Traian Vuia si Comitetul National de la Paris

Anul trecut, inainte de 1 Decembrie, am participat la o interesanta dezbatere, in Aula BCU, la care au participat, intre altii, prof. Ioan Scurtu, acad. Razvan Theodorescu, gen. Mihai Ionescu si mai multi istorici militari.

Eu am prezentat o comunicare despre Comitetul National Roman de la Paris si despre publicatiile sale. Va prezint, in sinteza, continutul acelei comunicari:

„Discutăm, adesea, despre felul cum a fost pregătită Marea Unire în provinciile romanesti, despre felul în care oamenii politici din cele 3 provincii au gândit si au luptat pentru realizarea Marii Uniri. Cred însă că este interesant să vedem și felul în care a fost pregătită Marea Unire în diferite alte zone geografice, în mari capitale europene – la Paris,  la Roma – sau în Statele Unite, etc.

Eu nu doresc să mă refer, astazi,  în principal, la Comitetul Național de la Paris, comitet condus de Take Ionescu. Doresc, mai curând, să mă refer la o structură, mai puțin cunoscută, condusă inițial de către Traian Vuia, și anume Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina, comitet care a tipărit, aproape un an, o revistă intitulată „La Transylvanie”. Era o revistă din care aflăm extraordinar de multe lucruri despre controversele legate de „mecanismul de realizare” a Marii Uniri. Este foarte interesant să vedem si felul în care pentru elita românească, oameni politici, oameni de cultură, Parisul a reprezentat un loc de realizare profesională sau de consacrare profesională. Referitor la Traian Vuia – în afară de realizările lui extraordinare în domeniul aviației, pe care nu știu să vi le explic – dar ele sunt cunoscute ca atare și nu are rost să vorbesc eu despre ele – el era și doctor în drept și a funcționat ca avocat, o vreme, iar la Paris a condus acest comitet care, inițial, se numea Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina. Asta era la început, în 30 aprilie 1918, când s-a creat acest comitet. Ulterior, la sfârșitul anului 1918 și începutul lui 1919, el era deja denumit Comitetul Național al Românilor din Transilvania, Banat și Bucovina.

Traian Vuia era el însuși bănățean’ Nascut in Banatul ce facea parte atunci din Imperiul austro-ungar, el avea  cetățenie ungară la momentul acela. De aici, o primă problemă. Comitetul condus de Take Ionescu – și înființat de fapt de Guvernul român la Paris, încă din 1917 – își schimbase și el configurația în mai multe rânduri. Din el făcea parte de altfel și Nicolae Titulescu. Una dintre principalele probleme ale reprezentaților români din Franța, era legată de felul în care puteau să mobilizeze in sprijinul cauzei romanesti elita politică franceză. De aceea,  în comitetul de patronaj al acestei reviste figurau spre exemplu, Eduard Herriot sau Henry Michel –  președintele Comitetului franco-român, președintele Adunării Naționale din Franța. Era o încercare de a construi în jurul acestui comitet franco-român, cu sprijinul unor oameni politici importanți din Franța,  o atmosfera politica favorabila Romaniei, in perspectiva negocierilor viitoare pentru Tratatul de Pace. Lucrurile nu erau foarte simple pentru că, la Paris, funcționau mai multe comitete din așa numitele „națiuni oprimate”. Erau naționalitățile sau națiunile, cum s-au numit, din Cehia, din Iugoslavia ș.a.m.d. care erau cuprinse în Imperiul austro-ungar și care, la Paris și la Roma, au avut o activitate extrem de intensă.

