34 de gânduri despre “Hristos a Inviat!”

  3. Tanara generatie de la Cornu…hmm…sper sa se intareasca pe masura ce cresc si sa faca fata tuturor provocarilor vietii. (Z)

    Adevarat a Inviat !

    Răspunde

  5. George Ban, ai o problema cu iepele ? Eu le admir. Nu stiai ca sunt cele mai bune la ,,sarituri peste obstacole” ? (Z)
    Paste fericit !

    Răspunde

  8. Paştele 2018: Hristos a Înviat!

    In fiecare an, de sarbatorile pascale comemoram, cu pioasa tristete, patimile si moartea lui Iisus Hristos si celebram, cu netarmurita bucurie si incredere, invierea Sa in a treia zi. Semnificatia sarbatorii Pastelui crestin este cea a victoriei Sfintei Lumini asupra intunericului si raului. Pentru romani, sarbatoarea Pastelui ortodox din acest an are loc intr-un cadru politic special, al Centenarului Marii Uniri si al sperantelor intr-un nou inceput, al “Romania First”. Sa ne umplem sufletele de energia Luminii si credinta Invierii, cu aspiratia de a trai in deplina unitate si de a nu ne mai lasa de nimic dezbinati! Slava si marire Domnului si Invatatorului nostru Iisus Hristos!

    Răspunde

  10. Adevărat a Înviat!
    Paște adevărat, Paște în tradiția românului care îmi unple sufletul și mă face și pe mine să renasc în fiecare an.

    P.S. Societate multietnică? 🙂

    Răspunde

  21. Adevarat a Inviat!
    Fericire si unire in suflet tuturor romanilor, si sper unire cu fratii nostri cit mai curind din Basarabia!

    Răspunde

  23. Adevărat a Înviat ! Sărbători pascale liniştite, îmbelşugate şi pline de bucurii !

    Cât despre „protocoalele secrete” de pe vremea Mântuitorului, asemenea planuri ascunse nu aveau cum să funcţioneze în cazul lui Pontius Pilatus, prefect (guvernator) al Iudeii între 26-36/37 e.n., deoarece în Imperiul Roman toţi funcţionarii respectau legea – inclusiv împăraţii, chiar dacă uneori numai în mod formal, puterea pe care o deţineau permiţându-le să interpreteze «mos maiorum», cutumele ancestrale luate ca termen de referinţă în elaborarea legislaţiei.

    Altfel stăteau însă lucrurile în societatea iudaică, unde zeloţii şi sicarii, grupări ascunse, împărtăşeau o filozofie proprie ce viza grăbirea venirii lui Mesia şi a Zilei de Apoi, iar cei din urmă obişnuiau să-i omoare în mulţime – cu o «sica» (pumnal) ascunsă sub mantie – pe toţi oponenţii, în special pe cei consideraţi colaboratori ai Romei : de fapt, primii terorişti cunoscuţi în istorie !

    În ceea ce-l priveşte pe Iuda Iscarioteanul, vănzătorul lui Iisus împins de Satana, un text numit «Evanghelia după Iuda» – datând din perioada de formare a Bisericii creştine, dar necunoscut până în 2004, deşi menţionat de unul dintre Părinţii Bisericii, episcopul Irineu din Lyon (sec. II), în lucrarea sa «Împotriva ereziilor» – reinterpretează radical rolul ucenicului trădător care îşi ajută de fapt Învăţătorul, la cererea acestuia, să-şi lepede corpul muritor şi să-şi descătuşeze eul divin din învelişul material. O spiritualitate gnostică ce nu putea fi acceptată de dogma creştină, evident.

    În concluzie, este greu de stabilit pe ce filieră a ajuns până la noi moda „protocoalelor secrete” în slujba „statului de drept”.

    Răspunde

  26. UN ÎNDEMN LA BUNĂTATE. MAI ȘTII, ROMÂNE, CE ESTE ACEEA?

    MOTTO: „…Pentru că nici adevărul și nici dreptatea nu au valoare fără bunătate, care trebuie să ne caracterizeze. Și o spun nu pentru că suntem în Săptămâna Patimilor și pentru că vom trece cu ajutorul Domnului în Săptămâna Luminată, când trebuie să fim cu toții buni, dar pentru că fără sentimentul acesta al dialogului întru bunătate nu putem face nici dreptate și nu putem instaura nici adevărul…”( Ioan Aurel Pop, fragment din primul discurs al acestuia ca Președinte al Academiei Române)
    ……………………………………………………………………..
    Poate că am așteptat , cu răbdare, ani de zile, un astfel de discurs care să reabiliteze, în cuvinte accesibile oricui, BUNĂTATEA. O valoare aproape pierdută… condamnată la uitare, repudiată, disprețuită, vârâtă în sertare închise cu cheia, BUNĂTATEA fost transformată dintr-o virtute într-o noțiune ridicolă și împinsă către mantinelă cu bună știință , nemaifiind trebuitoare noii societăți, născute într-un mediu aseptic, de „corectitudine politică”, aceasta fiind dispusă să șteargă definitiv aplecarea umană firească și plauzibilă … căci regulile luate din altă parte și acceptate nefiltrat, fără o minimă analiză ( „mi se potrivesc? nu mi se potrivesc?”) vor tinde să înlocuiască mereu, cu scheletul lor grosier, osatura delicată alcătuită din trăsăturile distinctive ale unei nații.

