare de urmările emancipării de sub tutela SUA. O atitudine pe care un cunoscut ziarist austriac, Marco Mayer, redactor şef la publicaţia on-line Contra Magazin, a satirizat-o plastic în articolul său « Europa sub cnutul* Washington-ului » (Europa unter der Knute Washingtons) din 23 mai : „capetele politicienilor europeni stau înţepenite în fundul establishment-ului american şi se simt foarte bine acolo căci, deşi întunecos, locul este comod şi călduţ”.
* Cnutul este un bici tătăresc cu bile de plumb
Viață lungă în sănătate, doamnei Năstase!
„Sindromul Stockholm? Cum a ajuns Sibiul să fie iarăși Hermannstadt, pe banii publici ai românilor din oraș și cu binecuvântarea Angelei Merkel și a președintelui Iohannis
Se întâmplă în Anul Centenarului: Cu ajutorul autorităților locale, la Timișoara este organizat un FESTIVAL dedicat defilării trupelor de OCUPAȚIE austriece din perioada în care Banatul era sub dominație habsburgică Se întâmplă în Anul Centenarului: Cu ajutorul autorităților locale, la Timișoara este organizat un FESTIVAL dedicat defilării trupelor de OCUPAȚIE austriece din perioada în care Banatul era sub dominație habsburgică
O palmă de „europenitate” pe obrazul Timișoarei O palmă de „europenitate” pe obrazul Timișoarei
Sociologul Adrian Botezatu: Politicienii suceveni suferă de Sindromul Stockholm și promovează agresiv o identitate austriacă a Sucevei, ignorând gloria medievală a orașului Sociologul Adrian Botezatu: Politicienii suceveni suferă de Sindromul Stockholm și promovează agresiv o identitate austriacă a Sucevei, ignorând gloria medievală a orașului
Duminică, 27 mai, la București are loc finala Cupei României la fotbal, între echipele CS Universitatea Craiova și FC Hermannstadt. Cititorii ar putea să se întrebe, pe bună dreptate, ce oraș din România este „Hermannstadt”?
Răspunsul este puțin mai complicat: pentru români și România nu există niciun astfel de oraș, dar pentru germanii din zonă și de aiurea, există doar Hermannstadt.
Acest lucru l-a transmis clar, fără echivoc, chiar cancelarul Germaniei, doamna Angela Merkel, încă din 2014. Doamna Merkel i-a transmis un mesaj de susținere candidatului la președinția României, pe-atunci doar edil al Sibiului, Klaus Iohannis.
În textul trimis de lidera de fier a Germaniei, Merkel a avut grijă să scrie că numele orașului păstorit de Iohannis este Hermannstadt, nu Sibiu, municipiu din Siebenburgen, nu din Transilvania. Deși ați putea fi tentați să credeți altceva, Siebenburgen nu este traducerea germană a numelui de Transilvaniei, ci pur și simplu dat de nemți acestei provincii românești. (FOTO)
Coincidență sau nu, la nici șase luni de la alegerea lui Klaus Iohannis în funcția supremă a României, la Sibiu se năștea…FC Hermannstadt. Orașul de pe Cibin are o veche tradiție fotbalistică, toate echipele din urbe activând cu denumirea orașului: Șoimii Sibiu, Inter Sibiu sau mai recent, Voința Sibiu. Cum toate aceste echipe au falimentat și au dispărut, nu a existat riscul ca noul club să aibă probleme dacă ar avea cuvântul „Sibiu” în denumire. Cu toate acestea, s-a ales din start o denumire străină și stranie: FC Hermannstadt.
De altfel, președintele executiv al clubului, Teodor Birț a spus într-un interviu că s-a consultat cu Klaus Iohannis după promovarea echipei în Liga a III-a.
Birț, condamnat penal într-un dosar, a lucrat bine-merci în Primăria lui Iohannis, încă din 2011.