Problema se punea, cum anume să se acționeze pentru că, în opinia lui Traian Vuia, trebuia să se meargă pe linia principiilor lui Wilson, și să se găsească elementele de legitimare pentru realizarea unirii cu Regatul, dar ținând seama de nevoia de a face acest lucru în doi pași; primul pas era realizarea independenței Transilvaniei, și ulterior, trebuia realizata unirea, ca entitate independentă, cu Regatul. Aceasta a fost deosebirea între el și D. Drăghicescu, de exemplu, un mare om de carte, dar și diplomat, care l-a însoțit pe Titulescu, mai tarziu, în anii ’30-’32 la Geneva. Comitetul își avea sediul în apartamentul lui Drăghicescu de la Paris. A apărut la un moment dat o deosebire de vederi între Traian Vuia, care voia să meargă pe linia lui, aceea că reprezentarea Transilvaniei trebuie să se realizeze printr-o mișcare politică exclusivă a transilvănenilor si care să fie recunoscuți de către puterile aliate, la fel ca cehii sau iugoslavii, și nu de către o reprezentanță a Regatului care, de fapt, nu ar fi avut legitimitate, construcție mai interesantă pe care el o explică și cu care Drăghicescu nu a fost de acord. Drăghicescu a mers pe ideea de a nu crea o tensiune cu comitetul lui Take Ionescu, despre care spunea Traian Vuia: „În definitiv ce vreți, acest comitet să ne reprezinte? Care are 10 liberali, 10 reprezentanți ai partidului conservator și doar 10 reprezentați ai acestui comitet național? Este anormal ca acest comitet să ne reprezinte in relația cu aliații. El ar putea sa reprezinte doar o structura morala, dar nu o structură care să fie structura politică de reprezentare”. Drăghicescu, care era secretar general, nefiind de acord cu Vuia, în aceste condiții și-a dat demisia, iar comitetul a trebuit să se mute într-un alt sediu.

Publicarea revistei „La Transylvanie” a continuat dar cu tensiuni destul de mari. La Paris, existau, de fapt, 2 publicații interesante, importante. Pe deoparte, această revistă „La Transylvanie”, dar mai exista și o revistă a coloniei românești din Paris, care se numea „La Roumanie” si în care poziția lui Vuia fusese criticată dur, în ideea că el, la un moment dat, spunea că daca s-ar intampla  să nu se recunoască unirea cu Regatul, „să obținem cel puțin independența”. Sau, alternativ, spunea el, să creăm o federație cu sârbii și iugoslavii din fosta Austro-Ungarie, ceea ce era oarecum aberant. El si-a cerut scuze pentru acest „exces de limbaj”, dar lucrurile erau deja lansate, și cei din colonia românească l-au atacat destul de dur. El s-a justificat, ulterior, în mai multe articole.

Sunt foarte interesante și scrisorile din revista ale lui Vuia către Take Ionescu, în care îi solicită să ia în considerare că această structură, pe care el o construise, din 30 aprilie 1918, era cea care ar fi trebuit să aibă legitimitatea necesară, printr-o recunoaștere politică din partea autorităților franceze și din partea aliaților, pentru a reprezenta, de fapt, Transilvania la Conferința de pace. La începutul lui 1919, Traian Vuia și-a dat insa demisia din calitatea de membru al Comitetului Național care devenise parte a Consiliului Național al Unității Românilor, coordonat de Take Ionescu. El îl  va anunța  pe Take Ionescu că, datorită divergențelor de păreri privind reprezentarea și rolul acestui Consiliu, căruia Drăghicescu îi ceruse autodizolvarea, el iese și din comitetul condus de Take Ionescu.

Sunt foarte interesante si articolele  publicate in acea perioada.. Există, de exemplu, un articol al lui Traian Vuia despre Austro-Ungaria. El compara Austro-Ungaria cu Imperiul Otoman, ca structură, ca funcționalitate, și relevă faptul că celelalte mari puteri, timp de 40 de ani, au fost interesate într-un status quo, în păstrarea acestui imperiu.  Scria el: „eu nu am nimic cu familia Habsburgilor. Ei pot să rămână, dar pe teritoriul lor, nu pe teritoriul nostru”.

Este relevant și faptul că revista, fiind publicată în Franța, are foarte multe pasaje care sunt cenzurate. Articolele sunt publicate cu spatii negre, ceea ce arată că autoritățile erau destul de atente cu ceea ce se întâmpla în zona respectivă. Interesante sunt și relatările despre procesul lui Brătianu și al miniștrilor care nu recunoscusera Tratatul de la București și felul în care Parlamentul de la Iași a creat o comisie ad hoc pentru a modifica legea răspunderii ministeriale, hotărând că toți acei miniștri pot fi arestați preventiv! De asemenea, li s-au făcut percheziții.

