Puteti vedea din fotografia, pe care mi-a trimis-o un prieten, cum arată, in continuare, această casă. Am inteles ca acest imobil este in proprietatea unui italian, ceea ce este firesc deoarece marele om de cultură si diplomat a efectuat o importantă misiune diplomatică in Italia, unde, ulterior, a dus-o si pe Elena Negri pentru a se ingriji.
Oricum, casa a fost, la un moment dat, probabil cu speranta că se va prabusi, locul de joacă al unor copii ai străzii care citind, bănuiesc, poeziile lui Alecsandri la lumina chibriturilor, i-au dat foc.
Cred insă că, desi Marea Unire este acum prioritatea absoluta a liderilor politici si culturali din România, nu ar trebui ignorată nici Mica Unire, la a cărei realizare a contribuit – si ca ministru de externe – Vasile Alecsandri.
Autoritătile centrale si cele locale au responsabilitatea de a găsi o solutie pentru a repara această nedreptate.
[…] Link: https://adriannastase.ro/2017/10/24/ce-mai-face-casa-memoriala-vasile-alecsandri-din-bacau/ […]
Aveți perfectă dreptate: Vasile Alecsandri este promotorul Micii Uniri, iar evenimentul pe care-l vom celebra in anul 2018 trebuie să ne găsească pregătiți din punctul de vedere al respectului datorat inaintașilor. Imobilul din strada George Apostu, nr.9, din municipiul Bacău, este cea mai veche construcție din zonă, aflată in perimetrul proprietăților pe care le deținea familia poetului. Acesta s-a născut la 14 iunie 1818, in urbea Bacău. Așadar, in 2018 vom sărbători și bicentenarul nașterii celui care ne-a lăsat nemuritoarea „Horă a Unirii”. În plus, ne vom confrunta cu o inițiativă externă de larg interes pentru tezaurul spiritual al națiunilor: Anul European al Patrimoniului Cultural.
Casa este actualmente proprietatea italianului Mario Maggi, care a transmis Ministerului Culturii și Identității Naționale intenția de a o vinde cu suma (negociabilă și plătibilă in două tranșe) de 153.000 de euro. În cazul in care Ministerul nu-și exercită dreptul de preempțiune, autoritățile locale intenționează să realizeze un parteneriat (intre Consiliul Județean și Primăria municipiului Bacău) pentru a achiziționa grabnic imobilul și a-l restaura cu fonduri europene. Cert este că anul 2018 trebuie să ne găsească cu această clădire ca proprietate publică, primul pas in rezolvarea celei mai longevive crize culturale din 1990 incoace.
Ioan Dănilă, președintele executiv al Societății Cultural-Științifice „Vasile Alecsandri” Bacău
Multumesc pentru precizări. Sper să se gasească grabnic o solutie.
În Bacău, au existat două case ale familiei Alecsandri. Pe locul uneia s-a construit Casa de Cultură a Sindicatelor, iar în cealaltă, pe care ne-o prezentați, cu anexele care există, în parte, a funcționat căminul elevilor de la Liceul Economic, apoi o grădiniță cu program prelungit. Această casă a fost revendicată de moștenitori, care au vândut-o unui italian, fără să-i spună că face parte din patrimoniul național. Eram consilier local, când italianul a solicitat aviz de demolare și de construcție și a aflat că nu poate, pentru că este monument. Părinții mei locuiau vizavi de această casă și am văzut cum se degradează, de la un an la altul.
Profesorul universitar Ioan Dănilă, de la Universitatea ,, Vasile Alecsandri ” din Bacău a solicitat mereu Consiliului Local să cumpere casa de la italian, dar proprietarul a cerut un preț exorbitant. Eu și alți consilieri nu am avut niciun succes în susținerea cererii respective. Un grup de elevi au prezentat situația la un concurs național, au luat locul I, organizând o campanie națională, privind salvarea monumentului, s-a mediatizat situația monumentului dar nicio acțiune nu i-a sensibilizat pe edilii orașului. În casă, locuiesc, de ani de zile, diferiți oameni ai străzii, care distrug tot ce se poate pune pe foc. Într-un an, a fost un incediu în zona anexelor, care putea distruge și clădirea. Probabil acest lucru s-a urmărit, dar pompierii au intervenit la timp.
Din păcate…
Dar chiar nu se poate face ceva? Este dezolant… Chiar nu avem legislatie in legatura cu casele din patrimoniul national, monumente istorice pentru a proteja aceste monumente? Am putut observa cazuri si in Bucuresti: case ajunse intr-o stare de decrepitudine avansata, insa pe zid scrie ca e monument istoric, anul de cand dateaza. Mi se pare ca ar trebui facut ceva, pentru a salva aceste cladiri, monumente istorice. Nu mai vorbesc de arhitectura deosebit de frumoasa si valoroasa, inclusiv faptul ca au o valoare istorica. Chiar nu inteleg de ce nu s-au luat masuri pana acum pentru protectia unor astfel de cladiri.
