1. Romania, precum alte state din Europa si din lume, traieste vremuri grele. Aceasta situatie nu vine nicidecum ca o supriza. Economia Romaniei este strans corelata cu celelalte economii din regiune. Consecinta? Impactul unei crize mondiale s-a raspandit violent si la intensitate maxima in aceasta tara. Sperantele ca romanii vor fi feriti de aceasta criza s-au risipit treptat.

2. Totusi, cred ca exista o solutie pentru Romania. Nu, nu este vorba numai de o tentativa de a restrange randul “pagubelor”, ci, mai degraba, pregatirea terenului pentru o implicare totala in procesul de redresare, atunci cand acesta va incepe.
Ma voi referi la patru puncte critice
a. Deficitul de imagine al Romaniei
b. politica bugetara
c. suportul oferit de Uniunea Europeana si FMI
d. perspectiva asupra monedei unice europene
a. In primul rand, deficitul de imagine al Romaniei

De cele mai multe ori, Romania a fost inclusa in categoria tarilor care prezinta riscuri foarte mari, de catre comentatorii pietei, agentiile de rating si presa internationala.

Dupa parerea mea, este o catalogare eronata, nejustificata si nociva pentru economia Romaniei. Problemele cu care se confrunta Romania sunt majore, ce-i drept, dar Romania o duce mult mai bine decat multe alte tari.

Cateva exemple: datoria publica a Romaniei este destul de mica. Cea mai mare valoare atinsa de deficitul bugetar nu a trecut de pragul de 5% in 2008, ceea ce, evident, e cu mult mai jos decat in alte state. Deficitul de cont curent a fost acoperit destul de bine pana acum si sub nivelul altor tari vecine.

Este dovedit faptul ca potentialul de crestere este inca la cote inalte in aceasta tara. Cat despre inflatie, datele indica ca a ramas intr-un interval acceptabil, daca luam in considerare ca majorarea preturilor in 2008 a fost in principal determinata de preturile energiei si ale marfurilor standardizate.

Si argumentele pentru a sustine aceasta ipoteza nu se opresc aici. Imaginea nejustificat de subreda si perceptia gresita asupra situatiei Romaniei nu ramane fara ecou. Leul a intrat pe o panta descendenta abrupta, ajungand la cotatii alarmante. Rata dobanzilor include o prima de risc care nu mai are un fundament financiar si economic logic si creeaza dificultati in finantarea deficitului bugetar si asupra creditarii firmelor.

Concluzia este simpla: Autoritatile din Romania nu ar trebuie sa accepte cuminti orice expunere negativa a situatiei economice locale pe care adeseori o intalnim. Este nevoie de masuri care sa ofere o imagine echilibrata si pozitiva asupra problemei “Incotro se indreapta Romania?”. Nu vorbesc aici de propaganda sau publicitate excesiva, ci o analiza sincera si la obiect. Este nevoie de o atitudine ferma si publica, care sa implice totalitatea institutiilor din Romania si care sa constituie replica a opiniilor negative formulate la adresa Romaniei.

b. Sa vorbim acum despre buget

In scopul de a zugravi o imagine solida a Romaniei si de a schimba atitudinea referitoare la situatia tarii, autoritatile trebuie sa transmita un mesaj categoric si credibil asupra politicii bugetare.

Este nevoie, dupa parerea mea, de o revizuire a constructiei bugetului, avand in vedere urmatoarele:

– o proiectie de crestere nula a produsului intern brut pe 2009
– o plafonare absoluta a deficitului bugetar de maxim 3,.5% din PIB
– impozite aditionale pe venit de 1% din PIB, pastrand valuarea TVA si a cotei unice.
– costuri aditionale si programe pentru sustinerea inovatiilor in tehnologie, pentru stimularea infiintarii companiilor printr-un program de finantare a capitalului de risc, precum si masuri de economisire a energiei. Se vor dovedi investitii benefice in viitor.

Adoptarea acestor masuri ar trebui sa aduca dupa sine beneficiile urmatoare. Politica bugetara va beneficia de o credibilitate mai mare.

Astazi, o proiectie de crestere de 2,5% si un deficit de 2% din PIB nu par a fi realiste. In acelasi timp, tintirea unui deficit de cel mult 3,5% va constitui un mesaj clar ca situatia negativa se va imbunatati. Angajamentul este insa factorul cheie care trebuie sa fie credibil. Din acest motiv, este necesar sa pastram aria de masuri in parametri de prudenta, sa majoram taxa pe viciu (tigari si alcool), accizele la carburanti, sau taxele pentru bunuri de lux.