Sunt prezentate, in revista, și alte elemente interesante, cum ar fi discursul lui
Vaida din Parlamentul de la Budapesta și interpelările la adresa lui din partea reprezentanților unguri, fiind relevata poziția absolut extraordinară a lui Vaida și forța cu care susținea idea unirii cu Regatul și întregirea în formula firească despre ” fiii care își regăsesc părinții”.

Un personaj spectaculos, alături de cei doi pe care i-am menționat, era un avocat care se numea Dumitru Comșa. El nu a avut o viață foarte lungă, a făcut parte din aceste echipe, a venit la București, dupa studiile la Paris, era profesor la o Școală de Științe Politice și Economice. A scris o teză de doctorat despre intervenția statului în economie, dar, plecând de la Marsilia către Constantinopol, în ianuarie 1919, pachebotul pe care se imbarcase s-a lovit de o mină si a explodat. Comsa si-a pierdut viata in acel naufragiu.  Un personaj interesant, așa cum rezultă din necrologul care apare într-una din reviste.

Am vrut să relev, în aceste scurte comentarii, frământările „coloniei” de romani de la Paris, dar și a oamenilor politici din Regat sau din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, în legătură cu modalitatea în care să se realizeze Marea Unire. Puncte de vedere diferite. Traian Vuia invoca, în permanență, elemente de drept internațional si, în special, dreptul la autodeterminare.  Îl felicită pe Iuliu Maniu pentru felul în care s-a realizat Adunarea de la Alba Iulia. El interpretează aceste lucruri ca fiind pe linia pe care el o sugerase. În orice caz, cred că acest capitol – cel al structurilor de sprijin romanesti din strainatate pentru Unire – merită un studiu mai aprofundat și ca el ar trebui alăturat activităților altor structuri de intelectuali, de oameni politici, care au pregătit și au ajutat la realizarea Marii Uniri.

 

 

14 gânduri despre “Traian Vuia si Comitetul National de la Paris

  1. Daca sugerati o paralela (un arc) peste timp, nu cred ca se potriveste.
    In urma cu 100 de ani, diaspora romaneasca era alcatuita, in parte semnificativa, din intelectuali autentici, oameni de cultura straluciti si savanti, care tineau o legatura stransa si permanenta cu elitele din tara, inclusiv cu politicienii marcanti ai vremii.
    Nu spun ca astazi nu exista (si) romani valorosi care traiesc in tari occidentale, din varii motive (in special de natura economica), dar acestia nu formeaza, inca, o masa critica vizibila si audibila in marile cancelarii ale lumii. Poate de aceea, voci precum cea a Monicai Macovei, sau a lui Cristian Preda, sunt mai sonore si mai capabile sa formeze perceptii, din pacate, defavorabile Romaniei.

    Apreciază

    • PS
      …Nu as vrea sa mai amintesc (excesiv n.r.) de ambasadorii Romaniei….O ADUNATURA DE NULITATI PERFECTE care mananca banii romanilor de pomana.
      Chiar asa, domnule Adrian Nastase, ce activitati de promovare si lobby au initiat si initiaza ambasadorii statului roman din guvernarea Yohannis-Dragnea-Tudose-SRI?
      Daca aveti informatii in acest sens, va rog sa le mentionati pentru cititorii dvs ferventi.

      Apreciază

      • Insist și cu acest prilej evaluarea lui mircea pașcu – vice preș. al P.E.. Nu de alta dar macoveasca să preda ăn P.E se „produc” !!!

