General

Nu va este dor de Catherine Day ?

Adrian Năstase52 comentarii

Catherine Day a fost timp de 10 ani (2005-2015) secretar general al Comisiei europene. In septembrie 2015, din fericire, s-a pensionat. Ea era omul de legatura al Monicai Macovei la Bruxelles. Prin ea se realiza santajul politic care s-a numit prescurtat MCV. Basescu si-a executat politic adversarii prin „culoarul” de la Bruxelles. Mona Pivniceru stie mai multe. Deocamdata, va rog sa vedeti care era chestionarul la care trebuiau sa raspunda autoritatile independente de la Bucuresti si reprezentantii justitiei independente din Romania. Puteti vedea si care erau tintele din binomul Bucuresti-Bruxelles din acea perioada. Avea voie MCV-ul sa se ocupe de cauze individuale? Judecati singuri…

PS 1 Nu am putea propune o nominalizare la justitie  care sa asigure, impreuna cu Monica Macovei, Guseth si Pruna apararea statului de drept actual, construit cu atata migala in ultimii zece ani? Ma gandesc desigur la Catherine Day, careia ii port o amintire duioasa in conditiile in care in ziua condamnarii mele i-a facut o vizita la Bucurestji Liviei Stanciu.

PS 2 S-a vazut ca importul de reforma in domeniul justitiei (Bruxelles, etc.) a avut rezultate dezastruase, ducand la ceea ce se numeste „statul mafiot”. Nu ar fi normal, in aceste conditii, sa facem aceasta reforma „prin noi insine”? CSM-ul ar trebui sa fie primul interesat.

 

motoc111

52 de gânduri despre “Nu va este dor de Catherine Day ?”

  2. Problema este că ce înțelege PSDul la această oră din reformă, în special Liviu Dragnea, este trecerea Justitiei sub control politic. Ăsta este de fapt actualul proiect de țară și nu creșterea economică sustenabilă, autostrăzi, pensii, educație, Sănătate bla bla bla…

    Răspunde

    • Stimate muschetar, cumva,credeți că onor justiția, astăzi, nu este sub control politic?. Poate, din Franța, justiția din România se vede imaculată, după chipul și asemănarea Monicuței!

      Răspunde

      • Avantajul când te uiți din Franța, adică de la distanță, este că vezi destul de bine pădurea. Din România ajungi câteodată să n-o mai vezi din cauza copacilor.
        Păcat că sunt atâția oameni de bună credință care pleacă după fentă…

    • Leonardo da Vinci spunea: ,,Înţelepciunea este fiica experienţei”, numai că realitatea ne arată că experiență o capeți în timp. Ea vine odată cu vârsta! Atunci, poți vedea și pădurea și copacii, indiferent din ce parte privești, dar nu o simți: e doar o imagine frumoasă! ( aceasta zicere a mea nu înseamnă cu nu înțeleg sensul proverbului!) .Și cel mai bine simți pădurea și copacii din ea, când trăiești în mijlocul pădurii! Iar noi, cei rămași aici, o simțim cel mai bine și unii dintre noi am fost victime ale acestei justiții imaculate de tip macovist!

      Răspunde

  3. @Nastase,

    ce se întâmplă? Nu cu madama asta, cu Dumneavoastră? Sănătos, ocupat, sau altceva?…

    @Ghiiiițăăăă! Țevăraia e bine? Motorașul? Vă duc dorul!!!

    Răspunde

  5. Ca „Basescu si-a executat politic adversarii” e una; „prin „culoarul” de la Bruxelles”, asta ar trebui demonstrat pentru ca nu rezulta. Daca citim cu atentie textul, Comisia Europeana s-a interesat in legatura cu „pasii procedurali”. Cu alte cuvinte pe ei ii interesau procedurile in legatura cu acuzarea de fapte de mare coruptie a unor persoane. Pentru ca baza legala implica respectarea procedurilor legale, altminteri se poate vorbi despre un proces politic. Din text ar rezulta ca la Bruxelles erau destule nedumeriri referitoare la independenta Justitiei. Cu alte cuvinte nu le era clar daca Justitia actioneaza pe baza normelor de drept sau pe criterii politice. Spre exemplu, daca intrebi care sunt „pasii procedurali” (Benchmark 3 – 20) rezulta ca ori nu stiau, ori ca aveau dubii ca se respecta procedurile legale, ori ca acesti pasi nu ar fi armonizati cu legislatia europeana. In text nu apare nicaieri (sau aratati-mi unde apare) specificatia ca trebuie arestata sau condamnata o anumita persoana. Mie mi se pare ca ei aveau indoiala ca regulile judiciare, legislatia aferenta din Romania s-ar armoniza cu cele europene. Din text nu rezulta ca i-ar fi dat satisfactie lui Basescu sau altcuiva ca sa-si persecute adversarii politici. Dimpotriva, mie mi se pare ca textul reflecta o atitudine de neincredere a Comisiei Europene fata de felul in care fuctioneaza Justitia in Romania.

    Răspunde

  6. Si inca ceva: ce interes ar fi avut Comisia Europeana in „executarea politica” a unor persoane, adversari politici ai Puterii de atunci de la Bucuresti, de catre Basescu? Cu ce ar fi folosit lucrul acesta Comisiei Europene? Cu atat mai mult cu cat, spre exemplu Dvs., ati coordonat din functia de premier negocierile de aderare ale Romaniei la UE. Romania, pe vremea cat ati fost premier, a inchis capitolele de negociere, de unde rezulta ca nu v-ati aratat ostil Uniunii Europene sau europenismului. Asa ca nu se prea intelege de ce UE ar fi avut interesul sa faciliteze executarea Dvs politica de catre Basescu. Poate ne lamuriti mai mult…

    Răspunde

      • Opinez ca motanul ar trebui descaltat cand acceseaza acest site/incepe sa excedeze la el bagatul batului prin gard a la Gica contra.

      • Raspunsul Dvs. imi sporeste nedumeririle. Si pentru faptul ca tot oamenii de dreapta, din aceeasi familie politica europeana cu Basescu, parca il lasau pe acesta sa priveasca singur in jur…

        Pe de alta parte, in Italia, de exemplu, avem cazul Berlusconi. In Franta, Jacques Chirac… Ambii de dreapta! Si Sarkozy (tot de dreapta) a fost supus unei anchete judiciare, daca nu ma insel.

