Astazi a inceput seminarul international „Penser l’Europe”

Astazi am participat la deschiderea celei de-a 16-a editii a Seminarului international „Penser l”Europe”, organizat de Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Academia Romana, Institut de France, Institutul francez de relatii internationale, Academia Regala din Belgia, Academia Regala din Spania si de Academia Regala din Barcelona. Tema din acest an este extrem de incitanta – „Religii si identitate europeană”.

Participa numeroase personalitati academice din Europa iar temele vizeaza aspectul antropologic al religiilor, aspectul etnologic, aspectul sociologic si cel politic.

De fapt, prima intalnire a participantilor a avut loc ieri seara, cu ocazia unui dineu, la care au fost prezentate volumele recente „Vivre le temps des troubles” (Thierry de Montbrial), „Penser l’Europe en historien” (Alexandru Zub),  „Cioran, une mythologie de l’inacheve” (Eugen Simion, varianta franceza de Virgil Tănase, si el prezent la această editie).

La deschiderea de astazi au luat cuvantul Ionel-Valentin Vlad, presedintele Academiei Romane, Patriarhul Daniel, Michelle Ramis – noua ambasadoare a Frantei, Jaime Gil Aluja – presedintele Academiei Regale din Barcelona si, desigur Eugen Simion – organizatorul – de la inceput – al acestor intalniri academice de mare tinuta.

 

23 de gânduri despre “Astazi a inceput seminarul international „Penser l’Europe”

  1. Gazda noastra spune:

    „De fapt, prima intalnire a participantilor a avut loc ieri seara, cu ocazia unui dineu, la care au fost prezentate volumele recente „Vivre le temps des troubles” (Thierry de Montbrial), „Penser l’Europe en historien” (Alexandru Zub), „Cioran, une mythologie de l’inacheve” (Eugen Simion, varianta franceza de Virgil Tănase, si el prezent la această editie).”

    Cred ca mitologia lui Cioran este pe cale de a se implini chiar acum in timpurile noastre.

  2. Bun, nu am reusit eu INCA sa aduc o banca canadiana in Romania (puterea e in mai multe voci si in perseverenta) dar uite ca Air Canada (Rouge) a decis sa initieze zboruri directe Toronto-Bucuresti (si Montreal-Bucuresti) incepind cu iunie anul viitor. Eu ii scrisesem o scrisioare lui Rovinescu, CEO, si poate cine stie, au facut-o mai multi, si au aprobat. Deja biletele sunt in vinzare pe site (subject to Government approval).

    Foarte, foarte bucuros ca vom putea zbura direct la Bucuresti si retur. Durata zborului este dus 9, 25 h si intors 10, 15 h, ceea ce reduce cel putin cu 2 h tranzitul minim (pe la Frankfurt), si posibilitatea ca bagajul sa nu ajunga la Otopeni.

      • Multumesc si multumesc si eu tuturor care s-au implicat si mai ales decidentilor de la Air Canada pentru o hotarire buna de businss, pentru ca e singura linie nord-americana care incepe sa zboare spre Romania. Pina la urma sper sa fie profitabil pentru Air Canada, si poate mai tirziu si Tarom sa intre iarasi pe aceste curse transatlantice.

        Am contactat un oficial Air Canada si l-am intrebat ce inseamna de fapt „Subject to Government approval” si mi-a spus ca ambele tari, Canada si Romania trebuie sa aprobe aceste noi curse – asa cum se face la lansarea de curse noi peste tot in lume – dar ca e „fully confident”, e convins pe deplin ca nu vor fi probleme cu obtinerea aprobarilor guvernamentale.

        Cum Romania primeste din ce in ce mai multi turisti e absolut necesar sa extinda Aeroprotul Otopeni cu un nou terminal, si pina atunci sa gaseasca solutii temporare pentru un aflux din ce in ce mai mare de vizitatori.

  3. Reforma pentru independenta Justitiei: Delimitarea si piramida statutelor. Puterea judecatoreasca si procurorii executivi. Anatema politica “Esti penal!”. Ministerul Justitiei, mandatar electoral si de initiativa legislativa

    Tendinta de a face din obstructia reformei Justitiei o chestiune care se invarte si se decide intr-un cerc restrans – presedinte, procurori sefi, ambasador american – a devenit, public, stanjenitoare si ingrijoratoare.