        Apreciază

  2. Cred ca are mare importanta pentru ce inseamna România 2018 imaginea care mi-a traversat azi privirea, doar o fracțiune de secunda. Era o înregistrare de anul trecut din Parlament, pusa ca fundal video la banalitatile crainicei TV. Am văzut, pe peretele din spatele tribunei, UMBRA unei cruci! Rog pe cei mai bine informați decât mine, sa ne spună când a dispărut crucea de acolo și de ce UMBRA a rămas?
    La a doua întrebare, eu am doua răspunsuri posibile:
    1. Parlamentarii au considerat ca o UMBRA a crucii are o semnificație mult mai puternică decât o cruce reală. Uneori în istorie, crucea a trebuit ascunsa, dar ea a persistat în inimile noastre precum asa-zisa UMBRA a chipului lui Isus pe giulgiul din Torino.
    2. S-a dat ordin sa dispară crucea de pe perete și un lucrător a îndeplinit ordinul imediat, fără sa elimine și umbra, pentru ca asta nu i s-a cerut. Parlamentarii se complac în situația de față pur și simplu din indiferență, ca să nu zic indolență.
    Care e răspunsul corect?

    Apreciază

  3. Cine nu a citit procesele verbale ale cetatenilor satelor Transilvaniei in noiembrie – decembrie 1918 nu a vazut nimic in viata lui .
    O lucrare anonima a unui istoric de provincie din 1985 , Ioan Tomole , da in totalitate procesele verbale ale adunarilor satenilor din zona Codru ( nordul Salajului zona Cehu Silvaniei – sud -estul judetului Satu Mare si sudul Maramuresului de astazi ) si Chioar ( zona Somcuta Mare ) .
    In toate se hotaraste formarea unei garzi nationale in comuna respectiva si se imputernicesc unul – doi fruntasi pentru Alba Iulia .
    Ti se face pielea gaina de emotie citindu-le .
    Sate anonime si uitate de administratia romaneasca din 2018 din Salaj , Maramures si Satu Mare – Baita de sub Codru , Notig , Somes Odorhei , Nadis , Supuru , Somes Guruslau , Barsa , Oarta , Ulmeni samd samd – ” adunarea imputerniceste pe Sabaceag Ioan si pe parintele Sabou Teofil sa plece la Alba Iulia . ”
    Urmeaza semnaturile – Barsan Gavril , Cordos Ioan , Pausan Ioan , Lorint Teofil , Zoicas Valer …
    Aceeasi culegere contine rapoarte ale prefectilor unguri din regiune adresate Budapestei in anii 1910 -1911 , originalul in maghiara si traducerea : ” Nagymeltosagu Miniszter Ur ! ” ( inaltate domnule ministru ! ” ) – despre numarul functionarilor etnici romani in judet cu numele fiecaruia si functia lui – douazeci in tot Salajul ! – postasi sau mici functionari de cale ferata , se raporteaza despre George Pop de Basesti ( ” element cu vederi radicale cu averea constituita prin mariajul cu o sotie de origine maghiara ” , ” a participat la alegerile parlamentare din 1905 , perturband toata linistea centrului electoral Cehu Silvaniei ” ) , vicarul Alimpiu Barbuloviciu ( ” care niciodata nu a exprimat in public vederi atat de radicale ca George Pop de Basesti dar care intretine si el o stare de agitatie in randul populatiei romanesti ” ) .
    Savuros .

    Apreciază

  4. Totul s-a făcut foarte greu, cu eforturi uriașe, sacrificii, cu fler, tact, cu exploatarea conjuncturilor europene și internaționale.
    Băsescu e singurul care, după zisele lui, n-ar fi lăsat Titanicul să naufragieze, iar, dacă ar fi fost rege în 1947, n-ar fi abdicat.
    S-a născut prea târziu, sau prea târziu! s-a născut (nu-mi mai aduc bine aminte, vorba unui personaj al lui Oscar Wilde).

    Apreciază

  5. Dupa interviul din seara asta de la Antena 3 , Mihai Tudose se califica drept cel mai GROBIAN , PUTINTEL LA MINTE SI INFECT personaj politic care a ocupat o functie de conducere in statul roman .
    Am crezut ca dupa Basescu , Boc , Ponta , Oprea , etc. le-am vazut pe toate !
    Nu fratilor ! Asta e de 1000 de ori mai PENAL deat cei pomeniti mai sus .
    Am cunoscut mii de oameni dar inca asa LOAZA eu n-am mai pomenit . Si sa ajunga si prim ministru ….
    Vai de capul nostru !