        Facand abstractie de aceste cazuri, totusi de ce in alte tari europene nu se intampla asa? Adica daca se schimba coloratura politica a Comisiei Europene trebuie sa fie si vreun rost de vreo „executie politica”? Sau daca intr-o tara europeana castiga, de pilda, social-democratii trebuie sa inceapa un proces de executie politica la adresa Opozitiei, sa zicem crestin-democratii? Sau invers? Eu, spre exemplu in Germania, n-am observat asa ceva… Nu observ asa ceva, sper sa nu ma insel, nici in Olanda. Nu observ un astfel de fenomen nici in SUA. A castigat Dl. Trump (republican), republicanii au majoritatea in Congres, dar nu vedem nicio executie politica la adresa adversarilor politici, la adresa democratilor.

        Iar, pe de alta parte, daca s-au inregistrat progrese insemnate – asa am inteles de la Dl. Hans Klemm -, daca Romania e un „model si exemplu pentru celelalte state”, si „o sursa de inspiratie pentru SUA”, de ce ni se refuza intrarea in Spatiul Schengen tocmai pe motiv de anticoruptie…? Cu atat mai de neinteles, politic vorbind, este de ce, in conditiile in care am indeplinit criteriile tehnice (care au costat bani foarte multi si tara noastra a facut un efort foarte mare in acest sens), singurele valabile de altfel, iar Romania inregistra progrese insemnate in lupta anticoruptie ni se refuza sistematic intrarea in Spatiul Schengen, cu un Presedinte din PPE si o forta politica de guvernamant tot din PPE.

      • Problema nu este ca s-a schimbat culoarea Comisiei. Problema a fost ca Basescu si-a schimbat el culoarea politica in 2005, intrand in PPE si astfel a obtinut audienta si sprijin la ei, prin intermediul lui Macovei,Fratini, Reding etc. E mult de povestit. Am explicat pe blog in 2012. Nu reiau.

      • @Motanul Încălțat: ”daca Romania e un “model si exemplu pentru celelalte state”, si “o sursa de inspiratie pentru SUA”, de ce ni se refuza intrarea in Spatiul Schengen tocmai pe motiv de anticoruptie…? Cu atat mai de neinteles, politic vorbind, este de ce, in conditiile in care am indeplinit criteriile tehnice”.

        Citesc în paralel ”Qu’est-ce que l’Amerique”, scrisă de un francez, André Siegfried în 1937 (editura Flammarion) și „Of paradise and power” a lui Robert Kagan, având subtitlul „America and Europe in the new world order”, apărută în 2004.
        Sigur, nu sunt foarte actuale, dar sunt extrem de interesante, deoarece diferențele America-Europa sunt văzute în etape istorice diferite, dar în două momente de criză/post-criză mondială.

        André Siegfried vede nu numai diferențele superficiale dintre Europa și America, dar face o analiză a mentalității americanului dincolo de steoretipiile tradiționale ale europeanului. Și astfel el remarcă modul în care vârful crizei economice din 1932 a fost, nu numai perceput, dar și depășit atât de americanul de rând cât și de Administrație.
        Ceeace remarcă Siegfried, cel puțin pentru mine este o revelație deoarece nu m-am gândit niciodată, este că în America nu există ”clase sociale” care să transforme ura de clasă în forme revoluționare marxiste sau comuniste. Deci în America nu există pericolul revoluțiilor.
        În America există ”caste”, pe care autorul nu le definește, dar pe care eu aș îndrăzni să le identific sub forma a trei categorii: americanul bogat, americanul mijlociu și americanul sărac.
        Acesta din urmă este însă ajutat abundent de diferite forme de ajutor social. El, americanul sărac tinde să devină un ”rentier social” sau ”profiteur d’emploi politique”. Și asta se vede astăzi, când tocmai ”rentierul social” – ah, ce-mi place termenul ăsta – îngroașă masa susținătorilor democraților.

        Robert Kagan, care a lucrat la Departamentul de Stat între 1984 și 1988, analizează extrem de atent evoluția relațiilor dintre Europa și America punctând foarte atent discrepanțele, cauzele și momentele de începere a ”marii divergențe”, cum aș numi-o eu.
        Nu-i locul acestei postări să intru în detalii și, sunt sigur, cei interesați vor găsi, citind-o, niște răspunsuri la actuala încordare diplomatică America-Europa. Poate, între timp, a apărut o ediție revăzută.

        Răspunzând la întrebarea ”Motanului”, pe scurt, consider că este vorba de strategii diferite pornite din mentalități (actuale) diferite.

        Europa după ce a decăzut din rolul de mare putere globală după al doilea război mondial, s-a trezit în situația de a se simți slabă, mai întâi în fața URSS, iar apoi față de Statele Unite.
        Față de URSS, panaceul a fost umbrela militară a Statelor Unite, dar în acest fel i s-a atrofiat simțul necesității dezvoltării capacităților proprii de apărare, inclusiv de intervenție cu mijloace militare tehnice adecvate pe teatre de luptă de interes, cum ar fi fost războiul provocat, atenție, de Europa, în fosta Iugoslavie, unde a fost nevoie de intervenția ulterioară americană.
        Față de Statele Unite există o evidentă diferență militară care împiedică Europa să devină un actor important pe plan global, mai ales într-o lume foarte … neliniștită, unde interesele ei economice sau umane pot fi afectate.

        De aceea, politica Europei este de a se sprijini pe legi internaționale care să poată stopa eventualele încercări americane de a lua pe cont propriu rezolvarea diferitelor stări conflictuale.
        America, mult mai pragmatică, consideră că astfel de conflicte trebuie rezolvate cât mai rapid, inclusiv prin puterea militară, decât să stagneze prin tergiversări diplomatice care să ofere celor implicați posibilitatea escaladării.
        Vedeți amenințarea Iranului de zilele trecute care a declarat că Acordul încheiat cu Europa și Satele Unite i-a oferit posibilitatea să-și dezvolte capacitățile militare.

        Deci, Europa, ca orice stat mai slab, dorește tratate, legi internaționale pentru a limita pe cei puternici. Idealistic, consideră că o asemenea rețea de legi și instituții, pot conduce spre ”o stare de pace universală”, eventual asigurată de un guvern mondial.
        Și acum, revenind la întrebarea de mai sus, voi răspunde cu o altă întrebare.

        Oare nu faptul că România, ca și Polonia – altă oaie neagră a UE – a hotărât să intre sub umbrela militară a Statelor Unite, așa cum a fost cândva Vestul care lipsit de grija propriei apărări militare s-a putut dezvolta economic, să fie răspunsul la permanentele șicane ale Bruxelles-ului?

