19 gânduri despre “Un gand pentru cei care sarbatoresc Pastele catolic”

  5. Aramis
    ,,Calea independenta” (de la no 4) nu presupune neaparat iesirea din UE. Germania a ales, deja, aceasta cale, fara sa infiinteze SOVROM-uri. Se multumeste cu petrolul livrat de Gazprom care ajuta Germania sa-si dezvolte, in continuare, industria si sa faca export masiv catre toate cele patru zari (adica azimuturi, vorba domnului Nastase). Mai mult, Germania finanteaza din greu tarile mai lente din UE, via Bruxelles. Iar cine finanteaza, isi impune. Cine sta cu mana intinsa spre ,,darul otravit” (adica iluzoriile fonduri europene, cu destinatii prestabilite care nu ajuta industria nationala) , incapabil fiind sa se gestioneze singur, accepta compromisuri nerezonabile.
    Din pacate, jocurile de miza mica ale polticienilor de la no 2, in frunte cu Traian Basescu, l-au scos pe domnul Adrian Nastase din prim planul politicii. Sper sa fie sanatos si sa aiba rabdare. Poate va spune si domnia sa, la momentul potrivit, ,,Romania First”. Asa sa-l ajute Dumnezeu.

    Răspunde

  8. O iluzie devastatoare: “Al doilea razboi rece”

    Exista o miza ascunsa a initierii unui al doilea razboi rece, dar acesta din urma este o iluzie, care s-ar putea sa fie devastatoare pentru initiatori. Esecul, care se prefigureaza, unui nou razboi rece va mari lista esecurilor occidentale, datorate unor decizii politice dintre cele mai proaste, cu impact strategic. El se va adauga esecului Brexitului, de acum sau de mai tarziu, esecului acoperirii gaurilor negre din economia americana cu parti smulse abuziv din PIB-urile altor tari prin impunerea de renegocieri comerciale si de mariri de taxe vamale si/sau esecului angajarii anglo-americanilor in razboiul terorist sub steag fals din Siria si Irak. Criza de sistem nu mai poate fi ascunsa, reformele structurale, politice si economice, nu mai pot fi escamotate. Vestul are nevoie imperativa de refondare, sa se reinventeze.

    Intr-adevar, initiatoarea este aceeasi, Marea Britanie, care a declansat razboiul rece prin discursul instigator al lui Winston Churchill. La 4 martie 1946 (din nou 4 martie, care pare sa fie o slabiciune numerologica pentru conspiratori), premierul britanic si presedintele american, Harry Truman, calatoreau impreuna din Washington la Jefferson City, Missouri, unde, a doua zi, Churchill avea sa rosteasca celebrul sau discurs de la Universitatea Westminster din Fulton. Peste exact 72 de ani mai tarziu, premierul britanic de azi, Theresa May, a declansat operatiunea “Skripal”, care, in autoiluzionarea sa, la care s-a alaturat presedintele american, Donald Trump, se spera sa provoace un al doilea razboi rece, de izolare internationala a Rusiei, care sa le aduca imensele avantaje ale celui precedent.

    Greselile Statelor Unite si Marii Britanii s-au tinut insa lant, de la desconsiderarea noii lumi multipolare, care din niciun punct de vedere nu mai poate fi intoarsa la bipolarism (si cu atat mai putin la unipolarism), la falsa evaluare a Rusiei, care sub niciun indicator nu se identifica cu defunctul sovietism, pana la evidenta ca niciun criminal sau atentator nu-si lasa semnatura la locul faptei, mai ales cand se invoca implicarea unor servicii secrete. Ele au facut ca premierul britanic Theresa May sa esueze lamentabil in incercarea ei propagandistica de a convinge, fara probe, opinia publica internationala ca Rusia s-ar face vinovata de otravirea fostului dublu agent rus, Serghei Skripal, si a fiicei sale Iulia, cu neurotoxina sovietica Noviciok.

