Una dintre marturiile publice, profunde, de prietenie ale lui Adrian Păunescu pentru mine a fost poezia „Frati”, scrisă in 9 august 2004, intr-o perioadă complicată a vietii lui. Volumul, cuprinzând această poezie, a apărut insă in 2006, intr-o perioadă complicată a vietii mele.
Frumoasa poezie!
Sa fiti sanatos si sa mergeti cu funtea sus mere,dle Adrian Nastase!
Cu respect!
Adrian Paunescu a fost (si inca este și va fi) un geniu al poziei.
Dar ar fi fost si mai bun, mai util si mai implicat in perioada Revolutiei franceze. Cu un ideolog ca Adrian Paunescu, inconjurat de stralucitii reprezentanti ai Iluminismului, un adevarat magnet pentru mase, n-ar fi ramas, in Franta, piatra pe piatra si cap peste trup.
Desigur, cum este normal, unii vor fi de parere contrara, ba chiar se vor simti vexati de cele scrise de mine.
Dar cum bine spune doamna Ana, este bine sa fim selectivi și circumspecti cu/față de predicatorii de tot felul, fără excepție, fie ei și debordanți de talent, cum a fost (si inca este și va fi) Adrian Paunescu.
Mai (pre)sus decat talentul, se situa, bine fixat pe un piedestal aurit (aidoma jiltului lui Jiji de la FCSB), Marele Eu.
al poeziei
scuze
Va multumesc din suflet pentru aceste amintiri si poezii ale Marelui Poet ADRIAN PAUNESCU! Cat despre Dvs. sunteti singurul care ramane PREMIERUL ROMANIEI si care a vrut binele Romaniei. Sunt mandra ca sunt contemporana cu Dvs. Felicitari din toata inima!
[…] Link: https://adriannastase.ro/2017/11/02/adrian-paunescu-3-de-la-adrian-la-adrian/ […]
Poezia «Fraţi» – scrisă doar la câteva zile după drama din 31 iulie 2004 – îl arată pe Adrian Păunescu aşa cum era : un incandescent, trăindu-şi durerea la cote maxime, însă şi cu răbufniri de orgoliu, dar totodată conştient că o prietenie frăţească – la intersecţia dintre filozofie, religie şi politică («spre obştescul bine») – îl va ajuta să treacă peste încercarea hărăzită de soartă. Şi într-adevăr, după o vreme s-a reîntors în viaţa politică.
Lansarea de ieri, la Fundaţia Europeană Titulescu, a cărţii «Întoarcere la românism» de N. Melinescu a reprezentat un eveniment inedit. „Românismul”, un termen cu un caracter evident tezist, prezintă o certă filiaţie de idei cu „sămănătorismul”, curent tradiţionalist şi implicit patriotic constituit la începutul sec. XX, ce promova exaltarea valorilor naţionale, autohtone, a trecutului istoric, a folclorului, în opoziţie cu „oraşul” viciat de civilizatie. Spre deosebire de sămănătorism, cartea lui N. Melinescu se doreşte o afirmare a identităţii naţionale în cadrul europenismului, în contrast cu românismul «rău» ce exclude integrarea. Românismul este aşadar – în viziunea lui N. Melinescu şi a interlocutorilor săi – o fereastră deschisă spre lume : un demers mai degrabă etic decât politic.
În termeni politici, ar trebui să ne punem întrebarea care este deosebirea între naţionalism şi patriotism ? Naţionalismul a căpătat o clară conotaţie negativă, este asimilat cu ierarhizarea, cu sentimentul de dominaţie. Patriotismul este în continuare acceptat, însă noţiunea începe să-şi piardă din contur, se diluează. Ce este de fapt patriotismul ? Devotamentul faţă de poporul căruia îi aparţi ? Dar integrarea europeană vizează tocmai amalgamarea naţiunilor istorice într-o mare naţiune europeană supusă aceloraşi macro şi micro reglementări de la un capăt la altul al Europei. Patriotismul înseamană devotamentul faţă de patrie ? Faţă de cine să ne apărăm patria ? Dreptul internaţional actual exclude agresiunile dintre state, de 70 de ani ne bucurăm de beneficiile păcii, nu mai avem duşmani externi care să justifice necesitatea unei organizaţii statale protectoare. În aceste condiţii, patriotismul în forma sa tradiţională îşi pierde motivaţia primordială de apărare a integrităţii statale şi trebuie prin urmare să se modifice în conformitate cu noile realităţi, baza sa devenind apărarea intereselor naţionale, atât cele economice cât şi politice.