      • In primul rand Europa nu e, totusi, un stat. Si nici n-a fost o mare putere putere globala dupa Al Doilea Razboi Mondial. SUA nu asigura doar apararea Romaniei ci si a intregii Europe, avand ponderea cea mai insemnata in NATO, inclusiv din punctul de vedere al cheltuielilor militare. Romania face parte din NATO, ca membru cu drepturi depline, achitandu-se de obligatiile pe care le are fata de aceasta organizatie ce asigura, avand America drept cel mai important pilon, securitatea si apararea tuturor tarilor membre. De aceea nu vad de ce Vestul ar manifesta invidie fata de tara noastra pentru cooperarea militara cu SUA in cadrul Aliantei Nord-Atlantice. Pe de alta parte, Parteneriatul Strategic cu SUA e unul din coordonatele cele mai importante de politica externa a Romaniei. Tarile vestice au exercitiul unei asemenea colaborari si niciun stat occidental nu denunta legaturile stranse pe care le are cu SUA.

        Deocamdata o armata a UE nu exista. Deci UE nu are cum sa asigure apararea statelor membre in fata unei agresiuni din exterior. Bineinteles, s-ar pune problema daca trebuie sa existe o astfel de armata europeana cand avem o organizatie cat se poate de eficienta, cu traditie si rodata in timp, precum NATO. Dar asta e o alta chestiune si deocamdata nu se poate pune in felul acesta problema.

      • Va recomand sa va uitati la SUA. Ati vazut ce demonstratii de strada! Stanga si Dreapta iesite in strada. Daca e sa vorbim in sens democratic, observati ce tensiuni sunt in popor, printre oamenii care voteaza. Insa la nivel politic nici vorba de executii. Se cerceteaza niste cazuri in legatura cu amestecul Rusiei in alegerile din SUA – asta e altceva. Se cerceteaza in continuare. Republicanii si democratii fac apel la reconcilierea nationala. La CNN am vazut ca sunt invitati si din partea republicanilor si din partea democratilor. Chiar ieri m-am uitat putin. Atmosfera destinsa, se radea, ziceai ca oamenii sunt in cea mai buna dispozitie. Nici urma de incrancenarea pe care poti s-o constati in talk-show-urile televiziunilor de stiri dambovitene. N-am putut sesiza o atmosfera de „executii politice” la adresa adversarilor politici. Pe cand la noi, au fost si articole in presa straina care evidentiau o atmosfera ce amintea de cea a Revolutiei Franceze, adica o atmosfera de „executii politice”. De sfarsit de secol XVIII… Eu cred ca si la noi ar trebui sa restabilim urgent democratia, nu „executiile politice” care numai democratie nu exprima.

      • @Motanul Încălțat: ”Ati vazut ce demonstratii de strada! Stanga si Dreapta iesite in strada. Daca e sa vorbim in sens democratic, observati ce tensiuni sunt in popor, printre oamenii care voteaza.”

        În popor nu sunt tensiuni. De aceea vedeți la televiziunile americane și niște show-uri mai mult sau mai puțin amuzante pe la televiziuni, pe care actorii nici nu le iau în serios. Dar piesa trebuie jucată în folosul politicienilor și pentru influențarea spectatorului de rând.
        De aceea, media, ca peste tot încearcă să inflameze. Și atunci, tensiunile între mediile progresiste academice și orășenești și apărătorii valorilor tradiționale capătă aspecte dramatice. Și asta doar în câteva centre. Cine cutreeră America vede liniște și viață normală.
        Oare nu-i la fel și în România profundă, cea de dincolo de barierele infernului orășenesc? Nu tineretul ”studios și inteligent” se dovedește cel mai ușor de manevrat în centrele aglomerate pentru a deveni masa de manevră în favoare unui profitor politic sau altul?

        De altfel, în România, spiritul ăsta al unei revoluții permanente, al unei nemulțumiri permanente, practic al unei lupte de clasă fără sfârșit, nu-i nou. A fost introdus de comunismul care a încercat să modifice sufletul și tradiția românului prin distrugerea fundamentului său, țărănimea, prin transformarea ei în ”clasă avansată” și conducătoare a societății, clasa muncitoare.
        Sau în societatea țărănească a colectivizării forțate.

        Poate că mulți n-au apucat vremurile acelea ale satului tradițional și nu pot înțelege, sau chiar se revoltă când aud asemenea ”blasfemie” împotriva a ceeace au citit și le-a fost inoculat.
        Am încercat cândva să aduc un crâmpei al apusului acelei lumi în ”S-au uscat prunii” (https://mipopescu.wordpress.com/1-de-suflet/prunii/).

        Iar astăzi, asaltul împotriva tradiției, a valorilor familiei și neamului, a vieții obișnuite, intră în stadiul final prin implementarea progresismului ”înălțător”, american sau european, care vrea să șteargă ”vechiul sistem retrograd” pentru a fi înlocui cu valorile unui alt ”om nou”, fără sex, fără mamă, fără Dumnezeu, fără neam, fără țară.
        Se pare că întreaga omenire se află în fața unei colectivizări dar, de data aceasta, inconștient acceptată.

      • ” Cine cutreeră America vede liniște și viață normală” – bine ar fi sa fie asa! Insa tensiuni politice in popor exista. Sigur, ele nu se manifesta unilateral, adica doar dintr-o parte a spectrului politic. S-a vorbit in America, chiar si cu ocazia campaniei electorale pentru prezidentiale de anul trecut, despre o societate divizata. S-a vorbit si in presa despre un fenomen de radicalizare a scenei politice americane, care, evident, se traduce si la nivel de alegatori care nu sunt impartiti in caste ci am putea spune poate mai bine in diverse categorii, inclusiv aspectul rasial fiind important. Daca ati fi vorbit cu un republican autentic ati fi constatat o opozitie dura fata de politicile democratilor si fata de Presedintele Obama. Radicalizarea aceasta in trecut nu a fost atat de puternica, poate chiar nu a existat, spre exemplu pe vremea Presedintelui Clinton, desi deosebiri intre republicani si democrati fireste ca erau. Nu neaparat ca ar fi fost un Presedinte de culoare i-a suparat pe unii. Uitati-va, spre exemplu, la ce candidati au avut democratii, spre exemplu un socialist fara tagada precum Bernie Sanders, ca sa vedeti ca in acest partid s-a manifestat un curent socialist puternic, din care a facut parte si Obama. Dar Bernie mi s-a parut chiar mai la stanga decat Obama. Exista, desigur, si aspectul economic, al Crizei din 2008, o criza foarte puternica, multi americani au avut de suferit. A contat, politic, bineinteles.