    Cred insa ca nu trebuie sa omitem sau sa minimalizam nici rolul fostului presedinte Barack Obama in germinarea “noului” razboi rece la final de mandat, in decembrie 2016, prin deschiderea seriei expulzarilor de diplomati rusi, cu motivatia ca Rusia s-ar fi amestecat in alegerile prezidentiale din SUA, din acelasi an. Coroborarile arata ca “al doilea razboi rece” este o conspiratie comuna si etapizata, americanii “contribuind” cu teoria “imixtiunii”, iar britanicii cu cea a “otravirii”. Opinez, de asemenea, ca de fapt razboiul rece nu a incetat nicio clipa, ci doar a iesit din faza de sub acoperire, in care a intrat dupa 1989-1991, si a intrat intr-o a doua faza deschisa, catre care s-a evoluat gradual si tatonat, cu pulsiuni in 2014-2016-2018.

    Trecerea la cea de-a doua faza deschisa a razboiului rece nu a avut, prin urmare, un caracter spontan, determinat evenimential, ci unul planificat si coordonat. Motivatia reala a iesirii de sub acoperire a razboiului rece este, dupa parerea mea, nerecunoasterea sau respingerea deschisa a procesului crescand si definitoriu, care se afla in centrul noii epoci si pentru mult timp, care este cel al multipolarismului. Afirmarea mai multor poli de putere mondiala, pe care lumea este in curs de reasezare si, prin aceasta, de echilibrare, este un proces legitim, inevitabil si ireversibil, in care aspiratiile multor popoare si natiuni sunt pe deplin indreptatite de numarul populatiei si dimensiunea teritoriului, dar si de contributiile lor culturale si civilizationale, unele milenare sau multiseculare, la istoria umanitatii.
    Ceea ce se observa la asa-zisul “al doilea razboi rece” este ca promotorii lui sunt extrem de proactivi si de inventivi de pretexte, in timp ce tinta lor este reactiva, o asimetrie atitudinal-comportamentala de care primii par sa se simta incurajati. Nu cred insa ca pentru vreme. Foarte probabil rusii au probele privind adevaratii atentatori, dar anuntarea lor este o chestiune de oportunitate si de securitate pentru vietile celor doi rusi care au fost victimele otravirii. De fapt, cel mai mare risc pentru vietile acestora este cat timp ei se afla izolati in spital, unde ar putea sa se petreaca adevarata crima. Daca este adevarat ca Serghei a trimis inaintea otravirii o scrisoare la Moscova in care a cerut sa fie reabilitat, se vor schimba toate pistele de ancheta. Rusia a inceput propria ancheta, in care o prioritate este de a obtine de la autoritatile britanice dreptul de vizitare consulara a cetateanului rus Iulia.

    Epurarea etnica a teritoriilor SUA si Marii Britanii de cetatenii rusi rezidenti pare sa aiba la origine o obsesie “preventiva” de realpolitik, de prevenire a reciprocitatii posibile de tratament inamical, potrivit unei gandiri decazute de genul “ce-ti fac eu tie, tu sa nu poti sa-mi faci mie”. Astfel de lovituri diplomatice preventive sau de diplomatie neagra au fost evocate deseori, ca mijloc scuzabil in atingerea scopului politic, de catre fostul secretar de stat american Henry Kissinger, acuzat de catre adversari de crime de razboi. Ca o paranteza, Brucan al nostru avea a teorie mai incifrata, ca la prima vedere nu-ti dadeai seama ca era vorba de clasica “scopul scuza mijloacele”, prin care damaroianul afirma: “In politica trebuie sa castigi”.

    Nu numai epurarile etnice si religioase indreptate impotriva rusilor si islamicilor pledeaza in sensul razboiului diplomatic “preventiv”, ci si izolarea geopolitica, prin inconjurarea cu diverse “ziduri”, fizice, digitale, de vize, de abolire/restrictionare a libertatii de circulatie a persoanelor (v. Brexit) etc. Astfel de masuri specifice societatilor inchise si/sau regimurilor totalitare, ca materializari ale sindromului de societate asediata, tradeaza un grad ridicat de constientizare a unor pericole speciale, pe care le practica sau care decurg din interactiuni si reciprocitati ostile (la limita, pot fi considerate si ca o deconspirare implicita).
    Un “al doilea razboi rece” nu ar mai avea un caracter global, ci mai degraba unul bilateral, pentru multe motive, pe care nu le dezvolt aici (dar hai sa amintesc doar unul, ca stapanii de sclavi G. Washington, B. Franklin si Th. Jefferson – in timp ce ultimul scria, ca o culme a ipocriziei, ca toti oamenii se nasc egali, el avea 200 de sclavi negri, sic! – au manevrat “independenta”, ca un joc de prostire a americanilor, in interesul colonial al Coroanei britanice), relatia speciala dintre Marea Britanie si SUA poate fi privita ca expresie a unui tot sau mix de interese financiare si coloniale.