De altfel, – deşi oficial se face o gradaţie ce ţine mai degrabă de semantică lingvistică între patriotism şi naţionalism, cel din urmă perceput ca o o exacerbare a patriotismului până la şovinism, deşi micilor naţiuni şi celor consideraţi potenţiali adversari li se interzice, sub pericolul sancţiunilor, să-şi manifeste patriotismul şi să-şi apere interesele naţionale – marile puteri practică „de facto” naţionalismul în cadrul mondializării prin expansiune economică şi dominarea pieţelor, în condiţiile în care astăzi, legăturile economice reprezintă fundamentul raporturilor dintre state. Ca să nu mai vorbim de apărarea intereselor naţionale pe cale militară – cum procedează Turcia în Siria.
Revenind la România, suntem o naţiune relativ mică în cadrul UE, aşadar orice manifestare de patriotism este din plecare asimilată cu naţionalismul şi prost văzută pe plan internaţional. Numai că UE nu are în acest moment o politică clară de perspectivă, mai ales datorită unor grave greşeli comise până acum. Întâi de toate – fără să se gândească la consecinţe – UE a prezidat la destrămarea fostei Iugoslavii din motive propagandistice faţă de ultimul stat european ce mai practica o formă de comunism liberal după prăbuşirea blocului comunist : Iugoslavia a fost percepută ca o ameninţare la adresa modelului occidental şi pedepsită ca atare. Apoi – din dorinţa de a sugruma manifestările periculoase de naţionalism statal ce au condus la izbucnirea celor două Războaie Mondiale – Bruxelles a trecut la implementarea politicii Europei Regiunilor, fără să-şi dea seama că se face astfel un prim pas spre manifestări secesioniste şi independentiste care riscă să ducă la o fărâmiţare de tip medieval a Europei. În cazul nostru, există circumstanţe care deocamdată minimalizează posibilele tendinţe secesioniste ale minorităţii maghiare : aceasta nu este compactă ci risipită, iar singurele două judeţe unde există o populaţie predominant maghiară se află în centrul ţării, sunt printre cele mai sărace şi puţin populate, în jur de 800.000 de oameni.
Cu toate acestea, cum ne protejăm faţă de această manie segregaţionistă ce bântuie prin Europa ? Exaltând românismul care totuşi riscă să exacerbeze naţionalismul minoritar, vânturând tot felul de principii, inclusiv constituţionale, ridicole într-un asemenea context din moment ce nici o constituţie nu prevede secesiunea ? În acest timp România se depopulează prin emigraţie, este ca şi cum am pierde un război în fiecare an. Lipseşte bunăstarea materială, lipseşte confortul vieţii de zi cu zi, inclusiv datorită hăţişului administrativ. Nu avem politici de promovare a competenţei şi eficenţei. În schimb, se crează categorii socio-profesionale favorizate, ce apasă pe umerii corpului social, a celor fără privilegii, din rândul cărora cei care au energie pleacă. Sunt prea puţine măsurile de co-interesare a populaţiei, români şi minoritari deopotrivă, să rămână sau să dorească să trăiască în România.
Nici pe plan extern nu o ducem mai bine. În caz de mişcări secesioniste la noi, UE nu va interveni cum nu intervine nici în Spania, lăsată să se descurce cum crede de cuvinţă. Este totuşi posibil ca încercarea de secesiune a Cataloniei, al cărei succes nu-l putem evalua în acest moment, să-i trezească la realitate pe responsabilii de la Bruxelles şi să înceteze pe viitor să mai încurajeze autonomiile regionale care nu reprezintă altceva decât anticamera secesionismului – un pericol ce ameninţă multe dintre statele Europei. Oricum însă, România nu interesează Uniunea decât ca piaţă de desfacere şi stat tampon, de graniţă. Chiar obedienţa noastră pasivă ne accentuează izolarea şi periferizarea. Şi totuşi, facem parte din grupul compact al ţărilor ortodoxe din Sud-Estul Europei, un grup care dacă ar reuşi să vorbească pe o singură voce ar putea deveni o punte de legătură între Est şi Vest, o punte a cărei stabilitate să fie considerată vitală atăt de Europa cât şi de Răsărit.
Ce se intampla? Revolutie sau bulversare fiscala?