        Eu as fi de parere sa nu transformam (ideatic, desigur) orasele intr-un „infern” 🙂 . Eu cred ca e prea mult spus „infernul orasenesc”. Este interesant ce spuneti: „De altfel, în România, spiritul ăsta al unei revoluții permanente, al unei nemulțumiri permanente, practic al unei lupte de clasă fără sfârșit, nu-i nou.”, dar, dupa parerea mea, actualmente nu se manifesta lupta de clasa in Romania. Altminteri spuneti-mi cine o conduce? Nu, n-as crede ca se poate vorbi actualmente despre lupta de clasa la noi. Insa satul traditional, investamantat intr-o mireasma romantica si chiar idlica, bucolica, pastorala de catre unii scriitori n-a fost, in realitate, lipsit de tensiuni si lupte politice. Bineinteles ca as putea sa dau exemplul rascoalelor taranesti, nu doar cea din 1907. Dar lucrul acesta se poate constata si din baladele si doinele noastre (cele vechi, autentice) in care vom observa mai mult durere decat romantism idilic. Lumea satului romanesc a fost, de-a lungul Istoriei, marcata de mari tensiuni si lupte, din varii motive.

        In legatura cu „asaltul împotriva tradiției, a valorilor familiei și neamului, a vieții obișnuite, intră în stadiul final prin implementarea progresismului ”înălțător”, american sau european, care vrea să șteargă ”vechiul sistem retrograd” pentru a fi înlocui cu valorile unui alt ”om nou”, fără sex, fără mamă, fără Dumnezeu, fără neam, fără țară”, eu as zice ce nu trebuie nici sa dramatizam si nici sa exageram. Intotdeauna in Istorie s-a manifestat contradictia dialectica sau poate contrastul dintre vechi si nou. Chiar si omenirea de acum nu seamana cu cea de acum 400 de ani. Formele se mai schimba si putem constata si o evolutie. Spre exemplu o evolutie a stiintei, care marcheaza viata oamenilor prin descoperirile stiintifice, prin cunoastere.

        „Nu tineretul ”studios și inteligent” se dovedește cel mai ușor de manevrat în centrele aglomerate pentru a deveni masa de manevră în favoare unui profitor politic sau altul?” – nu cred. Intodeauna studiul, educatia au rafinat omul si l-au facut mai tare in a rezista manipularilor de tot felul. Insa trebuie sa-i intelegem si pe acesti tineri care vor ceva mai bun pentru tara asta. Poate n-au experienta, dar e imposibil sa nu priveasca in jur si sa nu constate ca posibilitatile pe care le au aici in a se realiza, in a castiga mai bine etc se ingusteaza parca pe zi ce trece si ca viata de aici nu mai corespunde aspiratiilor lor. Vedeti doar cum se pleaca din tara si multi pleaca cu un gust amar al dezamagirii. Sigur, nu spun doar despre tineri ca ar fi dezamagiti. Se pleaca masiv si din mediul rural.

      • @Motanul…: „Intodeauna studiul, educatia au rafinat omul si l-au facut mai tare in a rezista manipularilor de tot felul.”
        Tocmai din cauza educației din universitățile americane, nu știu ce-i în România, îndoctrinarea progresistă a devenit religia noii generații.
        Și astfel apar cohortele care doresc administrarea țării/țărilor din și de către stradă.

      • Mie cel putin mi se pare o anumita exagerare intr-un astfel de punct de vedere. Spre exemplu s-a vazut la alegerile trecute ca a castigat Partidul Republican. Iar la alegerile prezidentiale, candidatul acestui partid: Dl. Trump. Si apoi mi se pare ca e prea mult spus „religia noii generații.”, ca si cum tot tineretul care studiaza ar fi influentat decisiv de astfel de idei. Pe de alta parte, in general vorbind, tineretul este mai expansiv, iar faptul ca iese la proteste nu imi face impresia a ceva iesit din comun: intalnim lucrul asta si in New York, si la Hong Kong, si la Bucuresti, si in destule alte locuri si diverse sutuatii. Eu imi amintesc de Liga Studentilor de la noi, din anii ’90, imediat dupa prabusirea regimului comunist: greve studentesti, proteste. Pe de o parte, asa sunt tinerii, in general vorbind. Pe de alta parte ei isi exprima astfel punctele lor de vedere, doleantele lor. O astfel de atitudine trebuie inteleasa si trebuie intelese si cererile lor si vazut daca sunt rezonabile, cum s-ar putea rezolva si daca e posibil, desigur. Deci nu trebuie sa dramatizam, sau sa fim pesimisti. Mai ales ca si gemeratia actuala ceva mai varstnica a fost privita poate cu aceeasi circumspectie, cand era tanara de cea varstnica de atunci, cu care, la randul ei, priveste generatia tanara de acum… Iar astfel de lucruri se intampla si s-au intamplat intotdeauna…

  7. Contradictia interpartinica a lui Hans Klem explodeaza: Romania, stat de drept, din 2004!

    Frictiunile politice dintre republicanii si democratii americani, care cunosc o acutizare fara precedent dupa ce GOP-istul Donald Trump a castigat controversatele alegeri prezidentiale, au un inevitabil ecou si in “diplomatia reziduala”, a fostului partid de guvernamant, printre ambasadorii numiti de Barack Obama care inca mai sunt in posturi in strainatate.

    Din aceasta categorie face parte si Hans Klemm, care este ambasador al SUA in Romania de pe vremea vechiului regim de la Washington. In aceasta contextualizare, de istorie recenta politico-diplomatica, absolut necesara pentru a intelege stereotipurile, pe undeva scuzabile pentru cineva care nu se poate culca noaptea democrat si trezi dimineata republican, Hans Klemm a facut, joi, o declaratie care poarta amprenta contradictiei sale interpartinice.

    Exprimand anumite “ingrijorari” privind propunerile de reforma ale ministrului Justitiei, care “ar putea inversa parcursul Romaniei” in ceea ce priveste statul de drept, “ingrijorari” care fara indoiala ca la Washington sunt vazute si auzite cu ochii si urechile ambasadorului de la Bucuresti, Klemm a intrat inevitabil intr-un clinici de istorie politica cu republicanii, cand a afirmat ca statul de drept din Romania a “inceput” in 2004.

    Este o enormitate sa sustii ca republicanii de la Casa Alba si presedintele George W Bush ar fi acceptat, in 2012, lansarea la Praga a invitatiei de aderare la NATO catre o Romanie care nu ar fi fost stat de drept. Daca Hans Klemm ar fi vazut, alaturi de Bush Jr, curcubeul de la Bucuresti, care a aparut chiar la inceputul discursului presedintelui american, care in acelasi an a efectuat o vizita de bune oficii si apreciere politica in Romania, care a consacrat colaborarea dintre doua state de drept, cu siguranta ca memoria nu l-ar fi inselat pe ambasadorul Klemm.

