19 gânduri despre “Adrian Păunescu (2)

  1. Off topic

    Franţa va mări, începând din 1 ianuarie, numărul vaccinurilor obligatorii pentru copii, de la 3 la 11, a anunţat ministrul Sănătăţii de la Paris, citat de AFP.
    În prezent, numai trei vaccinuri sunt obligatorii pentru copii în Franţa: împotriva difteriei (din 1938), împotriva tetanosului (din 1940) şi împotriva poliomielitei (din 1964). Acestea se administrează simultan, sub denumirea de DTP, şi sunt necesare trei doze înainte de vârsta de 18 luni.
    Alte opt vaccinuri sunt recomandate la ora actuală: împotriva tusei convulsive, a rujeolei, a oreionului, a rubeolei, a hepatitei B, a bacteriei Haemophilus, a gripei, a pneumococului şi a meningococului C. Acestea vor deveni obligatorii de anul viitor.
    „Va fi din 1 ianuarie”, a anunţat ministrul Sănătăţii, Agnès Buzyn, joi. „Bineînţeles că le vom lăsa timp familiilor să se pună în ordine pe parcurs, pentru că este exclus să obligăm oamenii să se vaccineze de urgenţă”, a adăugat ea.
    Părinţii care refuză vaccinarea obligatorie riscă, teoretic, până la şase luni de închisoare şi 3.750 de euro amendă. Însă ministrul a precizat că ia în calcul introducerea unei clauze de scutire. „Obiectivul meu nu este să sancţionez. Obiectivul aceste obligativităţi este să câştigăm încrederea francezilor”, a afirmat ea.
    Este evident că obligația de a face vaccin este ca oricare obligație dintr-o societate de indivizi, până la urmă este alegerea ta. De ce suntem obligați să oprim la semafor la roșu? De ce suntem obligați să nu aruncăm chimicale într-o apă destinată a fi potabilă? De ce suntem obligați să mergem la judecător pentru rezolvarea conflictelor și nu punem mâna pe topor? De ce suntem obligați să ne ducem la WC când trebuie să ne ducem și nu ne slobozim liberi pe trotuar? Facem toate astea pentru că libertatea este mai degrabă o obligație, anume cea de a respecta un set de reguli pentru ca societatea să funcționeze, rezultatul fiind că suntem astfel toți relativ liberi. Citesc din memorie cu copy/paste|: formula fundamentala a contractului social este aceea ca fiecare individ cedeaza comunitatii drepturile sale, iar in schimbul acestora devine membru al acelei comunitati. Dar, ca parte a comunitatii, el primeste in dar drepturile tuturor membrilor, legati de intreg. Individul este privit in cadrul acestei comunitati atat ca particular, cat si ca parte a suveranului. In consecinta, oricine refuza sa se supuna vointei generale va fi constrans de corpul intreg, ceea ce inseamna ca va fi obligat sa fie liber.
    Rousseau ne expune si conceptia sa despre vointa generala si spune ca nu este neaparat obligatoriu ca aceasta sa fie unanima, insa este esential ca toate voturile sa fie numarate. Vointa generala reprezinta suma vointelor particulare.
    Până ajungem la un nou nivel social în care cele de mai sus să devină inutile, cred că ar trebui să mergem așa. Seamănă cu democrația… OK, nu-i cea mai bună, dar deocamdată nu avem altceva.
    În cazul vaccinurilor statul nu este o abstracție, ci reprezintă opinia majorității medicilor, cu sutele de ani de experiență și descoperiri medicale în spate. Și cu rezultate palpabile, evidente. Adica Statul în cazul de față este breasla Medicilor. În al doilea rând, cu toată ”obligativitatea”, cetățenii au de fapt posibilitatea să aleagă. Exact ca la trecerea pe roșu etc. Dar ar trebui deci să existe consecințe și aici, ca în toate cazurile.
    Nu am o problemă cu cetățenii care doresc libertatea absolută de a alege sau nu vaccinarea pentru copiii lor. Dacă indivizii respectivi ar sta undeva în pădure, fără contact cu societatea din care fac și eu parte. Pentru că altfel, dacă își exercită acea libertate absolută de a alege, nu mai aleg doar pentru copiii lor, ci vor alege într-o bună măsură și pentru alții. Dacă o masă critică alege să nu se vaccineze probabil că virușii ce păreau eradicați vor apărea din nou atacând copiii ce nu apucat să se vaccineze sau ai căror imunitate e scăzută. Cu alte cuvinte libertatea lor de a alege îngrădește libertatea altora.
    Și apoi, mai este o chestie de solidaritate, de bun simț. Adică o parte însemnată dintre ei știu că eradicarea multor boli, durata medie de viață, a crescut odată cu apariția vaccinurilor. Și zic, OK, făceți-le voi, majoritatea, și noi stăm sub umbrela voastră; faceți voi treaba ”murdară” pentru societate, noi ne păstrăm puri și bio, așa cum ne-a făcut mama natură.