De remarcat este că acest club este finanțat, în proporție de peste 50% din banii sibienilor dar din păcate, românii nu par să fie deranjați prea mult de această situație, așa cum observa și jurnalistul Florin Matei, într-un articol din Fotbal Vest:
„Aidoma sovietizării Brașovului în 1950, nici teutonizarea Sibiului de azi nu pare a-i deranja pe locuitorii orașului, chit că la ultimul recensământ, cel din 2011, așezarea transilvană îngloba, procentual, doar 1,06% germani (sași). Ceea ce este firesc la Miercurea Ciuc (vezi Csikszereda), ai cărei locuitori sunt maghiari în proporție de aproape 80%, pare nenatural într-o așezare preponderent românească. A accepta să ți se pervertească propria identitate – sportivă, culturală, socială – doar ca să faci pe plac unor vremelnici deținători de putere, să le cânți în strună și să le ții hangul, mi se pare sub demnitatea unei comunități.
L-am înfierat, pe bună dreptate, pe Nicu Ceaușescu pentru ce făcea la Sibiu înainte de 1989, dar aplaudăm ce fac actualii, arătam, pe timpuri, cu degetul către Viitorul Scornicești, dar tăcem mâlc în fața unui exemplu al zilelor noastre de aceeași factură. Iar pentru a ne escamota oportunismul și a ne motiva edulcorarea spiritului civic, utilizăm, din plin, dubla măsură. În aceste condiții,n-ar fi de mirare ca, mâine, poimâine, niște puternici ai momentului să instituie că, în semn de adâncă recunoștință și în concordanță cu bla-bla, începând cu acea dată, Sibiul se va numi Iohannisburg…”
În orice caz, de când Klaus Iohannis este președintele României, Sibiul pare să fi devenit un centru de iradiere a ideologiei „multi-culti” promovată de doamna Merkel.
La Sibiu își are sediul Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen, unul dintre realizatorii „Ghidului pentru Prevenirea Violenței de Gen”, proiect realizat „cu sprijinul financiar al Uniunii Europene”. Unul dintre scopurile ghidului este promovarea Convenției de la Istanbul. Acest document a fost respins în mai multe țări, pe motiv că sub masca prevenției violenței asupra femeilor, promovează ingineria socială a teoriei gender, cea conform căreia genul unei persoane nu este determinat de sexul biologic al acesteia.
Tot la Sibiu s-a strâns, nu se știe cum, o echipă care urma să lupte cu „știrile false” din România. Faimoșii războinici urmau să combată fenomenul „știrilor false”, din .ro. Dar, așa cum a apărut, așa a și dispărut, iar între timp s-a demonstrat că scandalul „știrilor false” a fost și este scuza folosită de stângiștii din toată lumea pentru a justifica pierderea terenului în fața dreptei conservatoare.”
Ar fi cazulca mult prea scumepele (bugetar viorbind) noastre servicii sa arunce si o geana pe astfel de activitati … sa verifice niste finantari si sa inticmeasca dosarele (nu nu penale! Ci doar dosarle cu dovezi … si se pot gasi!) Urmate evnetual de cateva procese de tradare ….
Dupa episodul Ilie Nastase si dupa felul in care dansa conduce ( sau nu conduce ! ) Ministerul de Interne , cred ca madam Carmen Dan ar trebui sa paraseasca URGENT conducerea acestui minister de forta din motive de incompetenta .
Doamna Dan este o rusine pentru tot ceea ce inseamna a fi politician , conducator de institutie si de paznic al libertatilor cetatenesti .
Rolul consilierilor este foarte important şi tocmai de aceea licuricii nu riscă să descopere că este vreunul mai deştept decât pionul lor ! 😉
P.S.
La mulţi ani, Doamnei , iar întregii familii toate cele bune şi multă sănătate !
O nunta regala de eugenie? Conflict intre City of London si Casa Regala Britanica? Dizidenta, un efect pervers al Brexitului si debritanizarii Monarhiei?
Iesirea din uzantele regale a nuntii dintre printul britanic Harry si afroamericana Meghan Markle a facut ca acest mariaj sa fie intors pe toate fetele. O prima concluzie este ca aceasta casatorie este o mezalianta, care a incalcat regula sangelui albastru sau regal. Cei care au surprins clipele din timpul nuntii regale in care Regina avea privirea innegurata si fata alungita au inteles critica muta. Afirmatia Camillei, ducesa de Cornwall, a doua sotie a printului Charles, potrivit careia “Daca eram regina nu as fi permis nunta” este si mai graitoare.