    Scopul reformei Justitiei este de a-i aduce o mai mare si reala independenta. El va fi indeplinit prin scoaterea puterii judecatoresti de sub influenta procurorilor executivi. Aceasta dezintruziune este, in opinia mea, esenta recastigarii independentei Justitiei.

    Pentru binele public, respingerea reformei Justitiei este cel mai mare pericol. Probabilitatea ca nereformarea Justitiei sa duca la impasul, criza si blocarea puterilor si institutiilor statului este foarte mare. Ea pluteste deja in aer.

    Avertizarea ca justitia scartaie din toate incheieturile, facuta cunoscuta public de ministrul profesor de drept Tudorel Toader, este cat se poate de reala si de responsabila. Justitia risca sa se prabuseasca sub povara imixtiunilor si erorilor executive, precum si a lacunelor si slabiciunilor din legislatia de profil.

    Cine si de ce ar dori nereformarea Justitiei, blocarea ei in propriile slabiciuni si dependente, care se propaga si se reproduc in interminabile si insuportabile conflictualizari si disfunctionalitati sociopolitice si sociojuridice, raman intrebari preocupante, la ordinea zilei, ca si cautarile raspunsurilor.

    De un deceniu si ceva, independenta Justitiei din Romania a cunoscut cea mai puternica erodare. Printr-o serie de dependente, introduse mai mult sau mai putin expres sau abil in legislatie, uneori cu binecuvantarile ignorante ale Bruxellesului si Washingtonului, Justitia a fost legata de “monopartidismul prezidential” si “revolutia procurorilor”.

    “Monopartidismul prezidential” este o realitate care tine de 13 ani, in care dreapta politica s-a folosit de mijloacele statului pentru a manipula (ca sa nu spun frauda) alegerile prezidentiale, ca in conditiile unui sistem politic monopartid, in care culoarea ideologica a sefului statului este mereu aceeasi.

    Cine a teoretizat ideea “revolutiei procurorilor” a stiut ce face si ce va urma. Ea a fost implementata prin schimbarea statutului procurorilor, care au fost inclusi in corpul magistratilor.

    Interferenta si “omogenizarea” a doua statute distincte, apartinand unor ramuri distincte, ale magistraturii judecatoresti si prokuraturii executive, au avut drept consecinte interschimbabilitatea profesiilor de magistrat judecator si de procuror executiv si desfiintarea piramidei statutelor si balantei justitiei.

    Celor doua fenomene, care impreuna au alcatuit un sui generis pol de comanda societala al propriilor interese si privilegii, li s-au adaugat un al treilea – suprematia intereselor straine, cvasicoloniale.

    Principala arma folosita de acest “trinom” impotriva adversarilor politici a devenit anatema penala – “Esti penal!” -, ca o afurisenie politica care niciodata nu da gres, prin inculpari contrafacute si anulari ale prezumtiei de nevinovatie.

    In opinia mea, refacerea piramidei statutelor si, pe baza acesteia, a balantei justitiei, prin care ultima sa-si recastige independenta, impartialitatea si credibilitatea, s-ar putea realiza prin urmatoarele directii probabile de reforma:

    In primul rand, separarea carierelor de judecatori si procurori, poate in ceea ce-i priveste pe procurori si prin aducerea acestora pe ramura executiva guvernamentala. Astfel, procurorii executivi nu vor mai putea influenta in niciun fel puterea judecatoreasca.

    Probabil ca a li se retrage procurorilor calitatea de magistrat este un fapt mai dificil, sub aspectul frustrarii. Dar ea poate fi compensata si aliniata la nivelul bazei piramidei Justitiei, avand in vedere plasarea judecatorilor in pozitia de varf, prin ridicarea avocatilor la acelasi nivel de demnitate juridica.

    In al doilea rand, cred ca se poate renunta la CSM, garantarea independentei urmand sa se faca prin lege, prin stipularea unor cai de atac specifice acestei misiuni, cat si prin apelul la jurisdictia CCR. Intr-o asemenea reformare, sistemul judiciar ar putea cuprinde instantele, parchetele, inspectia judiciara si barourile.