    Un prim efect asupra americanilor al unui “al doilea razboi rece”, pe care si-l doresc si incearca neobosit sa-l provoace, va fi similar pișării (în) contra vântului, cum spune plastic o zicala vulgara, pe care o citez doar pentru o mai buna intelegere. Un “al doilea razboi rece” va face ca relatia bilaterala dintre SUA si Coreea de Nord privind denuclearizarea peninsulei coreene sa isi pierda mult din continut si relevanta, in favoarea unui cadru multilateral sau a unei abordari de posibil bloc. Explicit, un razboi rece inseamna tabere militare opuse, dar si o activare a unui nescris articol 5 (v. Carta NATO) de aparare colectiva de catre Est, cunoscand ca un atac asupra oricarui stat estic ar insemna un atac asupra unui presupus bloc militar din Est, care nu exista in prezent, dar spre care SUA imping in mod inconstient si contrar intereselor lor.

    Un al doilea efect devastator va fi daca SUA isi vor restrange relatiile si integrarea din emisfera nordica si le va redirectiona spre sud, o intentie care pare sa rezulte din unele anunturi si manevre politice americane. In acest posibil caz, SUA vor risca o decuplare de principala lor sursa de cultura si civilizatie, care este in acelasi timp si in aceeasi masura si globala. Urmarea, nu am niciun dubiu, va fi ajungerea galopanta la un stadiu acut de subnutritie stiintifica, tehnologica si culturala.

    Daca suntem realisti si nu ne impiedicam de scrupule de mandrie, ar trebui sa recunoastem, si unii si altii, ca americanii si-au hranit dezvoltarea pe seama achizitiilor istorice ale europenilor. Incepand cu resursele politice, de cultura politica de la democratia greaca, de civilizatie de la cea romana, si pana la cele de stiinte nucleare si aero-spatiale de azi, americanii si-au tot adaugat valoare de la europeni, de la care au luat-o sub o forma sau alta. Ca ulterior au ajuns sa o foloseasca impotriva europenilor este o alta problema.

    In final, scurt, despre Romania. Sa plece din UE? In niciun caz. Solidaritatea europeana pe care am obtinut-o in aproape trei decenii nu trebuie in niciun fel slabita, ci aparata ca pe lumina ochilor. Ceea ce trebuie sa facem este sa ne alegem viteza potrivita, sugerata de conceptul intelept al “Europei cu mai multe viteze”, si probabil ca va fi mai inceata avand in vedere pozitia marginala in raport cu centrul comunitar, dar sa compensam in acelasi timp prin accelerari regionale si in vecinatate, in raport cu alte centre fata de care avem o pozitie proximala, si cu care putem sa ne asociem intr-un alt tip de comunitate, nu adversativa cu prima, ci complementara. Noua abordare compensatorie va trebui sa fie, bineinteles, omniazimutala. O varianta ar fi construirea unei complementaritati intre integrare si asociere (acorduri de liber schimb) sau a doua integrari cu grade diferite de integrare. Orice se poate discuta si inova, importante vor fi nonconflictualitatea intraeuropeana si avantajul reciproc, cat si sa ne inscriem intr-o constructie de tip conector, nu intrerupator, intre Est si Vest.

    Răspunde

  10. Am urmarit emisiunea de la Romania TV cu invitat Basescu despre subiectul unirii cu ce a ramas din Basarabia dupa ce a fost ciopirtita de sovietici si bucatile mici – Bucovina de Nord, Sudul Basarabiei – date ca o halca de carne Ucrainei sovietice.

