In curând, pe 5 noiembrie, se vor implini sapte ani de cand Adrian Păunescu nu mai este cu noi. Căutând in bibliotecă, am regăsit unele dintre volumele sale de poezii, pe care mi le-a dăruit, cu o prietenie care nu se poate dezlega.
Adaug si câteva cuvinte pe care mi le-a trimis pentru a se scuza că nu a putut participa la o lansare a cărtii mele, la Deva, in august 2006:
[…] Link: https://adriannastase.ro/2017/11/01/adrian-paunescu-1/ […]
Semnal Civic: Răul inspiră auto-mutilarea. Ritul comunist al influențării prin sânge este antisocial
Prestigiul social al niciunei profesii nu este o armura care sa apere individul de “scanarea” publica – cu atat mai putin in cazul unei persoane publice -, sau de critica sociala. Si nici o sfanta sfintelor, care sa impiedice privirea, animata pur si simplu de nevinovata curiozitate, sa afle ce se afla “dincolo”. In epoca informatiei si a comunicarii, dar si a manipularii, din pacate, nu mai exista praguri sau tabuuri. Din aceste puncte de vedere, carora li se pot adauga multe altele, trebuie analizat si gestul de automutilare simbolica, adica mai degraba aparenta si sugerata, al lui Alexandru Solomon, care, fapt neindoielnic, s-a adresat mai degraba multimii decat politicii. Dar, vai!, nici multimile si nici simbolurile nu mai sunt ce au fost o data, ca pe vremea lui Gustave Le Bon, cu a sa “Psihologia multimilor” („Psychologie des Foules”, 1896), devenita relativ uzata prin abuzarea ei de catre manipularea politica. Si nici macar ca in vremurile mai apropiate ale “Agenda-Setting Theory” (v. studiul “Chapel Hill”, 1968), care incearca sa formeze agenda politicii si multimilor. Alexandru Solomon, regizor de meserie, si-a construit protestul politic ca la carte, dupa cele doua manuale cel putin, dar neindoielnic ca si dupa bibliografiile profesiei sale, de influentare filmica. S-a taiat la mana stanga, un simbol al ideologiei politice progresiste, o succesoare “glorioasa” a social-democratiei si comunismului, cele doua amestecandu-se adesea istoric, pentru ca apoi din ele sa tasneasca pulsiunile totalitare binecunoscute (v. bolsevismul rus / 1917, desprins de mensevism, si liga spartachista germana / 1918-1919, desprinsa din social-democrati, care au rasturnat Tzarul si respectiv Kaizerul etc.). Solomon a imprastiat bani la gura-casca, tot simbolic (sub forma de monede). Ca ascendenta istorica, protestul lui Solomon este de pura inspiratie comunista. In aceasta inspiratie gasim, cred, esenta protestului sau fals anticomunist, adresat intalnirii la varf a patriarhilor Kirill si Daniel, capii celor doua biserici surori, Biserica Ortodoxa Rusa si Biserica Ortodoxa Romana, care au condamnat tragicul experiment strain la care au fost supuse popoarele rus si roman (ca si celelalte popoare din Europa Centrala si de Est).
In felul acesta, cei doi patriarhi au inchis un cerc, adaugand condamnarii politice a comunismului si condamnarea religioasa a acestui sistem totalitar, care a fost imaginat, o imaginatie debordand de “satanism politic”, trebuie sa recunoastem, ca un instrument al marelui capital din Vest, de expansiune, dominatie si jaf, indreptat impotriva Estului (dovezile despre colaboratiunea dintre capitalul occidental si revolutiile comuniste sunt numeroase si publice, la indemana oricui este interesat de aceasta istorie damnabila, ramasa mult timp necunoscuta). Randurile de fata nu sunt indreptate impotriva dreptului de a protesta sau a protestatarului. Este doar o semnalare, motivata civic si social, a modului naiv de a o face, intr-o epoca in care informarea si cultura politica si psihologica nu mai sunt un apanaj ezoteric. Cel mult, ne putem intreba cine sunt cei care planifica astfel de evenimente dezaprobatoare, dupa vechile ritualuri comuniste, si care este pretul dependentei psihologice a executantilor fata de cei care le concep si le pretind sa le puna in aplicare. Esecul unor gesturi voit spectaculare, mai degraba naïve decat ignobile, care se folosesc de sange si de bani pentru influentare socio-politica, este explicabil intr-o cultura crestina. In religia crestina, folosirea sangelui si a banilor pentru influentarea si contaminarea atitudinilor si comportamentelor sau pentru cumpararea sufletelor este considerata ca venind de la Diavol. Evident, din acest arsenal face parte si auto-mutilarea, pentru obtinerea unei impresionari facile, la vederea sangelui.