Domnule Nastase, Dvs. ati fost prim-ministru, cu tot respectul permiteti-mi sa va intreb ceva: cum e posibil ca in Occident astfel de case, care sunt monumente istorice, care apartin patrimoniului national, sa fie protejate de stat prin legi, iar in Romania sa se intample astfel de, cum sa le spun, calamitati? Ati vizitat mari orase occidentale, ati vazut capitale europene celebre, cu mare incarcatura istorica. Puteti sa-mi spuneti, sa ne spuneti unde ati mai vazut astfel de cazuri, precum cel prezentat in aceasta postare, unde cu atata nepasare statul lasa de izbeliste o casa memoriala, monument istoric? Si Dvs. va mirati de ce Pitbullul DNA ii ia la omor pe astia…
As dori sa ne spuneti, daca stiti, vreun caz similar in Occident de genul acesta, pe care @Oscar Wilde l-a descris aici: „Profesorul universitar Ioan Dănilă, de la Universitatea ,, Vasile Alecsandri ” din Bacău a solicitat mereu Consiliului Local să cumpere casa de la italian, dar proprietarul a cerut un preț exorbitant.”. Se intampla asa ceva la Londra, Paris, Roma sau Amesterdam…? Adica italianul practica un pret, hai sa-i spun asa, de santaj la adresa statului, pentru a stoarce Statul Roman de bani. Pentru ca, nu-i asa D-le. Nastase, oricine poate sa se si pise in capul nostru, ca sa-l parafrazez pe Dl. Patapievici, pentru ca aici merge. De ce nu merge la Londra sau la Paris? Merge oare asa ceva la Rotterdam?
Casa nu face nimic.
Și nu numai ea, din păcate.
Mircea Popescu, întreabă dictatorial, tunător și pus pe harță, din înălțimile parteneriatului strategic:
,,Care sunt relațiile normale cu Rusia care trebuie să fie RELUATE?
Romania lui Ceausescu avea un tip de relatie cu Moscova avantajos pentru economia romanească, producătoare de mobilă, textile, utilaje și echipamente, a mai existat proiectul Krivoirog (cea mai mare investiție externă a Romaniei), care, ar fi avut, poate , mai multă eficiență dacă, dupa dizolvarea URSS, proiectul nu ar fi rămas ,,pe mâna” autorităților ucrainiene și a guvernelor Boc-Videanu si unele și altele, la fel de incompetente.
Ana, scumpă Ana, de ce vă suparați cand glumesc cu ,,dreapta” reprezentată (și) de mușchetar ?
Dragnea a făcut propunerea cu ridicarea imunităților la mișto (cum vorbește, de regulă, în public). Exact în același stil am facut-o și eu, cam în felul în care cineva invita partenerul sa facă o mutare de șah care ar putea parea avantajoasă, dar , din pacate, îl fragilizează și pe ,,Regele” propriu. V-ați prins, acum ?
îmi dați mare bătaie de cap să vă explic poantele. Dar o fac cu plăcere, întotdeauna.
Aşa-s eu, mai prostănacă, mai grea de cap, mă prind greu… Asta sugerați. Şi vă mulțumesc pentru bunătate! Adică pentru faptul că faceți eforturi susținute să mă luminați.
Am cunoscut o tipă în tinerețe care avea două ticuri verbale: „da, ştiu!” şi „am glumit!”. De câte ori i se părea că nu este la înălțimea aşteptărilor cuiva, se trezea repetând una dintre cele două. Aproape niciodată nu „ştia” şi niciodată nu „glumea”. Era felul ei de a se replia după circumstanțe.
Nu spun ca faceți acelaşi lucru, dar vă suspectez de la o vreme. Că vă repliați.
Şi nu văd niciun rost în asta. Mă tem că noi aici, crezând că surprindem „pădurea”, ne-am trezit analizând copacii. „Pădurea” e mult mai mare! Iohanis, Dragnea, Todose, Ponta etc. – sunt detalii. Ar putea fi alte nume la fel de bine.
Lumea vorbeşte folosind tot mai des cuvântul „unisex”, „genetică”, „androgin”, „guvern planetar”, „android”şi alte cuvinte al căror înțeles nu este reprezentat de lucruri naturale. Se vorbeşte de universalitate în TOATE domeniile, despre lipsa frontierelor (înafară de cele care ajută la suptul bogăției) chiar şi în gândire, moravuri, morală, credință, timp şi spațiu… Se vorbeşte tot mai de sus şi tot mai tare.