    In al treilea rand, Inspectia Judiciara sa se bucure de o autonomie dubla, in raport cu puterile executiva si judecatoreasca. Poate ca o anumita incidenta functionala, avand in vedere ca nimic nu este independent in mod absolut pe lumea asta, ar putea avea puterea legislativa.

    In sfarsit, ministerul Justitiei trebuie scos din rolul decorativ in care a fost impins de revolutia procurorilor. In principal, prin exercitarea libera, fara nicio ingradire, a rolurilor de mandatar electoral si de initiator legislativ, ca o preluare a segmentelor specifice din abilitarile corespunzatoare ale Guvernului, cat si in privinta procurorilor, daca acestia devin executivi. In subsidiar, ministerul Justitiei trebuie sa fie abilitat sa ia pozitie publica activa fata de problemele judiciare, asa cum foarte bine a subliniat ministrul profesor Toader.

    • Doamne ajută!. Fiindcă, dincolo de a invoca Divinitatea în sistemul judiciar, pentru că tot jurăm pe Biblie,probabil, în contextul actual, numai Dânsa ne va ajuta! ONG s-au pus pe treabă, luându-l aliat pe Președinte, liberalii strigă din rărunchi că se încalcă independența justiției, iar pesediștii stau că molâii și-l împing la înaintare pe Ministrul Toader și-l iau la întrebări de ce nu a fost prezent la CSM. Toți oamenii de bună credință ( ca să folosesc o sintagmă din zilele revoluției decembriste) așteaptă reforma în justiție dar tot acești oameni tac, lăsând să se audă doar vocile isterice, care se vor convingătoare, ale macoviștilor.
      A murit Iulian Vlad, iar jurnaliștii vor avea un alt subiect de dezbătut ( adevărul despre revoluția decembristă), iar legile justiției vor trece pe planul doi.

  4. Le rôle du CSM est bien prévu dans la Constitution. Donc, donner cette compétence au Ministère de la Justice implique modifier la Constitution!

  5. De mulți ani, nu am mai văzut un ambasador al Franței atât de implicat ca doamna Michelle Ramis. Am văzut că a fost prezentă și la Iași, nu numai pentru a-l omagia pe generalul Berthelot, ci și pentru a se întâlni cu oameni de afaceri și de cultură din capitala Moldovei.

  6. Ruperea CSM: CSM-ul procurorilor si CSM-ul judecatorilor

    Ceea ce se putea intampla oricand, avand in vedere compozitia inadecvata de statute si roluri, incluzand un conflict de rol, s-a intamplat cu prilejul avizului negativ al CSM privind legile Justitiei.

    CSM s-a rupt in doua, dupa o linie tectonica data de incompatibilitatile dintre cele doua categorii socioprofesionale. Practic, din separatia informala a carierelor a rezultat un CSM al procurorilor si un CSM al judecatorilor.

    Ca intr-un fenomen de subductie, cand un fragment de placa tectonica se scufunda sub un altul adiacent mai mare, CSM-ului judecatorilor si avizului lor pozitiv li s-a supraordonat CSM-ul procurorilor si avizul lor negativ pentru reforma Justitiei.

    Intrebarea este cat de corect este ca avizul procurorilor sa prevaleze fata de avizul judecatorilor? Un raspuns il aflam comparand partialitatea cu impartialitatea. Sau daca ne imaginam ce ar insemna ca acuzatorul sa pronunte si sentinta?

    Un compozit institutional procurori – judecatori, precum CSM, nu are cum sa garanteze independenta Justitiei, ideea de Justitie fiind compatibila si din aceeasi clasa de valori juridice cu ideea de Impartialitate.

    Cel mai probabil, misiunea este imposibila, daca admitem evidenta ca germenii esuarii au fost implantati din proiectare.

    Sa remarcam pozitionarea partinitoare a presedintelui Klaus Iohannis, care a luat in brate avizul negativ al CSM-ului procurorilor, recomandand „regandirea” legilor Justitiei.