    Ori, cel putin, daca ar fi ascultat discursul ceremonial de la Casa Alba al aceluiasi presedinte republican, din primavara lui 2004, cu urari de “mandrie” adresate Romaniei si celorlalte sase tari care au intrat, atunci, in NATO. Sau poate ca Hans Klemm l-a ascultat, inca nu era plecat ambasador in Timorul de Est, dar l-a uitat. Au urmat, apoi, o serie de semnaturi ale Romaniei, alaturi de ale SUA, pe documente de alianta si parteneriat, de securitate si aparare, dar nu numai, de cea mai mare importanta strategica bilaterala. Este absolut nerealist, ca sa nu mai spunem si insultator, sa se afirme ca Romania ante-NATO, cu certitudine cea de dupa primul esec, din 1997, al regimului de dreapta Emil Constantinescu (1996-2000), nu ar fi fost stat de drept, o culme a progresului in materie, care a facut posibila admiterea in Alianta. Este inadmisibil ca Hans Klemm sa faca din statul de drept un caine de lupta politica pe care sa-l duca in lesa si caruia sa-i arate tintele si sa-i ordone: “Musca-i!”.

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-22026205-hans-klemm-noua-declaratie-dura-suntem-ingrijorati-propunerile-ministrului-justitiei-putea-inversa-parcursul-romaniei.htm

    Răspunde

  8. Nu, nici de Baroneasa, nici de Gitenstein si in curind nici de Klemm.
    Dl. Klem a avut doua „pozitii” importante, compensatorii as spune. Una de bine, stam excelent la capitolul „morti” pentru cauze „comune”. Scuze, stiu ca suna cinic, A doua „pozitie”, sau pozitionare a fost prin vocea dlui Klem a Administratiei SUA. El a tinut sa spuna ca nu e parerea lui. Foarte smart. Deci pozitia tarii sale fata de reformele ce se incearca in Justitie este ca mai bine nu. Mai bine sa lasam ce a facut Basescu si Macovei. E foarte bine cind judecatorii din CSM, toti, spun NU avizului negativ dat de reprezentantii „sistemului” Lazar, Kovesi Iohannis, cei care au venit cu votul in buzunar pe ordin de unitate.

    Acuma, se pune problema, cine influentzeaza dom’le Administratia SUA sa spuna ce spune Klemm? Antena 3, RTV, Evz? Nu cred. Cine se tot intilneste cu tot felul de reprezentanti ai SUA sa le spuna care sunt problemele din Romania? Ghici ciup…Ambasador ce este? Stie cineva ale cui pozitii le exprima Ambasadorul Romaniei in SUA: ale Guvernului, sau ale Presedintelui, care sunt complet contrare in materie de Justitie? Sau le prezinta pe amindoua, si se confeseaza ca pe cind era el sef SRI, lucra operativ in Justitie, pe model SUA? NU stiu, dar eu nu am auzit ca SUA sa aibe astfel de probleme, sa fie criticate de Romania, ca masurile ce le iau ar fi un „regres”cu efecte in relatia reciproca. Poate cumparam rachete S400 de la rusi pina la urma? Sau de la nord-coreeni…Amar, amar, amar. Nimic dulce in ziua de azi. Ne ducem dura dura la fundul istoriei „civilizatiei” occidentale. Hai, uite, mai sunt sperante: ne salveaza China!

    Răspunde

    • Ale grupului de la Sluj am Ssomesch..

      Iar adtiatia Unchoiului Shylock … nu ste nici ea!
      Ca cum scriam aia e sub influenta. Nu se ste a cui. Ca acolo este unii care sunt in legatira cu lobisti (coruptia uficializata) care canta dupa guturile aluia care da banu’ .
      Care cand primeste banu’ mai da si la unii care cica „gandesc” si ecplica ca cum si ce trebe sa gandeasca uficialii.Nashpa ca cei ca care „gandesc” e uneori profseori de plda la facultatea din Mîrland care au intrat in SUA pe usa din dos … si care p[regatesc studenti care intra 9in Adtiei.
      Si mai sunt lobyrurile etnice – de ex ucraineana si ungara ..
      Mai sunt si canaliile si prostii nostri . Prosti e aia care citeazxa din Pacepa care cica er „Ța|r al automibilu rumanewsc”. Țar?!
      E si in fine ai nostr care cred ca nu frumos sa ceri..

      De ex sa le aduci muricanilor aminte ca :
      1) Romania este „in mopd natural” cam rusofoba
      2)Falncul estic al NATO este compromis prin defectiunea unora iubiti de unchiu Shilock.
      3) Acelasi unchi a reusit sa devina odios la S de Marele Rau din Nord . Asta dupoa ce fusese exemplul.
      Si sa ii trimita sa citeasca splenndida serie a Dunelelor :orice loialitate suprasolictata .. cedeaza!

      Oricum se pare ca Donald nu prea e stapan la el in casa… v Jon Huntsman … care e frm convins ca ala pe care il rprezinta este alegrea .. Kremlinului!

      Răspunde

      • Aferim – esti in mare forma, maestre anagramant!
        p.s stiu asta cand te pot citi pana la capat.

  10. Cred că Băsescu Traian și Macovei Monica s-au dibuit în faldurile istoriei recente, așa cum două reptile oarbe se dibuiesc pe sub pământ , pentru o împerechere grăbită și lipsită de satisfacție, dar necesară pentru zămislirea de noi târâtoare. Că s-au despărțit după sordida împerechere, nici măcar nu este important, căci istoria , dacă îi va păstra în memorie , așa îi va reține: legați pentru totdeauna , încolăciți într-o îmbrățișare solzoasă…

    Previzibili și ticăloși… dacă documentul de mai sus nu ar fi fost datat pe 10 octombrie 2012, am putea să credem că numele doctorului Șerban Brădișteanu este pe listă pentru cine știe ce licitații de aparatură medicală… dar așa , nu… nu ne putem înșela : Șerban Brădișteanu este pe listă pentru vina enormă de a fi acordat ajutor medical unui prieten… Poate că Monica Macovei a avut speranța secretă că dacă nu s-ar fi băgat doctorul, lucrurile ar fi ieșit altfel… un infarct convenabil, un accident cerebral pe fond de surescitare, o împotmolire în nesfârșitele nisipuri mișcătoare …

    Numai că doctorul a fost aproape . Nu pot să descriu acest tip de respect pentru cel care poate trăi și acționa ca un om liber , cunoscând, cu maximă luciditate, consecințele previzibile ale acțiunilor sale. Vorbesc despre oameni care-și depășesc istoria personală, oricum fabuloasă prin realizări … oameni care SUNT MAI MULT DECÂT SUNT.