Cred, cu umila mea inteligență, că n-are sens să umblăm cu Drăghicescu sau Rădulescu-Motru sub braț, nu trebuie să înțelegem cum au ajuns niste oameni sa fie un popor! Acum e momentul să observăm şi să ne dăm osteneala să înțelegem ce se întâmplă, caci vremurile pe care noi le-am considerat bune, au trecut.
Ascensiunea formațiunilor de extremă dreaptă, zise naționaliste, chiar naziste, în Europa, este un cântec de lebădă, în opinia mea. E ultima zvâcnire, ultima încercare de a salva trecutul. Ultima, pentru că viitorul, aşa cum se urzea în mentalul colectiv, este un avorton. Nu se va mai naşte!
Luptele dintre liderii vizibili ai lumii, discuțiile noastre, bietul nostru Centenar, monumentele de patrimoniu, eforturile oricărei ființe sau organizații de bună credință, toate astea şi alte asemenea, sunt detalii nesemnificative în drumul nostru spre viitorul inevitabil, pe care nu l-am dorit şi nici planificat.
Suntem Nimeni de Nicăieri. Nu „ştim” şi nu putem afirma nimic. Nu „glumim”, pentru că reperele noastre nu mai sunt cele pe care le credeam.
Cred că trebuie să fim atenți. Să observăm. E tot ce putem face acum. Aşa gândesc eu cu creierul meu lent.
Suntem turmentați de evenimente mărunte dar strigate tare, încât am ajuns si noi să credem că -30′ în estul Transilvaniei, aşa cum se preconizează, este o temperatură apocaliptică. A dispărut Japonia, China, Australia, America Latină, Africa… Există numai Comisia Europeană, accidentele, violatorii de babe, partenerul strategic şi DNA.
Să fiu în locul dimneavoastră m-aş calma. Noi NU CONTĂM. Nu vă chinuiți să aduceți argumente sau să „glumiți”, degeaba…
Rai Uno: în fiecare an, una peste alta, în Italia intră cam 100.000 de imigranți și emigrează din Italia tot în jur de 100.000 de locuitori.
Referendum în regiunile Lombardia și Veneto, pentru lărgirea autonomiei. 90% DA.
Ne întoarcem în Evul Mediu? Zeci de formațiuni statale europene? Republica Veneția, Republica Lombardă, Republica Catalană…
În Franța, Italia…, vestigiile mai mici sunt luate în grijă de asociații de cetățeni responsabili, care strâng bani și lucrează efectiv la restaurarea acestora, nu așteaptă totul de la stat. Liceenii, studenții sunt educați în acest spirit al muncii voluntare patriotice (iată că nu e doar o noțiune comunistă!). Asta pe lângă faptul că sunt învățați să-și declare TOATE veniturile și să contribuie la Buget.
Cum te-nvârtești, cum te sucești, ajungi tot la educație…
Ei, d-le prim-ministru… Pe vremea cand – desi faultat in mod strigator la cer la alegerile din 2004 si, deja, fara nici o functie de raspundere in stat, din pacate, dar inca parlamentar – eu v-am scris un mesaj LUNG si DETALIAT despre tragedia care afecteaza patrimoniul nostru construit, despre coruptia din acest domeniu, si v-am rugat INSISTENT sa propuneti in parlament o lege in acest sens (mi-am permis, chiar, si cateva sugestii deosebit de precise despre continutul legii) – n-am primit nici un raspuns. Desi am scris acel mesaj pt. ca, efectiv, ceea ce se petrecea – si se petrece – cu cladirile noastre vechi e DUREROS.
Acum, ce sa va mai spun, sa trageti un semnal de alarma cand nu mai aveti nici o putere de decizie, nici o pozitie din care sa puteti face ceva, e tardiv. Pacat, MARE pacat!
P.S.: Promit solemn (in primul rand mie insumi) ca asta e ultimul meu comentariu pe acest blog, in aceasta perioada. Nici prin cap nu-mi trece sa redevin o prezenta obisnuita pe net. Asa cum am mai scris acum catva timp, numai cand ma gandesc cat timp pierdeam odionioara in acest fel, ma apuca groaza. GATA!
Nu sunt jurist emitent ca majoritatea inginerilor, profesorilor, arhitecților multilaterali dezvoltați de pe acest blog (care țin lecții de practică judiciară de o mare ținută profesională), dar mă încearcă o nelămurire:
Constituție
Art. 136 – Proprietatea
(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul EXCLUSIV al proprietăţii publice.