    În ultimii ani explozia șocantă a răutății, a intransigenței totale, a lipsei de îndoieli, a făcut din SLOGAN un CREZ și-un PLAN DE ACȚIUNE. Deoarece, instalată, RĂUTATEA nu mai are nevoie de argumente și de ipoteze … ea știe mai bine… Am văzut RĂUTATEA în stradă, în presă, în școală, în întrebare, în răspuns, în medii de-o sărăcie extremă , dar și lăfăindu-se într-o dezgustătoare opulență… am văzut-o cum s-a întins ca o molimă de neoprit. Căci fără stavilă a fost.

    Eu, însă, cred în cuvânt și-n magia lui vindecătoare… poate simpla invocare a BUNĂTĂȚII de către Ioan Aurel Pop, acest om cu o fizionomie atât de armonioasă și de blândă, va putea să panseze rana generalizată și să oprească septicemia socială. De aceea privesc pentru prima oară cu speranță, în ultimii ani, către cel care a rostit, în cel mai înalt for al inteligenței românești, aceste cuvinte :

    „…Academia Română are sediul în București, dar este o instituție națională… 90% dintre români trăiesc în afara Capitalei. Ea trebuie să transmită din Capitală mesaje pentru întreg poporul român. Mesaje, sigur, în primul rând de știință, de cercetare, de creație, dar și mesaje care să aducă răbdare, încredere și speranță. Țara asta are nevoie de foarte, foarte multă răbdare, de foarte multă speranță, de încredere în creația spirituală, în educație, de programe care să limiteze numărul de analfabeți și de analfabeți funcționali și care să reașeze educația pe un piedestal în care strămoșii mei au crezut (…) Academia trebuie să apere limba, literatura, să facă cunoscută istoria, etnografia acestui popor, adică acele mesaje care sunt greu inteligibile și care nu se pot transmite prin semne matematice și fizice și care sunt doina, dorul, povestirea, Prâslea cel Voinic. Eu îi îndemn pe tineri să caute și jocul pokemonilor și să se inspire și din Stăpânul inelelor și din Harry Potter, dar, în același timp, să nu uite de «Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte », de «Făt frumos din lacrimă», de niște valori care nu ne-au legănat numai nouă copilăria, dar care au stat la baza culturii acestui popor. Și dacă le-mbinăm pe toate și știm să fim și clasici și moderni și tradiționaliști români și europeni, atunci mesajul va ajunge cu siguranță la destinatar !”

    Răspunde

    • Ioan Aurel Pop , preşedinte al Academiei Române este poate cea mai mare, importantă şi covârşitoare izbândă a bunului simţ, a aşezării valorilor în locul ce li se cuvine şi de respect datorat acestei instituţii naţionale de o importanţă copleşitoare pentru mersul înainte al României !

      Răspunde

    • Eu as recomanda mai ales „Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei” de Petre Ispirescu nu atat poveste cat fabula …Sa fie citaita copiilor pe alvreo 7 ani … asa ca mai traziu cand vor promi sfaturi „binevoitoare”de genu „privatizeaza mie lemnu, aurul, petrolul, sarea” sa zica „ha! Exact ca in țurloaiele blendei! Cta de prost vrea asta sa fiu ?!

      Partea proasta este ca nu glumesc .
      In anii 90 o multime de colegi de scarbici (insi titrati , inteligenti, „cititi””, ä doua generatie de intelectuali””) care achiesau cu entuziasm la „sfaturi binevoitoare” si preainteresate din … mda vest … erau f mirati cand am zis ca se poarta ca fraierii din țurloaiele blendei asta cand col;egel;ege nu credeaui ca fac referinte obscene . A da .. si cand am zis ca „”Imparatul este gol” se uitau si mai mirati „care imparat?”

      (ma rog nu am avut nici satisfactia sa ii tratez de gaga, inculti samd.. o facusem deja de ani de zile ..
      Una din colege si-a zis ca oi fi eu un pic mai bizar dar ca in gnl stiu ce zic cand e vorba de cultura .., si a citit fiului ei cele 2 povesti . Acum 3 ani de zile zicea ca pesmene povestile astea l-au facut pe fi-su mefient … )

      Răspunde

Lasă un răspuns