Nivelul deficitului anticipat, presupunand ca va fi sub nivelul din 2008, este mai putin important in ducerea la bun sfarsit a angajamentului guvernamental.

c). Guvernul si BNR au luat decizia corecta de a incepe negocierile pentru un suport financiar din partea IMF si UE, asociat cu un program referitor la politica economica.

Este in interesul Romaniei sa finalizeze acest proces cat mai curand posibil. Acordul ar trebui sa fie expus sub o forma cat mai pozitiva, in sensul de a nu fi perceput ca un “colac de salvare”.

Prezentarea pe care o consider potrivita ar fi urmatoarea: Romania nu are o imagine clara asupra masurilor necesare pe care trebuie sa le implementeze in aceste conditii. Programul de ajustare, care se va materializa la Bucuresti, se bucura de suportul Fondului Monetar International si al Uniunii Europene. Suportul financiar oferit de FMI si UE va facilita programul de ajustare, prin instituirea unui cadru stabil si prin reducerea costurilor de creditare pentru buget.

Din momentul in care Romania va fi vazuta ca un stat care impartaseste aceeasi viziune strategica cu IMF si UE, sunt sigur ca imbunatatirile semnificative isi vor face simtita prezenta la nivelul cursului valutar si al primelor de risc platite de Romania.

Un singur aspect mai trebuie specificat: Romania este constienta de nevoia urgenta de a lua masuri, dar in aceeasi masura este nevoie de un suport pentru cererea interna. Simtul echilibrului trebuie pastrat de ambele parti la masa de negociere.

Romania va trebui sa isi convinga partnerii de discutie in acest sens.

d) Problema Euro

Cu ceva timp inainte de izbucnirea crizei, guvernatorul bancii centrale a pus problema aderarii Romaniei la zona euro. In ceea ce ma priveste, sustin pe deplin aceasta pozitie. Nu ar trebui sa fie vazuta azi ca o problema urgenta pentru a proteja Romania de o instabilitate valutara. Nu este o chestiune pe termen scurt. Dar chiar si in eventualitatea unui orizont de timp mediu, o abordare credibila vizavi de acest obiectiv va insemna beneficii pe termen scurt. Din punctul meu de vedere, este crucial ca Guvernul Romaniei sa declare acest obiectiv ca fiind un obiectiv national. Pentru a fi consecvent si credibil, trebuie spus ca Romania este hotarata sa adopte masurile de politica economica care vor ajuta Romania in intrunirea conditiilor de aderare la zona euro in momentul potrivit.

Inca o data, nu este si nu ar trebui vazuta ca o masura de urgenta, asa cum au facut-o alte tari.

Pana la urma, aderarea la zona euro presupune politici si obiective pozitive pentru economia Romaniei: inflatie mica, politica bugetara robusta, stabilitate la cursul valutar si dobanzi mici.

Guvernul ar trebui sa faca publice directiile si pasii ce trebuie urmati in adoptarea masurilor ce vor calauzi Romania spre zona euro.
Astfel, increderea in sistemul national precum si imaginea Romaniei se vor imbunatati vizibil si treptat.

Pentru moment, nu este nevoie de un plan rigid sau stufos. Angajamentul insa trebuie sa fie convingator si ar trebui sa se bazeze pe urmatoarele doua intrebari:

– Este Romania un membru al pietei interne aflandu-se in afara zonei euro?
– Este cursul de schimb un instrument de real folos al politicii economice in Romania?

Inca doua argumente scurte de final in completarea scenariilor macroeconomice prezentate mai sus.

In primul rand, in contextul actual, este esential ca Romania sa beneficieze de suportul Fondurilor Structurale. Incepand cu 2009, pana si ultimul euro ar trebui sa fie folosit in dezvoltarea tarii. Toate masurile necesare ar trebui sa fie luate in scopul largirii capacitatii de absorbtie a tarii.

In al doilea rand, este nevoie de a pregati temelia pentru viitorul si competitivitatea economiei nationale. Asta este singura solutie in care, chiar si sub povara actualului climat economic, proiectul de buget va include masuri de imbunatatire a productivitatii si eficientei sistemului economic din Romania, in favoarea firmelor mici. ”