La rândul lui, Codul civil face distincţie între bunurile proprietate publică EXCLUSIV (art. 859) şi cele care sunt proprietate publică NEEXCLUSIVĂ. Clasificarea prezintă importanţă în ceea ce priveşte posibilitatea trecerii unui bun din domeniul public al statului în cel al unităţilor administrativ-teritoriale sau invers [art. 860 alin. (3)] după cum urmează:
Codul Civil
Obiectul proprietatii publice. Delimitarea de domeniul privat Art. 859
(1) Constituie obiect EXCLUSIV al proprietatii publice bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite prin lege organica.
Domeniul public national, judetean si local Art. 860
…
(3) Bunurile care formeaza obiectul EXCLUSIV al proprietatii publice a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale potrivit unei legi organice NU POT FI TRECUTE din domeniul public al statului in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale sau invers DECAT ca urmare a MODIFICĂRII LEGII ORGANICE. In celelalte cazuri, trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale si invers se face in conditiile legii.
Din câte știu, HG dat de Rovana Plumb care a făcut ca obiectul exclusiv al proprietății publice (vorbesc de cazul Belina) a statului să devină neexclusiv, pentru a putea apoi să-l transfere legal prin alt HG la Consiliul Judetean, nu este lege organică. Cred că de aceea au refuzat la momentul respectiv Finanțele și Justiție să-și pună semnătura. Cred că aici este problema atacată de DNA.
Probabil este în perioada de epurare. Să-i dăm această șansă. Poate până la urmă, reușește!
D-le Năstase, îmi cer scuze, dar trebuie să scriu și acest mesaj.
Mă întreb, ne întrebăm cu toții ce caută, cu atâta insistență, căcatul care semnează „d’Artagnan” pe acest blog (stop: nu vă scandalizați cu promptitudine de calificativul scatologic pe care i-l aplic și i-l voi aplica în continuare, dați click pe pseudonimul lui, citiți-i ultimul „articol” și vă veți convinge că sunt prea blând).
Am scris deja, la postul cu buldogul: ăsta e un băsescopat, un fanatic irațional, un PSIHOPAT, impermeabil la cele mai incontestabile argumente, care-l pupa în fund cu furie pe Băsescu ca creator al „justiției independente”. Deja, pe vechiul blog al lui Năstase, se delecta mâncând căcat cu aceeași consecvență ca și azi, pe atunci sub pseudonimul „Contele”.
Pe blogul său, la momentul condamnării politice a lui Adrian Năstase, a scris: „Nimeni nu mă poate convinge că toți cei nouă judecători care au alcătuit completul de judecată [e posibil să mă înșel asupra cifrei, a numărului de „judecători”, dar spiritul e riguros exact – nota mea] au fost cumpărați sau au ascultat de o comandă politică”. Ideea era că, daca toți cei nouă l-au condamnat și – în mod evident, în „mintea” lui de căcat – au făcut-o pe bune, Năstase era neapărat vinovat. Degeaba am încercat eu, atunci, să-i explic că verdictul nu necesita o majoritate absolută, că, oricum, înregimentarea politică a respectivilor nu era nicidecum neverosimilă, că exact același lucru, aceeași aservire politică, s-a-ntâmplat și în cazul Curții Constituționale, iarăși cu mulți judecători, etc., etc.; nimic de făcut.
Azi, căcatul ăsta retardat, băsescopat, psihopat, fanatic, înnebunește (LA PROPRIU) că, într-un foarte târziu, PSD-ul a acces, din nou, la guvernare. Cei 10 ani de catastrofală dictatură băsistă l-au încântat. Anul de dictatură iohannistă – dezastruosul guvern EXTRAPARLEMANTAR Cioloș – a întrunit binecuvântările lui necondiționate. Nimic n-a trezit în „mintea” lui de căcat nici cele mai mici îndoieli: nici scăderea dramatică a nivelului de trai, de sub cele două dictaturi, tipică pt. guvernele „de dreapta”, din 1996 încoace; nici murdăriile ieșite la iveală din spatele căcatului său de „Președinte” (mita luată de la țigani de el și de frate-său, întemnițarea curviștinei de căcat Elena Udrea, căreia, în prealabil, „Președintele” de căcat îi făcuse partid și campanie electorală de la Cotroceni, ca să poată candida la funcția supremă în stat, etc.), nici înregistrarea care DOVEDEȘTE comanda politică care a generat condamnarea trădătorului Dan Voiculescu, nici acuzațiile de abuz cu care creatorul „justiției independente” își potopește azi creatura… Pe scurt: nimic nu l-a clintit pe căcatul „d’Artagnan” din IMBECILITATEA-I MONOLITICĂ!!! El înnebunește, azi, pe căcatul său de blog, într-un text în care nu lasă căcatul din gură nici o clipă, că, cu chiu, cu vai, și îngrozitor de obstrucționată în actul guvernării, stânga a ajuns, și ea, în fine la putere, și cacă un „articol” care-l recomandă FĂRĂ PUTINȚĂ DE TĂGADĂ ca pe un psihopat incurabil, al cărui loc nu mai e, de mult, printre oamenii normali, ci LA BALAMUC!