Marturisesc ca imi scapa motivatiile tehnice privind anuntatele modificari fiscale. Este o “revolutie” fiscala?, cum sustine Guvernul PSD-ALDE, ori o “bulversare” fiscala?, cum a avertizat, azi, presedintele Iohannis, in conferinta de presa?
Intuitia imi spune ca, cel mai probabil, prevalente sunt niste consideratii mai degraba politice. Cateva indicii imi orienteaza gandirea catre varianta politica.
In primul rand, refuzul lui Iohannis de a merge la Palatul Victoria, cand vor fi discutate modificarile in cauza, pe motiv ca nu are atributii economice, ceea ce este corect, desi, alta data a “aterizat” intempestiv la o sedinta a unui Guvern PSD, deci invocarea acestei gaselnite a momentului nu se sustine, nu ii este caracteristica.
In al doilea rand, observ ca Iohannis este gand la gand cu AmCham, care se plange ca măsurile fiscale anunțate îngreunează derularea afacerilor în România și scad încrederea investitorilor.
In al treilea rand, proiectatele miscari sindicale, care ameninta declansarea grevei generale in economie, care s-ar putea ca in felul acesta chiar sa fie pusa pe butuci, dupa cea mai mare crestere din UE – si apropos de acesta crestere, unde se va duce daca nu se va simti in cresterea veniturilor populatiei? – imi dau o vaga senzatie despre o posibila eruptie artificiala a vulcanului social (imi este absolute de neinteles o miscare sociala impotriva cresterilor salariilor si pensiilor!!!).
In al patrulea rand, apelul opozitiei de a se respinge “in corpore” pachetul de măsuri fiscale anunțat de Guvern (v. declaratia de la Hunedoara a liderului PNL, Ludovic Orban) nu fac decat sa-mi ascuta cel de-al saselea simt. Bine, bine, nu or fi admisibile toate masurile fiscale, dar de ce sa fie respinse in bloc, cand printre ele se afla si lucruri absolut normale, comparabile cu practicile occidentale in materie, cum ar fi impozitarea la sursa a profitului, aplicabila si multinationalelor? Ori tocmai tocmai acesta din urma sa fie punctul sensibil care determina prinderea Guvernului stangii in clestele politic si geopolitc al dreptei romaneseti si occidentale?
In al cincilea rand, posibilitatea ca patronii sa scada salariul net al angajatilor, in urma implementarii masurilor fiscale propuse, mi se pare scandaloasa si un risc devastator pentru sectorul privat. Adica, ce e ala “sector privat”, ca sa ma intreb si eu ca Olguta, pare-mi-se, este ceva care nu apartine de Romania, care este deasupra legii romanesti (apropo de ideea ca nimeni nu este deasupra legii, desi dreapta si privatul par sa o contrazica sistematic)? Daca vreun om de afaceri nu va fi “normal la cap” (cf. Tudose &Dragnea) si va scadea salariile nete, consecinta este mai mult decat anticipabila: va ramane singur si se va scufunda, cu atat mai mult cu cat deja exista un deficit al fortei de munca, care face ca aceast piata sa fie concurentiala.
In al saselea si al saptelea rand, trecerea contributiilor de la angajator la angajat imi aminteste de o alta masura din cealalta extrema, din alte timpuri (6), iar, pe de alta parte, asaltul fara precedent al dreptei incepe sa semene din ce in ce mai mult cu unul electoral (7), mizand probabil, desi miza sa este curioasa si s-ar putea transforma intr-un boomerang, pe o “erodare” electorala marcata a pozitiilor guvernarii de stanga, care totusi nu va putera fi schimbata decat prin noi alegeri. Iata, prin urmare, de ce, preluand ideea unui recent banc prin care presedintele Trump il intreba pe seful CIA de ce rabinii stiu tot ce face presedintele SUA, ma intreb si eu, “Ce se intampla?”, pentru ca e limperde ca ceva se intampla sau urmeaza sa se intample.
Iata bancul: Presedintele Trump il intreaba pe seful CIA: – Cum naiba de stiu evreii tot ce facem, inainte chiar sa actionam? Generalul ii raspunde: – Domnule Presedinte, evreii au o expresie: „Vus tutuh?” (adica „ce se-ntampla?”). Cand se-ntalnesc, si-o adreseaza unul altuia – si asa stiu tot! Trump se decide sa verifice personal daca asa stau lucrurile. Se deghizeaza in evreu habotnic, cu palarie, perciuni si tot ce trebuie si se duce intr-un cartier evreiesc din Brooklyn. Vede un evreu batran cu tichiuta in cap si-l intreaba in soapta: – Vus tutuh? Batranul, tot in soapta, ii raspunde: – Umbla Trump prin Brooklyn. Revenind la tema, inchei prin a spune ca nu avem nevoie nici de revolutie, nici de bulversare fiscala, ci de normalitate fiscala.