    Apreciază

  6. Etica „porcul si legile” (justitiei)

    Cred ca d-na profesoara de etica Theresa Brandusa Palade este mai tendentioasa decat dl inginer Liviu Dragnea. Omul a dat o interpretare politica unei afirmatii politice, fara ifose “alegorice” sau “metaforice”. Asa cum nici dl profesor de fizica Klaus Iohannis nu a avut intentia sau pretentia sa o faca, nu si-a tinut pe sus un nas “filologic”, pe care de altfel nu-l are nici unul dintre cei doi politicieni. Ar fi fost si ridicol, iar comunicarea in alte limbaje decat cel politic ar fi fost compromisa. Fara indoiala ca, neamestecand ingineria si fizica cu politica, cei doi si-au trimis sageti politice si fiecare a priceput despre ce este vorba, politic intelegandu-se perfect unul pe celalalt. Ori poate ca autoarea are mai multa dreptate cand accepta probabilitatea variantei de a nu sti “ce înseamnă confruntarea politică”? Se stie, interpretarile sunt, precum ideile, tot atatea cate capete sunt, dar cel putin politicianul Dragnea nu a pretins ca este in acelasi timp si etician. Povestea asta, de a pretinde ca dl Dragnea ar trebui sa fie etician si d-na Palade, politiciana, imi aminteste de o alta povestiara nostima. Se spune ca celebrul scriitor si om de spirit Mark Twain, care nu era si foarte aratos, a fost abordat de o frumoasa curtezana, dar pe care mintea nu o prea dadea afara din casa, cu urmatoarele cuvinte: “Vai, ce cuplu minunat am fi si ce copil exceptional ar iesi dintre un barbat atat de intelligent ca dumneavoastra si o femeie atat de frumoasa ca mine!”. Raspunsul primit a fost pe cat de subtil, pe atat de usturator: “Ah, nu, multumesc, ce ne-am face daca ar fi invers?!” Adica, cu frumusetea scriitorului si cu inteligenta curtezanei. Chiar asa, ce s-ar intampla daca dl Dragnea ar fi etician si d-na Palade, politiciana? Cunosc un caz relativ similar, cand un profesor de filosofia moralei, scotianul Adam Smith (Scotia a fost, printre altele, si epicentrul mai multor teorii false), s-a ocupat, cu efecte dezastruoase, de politica liberalismului si avutia natiunilor, “garantand” ca scrupulele morale, sfanta naivitate!, ale comerciantilor liberi ii vor opri pe acestia de la inselaciuni si tentatia de avantaje unilaterale. Ceea ce a urmat, se vede cu ochiul liber, azi, in criza liberalismului, care este comparabila cu cea a comunismului. http://www.contributors.ro/politica-doctrine/porcul-%C8%99i-legile/?

    Apreciat de 1 persoană

  7. ANUL CENTENARULUI , ÎN SECVENȚE ȘI OAMENI

    Am intrat în „Anul centenarului” , nu-i așa?

    Îl ascult, câteodată, pe academician Ioan Aurel Pop … ascultându-l , înțeleg CE face și înțeleg CUM face.

    Mă uit la materialele filmate de cele mai multe ori în spații de o modestie evidentă, cu o sonorizare discutabilă, în condiții tehnice relative, cu un public mai degrabă tânăr și eterogen… dar pe Ioan Aurel Pop nimic nu-l deranjează. Fața lui este senină și când se aud telefoane sunând din „off” și când „cade ” microfonul și când „se ia” lumina. Îmi imaginez că fața lui este senină pentru că domnul Ioan Aurel Pop știe că are o misiune. Mă uit cum face acest om pe care-l găsesc … „fermecător” ? nu știu dacă acesta e cuvântul, dar nu-mi trece altul, mai apropiat, prin minte. Eu cred că pleacă de la ideea , absolut corectă, că publicul său de astăzi este un public imatur, să spunem… că terenul pe care intră este virgin, pentru că această populație tânără vine în urma unui deșert educațional pentru care nu este ea vinovată. De aceea limbajul său este atât de accesibil. De aici vine și ușurința inteligentă cu care vorbește , amestecând informația cu anecdota, pentru ca publicul să REȚINĂ ceea ce el vrea să transmită. Deoarece istoria , potrivit academicianului David Prodan , este „o știință de acumulare, și nu de revelație” ( tot de la Ioan Aurel Pop știu, de aceea îi ascult conferințele…)

    Mă uit CUM acest domn „face” și povestește istorie…

    Mă mai uit CE faceți și CUM faceți și dumneavoastră, domnule profesor.