    • Nu stiu ce parere au alti colegi, dar, din punctul meu de vedere, comentariul acesta de inalt nivel ,,incita” pur si simplu la responsabilitate. Felicitari.
      Asa este, cei care vor sa fie absolut liberi, pot alege sa mearga in padure, sau, mai bine, pe o insula.
      Evident se vor plictisi fooarte repede, neavand cu cine sa se certe. Constructiv. (Z)

  2. Apropo de obligativitatea vaccinarii, cred ca o problema cel putin la fel de importanta, daca nu chiar primordiala, este sursa vaccinurilor. Exista un risc, foarte real, ca practicile cinice profitocratice prin care ne-au fost aduse pe piata interna pui hiperhormonizati, din SUA, sau alimente „second hand” ori cu „dublu standard”, din UE, care dau peste cap regulatorul sanogenetic care este sistemul endocrin, predispunand la diferite boli sistemice, despre unele dintre ele neexistand inca nici macar o constientizare, nemaivorbind de o depistare a legaturilor cauzale cu hrana occidentalizata, sa patrunda si in domeniul industriei medicamentelor. Amintesc, pentru a da doar un singur exemplu, scandalul thalidomidei, medicament produs de Germania de Vest, in 1957, cand se afla in plin avant al „marshallizarii” financiar-corporatiste, care a provocat multiple si grave malformatii la copiii nascuti din mame carora li s-a prescris acea medicatie… Avem o industrie nationala a medicamentelor, trebuie sa-i dam de lucru si prin producerea de vaccinuri. Sigur ca multe vaccinuri sunt necesare, obligatorii pentru a te feri de boli, dar o problema de credibilitate este sursa lor…

    • Sa nu uitam ca in perioada alogena a comunismului (o distinctie absolut necesara, pentru ca a existat si un comunism national), cand emisarii straini ai acestei ideologii globalist-totalitariste, din care lipsea atat Omul cat si Dumnezeu, aveau ca prima sarcina distrugerea elitelor nationale, o drama pe care am cunoscut-o toate tarile estice, sistemele medicale au fost folosite ca mijloace ale crimelor politice. Astazi, suntem martorii crimelor geopolitice, care si-au facut o metoda de lucru din machiavelicul „scopul scuza mijloacele”…

  3. MOARTEA UNUI POET

    Pe 5 noiembrie 2010, în ziua în care inima lui Adrian Păunescu, obosită, a desenat pe aparatul de monitorizare o linie strălucitoare și orizontală, însoțind desenul acesta simplu de un țiuit continuu , despre care toată lumea știe că este sunetul morții, pe pagina CONTRIBUTORS.ro, un cetățean numit Vlad Mixich, a scris un material cu titlul :

    „De ce Adrian Păunescu nu are nevoie de lacrimile noastre”

    Unul dintre argumentele autorului acestei producții literare era cel de mai jos:

    „…căruia dintre noi i s-ar trezi dorința de a-și vedea tipărite scrisorile ticluite în vreme de boală grea? Cui i-ar veni pe limbă sfaturi date poporului de la înălțimea autoritară a patului de agonie? Nu a trecut încă săptămâna de la ultima scrisoare (a patra) publicată de Păunescu, una în care poetul folosește vecinătatea morții pentru a da greutate unor săgeți politice. Pe vremuri, marii poeți aveau parte de-o agonie discretă și de-o înmormântare fastuoasă. Astăzi, la București s-a inventat agonia etalată public și lățită până la granița unui banc macabru. Inima poetului aproape se oprise, dar nu și potopul său creativ.”