    Răspunde

  11. Mi se pare mie sau pe blogul lui Adrian Năstase e un cetățean din specia ” vai, ce-mi plac glumele mele …hai să le dau LIKE măcar eu, dacă nimeni altcineva nu se obosește”

    Răspunde

  12. Codul Penal moșit de Macovei, Bica et co permite luarea în seamă a unor denunțuri și plângeri fără probe, adică cineva are ciudă pe altcineva sau nu-l agrează, consideră că acela e incorect, și-i trage un denunț pe baza căruia un procuror deschide un dosar penal. Odată dosarul deschis, procurorul se screme să găsească niște dovezi care, începe să se vadă din ce în ce mai bine, sunt niște glume proaste ce nu-i mai amuză nici măcar pe judecători. Judecătorii au început să studieze dosarele serios, de unde până mai ieri le frunzăreau doar fiindcă, nu-i așa, partener de nădejde fiind cu procurorul, nu puteai să-l contrazici.
    Și în Italia există acuzații de corupție și de abuz în serviciu, în fiecare zi, dar acuzații nu demisionează hop-țop. Ei rămân în funcție până la hotărârea definitivă „vinovat”. Abia ATUNCI își pierd funcția, iar, dacă hotărârea definitivă e „achitat” sau „fapta nu există”, aceștia ocupă în continuare funcția respectivă.
    Media italiană pe care o urmăresc eu zice totdeauna „procurorul afirmă că X a făcut, a luat…”, nu „X a făcut, a luat…”.
    O mare parte a mediei noastre zice „e evident că X a făcut…/ nu se poate ca X să nu fi făcut…/ am spus demult că X a făcut…”.

    Răspunde

  13. ACEȘTI STUPIZI ANACRONICI NUMIȚI LIBERALI

    Câtă luptă și forfoteală în interiorul Partidului Național Liberal pentru ca autenticul și vechiul luptător liberal Ludovic Orban să ia premiul întâi cu coroniță în disputa cu alt liberal gigantic, Cristian Bușoi (se citește BUȘOA). După crâncenul război dintre cei doi titani , câștigat, într-un final apoteotic, de bravul Ludovic, acesta a devenit din ce în ce mai încrâncenat și mai stegozaur… și, ca orice stegozaur care se respectă, poposit accidental în contemporaneitate, are idei puține și fixe, care se pot rezuma în propoziția: SĂ NU SE SCHIMBE NIMIC DIN LEGILE MACOVEI, căci Macovei e un pterodactil indispensabil unei societăți moderne, europene , peste care n-a venit încă MAREA GLACIAȚIUNE. Ca să-și adune armata de dinozauri gălăgioși , cu un muget suprem , Ludovicus Stegosaurus ne informează că :

    „Vom apela la toate formele de opoziţie, legale şi constituţionale, inclusiv la forme de protest pe stradă. (…) Partidul Naţional Liberal oricând poate să organizeze mitinguri, marşuri, demonstraţii”.

    De exemplu, dânsul vrea să se dedea la toate formele astea de protest pentru ca măria-sa „…..ciiiine eeeste generalul” să nu piardă cumva oportunitatea de a da cu pixul pe numirile de procurori. Oricum, Ludovic nu a citit ceea ce combate deoarece se revoltă împotriva „numirii şefilor de parchete de către ministrul Justiţiei”. Dar, oare asta a prevăzut Tudorel Toader în proiectul de lege? Nici gând… PROPUNERILE , iar nu NUMIRILE se fac de către ministru… așa cum este și acum. Ludovic, însă, în loc să citească, s-a gândit să fie consiliat , în această delicată problemă, de celebra comunicatoare a PNL pe teme de justiție, recte HILDEGARD BRANDL … că numai duduia Hilde crede așa, cum că Tudorel Toader vrea să numească el însuși șefii Parchetelor, și n-au reușit s-o lămurească trei profesioniști ai dreptului , în platoul unei televiziuni, că spune prostii. Dreaptă ca o lumânare, dânsa i-a privit pe toți cu un mare dispreț și cu un dezgust manifest, și le-a zis că știe ea mai bine!

    Nu cred că există un lucru mai detestabil decât acela ca un „beneficiar final” al abuzurilor DNA , să apere cu fanatism aproape religios sistemul care și-a bătut joc de el … poate mai are președintele PNL, dosare?

    Vrea Ludovic să fie prim –ministru? Păi, vrea, și ne-a și comunicat această dorință intimă… un ADEVĂRAT BĂRBAT DE STAT, nu-i așa? Că noi de încă niște slujitori cuminți și harnici ai statului paralel și abuziv aveam nevoie . Cu Klaus președinte, Ludovic premier și Kovesi șefă la cazane , liberalizarea, modernizarea și europenizarea statului român arată ca o sentință cu executare…

    Răspunde

    • Draga doamna Arhire

      va rog sa ma scuzati ca tocmai io (campion absolut!) va atrag atentia asupra unei greseli, cred ca, de dactilografie.
      In cazul Orban netotu Giselei si a lu Busoi cred ca este incorect sa scrieti „premiul întâi cu coroniță”.
      In acest crez cred ca este vorba de „premiul întâi cu cotoroanță” sau poate cu „cotoroanțe” (Mme Breton, Cati Day, Vivica Reding, Angela von Stassi si altele… )

      Inca o data scuzele mele ca tocmai io …

      Răspunde

  14. Am urmarit interviul domnului Toader la Antena 3 ieri seara. Dl. Toader nu este politician, ci specialist in drept, si poate chiar de aceea ar trebui ascultat cu atentie de toti, indiferent de culoarea politica, si mai ales de Presedinte. Ceea ce afirma el privind Inspectia Judiciara are sens, mai ales ca vine cu optiuni care sa reformeze sistemul securist pe care l-a instaurat Macovei-Basescu, si pe care Iohannis si-l doreste la purtator. Se vede bine „reforma” macovista care duce la Republica Procurorilor. CSM a fost practic invins si cucerit de procurori, in defavoarea judecatorilor. Acum razboiul se poarta cu ghioaga lu Kovesi si cu veninul lui Lazar, atent urmariti si foarte posibil sprijiniti din exterior.

    Faptul ca CSM a dat aviz negativ la intreg pachetul propus, care continea inclusiv cereri de reforma ale CSM, ne arata ca CSM este in acest moment nu poate sa finctioneze in acest cadru legislativ. CSM si-a data singura aviz negativ.