  7. Nu sunt de acord cu separarea Cataloniei de Spania. Nu-mi pot imagina una fără alta, plus că fărâmițarea asta nu duce la nimic bun. Republica Catalonia nu va fi primită curând în UE, cred, iar turismul va suferi. Restul activităților care constituie economia și veniturile nu vor fi suficiente pentru menținerea nivelului actual.
    Dacă totuși catalanii separatiști vor reuși ruperea, măcar să renunțe la limba aia urâtă, la catalană!

  8. Exista o realitate care izvoraste din istoria diplomatiei si pe care poate romanii nu o cunosc suficient de bine: sa nu crezi niciodata in totalitate cind un diplomat iti vorbeste extrem de frumos de tara ta. El este un magician al vorbelor, si are un interes sa te tina sub vraja cuvintelor, pentru ca are alte interese despre care nu vorbeste,

    Am citit detul de rapid interbiul domnului Klemm dat Agerpres. Iata cum isi vrajeste ca o Sirena (Mermaid pt dl Ambasador) audienta in ce priveste frumusetea democratiei din ROmania:

    „AGERPRES: Ieri ați vorbit despre ce ați învățat în misiunea dumneavoastră în Afganistan, unde v-ați ocupat de statul de drept. Ați spus că ați văzut cât de important este rolul politicilor guvernamentale în colaborarea societății civile cu diverse instituții. Simțiți că acesta este cazul și în România?
    Hans Klemm: Cred că da. Cea mai bună expresie a acestui fenomen este ce s-a întâmplat în ianuarie și februarie anul acesta, cu încurajarea societății civile, dar și prin reacția directă a publicului român. Acestea au devenit atât de vizibile, într-o manieră ce a devenit o inspirație, nu doar pentru alți români, dar și pentru prieteni ai României din comunitatea internațională. A fost o minunată demonstrație, nu doar a unei palete de factori de guvernare, ci și a rolului individului, cetățeanului, în sănătatea unei democrații. Am avut oportunitatea să citesc Alexis de Tocqueville, un jurnalist francez de acum 200 de ani, care a călătorit în Statele Unite ale Americii la începuturile democrației noastre. Cu un minunat simț al observației, a scris o carte minunată despre dezvoltarea democrației în Statele Unite. Una dintre concluziile sale este că sănătatea unei democrații nu stă doar în instituțiile guvernamentale, ci probabil mult mai important în ceea ce privește calitatea instituțiilor guvernamentale este rolul individului într-o democrație de a se asocia, de a-și aduce contribuția la binele public. Citind asta, mi-am amintit imediat de evenimentele din ianuarie și februarie din Romania. Acestea au fost foarte… nu putea exista o reprezentare mai puternică a ceea ce spunea de Tocqueville despre sănătatea democrației americane, iar acum era vorba de mărturia sănătății democrației române — să fie atâția indivizi care își exprimă îngrijorările cu privire la cursul guvernării.”

    Wow, la bagat si pe Tocqueville acolo alaturi de stafiile lui Iohannis cel Frumos si Democrat, al lui Ciolos, cel Mai de Nelegat Dintre Prim MInistri (urmeaza volumul lui Maior in Editura Bond & SRI). Totul este ambalat in multe cuvinte ca „minunat”, ceea ce ne induce hipnotic ca demonstratia a fost de fapt o „minunatie”, ceva venit cu Duhul Sfant, care a trecut mai intai pe la Departamentul de Stat, dupa ce a luat pulsul echipei Macovei. Care batea tare si repede, ca si Securitatea inainte de Revelatie.

    Aceste lucrui minunate care se intimpla in Romania nu trebue sa se opreasca. Nu? Pai daca iti place o minune, nu mai vrei si alta?

    Eu zic „Doamne Fereste-ne si Apara-ne!”.

    https://www.agerpres.ro/politica/2017/09/29/interviu-video-hans-klemm-achizitionarea-primului-sistem-patriot-doar-un-punct-de-inceput-in-colaborarea-romania-sua-pe-industria-apararii-18-08-35

    • @diasporean: ” ….iar acum era vorba de mărturia sănătății democrației române — să fie atâția indivizi care își exprimă îngrijorările cu privire la cursul guvernării.”

      Nu cumva este citata madam Clinton, Secretar de Stat, vorbind despre manifestatiile de la Cairo impotriva lui Mubarak? Sigur si despre a altora cu sangele „democratiei” in vene iesiti in toiul „primaverii arabe” pentru implementarea maretelor idealuri progresiste.