Acum, întrebarea este: ce caută acest căcat nebun pe ACEST blog, unde nu mai contenește – ca și odinioară – să se opună orientării site-ului și să facă pe Gică Contra cu unica și imbecila „idee” de căcat preluată de la „Președintele” său de căcat: justiția, DNA-ul, se fură?
Ce caută căcatul de „d’Artagnan” pe blogului „infractorului dovedit”, al „pușcăriașului” Adrian Năstase? De ce se murdărește căcatul ăsta intrând aici de câteva ori pe săptămână și căcându-și – sub diverse forme – veșnicul și unicul căcat – DNA-ul, justiția, se fură – , de care n-are nici cea mai mică șansă să convingă pe nimeni, care n-are nici cea mai mică legătură cu ce postează Năstase aici, dar la care el revine cu încăpățânarea unei muște de căcat verde metalizat?
Eu zic că e evident: psihopatul combate sistemul din interior, săracul! Totuși, de ce i se permite? De ce nu e banat? Unde scrie că provocatorii de căcat, axați pe o idee unică și fixă, trebuie tolerați?
ȘI DE CE COLEGII COMENTATORI BAGĂ ÎN SEAMĂ UN ASEMENEA CĂCAT?! DE CE SE COBOARĂ LA NIVELUL LUI ȘI ÎI RĂSPUND?! SABOTAȚI-L, FRAȚILOR!!! SILENZIO STAMPA DEPLINĂ, DE CÂTE ORI CĂCATUL PSIHOPAT „D’ARTGNAN” INTRĂ AICI SĂ SE CACE ȘI SĂ PROVOACE!!! SĂ VEDEȚI CUM, IGNORAT, SE VA RETRAGE CĂCATUL CU COADA-NTRE PICIOARE!!!
Am incurajat, de la inceput, prezenta pe blog a unui „avocat al diavolului”. Uneori, au fost chiar mai multi. Ei au determinat un efort din partea celorlalti de a gasi argumente mai puternice pentru afirmatiile lor. Limitele sunt stabilite prin disclaimer (care ar fi trebuit aplicat si aici…). Blogul este o parte din lumea in care traim. Pe care incercăm insă să o influentăm intelept si in bine. Folosind argumente!
O intentie laudabila. Totusi, lupta cu prostia este si va fi zadarnica. Adica, experienta de aici, desfasurata pe niste ani si cu aceleasi persoane, ne-o dovedeste. Nu e nevoie sa cautam mai departe. V-am lasat, sunteti un om deosebit, pacat ca ati fost invins de niste gunoaie care au distrus Romania pentru cateva decenii, sustinute de alte gunoaie IREDUCTIBILE, convinse, in prostia lor infinita, ca lupta de partea binelui.
„D’Artagnan”, pe „Hanul muschetarilor”, 8-I-2014, „articolul” „Adrian Năstase: studiu de caz”:
„De fapt, despre cazul domnului Năstase aş dori să scriu câteva chestiuni. Cum nu vreau să mi se reproşeze că lovesc în cineva deja căzut, am să încerc să fiu cât mai puţin sarcastic cu putinţă, abordând un ton echilibrat. În acelaşi timp, ţin să anunţ că dacă o vreme am comentat pe blogul dumnealui asta nu mă obligă cu nimic, din contră, cred că i-am ridicat nivelul, aşa că mai degrabă dumnealui îmi este mie dator. Dar să trecem la studiul de caz”.
Remarcați tonul superior, specific imbecililor siguri pe ei, burdușiți de certitudini (Năstase îi este dator, deoarece, comentând O VREME pe blogul lui, i-a ridicat nivelul), și grija de a se disculpa din start, anticipând eventuale reproșuri, conform cărora, după ce s-a spart în figuri pe blogul lui Năstase, îl vorbește pe la spate și „demonstrează”, fără drept de apel, justețea întemnițării acestuia. (Întreaga „demonstrație” aici: https://hanulmuschetarilor.wordpress.com/2014/01/08/adrian-nastase-studiu-de-caz/).