    Dar inima lui Nicolae Labiș, sfâșiată de PASĂREA CU CLONȚ DE RUBIN, inimă care și-a mai îngăduit, totuși, răgazul unui ultim poem? Condamnabil, nu-i așa?

    Apoi a venit Andrei Cornea la TVR 1 și, prin ecranul televizorului, și-a întins gheara uscată, încercând să-l dărâme pe Adrian Păunescu de pe catafalcul din holul Ateneului Român și să-l arunce pe scări, afară…

    „Eu ştiu că se spune despre morţi numai de bine. Dar aşa cum politicienii şi persoanele publice nu au dreptul la intimitate, nu au dreptul nici la intimitatea morţii… Două zile şi jumătate m-am sufocat, pe televiziuni erau numai elogii la adresa lui Adrian Păunescu”.

    Mai târziu, Liiceanu Gabriel s-a simțit și el dator să intervină:

    „Ceea ce s-a întâmplat recent la funeraliile lui Adrian Păunescu arată în ce măsură Neagu Djuvara, spunând că trebuie să-ți cunoști trecutul cu orice preț, are dreptate. Ceea ce s-a-ntâmplat este o așezare a lucrurilor cu fundu-n sus , albul a devenit negru, negrul a devenit alb. Oamenii care au produs catastrofa au apărut în postură de disidenți, lacheii regimului comunist al lui Ceaușescu au devenit eroi naționali…”

    Ah, acești poeți „de stânga” , inacceptabili și beșteliți de toți Vladmixichii , de Andreicornii și Gabrieliliicenii…

    Să invidiezi, cu spume, un om pentru VIAȚA sa e ceva atât de comun… dar să invidiezi, tot cu spume, un om pentru INTRAREA SA ÎN ETERNITATE, vrând să-l tragi din ușa nemărginirii, încercând să-l dezbraci de haina în care s-a învestmântat pentru această ultimă ceremonie și făcând eforturi zgomotoase și dezgustătoare ca să te așezi între spiritul lui titanic și posteritate, așa ceva are duhoarea grea și persistentă a lipsei de caracter , duhoare pe care nici cremele de față de la CLINIQUE, nici cremele de corp de la MOLTON BROWN sau gama THE VERT de la BVLGARI, nici parfumul CAROLINA HERRERA sau BOIS D’ARGENT de la DIOR , nu o pot măcar atenua.

    De dincolo de lume, Adrian Păunescu încă se luptă, cu ironie și talent, pentru propria sa legendă .
    ………………………………………………………………………………………………………………

    P.S. M-am gândit că nu veți ști cine e Vlad Mixich . Iată autoportretul lui :

    „Am pornit-o pe drumul clasic al unui medic, când a intervenit nepre văzutul: aveam nevoie de un reportofon pentru a-mi înregistra sesiunile cu pacienţii. Un concurs al Deutsche Welle pentru tineri jurnalişti oferea aşa ceva ca premiu al doilea. Eu eram deştept, o dată pe săptămână, pentru Gazeta de Sud. Am câştigat, dar nu reportofonul, ci premiul întâi. Aşa am ajuns la Bonn, unde Deutsche Welle m-a uns corespondent în România. Norocul a continuat când am fost primit într-una dintre cele mai independente redacţii din România: HotNews.ro. Astăzi, nu mă văd lucrând altundeva, deşi mă bucur să scriu şi pentru Esquire sau Dilema veche. Mă mai mândresc cu câteva lucruri: premiul «Tânărul Jurnalist al Anului 2008» de la Freedom House şi bursele în Statele Unite primite de la Carter Center şi German Marshall Fund. ”

    Adică un alt Codru Vrabie dar din aceeași poveste. Ultima oară când am auzit de el era „Vicepreşedintele Agenţiei Naţionale a Medicamentului”! Un om norocos!

  4. Legat de tema abordata de colegul d’Artagnan (in continuarea ineptului apel facut public de un grup iresponsabil de asazisi medici anonimi din Costanta), imi vin in minte pledoarii recente facute la televizor de tot felul de oengiste care pretind ca au dreptul sa faca avort, pe motiv ca libertatea de decizie asupra vietii lor nu este negociabila.
    Foarte corect, pana la un punct, daca ar fi vorba doar de viata lor. Eu le-as intreba pe aceste doamne far’de Demnezeu, ce cred ca se afla in pantecul lor ? Materie moarta ? Sau viata ? Daca este viata, decizia lor nu pare cumva un demers egoist, criminal, condamnabil fara negociere ? Viata din interior isi poate spune parerea daca vrea sa fie suprimata, sau nu ?
    Iata in ce fundatura ne-a dus ,,civilizatia” rationala de la Iluminism incoace.