O a doua concluzie este ca Regina a fost obligata sa accepte aceasta rusine. Oprobriul fata de aceasta imperechere, apreciata ca nedemna si un experiment eugenic, s-a simtit si din absenta de la eveniment a altor capete incoronate. Intrebarea este cine si de ce ar fi putut sa o oblige pe Regina sa consimta la o asemenea impurificare ofensatoare a sangelui regal britanic? Raspunsurile nu sunt greu de aflat. Doar minoritatea politico-financiara dominanta din City of London este mai presus decat Casa Regala Britanica. Sau cel putin asa se considera. City of London s-ar fi putut dispensa oricand de Casa Regala printr-o a doua Revolutie engleza, care sa aduca din nou Republica, pentru care ar fi gasit cu usurinta un nou Cromwell. Experimentul Revolutiei engleze (1640-1688) si inlaturarea monarhiei (1649) puteau fi insa nefaste pentru constructia masonica imperiala si construirea pe mai departe a Imperiului, care putea fi tinut unit numai sub Coroana Monarhiei, fara de care se putea prabusi precum pietrele unui joc de domino. Denominatia “Regatul Unit” a fost foarte bine gandita, in termenii geopoliticii Imperiului, ca un corset care sa tina bine stranse pietrele dominoului colonial. De aceea absolutismul monarhic a fost degraba reinstaurat. Doar dinastia a fost schimbata.
Prin semnalul de cale si de metoda pe care l-a dat pentru Revolutia americana si de regicid pentru Revolutia franceza, inclin sa cred, privind in mozaicul Imperiului Britanic, in care nimic nu a fost si nu este intamplator, la fel ca si nunta de “innobilare” a afroamericanei Meghan Markle, aflata deja la a doua eugenie, dupa cea americana, ca scurta “republica parlamentara” britanica a fost mai degraba un experiment decat o greseala (v. si canibalizarea irlandezilor). Pentru a intelege si mai bine acoperirea geopolitica a eugeniei, sa ridicam putin coltul perdelei de pe studiile belgiene, care inca se incerca sa fie tinute la secret sau cat mai putin raspandite, care au descoperit o linie genealogica, de descendenta comuna, la Hitler, Obama si Trump, obtinute prin incrucisari interrasiale, avand ca numitor comun dinastia Rothschild, infiltrata in interstitiul european. Aceleasi ratiuni coloniale ale Regatului Unit functioneaza si astazi. City of London a capturat simbolurile Monarhiei pentru a tine Commonwealthul sub ascultare si control. Commonwealthul este formal o organizatie zisa “interguvernamentala”, cuprinzand 53 de state asa-zise independente, insumand o suprafata de 29,958,050 km si o populatie de 2,328,000,000. In fapt, aceasta este un urias Imperiu Colonial Britanic. Seful Commonwealthului este Regina Elisabeta a II-a.
Cu fite comuniste, Meghan Markle nu va face multi purici in Casa Regala Britanica. Ea a refuzat să rostească fraza că-i va fi supusă soțului său în căsnicie, ceruta de ritualul cununiei regale. Cerinta nu are o semnificatie lumeasca, ci duhovniceasca. Este cuvantul lui Dumnezeu pentru ca barbatul sa-si apere femeia de nelegiuiri, ca cele pe care le-a facut Lot, care si-a oferit fetele pentru placerile sexuale ale strainilor sau cum acelasi Lot, care, din cauza betiei, a ajuns la incestul din care au iesit moabitii si amoniti (Genesa/Facerea 201). Egalitarismul afroamericancei este ca si cum ar trebui sa-ti tai degetele de la mana ca sa fie toate egale. In plus, comunismul si monarhia sunt dusmani de moarte.