Deci, aceleași întrebări:
1) Ce mai caută gunoiul uman „d’Artagnan” aici? De ce a revenit, după ce a avut mare grijă să-și ia distanțele, cum spun francezii, și să precizeze că a comentat pe acest blog numai „o vreme”? De ce se „murdărește”, revenind și comentând pe blogul unui „infractor” condamnat de „justiția independentă”?
2) De ce acest căcat, care intră aici cu unicul scop de-a provoca și de a „combate sistemul corupt din interior” (e și el un mic erou, un mic Băsescu, nu-i așa?), FĂRĂ NICI O LEGĂTURĂ cu posturile gazdei, este tolerat? Unde scrie că dușmanii declarați, provocatorii, agitatorii, cretinoizii patentați, creatori de dezordine, trebuie tolerați? De ce nu e BANAT?
3) De ce este băgat în seamă acest deșeu uman de alți comentatori, chiar și numai pentru a fi contrazis? Dacă nu este banat (deși așa ar fi normal), el trebuie izolat ca un ciumat. Orice comunicare cu acest căcat murdărește.
Individul nu convinge, in schimb reuşeste să se facă de …. ăăă … ruşine. I-am dat o replica sau două mai demult si am înțeles că nu are o Voce a Rațiunii. Probabil din cauză că îi lipseste rațiunea.
Am ales să-l ignor. Mă plictiseşte, pe de-asupra.
E foarte bine, stimata d-na, ignorarea dispretuitoare este cea mai buna a doua solutie, in cazul mustelor verde metalizat, care te innebunesc cu bazaitul lor si murdaresc toate obiectele pe care se asaza. Cea mai buna solutie – nr. 1 – este pliciul. Din pacate, lipsa unei legislatii elaborate anume pt. cazurile de acest gen ne impiedica sa-l folosim. 😀
Vedeți, @raduprajan, eu știu mare parte dintre lucrurile astea tot de la dumneavoastră, de pe blogul LUPTA DE CLASĂ ( fotografie de copertă splendidă, texte acide memorabile) . În zilele mele de neliniște existențială citesc textele despre CTP, de exemplu, și îmi revin. Dar faptul că „obiectul analizei” a „ridicat” nivelul blogului lui A.N., asta chiar e o noutate. Cum înțeleg că veți mai reveni, cu câte o postare, abia peste 6-12 luni , că așa ați promis, eu vă spun să ne revedem sau ne (re)citim , nu știu cum e mai corect, cu bine!
P.S. Cum cuvântul pe care-l folosiți pentru ilustrarea personalității lui # d’Artagnan se găsește în DEX și este admirabil exploatat cinematografic și de către Nae Caranfil în ASFALT TANGO, îl voi socoti UN EPITET DE EFECT, O COMPARAȚIE INSPIRATĂ SAU O METAFORĂ PUTERNICĂ!
Nu puteam pleca, totusi, fara sa va raspund. Va multumesc pt. reactie si pt. feedback! Stupoarea dvs. vis-a-vis de „ridicatul nivelului” acestui blog si „recunostinta” care ar trebui sa-l incerce pe Adrian Nastase nu ma surprinde; exact din acest motiv am citat si eu pasajul respectiv: aroganta individului e pur si simplu stupefianta; nu e egalata decat de prostia lui. Dar nu degeaba spune o vorba „Prostul, daca nu-i fudul,/ Parca nu e prost destul”. Va pup, nu revin in viitorul apropiat!
P.S.: A propos de „Asfalt tango”, n-o sa va vina sa credeti: eram acum nici o saptamana cu masina la un service auto, sa-i inlocuiesc curea de accesorii (se rupsese si cazuse) si, cu aceeasi, ocazie, sa-i schimb uleiul, filtrele, antigelul… Si ce credeti? Pe o rampa alaturata, cu capacul de la motor ridicat, trona o Volga GAZ 21 neagra, in stare perfecta, cu motorul lună! Am ramas interzis, e masina mea veche preferata inca din copilarie (pe atunci, venea una regulat la una din scarile de bloc vecine si ma fascina literalmente), am vrut sa-mi cumpar una, dar preturile foarte mari si impozitul pe cilindreea generoasa (2445 cm cubi) m-au convins sa ma reorientez spre Dacia 1300… Bineinteles, am intrebat a cui e Volga; s-a dovedit a fi chiar a patronului service-ului (a pus si el mana la masina cu care venisem, printre altii) si – mai mult – era chiar Volga din „Asfalt tango”! Nu stiu daca va amintiti ca aparea, pe tot parcursul filmului, o Volga taxi neagra… Omul o cumparase din Bucuresti, cu nici doua saptamani in urma… 😀 😎
5000 de euro a dat omul pe Volga aia (e-adevarat, a primit si o camera plina cu piese). 😯 Nu va dau si adresa service-ului, ca, la suma asta, „d’Artagnan” e in stare sa trimita acolo DNA-ul… Ceva nu-i curat la mijloc… 😀
popo, tu esti ? (Z)
PS
Scuze, dacă mă înșel, dar stilul tău îm amintește de un bun amic.