    Nu stiu daca Basescu citeste acest blog, insa pare ca, spre deosebire de CMR, a raspuns punctual la citeva intrebari fundamentale:

    1. Costul unirii. Va fi mare, dar nu costul conteaza in final. De acord cu asta, insa intrebarea este daca si romanii din Romania vor raspunde la fel, cei care vor suferi costul mare va fi, in principal din Romania (si alte costuri acoperite indirect de UE);
    2. A vorbit de procesul de re-romanizare. Asta e o treaba foarte sensibila, pentru ca asa cum rusii au rusificat Basarabia, inventind o istorie falsa, impunindu-i conducatori rusi, si incercind un proiect de forta in final, Basescu risca acelasi lucru, daca nu detaliaza. Cum sa re-romanizezi pe rusii, ucraenienii, gagauzii si celelalte minoritati etnice? Eu m-as fi abtinut sa etichetez acest proiect ca unul de „re-romanizare”, ca sa nu stirnesc adversitati;
    3. Nu a vorbit deloc de multele minoritati de acolo si ce plan are sa ii integreze. Nu a vorbit de Gagauzia. Nu cred ca solutia este romanizarea fortata, sau sa le arati frontiera pe Nistru odata ce unirea se va intimpla, sau chiar sa ii trimiti in emigratie (asa cum a facut-o pe vremea cind era Presedinte si cind le spunea romanilor „plecati, nu avem joburi pentru toata lumea in Romania!”);
    4. A atins foarte scurt, si foarte comod, fara sa intre prea mult in detalii si problema Transnistriei. A spus ca odata ce unirea va fi aprobata de Parlamentele celor doua tari, Romania va trebui sa negocieze cu Ucraina si Rusia (banuiesc ca se referea la statutul acestui teritoriu ce nu a apartinut niciodata Romaniei). Speranta lui este ca Rusia nu va avea nevoie de Transnistria dpdv strategic, pentru ca are Crimea in schimb. Deci, ce facem Domnule Basescu, recunoastem anexarea prin forta a Crimeei in schimbul Basarabiei? Si ucraenienii ce vor spune la masa de negocieri la care ii invitati? Parerea mea este ca Rusia nu va abandona deloc Transnistria si ca nu se vor intelege cu ucraenienii, cel putin in viitorul previzibil. Dar, recunosc, ar fi o ocazie de dialog ce ar putea produce solutii interesante pentru Ucraina si Rusia.

    Despre scenografie, unde Basescu a relatat o poveste unde 3000 romani au fost masacrati de rusi in Basarabia, pentru ca vroiau sa se reintoarca in Romania, una din multele crime ale rusilor impotriva romanilor basarabeni si nu numai. Dar istoria nu e dureroasa doar pentru unii. E la fel de ticalos sa nu amintesti de crimele de razboi pe care si trupele romane le-au facut alaturi de Hitler:

    „…Antonescu contributed 585,000 Romanian troops to the Nazi invasion of the Soviet Union from June to October 1941. At Stalingrad, in late 1942 and early 1943, Romanian troops fought alongside the Germans and against the Soviets with a particular ferocity…

    Antonescu directly orchestrated, writes Deletant, through deliberate starvation and “horrific acts of mass butchery,” the deaths of up to 300,000 Jews in northern Bukovina, Bessarabia, and Transnistria: the areas to the east and north of Romania with large ethnic Romanian populations (in the cases of Bukovina and Bessarabia) that Romanian troops captured from Joseph Stalin’s forces in the first weeks of the Nazi-led invasion in 1941. But in Romania proper — Moldavia, Wallachia, and southern Transylvania — Antonescu kept up to 375,000 Jews from local slaughter and transport to death camps in German-occupied Poland.

    Deletant breaks down the figures based on the latest evidence: between 12,000 and 20,000 Jews shot by Romanian and German soldiers in northern Bukovina in July and August 1941; 15,000 to 20,000 Jews murdered in Odessa in a similar manner by Romanian troops in October 1941; the deaths of at least 90,000 Jews from typhus and starvation in the course of deportation organized by Romanian troops eastward from Bukovina and Bessarabia into Transnistria between 1941 and 1943; and the deaths of as many as 170,000 local Ukrainian Jews inside Transnistria itself during the same period of Romanian occupation””

    Articolul este din ForeignPolicy, ca sa nu fiu acuzat ca iau din propaganda rusa. Dar ma intreb, pe linga evrei, citi rusi au ucis romanii alaturi de nazistii germani dupa ce au trecut Nistrul in bataliile de la Stalingrad si altele?