Acesta era Adrian Păunescu!
[…] invitati sa-si spuna parerea, mi-au confirmat gandurile, ca sa zic asa. Radicalizarea islamica in Uzbekistan este foarte puternica si eu, care nu sunt un fost ofiter de informatii, as zice ca e mai […]
Multă admirație pentru amândoi Adrian !
Multora dintre noi cred ca le este dor de Adrian Paunescu . Uneori , urmaresc Cenaclul Flacara si vazandu-l , imi dau lacrimile .. Mai mult decat geniul lui literar , Romania a pierdut un imens patriot si un roman adevarat , un om care putea sa lupte cu oricine si orice pentru binele acestei tari , un om care pur si simplu magnetiza si mobiliza masele si care cred ca a scos in strada mai multi oameni decat Hagi sau decat Revolutia romana . Un om fara egal si care probabil se naste o data la 100 de ani
Sa ai un astfel de Frate este un adevarat privilegiu !
Bună dimineața! Ce bucurie să fi avut un astfel de prieten! Și ce curaj!
Comisia Națională de Prognoză a revizuit din nou, în sus, estimările privind creșterea economică a României în 2017, la 6,1%, de la 5,6% cât preconizase anterior.
Conform Prognozei de toamnă, Produsul Intern Brut se va situa la 842,5 miliarde de lei anul acesta, față de 837,1 miliarde lei estimarea din varianta preliminară a prognozei de toamnă.
Produsul Intern Brut pe locuitor este estimat în 2017 la 43.010 lei (42.734 lei în prognoza preliminară). Acesta va crește în 2018 la 46.617 lei, în 50.468 lei, în 2020 la 54.644 lei și în 2021 la 58.858 de euro.
Consumul individual al gospodăriilor va crește în 2017 cu 8,5% (7,9% estimarea anterioară), iar cel al administrației publice cu 1% (2% estimarea anterioară).
CNP a menținut prognoza de creștere a PIB în 2018, 2019 și 2020, la 5,5%, 5,7% și, respectiv, 5,7%, în timp ce pentru 2021 estimează o majorare până la 5%.
(Agerpres)
Nu sunt fan Mihai Tudose, dar are dreptate când spune:
„O parte dintre sindicate a fost foarte vehementă împotriva acestor măsuri [trecerea contribuțiilor sociale de la angajator la angajat – n. mea], ajungând, cu o logică strâmbă, plecând de la o premisă greșită, până la faptul că închidem țara și n-o să mai muncească nici albinele. Mă iertați, dar nu mai suportăm lipsa de argumentație. Ei emit axiome. Noi le spunem cifrele în față, domniile lor spun că nu este adevărat, au ei alte calcule”.
Ei, la fel cu altii de pe aici, nu au alte calcule, au aceleași… ordine!
Ce funcție îți dorești în CEX, de colportezi asemenea platitudini infantile de campanie ?
Îți recomand să te limitezi la lipitul afișelor, deoarece economia pare a fi o chestie cam prea grea pentru tine. Sau, mai bine, caută greșeli gramaticale prin comentariile colegilor. La asta ești bun. (Z)
Auzi la el……Cică Tudose (cel surprins în ședință de guvern că nu înțelege mai nimic din ce-i vântură miniștrii săi pe sub nas și pe la urechi ) dixit…. Băi, frate, chiar vrei să mă bine dispui în perspectiva week end – ului ? Ai reușit. (Z)
Sfârșitul alfabetului spune ca Adrian Păunescu este și va fi un geniu al poeziei. DAR… este la fel cu „Jiji de la FCSB”!!! O tactică perfidă, dar de mult fumată, a „pigmeilor”, a „marunților scribi” [citat Adrian Păunescu] de a injura în fond, cu laude în formă.
Aceeași ură față de literatură a celor certați cu gramatica!
Ură ? Mai ai puțin și pleznești de indignare. Ce ți-e cu activiștii ăștia mărunți de cartier… sunt extrem de răi și intoleranți.
erată
plesnești de…..eram tentat să te las pe tine să corectezi, să te simți și tu, important. Rămâne pe data viitoare. (Z)
Din DEX:
E corect deci şi plezni