..îmi amintește…
Din pacate, nu… Ne-am intalnit, insa, acum mult timp, pe blogul lui Sever Voinescu (pe atunci, eram „Iepurele de Martie”). Sunt amintiri frumoase… 😆
Jagardelian simte nevoia unui loc cu insi nitel mai informati si mai inteligenti decat media celor cre bantuie pe net asa ca mai repare pe aici. Il abnui si de ceva masochism si ma abtin sa ii dau ce a merita
Până unde?
Rai Uno: un tânăr a avut un accident rutier grav pe o șosea și agoniza în drum, când un alt tânăr filma scena cu telefonul și o transmitea în direct pe o „rețea”, spunând: dacă cineva vede scena, să sune la Urgențe!
Apoi s-a apropiat de muribund zicând: e sânge peste tot, omul e pe moarte…
Și omul a murit.
Până unde?
DE LA JEAN SOL PARTRE LA CUNKY FITIZENS …
MOTTO: „…Dar Jean-Sol ( Partre, n.n.) se apropia. Sunete de trompă de elefant se auziră din stradă, iar Chick se aplecă pe fereastra de la loja sa. În depărtare, silueta lui Jean-Sol apărea dintr-un baldachin blindat sub care crupa elefantului, aspră şi zbîrcită, dobîndea o înfăţişare neobişnuită la lumina unui far roşu. La fiecare colţ al baldachinului, un trăgător de elită, înarmat cu o secure, stătea gata să acţioneze. (…) În faţa uşii, elefantul se lăsă în genunchi şi trăgătorii de elită coborîră. Cu un salt graţios, Partre sări în mijlocul lor şi, deschizînd drumul cu lovituri de secure, înaintară spre tribună. (…) Publicul, care îşi păstrase oarecum calmul pînă atunci, începea să-şi iasă din sărite şi-şi manifesta admiraţia pentru Partre cu mare belşug de strigăte şi aclamaţii la fiecare cuvînt rostit de el, ceea ce îngreuia destul de mult buna înţelegere a textului( … ) Partre se sculase-n picioare şi înfăţişa publicului mostre de borîtură împăiată. Cea mai reuşită, măr crud şi vin roşu, avu un succes fără rezerve.” ( romanul SPUMA ZILELOR, autor Boris Vian, scris în 1944-1945 și apărut în 1947)
………………………………………………………………………
Cu o prea puțin subtilă aluzie la Jean Paul Sartre și la romanul său GREAȚA, Boris Vian a descris „scena conferinței” giganticului autor , dozând cu grijă acțiunea către apogeu; adică spre momentul în care „… Partre se sculase-n picioare şi înfăţişa publicului mostre de borîtură împăiată. Cea mai reuşită, măr crud şi vin roşu, avu un succes fără rezerve.”
Ei bine , astăzi, când televiziunile și presa online au supus atenției cetățenilor ultima șotie a ONG-ului Cunky Fitizens … ah! pardon, Funky Citizens, care a „lansat” jocul MARI CORUPȚI, prezentat cam așa : „Croitorașul cel viteaz a dat gata 7 dintr-o lovitură. Ia și tu un pachet cu 7 mari corupți și vezi ce-ți pică. Sunt 20 de mari corupți în primul lot de baștani condamnați definitiv. Cu cât pedeapsa unui corupt e mai mare, cu atât stickerul lui e mai rar, deci și mai valoros. Ai șanse mai mici să-ți pice un Voiculescu (10 ani) decât un Eugen Brădean (3 ani)”, bla, bla… am înțeles și eu ce înseamnă o „borîtură împăiată” , cu cel mai tare exemplar al său adică „ măr crud şi vin roşu”.
Că există idioți care au inventat „jocul” ăsta , nu este neobișnuit – în fiecare zi niște idioți au impresia că pot face lucruri. Că lor li s-a părut simpatic, nu este condamnabil – nu toată lumea e cu țiglele pe casă, mai ales în perioada asta, când e cod portocaliu de vânt puternic. Că s-a făcut un film, prezentat pe canalul ARTE, cu isprava ăstora – e ciudat, dar au fost și subiecte mai dezgustătoare după care s-au făcut filme. Că idioții care n-au toate țiglele pe casă și despre care s-a făcut un documentar care prezintă România ca pe o țară neguvernabilă, pentru că toată lumea e coruptă, cu excepția procurorilor DNA, că ei sunt sunt tineri, spun, abia asta e trist… Era în filmul oribil de manipulator și înspăimântător de eronat o tipă , cred că Elena Calistru se numește, care mărturisește că EA N-ARE SIMȚUL UMORULUI… nu vă curentează așa, ușor, pe șira spinării, faptul că una ca asta, care nu are simțul umorului, deci nu știe ce e nostim și ce nu, crede că a făcut o treabă amuzantă cu jocul ei imbecil, de ne râdem cu toții ?