    Vedeti, domnule Basescu, si altii lacrimeaza pentru crimele produse de romani. Daca Basescu si multi alti unionisti hard-core ii urasc pe rusi, sa nu fim orbi si sa nu intelegem ca si o multime de rusi ii urasc pe romani, pentru ca le-au invadat tara, ca un agresor, si ca si lor le este greu sa ierte asta romanilor. Azi romanii sunt vazuti ca lacheii americanilor in Rusia, deci cum o sa negociem noi cu ei statutul Transnistriei? Se vor aseza la masa negocierilor? Eu tind sa cred ca, asa cum stau azi lucrurile, nu, si ca vor impune o solutie de forta in raport cu Romania, repet, daca nu se vor detensiona relatiile bilaterale intre timp.

    Istoria e cruda, barbara chiar, cu putine zone luminoase cind e vorba de razboaie si de cine face pacea (Romaniei i-a fost pastrat statutul de „agresor” dupa ce s-a facut pacea). Parerea mea – si evident ca pot gresi – este ca nu pe astfel de istorii trebuie sa ne concentram ca sa justificam si sa clamam unirea. Cred ca, alaturi de cintece, de hore, de burse, de intilniri comune, de proiecte comune (toate valoroase), trebuie sa vedem cum putem sa contruim viitorul impreuna cu cei dintre Prut si Nistru, fie ei romani, sau nu.

    http://foreignpolicy.com/2016/02/05/the-antonescu-paradox-romania-world-war-ii-hitler/

    Răspunde

      • Ana, infioratoare crima!
        Ma gindeam ca nemtii si evreii au reusit dupa atitia ani sa aibe o relatie civilizata. Poate acest model sa il gindim pentru relatiile viitoare cu rusii. Ura aduce ura. Rusofobia afisata de multi unionisti este de inteles: ranile sunt dureroase rau inca, si nu s-a facut dreptate. Dar un efort trebuie facut, pentru ca nu rusii de azi nu au comis acele crime.
        Deocamdata insa, suntem in plin Razboi Rece, cu amenintari foarte serioase militare, asa orice noua escaladare poate sa aibe urmari.

      • Si mai ma destainuiesc ca si eu am varsat o lacrima cind in emisiunea cu Basescu la Romania TV mama aceia tinara cu bebelusi cinta superb cintecul care cere unire (special au pus cintece de stors lacrimi). Locul acestor oameni este in Romania. Nu poti sa ramai indiferent fata de aceasta chemare a singelui, insa important este sa nu urim pe altii, si sa asezam la masa pe toti oaspetii nostri.

      • @trexsr: ”Nu poti sa ramai indiferent fata de aceasta chemare a singelui, insa important este sa nu urim pe altii, si sa asezam la masa pe toti oaspetii nostri.”

        Dacă oaspeții sunt cei la care bănuiesc că faceți referire, atunci aș zice că genul ăsta de oaspeți, nu numai că au venit la masa nepoftiți, dar au luat și masa cu ei la plecare.
        Și atunci, dumneavoastră vreți să-I mai poftiți odată?

        Nu cred că-I cazul să-i tot căinați că cineva îi urăște. Nimeni nu are p’acilea sentimente de ură, ci unii dintre noi am vrea ca ei să stea frumușel la ei acolo unde-și au locul. Dar ei, nu și nu, vor să vină peste alții invitați sau nu.
        De cerut masa înapoi (tezaur, teritorii furate, români supuși genocidului), nici nu poate fi vorba, că ei, de buni vecini ce sunt, consideră că ”TOT ce-i al vecinului este și al lor, iar ce-i al lor este numai al lor”.

        @trexsr: ”Dar un efort trebuie facut, pentru ca nu rusii de azi nu au comis acele crime.”

        Iar îi plângeți pe sărmanii ruși? Hai, nu mai dați dovadă că suferiți de sindromul Stokholm.
        De acord, ”un efort trebuie făcut”, respectiv să-și ceară iertare și să repare, adică să dea înapoi tot ce ne-au furat.
        Să vedem măcar puțină căință, nu doar agresivitate. Abia atunci să stăm la masa, dar parcă tot nu i-aș invita la masa din casa mea, că tentația lor s-ar putea să fie prea mare.

      • Eu sunt pe jumătate bulgăroaică, deci minoritară. Aud multe despre minorități… nu de bine.
        P. S. Aseară am adormit lată şi am uitat sa vă povestesc de Găgăuzia. Azi. Promit.

Lasă un răspuns