A treia concluzie este ca mezalianta britanica a fost pusa la cale in cooperare si cu participarea marii finante americane. City of New York a dat mireasa afroamericana, City of London, printul britanic. Incrucisarea este in interesul exclusiv al celor mai mari familii financiare si corporatiste din lume, rezidente in cele doua citadele financiare, newyorkeza si londoneza. Logica este simplista, mecanica si inselatoare. In tiparele juridice si protocolar-regale ale Commonwealth sunt intiparite saracia egalitara de turma la baza si superavutia exclusivista la varful elitist, financiar-monarhic. Utopia care anima noua relatie dintre stapani si sclavi este ca ar putea sa fie din nou ascunsa si perpetuata. Siretlicul simbolic folosit este cel al infigerii “nestematei” Megan Markle intre nestematele Coroanei Regatului Unit. Meghan Markle a primit dupa nunta titlul de ducesa de Cambridge, cu toate privilegiile si onorurile cuvenite unei persoane regale, de sange albastru, cu Rh negativ (sic!).
A patra concluzie este ca ceva se pregateste poporului britanic, si nu de bine. Amerindienii au devenit o amintire, iar indigenii britanici s-ar putea sa-i urmeze, in cateva generatii. Deja doua din cele mai importante functii in stat, inca al poporului britanic, care pot concura la metisarea si dezeuropenizarea britanicilor, cele de primar al Londrei si de ministru de Interne, nu sunt detinute de britanici. MI 6 va recruta si el agenti non-britanici, care ar putea sa accelereze debritanizarea sau sa o faca fatisa. Exista inca o inertie, interesata a fi mentinuta, in a intelege ca pastrarea, consolidarea si perpetuarea identitatii nationale este o problema de securitate nationala. Din identitate decurg dreptul istoric si drepturile de mostenire ale urmasilor poporului istoric asupra tarii istorice. Cine nu intelege ca identitatea este o problema de securitate, nu este cel mai potrivit pentru a ocupa functii de reprezentare populara si national-statala. Posibilitatea ca resusrsele britanice sa fie folosite impotriva britanicilor a devenit una din fricile nationale britanice care indeamna la rezistenta, organizare si contracarare.
Legat de aceasta, a cincea concluzie este ca britanicii care vor sa ramana britanici iau calea exilului. Riscul unui guvern in strainatate, ca protest la Brexit si debritanizarea Monarhiei, nu este exclus, dizidenta britanica fiind in crestere. Tot mai mulţi britanici se grăbesc să devină cetăţeni europeni (in principal germani) înainte de Brexit.
@fragmentarium: ”Commonwealthul este formal o organizatie zisa “interguvernamentala”, cuprinzand 53 de state asa-zise independente,”
UE este formal o organizație zisă ”interguvernamentală”, cuprinzând 27 de state așa-zise independente.
Dar, cu voia dumneavoastră, mai puțin independente decât cele din Commonwealth.
@fragmentarium: ”In fapt, aceasta este un urias Imperiu Colonial Britanic. Seful Commonwealthului este Regina Elisabeta a II-a.”
În fapt, acesta este un mediu imperiu Colonial German, Șeful UE, de facto; fiind cancelarul Merkel.
==============
Notă: Nu știu în ce măsură canadienii sau australienii se simt onorați de afirmația dumneavoastră doctă că țările lor sunt, de fapt, colonii britanice. Poate @trexsr ne lămurește.
@fragmentarium
Mă intrigă tot mai mult faptul că, deși manifestați aparent o puternică tendință conservator-naționalistă apărați ferm și vă situați de partea unei Uniuni Europene agresiv progresiste, atacând în schimb tot ce este american.
În plus, am impresia că acest conservatorism-naționalist este puternic ancorat în învățăturile lui Dughin și de aici rezultă anti-americanismul dumneavoastră orb.
Mai exact, consider că ați căzut în capcana dughinismului care promovează teoria unei Euroasii (de la Lisabona la Vladivostok) care trebuie să se opună prin toate mijloacele Americii (formate din cele două continente Sud și Nord).
La multi ani binecuvantati doamnei Nastase! Va multumim pentru interviul din Life.ro si pentru toate postarile speciale.
http://www.mediafax.ro/politic/the-telegraph-scrie-despre-esecul-eforturilor-anticoruptie-din-romania-analist-ori-de-cate-ori-se-incearca-inlaturarea-din-functie-a-lui-kovesi-sua-intervine-17231904
La mulți ani în armonie și iubire!
La mulți ani! Sănătate întregii familii! Micuțul Nicolas este minunat! Sa va trăiască!
Să fi știut toate aceste „amănunte” la momentul potrivit poate că alta ar fi fost situația în prezent…