  9. Merkel e cancelar din 2005 și încă va fi, miniștrii germani nu sunt „remaniați” (de fapt schimbați, GUVERNUL e remaniat) una-două, stabilitatea e una dintre condițiile reușitei, alta fiind calitatea electoratului…
    La noi mai toată lumea vrea schimbare, demiteri, demisii, convinsă că miniștrii, directorii, șefii sunt de vină pentru că merge greu treaba.
    PSD, PNL, USR, PMP…oricare ar fi nu poate să facă decât una: să stimuleze puternic sectorul privat fără de care nu se face nimic.
    Iar electoratul să lase naibilor prejudecățile referitoare la oamenii înstăriți, că nu mai facem noi capitalism cât îi hăul!

  10. O IPOTEZĂ ȘI SCENARIUL UNUI POSIBIL COȘMAR NAȚIONAL

    Când, în prejma alegerilor locale din 2016, DNA-ul harnic l-a „extras” din scrutinul pentru Primăria Generală a Capitalei pe Ludovic Orban, gestul a părut oarecum excentric, și făcut cam în trena expresiei că „excepția confirmă regula”, pentru că, în realitate , Codruța a ocolit cu destulă încăpățânare, până atunci, Partidul Național Liberal, (re)format , grație geniului politic al lui Crin Antonescu, cam în proporție de 70%, din fostul PDL.

    Imaginea lui Ludovic Orban, coborând treptele DNA-ului , cu un aer debusolat, a făcut înconjurul NET-ului și s-a înfipt ca o așchie supărătoare în creierul publicului. Nu m-am întrebat atunci pentru ce s-a grăbit doamna Codruța să înșface o bucățică savuroasă și de pe platoul din dreapta, după ce, hămesită, a ras cam tot ce era pe platoul din stânga.

    Pe atunci, USB –ul, care avea , printr-o extindere- mai mult teoretică decât practică – să se transforme în curând în USR, părea doar o formațiune exotică, pe care nu aveai de unde s-o apuci , căci nu prea avea mânere, ci doar unele excrescențe, ca niște cucuie, reprezentând un fel de lideri, sau ceva, ieșind ici-colo dintr-o masă a cărei coeziune părea improbabilă. O ciudățenie… nici o doctrină, doar niște membri care nu se cunoșteau între ei, unii specializați în proteste și manifestații de tot felul, alții în alergarea liberă, unii mai mult bicicliști, alții ocupându-se cu mâncatul din gunoaie… unul, pre numele lui Bogdan Rădulescu, vicepreședintele USR Cluj, ura biserica în așa măsură încât a scris, din capul său , aceste vorbe despre preoții ortodocsi: „În clipa în care o să vă târâți hoiturile peste copiii noștri în școli, să le vomați laturile Creației, așteptați-ne pe noi să dăm buzna peste voi în că…le voastre de biserici și să vă predăm evoluția cu torțe în mâini”.( că nu mai vicepreșʹ astăzi e mai puțin important…)

    De ce-ar fi fost tocmai această bizarerie , cam dezgustătoare, trebuie să recunoaștem, creația „de suflet ” a statului paralel , în care acesta să-și pună speranțele, dar și fondurile secrete? Pare greu de crezut … și totuși… Până când Ana Maria Pătru nu a confirmat ieri ceea ce se auzise în spațiul public, dar părea cam fantezist, și anume faptul că arestarea i se trage de la plângerea penală pe care i-a făcut-o, în calitate de șefă a Autorității Electorale Permanente , ștrulubaticului USR, pentru unele ciudățenii , greu de corectat , descoperite în finanțarea sa electorală, până ieri, spun, nu m-am gândit serios de ce a trebuit să dispară Ludovic Orban tocmai când se pregătea, cu pisicelul în brațe, maimuța pe umăr , clopul pe creștet și sabia de recuzită la brâu, să cucerească Bucureștiul.