    Dupa intilnirea recenta Toader-Klemm la Ministerul Justitiei, s-a dat o declaratie comuna in care Ambasadorul era pozitiv si avea incredere in reforma lui Toader. Dintr-o data, si in sincron cu Iohannis, a inceput sa aibe gretzuri. Nu e dificil sa intuieshti niste stafii (venite din SUA sau de la Bruxelles?)care tot umbla pe la dl Iohannis prin camara.

    Ce cistiga SUA din aceasta pozitionare ambigua si as spune chiar impotriva intereselor ca Romania sa devina un stat de drept puternic, si credibil, mai ales in interior, pentru romani? Nu cistga simpatia celor care vad stafiile lui Iohannis, ghioaga lui Kovesi si muscaturile lui Lazar, prin duverse sufragerii ale pooliticii romanesti, pe fundalul cu „Servim Patria!”. Mai mult, aceste pozitionari impotriva intereselor democratice si legitime ale Parlamentului ales sa legifereze si sa imbunatatzeasca legislatia conform programului majoritatii, sunt combustibil pentru miscari si mai nationaliste, si mai radicale. Dl. Klemm incurajeaza politic o parte intr-o dezbatere democratica in defavoarea alteia, si risca mult nu pentru el, ci pentru relatia Romania – SUA. Sau poate exista deja un scenariu in care SUA vrea sa se dezangajeze in viitor din Romania, si sa isi creeze o viitoare oportunitate pentru a face asta? Niste miscari ample sociale care sa schimbe violent sistemul democratic, sunt un argument pentru retragere. Asta vor?

    Răspunde

    • @trexsr: ” Dl. Klemm incurajeaza politic o parte intr-o dezbatere democratica in defavoarea alteia, si risca mult nu pentru el, ci pentru relatia Romania – SUA.”

      Relația cu Statele Unite nu se află sub pericolul ”riscului”. Continui să cred că ultima ieșire a lui Klem, nu este o poziție a Statelor Unite, deoarece SUA are pe plan extern de înfruntat situații geostrategice, nu de implementarea globală a unor ideologii sau principii, așa cum a făcut Administrația Obama.
      În plus, așa cum bine remarca, @fragmentarium, la Washington, “ingrijorarile”, de fapt informațiile și interpretările asupra situației din România, ”sunt vazute si auzite cu ochii si urechile ambasadorului de la Bucuresti”.
      Și sunt convins că la nivelul Congresului acestea sunt preluate și amplificate de tabăra democrată.

      Sunt curios care sunt contactele ambasadei României de pe malul Potomacului cu cele două curente politice americane și cum, sau dacă, încearcă să contracareze orice ecouri negative la adresa țării pe care o reprezintă.
      Oare care sunt reprezentanții Congresului cu care ambasada îi pune în contact pe demnitarii români care sosesc la Washington?
      Întrebarea capătă consistență dacă ne gândim că delegațiilor românești li se pot transmite exact semnalele pe care le aud și de la sediul ambasadei americane din București, pe care media le poate amplifica și transforma în ”poziția Statelor Unite”.

      În acest fel, riscul devine extrem de real la nivelul populației care este alienată de aceste ieșiri publice inconștiente ale unui ambasador care face mai mult rău țării sale la nivelul de imagine și diminuează uriașa simpatie și suport popular care a existat în România pentru America.

      Pe de altă parte, nu este exclusă și o coalizare în jurul pozițiilor lui Klemm, al unei anumite părți a corpului diplomatic al unor țări europene de la București pentru a adopta o poziție quasi-comună. Iar scopul poate fi și menținerea României într-o zonă defavorabilă și, implicit, de a ține administrația țării sub presiune pentru acceptarea necondiționată a impunerilor Bruxelles-ului.
      În acest sens încerc să descifrez cifrul recentei detașări a poziției ambasadorului englez față de corul altor ambasadori europeni.

      Răspunde

  15. Cum fac eu zacuscă.

    Mie nu-mi place deloc ce vă face picătura chinezească! Nici unuia dintre domniile voastre. Sper să mă iertați pentru ceea ce urmează să vă spun: nu putem trăi la nesfârșit atât de încordați și de frământați de politica vremurilor, de tulbureala asta nesigură care ne înconjoară, pentru că asta ar însemna că nu mai trăim deloc. Doar ne chinuim, ne îngrijorăm…

    Am înțeles, sau cred că am înțeles cum merge treaba: niște oameni plini de bani vor să supună lumea. În acest moment, nu prea se mai înțeleg între ei (aparent, unii nu s-au înțeles niciodată, dar numai aparent), ori din cauză că-s prea mulți, ori prea lacomi, dar eu am înțeles că nu mai încap, lumea e prea mică pentru dumnealor. Și, dat fiind că sclavia forțată nu mai este la modă zilele astea, fiecare dintre acești… hai să le zic și eu poli de putere, ca toată lumea, încearcă să convingă mase tot mai mari să-i argățească benevol și să-i umple și mai tare de bani. Nu știu dacă sunt cine știe ce ingenioși, dar procedează după cum urmează: Trump joacă pe cartea naționalismului zis „bun”, la prima vedere încercând să-i determine pe toți să-i respecte pentru asta și să facă la fel. De fapt, eu cred că este fix naționalismul „de expansiune” a celui puternic.

    Mai departe, progresiștii europeni, care, dracu’ știe ce vor și tat-su să-i înțeleagă, se screm să ne arate calea spre mântuire prin „politically correct”, asta însemnând discriminări pozitive, dar, ATENȚIE! inventând categorii defavorizate mai degrabă. Tot ei, se chinuie să cucerească Orientul chemându-l la noi acasă (ce prostie! Ce strategie de rahat!!!). Progresiștii spun din gură că toți suntem egali, fraternite și egalite, în realitate i-au învrăjbit bine pe toți, am mai spus asta – divide et impera! Pe cei care nu-s toleranți îi amenință cu represiunea. Adică este un fel de praf în ochi, ideologia broaștei râioase, în timp ce ei „liberalizează” prețurile și cresc dobânzile cămătarilor… brrr… băncilor. Tineretul crud, verde și desfrânat chiar crede, dar ce să le ceri, dacă nu au avut parte de părinți să-i îndrume (erau ocupați cu munca ba în socialism, ba în capitalism)?

    Chinezii conving foarte ușor cu „ieftin și bun”. Iată o abordare francă! Vrei să fii sclavul meu? Ieftin și bun îți dau și pe urmă te împrumut!!!