  5. Liviu Dranea a iesit cu coada intre picioare si pe usa din dos, din sediul PSD Sibiu. Pare-se ca cei cativa oengisti care urlau din rarunchi, la comanda, ,,PSD= CIUMA ROSIE”, l-au cam speriat pe vajnicul lider al unui, cica, mare partid din Romania.
    Atat de mare, incat nu a fost in stare sa-si asume legile justitiei PRIN GUVERNUL SAU. Sau…nu mai e guvernul PSD ? Toata munca lui Tudorel Toader s-a dus pe apa sambetei, toate negocierile si dezbaterile s-au dovedit apa de ploaie, premierul Tudose nevrand sa promoveze, barbateste, un proiect de lege.
    Unii, o tot bat in cap cu Ponta, Kovesi, Coldea, ,,sistemul”, etc. Tot Viorel este de vina ca acest partid se duce pe tobogan ? Nu e vinovat alunecosul Dragnea ? Sau vadimista Olguța, tare doar în clanță (nici ea neavând curaj sa-și asume legea salarizării ), care nu știe altceva decât să ia sindicatele la mișto ? Sau netelegenicul Iordache care va face praf si pulbere orice speranta de reformă in Justitie ?
    Plesoianule…ori preiei partidul, ori iti vezi de drum. Asa, cu vorbe la televizor, nu rezolvi nimic. Ca și măscăriciul Codrin Stefanescu, te vei face, în cele din urmă, de râs.

  6. Aş vrea să însemne şi vorbele mele pentru dumneavoastră măcar a mia parte din cât valorează cele pe care vi le-a adresat Adrian Păunescu. Ştiu că azi este vorba despre el, dar pe mine mă rod nedreptățile, răul ireparabil care v-a fost făcut… umilința la care a fost supusă doamna Năstase, filmată de toți la poarta puşcăriei cu pachetele… nu pot să uit! Hienele nu te lasă să-ți trăieşti necazul cu discreție, anunță televiziunile. V-am spus, sunt ranchiunoasă, nu iert uşor şi nu uit nimic!

    Îmi cer scuze, azi este despre prietenul dumneavoastră, dar el mi-a amintit…

  7. Si colegul Fragmentarium are dreptate…ma intreb de ce televiziunile, care se erijeaza (ipocrit, dupa parerea mea) in aparatoare ale interesului public, accepta reclamele desantate la o sumedeie de alimente dubioase si mai ales la medicamente de tot felul (care se ingurgiteaza pe oriunde, pe gura, ochi, nas si…..), de parca ar fi bomboane cu menta ? Sustinem, prin reclame, imbuibarea cu toxinele vestului, dupa care, bineinteles, ne trebuie protectie la colon, sau stimulente de tranzit de 5 ori pe zi.
    Cine promoveaza asemenea reclame imbecile si ce rol are sistemul medical in aceasta afacere uriasa, bazata pe banii si naivitatea romanilor (ca sa sa nu spun, direct si perpendicular, prostia) ?
    Ce spuneti, doamna Esca ? Dar dvs, domnule Gadea ? Sau, domnule Guse, sau domnule Prelipceanu (cu ai vostri acoliti suporteri ai oenegeurilor) ?
    Toti sunteti o apa si un pamant….infectate de propaganda occidentala si apa si pamantul.
    BANUL este Dumnezeul zilelor noastre, sa nu ne facem iluzii, iar pentru aceasta ,,infectie” nu exista remediu, din pacate. Sau inca nu se intrevede ,,luminita” obturata de cetepeuri. (Z)

  8. Doi barbati intrutotul remarcabili, daruiti intru propasirea neamului romanesc au avut parte de un tratament absolut similar din partea hienelor ce s-au cuibarit la butoanele conducerii tarii; ce-o fi fost, invidie, lipsa de patriotism sau un caracter jalnic?
    Probabil cate ceva din fiecare pentru completa definire a rinocerilor ce-au napastuit tara asta de cateva decenii incoace.

Lasă un răspuns