    Și nu pot decât să mă bucur „că mai nasc” și în România oameni.

    Apreciat de 2 persoane

  8. Scuzati io is mai terre a terre
    Pe marginea ultimului scandal …..

    A)
    Nu stiu cum mai este „acum” insa „inainte” in Armata cadn i se „multumea” (cu o cizma in dos) unui superior sanctiunea urma sa se puna in aplicare in 2 zile. 48 de ore. Timp in care pedepsitu avea timo sa isi „tramsita” nemultumireile sale celor pe care ii conmsidera , mai mult sau mai putin, vinovati. Daca se mai mazilea vreunu se respecta cu sfintenie regula celor 48 de ore… Si uite asa valul nemultumirilor cobiora scara ierehica ..de la ditai generalu uneori pana la recrutu de abia incoprorat. Ca „la baza” destuicomandanti de plutin stangeau surubu 3-5 zile!
    Si dupa „sistemul” era „inviorat” si isi amintea brusc ca unele cestii nu se fac sau nu se fac cu mlumina aprinsa si perdelele trase …
    Insa ma uit acum …

    B)
    Cativa au inceput mantra cu „politicul care se baga peste speci.alisti” CA Carmen esecretara blonda … asa o fi DAR PARCA E MINISTRU , NU?
    Si daca e ministreaza sa ras[unda la n ite intrebari :
    1. De ce este nevoie sa aveti politisti soferi, platiti cu salariu de cadru activ?
    2. De ce un astfel de politist sofer ia sporuri de pericol si alte sporuri?
    3. De ce politistii Brigazii Rutiere cat si alti politisti care il cunosc pe agresor au preferat sa isi ajute colegul prin inactiune?
    4. De ce Ministerul a ales in 2010 sa il transfere din Jandarmerie in Politie, pentru a-i da posibilitatea sa fie sofer? Care a fost Nota de fundamentare?
    5. De ce Directia Management Resurse Umane a MAI a permis acest transfer?
    6. De ce DIPI nu a raportat o astfel de situatie. Au obligatia de a cunoaste cadrele MAI.
    7. Ce gen de controale desfasoara Directiile de Control Intern-chirurgii sistemului? Care le sunt rezultatele?
    8. Care este posibilitatea sa dotati IGP cu laboratoare care sa permita identificarea autorilor dupa profil ADN ?
    9. Sa va intrebati de ce Criminalistii isi cumpara scotch din hipermarket si se imprumuta intre ei de substante

    Hm .. ca la alba -neagra .. deci minstrul raspunde pentru activitatea sefului politiei dar acesta nu poa fi atins nici cu o floare … Sefii care au nevoie de soferi in uniforma de caralii asisderea …
    Dae acuzand blonda secreatra nimceni nu intraba cum se face ca seful de la btrigada il tinea ionm schema pe „Violatir|, ca colgeii de la sectia 18 au „uitat”sa scire in PB numele si ocupatia agresorului ca… ca …
    Insa mi se aminteste insistent ca safu de la Omoruri e ala de facu dosarul Gigina…
    Asta ca sa uit ca Politia a musamalizat 2 ani de zile …

    C)
    Tudose zice ca Camen sa plece ca l-a mintit.
    Aedica sa ramana cei care timp de ani de zile AU MINTIT! Au mintit profesinist se pare ….

    Deci D)
    Nu vom mai putea vorbi de un control politic. Ci de contrilul administratiei asupra politicului.
    Deci ca care democrtia bre?
    Si ca carfe Evropa ?!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s