Am intrat pe site-ul Funky Citizens … așa cum mă așteptam, mirosea de-afară, de te dădea pe spate, a obiectivitate și imparțialitate . Iată:
„ Fără politică, suntem independenți – ținem cu cetățenii, suntem buni cetățeni. Nu ținem cu stânga sau cu dreapta, nu pretindem că suntem exhaustivi sau perfecți și nu avem nimic de demonstrat. Vrem să lăsăm în urmă pentru arheologii viitorului acest memorial al corupției din eterna noastră tranziție de la totalitarism la libertate. Vrem să nu se uite pedeapsa record – 10 ani cu executare – la care a fost condamnat Dan Voiculescu.”
Poate nu știți, dar inclusiv cu ăștia s-a sfătuit Klaus când să-l pună premier pe Dacian Julien… Ce opțiune credeți că au avut Codru Vrabie și Daniel Vrăbioiu, două aripate de seamă ale ONG-ului?
……………………………………………………………………..
Boris Vian a scris romanul SPUMA ZILELOR la sfârșitul războiului. Cu o imaginație fabuloasă, cu o putere înspâimântătoare de a crea lumi „invers”… Boris Vian a scris o carte pentru eternitate . Despre „tehnologizarea ” iminentă, despre împietrirea și „desensibilizarea” umană, despre supremația „obiectului industrial” asupra omului, despre marotele distrugătoare ale firii acestuia , despre o societate rece și lipsită de afect, despre alunecarea în derizoriu, și, peste toate astea, în fine, despre DRAGOSTE. Inutil să vă spun , prieteni, că în 1984, când am citit-o, în plină CIUMĂ ROȘIE, nu-i așa? nu mi-a părut decât o fantezie nebunească, debordantă, aproape indecent de încântătoare. Nici o legătură cu realitatea. Pentru că eu n-am trăit, precum Liviu Papadima, sub teroarea SIGURANȚEI FUSIBILE, ci am avut grijă, tot timpul, să-mi „construiesc” lumea. Atentă mereu la modul în care-mi „construiam” universul, așa am fost… De aceea nu pot să nu observ că lumea imaginată de Boris Vian începe să semene îngrijorător , la 70 de ani distanță, cu lumea de astăzi, din care SIGURANȚA FUSIBILĂ a lui Liviu Papadima a dispărut, într-adevăr, dar a fost înlocuită, fără milă, cu NESIGURANȚA ORIBILĂ.
Ce-ar mai fi de spus? Păi, ar mai fi de spus că, la 39 de ani, Boris Vian , bolnav de inimă și dependent de un tratament zilnic, a mers, pe 23 iulie 1959 , să vadă un film după unul dintre romanele sale. Cinematografia îl entuziasma și îi dădea speranțe de viitor. De aceea , probabil, emoționat și atins de febrilitatea vizionării, el a uitat să-și ia pastila cotidiană. A murit la zece minute de la începutul proiecției. Așa ceva, prieteni… așa ceva…
https://youtu.be/Kgy-ypMSsuU
Am înțeles că imobilul cu pricina e proprietatea unui italian care ar vrea să-l vândă, dar cere foarte mulți bani, iar Consiliul Local nu are atâția. ATÂT i-ar trebui consiliului: să se facă luntre și punte ca să cumpere casa. L-ar paște un dosar penal de nu s-ar vedea. Deturnare de fonduri, abuz în serviciu, toți consilierii încolonați la DNA.
Proprietatea privată e sfântă. Nu poți să i-o iei nici cu o lege.
Nu știu cum poate fi salvat monumentul. Poate cu ajutorul unei fundații care să strângă bani din donații.
Nu cred că în Olanda statul are dreptul să-i confiște cetățeanului proprietatea, fie ea și monament.
Dar poate sa-l exproprieze cu justa si echitabila compensare daca nu ingrijeste un imobil de patrimoniu – chiar daca ii apartine.
Raspandind fiori de moarte, luntrea cea de arme plina
Cand la umbra se doseste, cand s-arata la lumina;
Iar pe mal in linistire un batlan, pasind incet,
Zice: „Nu-i peirea lumii … vanatorul e poet!”