    Astăzi, însă , privind retrospectiv, mișcarea DNA-ului mi s-a părut logică… slăbirea PNL , prin bulversanta îndepărtare a celui de-al doilea candidat al său la PGB, a trimis partidul direct în brațele eșecului… cu puțin noroc , cu sprijinul direct al GDS și al lui Tudor Chirilă, de pe margine sau din piață, deruta liberalilor se putea transforma într-o cedare a supremației asupra Bucureștiului „de dreapta”. Discuții pentru susținerea unui candidat unic au fost, și nu puține… în spatele lor, corul „societății civile” cu epoleții la vedere , cânta „HAI, NICUȘOR… HAI, NICUȘOR DAN… HAI, NICUȘOR , NICUȘOR DAN”. Câștigarea – posibilă – a Primăriei Generale de către infantilul, tremurătorul și atinsul de guturai Nicușor, deschidea noului partid calea către un scor mai acătări în alegerile generale.

    Mai târziu, când USB s-a metamorfozat în USR, ambasadorii licuricilor, și mai mici și mai mari, îl certau pe penalul de Dragnea că de ce CIUMA ROȘIE depune contestații, în teritoriu, împotriva fragilului partiduleț, abia ieșit din ou.

    Vă plac filmele de groază? Dacă vă plac, am eu un scenariu bunicel pentru așa ceva: să zicem că USB, sprijinit de PNL la vedere și de „statul paralel” pe din dos, ar fi câștigat Primăria Generală și Primăria Sectorului 1 . Pot presupune că , în siajul acestui succes, la alegerile generale, scorul Nicușorilor , Clotildelor și Goțiilor ar fi fost mult mai mare decât cel din iarna lui 2016. Calea era deschisă către un guvern alcătuit din PNL, USR , UDMR și, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, PMP. Fără acceptul dolofanului USR , liberalii n-ar fi putut muta nici măcar un pai. Politica acestei fioroase struțocămile ar fi fost, atunci : „Sărut mâna, doamnelor Ambasade, sărut mâna doamna Codruța, sărut mâna domnișoarelor cătușe, sărut mâna domnișorule Coldea!” dar fără „HEIL, KLAUS !”, căci, de fapt, Klaus ar fi trebuit să ia poziția de drepți, să bată din călcâie și să răcnească „HEIL, NICUȘOR !” Și, evident, NEIN fonduri europene, căci ministrul Ghinea Cristian , proaspăt revenit în scaun, știe niște procedee discrete pentru ca România să nu ia nimic-nimic… în guvernul Cioloș, abia că și-a „făcut mâna”… Modificarea legilor Justiției? Cu cine? Cu doamna Prună și celebrul ei halat de molton instalat la minister? Ca să nu mai spun că, având o majoritate subțirică în Parlament, votul pentru ORICE ar fi depins când de UDMR, când de PMP… prefer să nu amănunțesc…

    Ce-am făcut eu mai sus ? N-am făcut decât să urmăresc, cu atenție și îngrijorare, după cum ar spune marele om blond cu o gheată neagră ( și cealaltă la fel) , traiectoria glonțului care ne-a trecut pe lângă ureche…
    …………………………………………………………………………………………………………
    MORALA : Nu te grăbi, tinere frumos și liber, să-ți dărâmi casa , dacă n-ai în ogradă materiale de construcții pentru una nouă și nici bani ca să ți le cumperi de la DEDEMAN!

    • Păi în aceeaşi poveste cu zacusca, da’ mai sus, am spus cu litere mari: DIVIDE ET IMPERA! – aceasta e noua ordine mondială posibilă.

      Iată întâmplarea întâmplătoare din Spania. Chiar vreau să văd către unde va arăta cu degetul Comisia Europeană, ce va zice Trump… Așa ni se va dezvălui pe loc direcția în care vom fi obligați să mergem. Și dacă se deschide „fereastra”, am încâlcit-o, căci știți din precedente cât de maieștri sunt ăștia la răstălmăceli! Că un fel de precedent ar fi – cu Iugoslavia, Crimeea. Aici va fi cu dreptul la autodeterminare vs suveranitatea națiunilor. Vom vedea ce ne-au pregătit.

  11. Deși nu prizez scenarii și conspirații, agenturi și bau-bau, am rămas consternată când am auzit că unele ambasade le-au făcut observație unor lideri PSD cu privire la contestațiile depuse de oameni din teritoriu (unii nici măcar PSD-iști) la adresa unor candidați USR, în campania electorală din 2016.
    Asta și încă o seamă de ipocrizii ale reprezentanților unor state care se dau „de drept” nevoie mare, ipocrizii pe care le-am aflat în ultima vreme, mi-au clătinat credința că agenturile nu există. Ce poate fi o ambasadă care se supără pentru că niște cetățeni români își exercită dreptul de a contesta (pe drept sau pe nedrept) niște candidați, decât un agent în slujba unui partid românesc?
    M-am supărat. Păi, una spui și alta fumezi?

  12. Deci am urmarit „meciul” in public Toader-Klemm. Dl. Klemm a fost intzepat de remarca domnului Toader ca nu este specialist in drept, si l-a durut atit de tare incit a ales sa il puna la punct pe dl Toader public, atentionindu-l ca nu e nevoie sa ai diploma in drept ca sa conduci Justitia in Romania. Punct ochit, punct lovit.

    E foarte rar cind un diplomat de cariera – ce sa mai spunem un sef de misiune – alege sa se ia in gura public cu un Ministru al tarii unde este acreditat. Asta arata ca nu diplomatia primeaza, ci muschiuletzul lui Popey care indica who’s the Boss la Justitie. Dl. Klemm ii transmite prin „pixelul diplomatic” ca, daca mai continua cu lectia universitara, oricind il poate incinta cu niste „manifestatii democratice” superbe, cu lampashe conectate acolo de unde se genereaza lumina azi. Nu el le va organiza direct, ci „plutoanele democratice” care nu ucid, dar schimba guverne. In acest sens, dl. Iohannis s-a intilnit nu demult cu sefii acestor „fii ai poporulu verde”, de unde au comunicat ca sunt in cuget si simtiri apolitice cu „interesul national”, adica acela de a scapa de Ciuma Rosie. Operatiunea democatica e in derulare, si se implementeaza de pieptul inarmat cu medalii. Servim Patria!

  13. Batalia este pina la urma cine sa conduca Justitia, si cum, cu ce. Dl. Presedinte nu vrea sa piarda controlul asupra numirii Procurilor Sefi (Proc General, al DNA etc). Dl. Klemm (si alte ambasade) sprijina pe Presedinte, pentru ca astfel, spun ei, poate fi „aparata” Justitia de ce percep ei a fi controul dorit de Parlament asupra Justitiei, si de aici banuiesc temerile de un sistem corupt al politicienilor care nu ar mai raspunde in fata Justitiei. Ambelor tabere le e teama de acelasi lucru. Diferenta este ca Presedintele are azi controlul asupra Justitiei, si nu Parlamentul. A treia cale exista?

    Daca Justitia se vrea independenta de politic, de nu sunt atunci numiti capii Procuraturii de catre aparatul de Justitie, si nu de Presedinte, sau de Ministrul Justitiei? Pe de alta parte, politica justitiei e facuta de Ministrul Justitiei si Parlament, si Constitutia spune clar in sensul asta. Deci poate capii institutiilor din Justitie sa fie alesi de catre un cvorum al acestor institutii, eventual cu aviz din partea Presedentiei si a Ministrului Jutitiei, ceea ce i-ar aduce la masa de discutie pe cei doi. Dar politica Justitei nu se poate face decit in Parlament, pentru ca Justitia in final se supune ca orice putere vointei poporului.

  14. @Amalia, SEPTEMBRIE 30, 2017 LA 9:16 PM

    Separarea Cataloniei de Spania face parte din planul:
    DEZBINA SI CUCERESTE…

    Cine dezbina si cine cucereste este bine de urmarit pe esichierul geopolitic deoarece imaginea mare de ansamblu arata clar despre cine este vorba:

    – China pierduse Hong Kong-ul pentru a-l recupera cu ceva vreme in urma.
    – Yugoslavia s-a pierdut pe sine insasi pentru a vedea ruptura Kosovo mai departe…
    – Romania era sa piarda Transilvania in 2012…
    – URSS a pierdut Europa de Est pentru a o recupera in anii care vin…cu dobanda…

    Viitorul arata bine cu conditia ca toti sa punem umarul la cladirea acestuia.

Dă-i un răspuns lui AnaAnulează răspunsul