    Ei, dar Lumina de la Răsărit este preferata mea! Cică vine la noi sfânta Treime: Putin – Dughin – Kiril! Uite o abordare veche și eficientă precum roata! Religia, misticismul! Țarul, Ideologul Și Patriarhul și-au unit forțele întru prosperitatea Matușcăi Rusi! Ia de aici UNIRE, neamule! Ei vor să ne convingă cu iubirea de Popor, de Țară și Dumnezeu! Să vedem la ce răspunde gloata mai bine! Sigur, eu aș paria pe PR-ul lor, dar mă tem că nu gloata trebuie să vrea, ci Capul! Alesul Cap, cel care ne trădează INVARIABIL! Depinde cine dă mai mult, să fim serioși! Când or să-și ia tainul, or să ne zică și nouă dacă e bine cu naționalismul și NATO, cu progresiștii desfrânați, cu „ieftin și bun” sau cu „Poporul este iubire”, iubirea este Dumnezeu, chestii din astea. Să nu omitem contra-mișcarea asta cu familia, născută să se opună progresiștilor, care le vine răsăritenilor mănușă! Vom vedea.

    După ce cred că nu mai am nimic de făcut în acest război, decât să mă feresc de gloanțe și să trec neobservată, ceea ce vă doresc și dumneavoastră, simt că este responsabilitatea mea să vă înveselesc, să vă binedispun, să vă fac să uitați de ei până la următoarea lovitură ce ne-o vor aplica.

    Deci, să vă spun cum fac eu zacuscă. Nu vă dau rețete, Doamne ferește, nu faceți ce fac eu, doar citiți.

    Eu nu am o rețetă bătută în cuie, nu cântăresc, nu măsor nimic și nu gust. Pe cuvânt.
    Mă apucă, uite-așa, culesul. Și culeg tot ce văd cu ochii prin grădină. Nu doar legume, culeg mere, pere, struguri și ardei, roșii, vinete, gogoșari, dovlecei… Le grămădesc pe toate sub foișorul meu de stuf, taman unde am de gând să le coc și să fac ceva. Că eu nu știu de dinainte ce voi face niciodată. Depinde de cheful meu, dacă îmi ies ori nu socotelile, dacă mi se ouă găinile, dacă plouă la timp sau bate gheața, dacă m-am trezit cu fața la cearceaf sau pusă pe fapte mari, dacă s-a scumpit curentul sau lemnele de foc, dacă ne-au cerut mulți bani la ședința cu părinții… Depinde de multe lucruri.

    Nu fac zacuscă în ceaunele – numai de la treizeci de kile în sus, nu ard lemnele pentru două-trei borcane. Câteva oboroci sănătoase (în care încap damigenele de cincizeci de litri) cu ardei, kapia și gogoșari, amestecate și nemăsurate, necântărite, cam una cu vârf de vinete, lemne despicate și… foc!!!
    Le coc pe toate și jumătate de zi curăț de-mi miros mâinile o săptămână a fum. Cum le văd scurse fain – frumos, mă apuc de ceapă, tot așa, măsurată la ochi, cam același volum cu ardeii curățați, poate mai multă. Morcov – cam la fel.

    DAR! când coc vinete și ardei, dau deoparte legumele cu defecte, că și ele își au rostul! Le curăț crude și le toc la cuțit cuburele.

    Așadar și prin urmare, când mă găsesc eu cu toate astea pregătite, cu lemnele de foc, ceaunul spălat și instalat pe plită, lipit bine cu lut pe fund ca să nu se afume, să nu se prindă și, babele spun, că drege și gustul, ei, în acest moment am nevoie de un ajutor ca să pună pe foc așa cum dau eu ordin: mai tare sau mai încet. Și nu-i jucărie să pui pe foc așa cum spun eu, că-s aprigă și veșnic nemulțumită! Orice s-ar întâmpla cu zacusca, dau vina pe cel care pune pe foc!

    Ajutorul aprinde, torn un litru și jumătate de ulei în ceaunul meu în care încape o jumătate de porc și pun pe rând: ceapa tocată și amestec întotdeauna și fără întrerupere cu un linguroi de Doamne-ajută; cum se înmoaie ceapa, nu trebuie să se schimbe la culoare, doar să se înmoaie, torn lighenașul cu morcov ras și învârt fără oprire.

    Acuma-i acuma! Un secret important vă dezvălui – mai știți mirosul dulceag de vânătă, dovlecel sau ardei prăjit vara devreme? Cele pe care le prăjești prima dată în vară, când ți-i un dor nebun de verzăciuni proaspete, pot să fie și strâmbe, și mici, și închircite dar le înfuleci lacom cu usturoi??? Știți, mirosul acela spune că ai ieșit în vacanță, că poți umbla desculț prin iarba, că nu-ți îngheață unghiile de la rouă, că s-au copt cireșele de vară și vișinele! Eeeh! Mirosul acela e despre examene terminate, despre mare și libertate! Fără teme, fără ghiozdan! Numai cu gândul la baie în Prut sau la gârlă – fiecare ce are, e despre primul pui cu smântână… Prrrr! Asta-i altă poveste!

    Să revenim la oile noastre! Ei, după morcov torn ardeii cruzi pe care i-am dat de bicisnici deoparte și învârt cu linguroiul și aștept să-mi vină în nări mirosul de boia prăjită! Abia atunci mai pun câteva vinete crude, cojite și tocate cuburi – acesta e mirosul care mă împinge mereu în păcatul lăcomiei pe mine, mai ales dacă am alături un mujdei bogat și gros! După cele câteva legume crude, înaintez vârtos cu cele coapte – ardeii, gogoșarii, kapia și vinetele. MARE, MARE atențiune! Maglavaițul se îngroașă și bine-ați face să aveți niște mușchi la îndemână ca să învârtă fără oprire în ceaun! Nu glumesc nicidecum cu liguroiul! Dacă se prinde de fund așa o cantitate – s-a dus în fasole toată treaba!
    Ajutorul meu pune pe foc îngăduit, nu pripim treaba deloc taman acum, celălalt amestecă vârtos (drept să spun, celălalt sunt eu) și peste un sfert de oră torn cam două-trei borcănele de bulion, poate să fie și de anul trecut, dar toc și niște roșii crude, dacă trebuie să mai răresc puțin bunătatea. Un pic, vreo două, nu multe, că o să curgă zacusca de pe pâine! Pun sare cu pumnul. Nu gust. Dar voi, dacă faceți una ca asta acasă, vă rog să gustați că nu se știe ce iese dacă vă luați după mine!

    O prietenă bună de-a mea, care mi-a fost și colegă în studenție, zice că felul meu de a face zacuscă este o adevărată blasfemie la adresa rețetelor de la curțile boierești, unde legumele erau tăiate fâșiuțe, ca să înțelegi și să vezi ce mănânci și în care nu se punea morcov. Cică morcovul stă bine și în beci. De ce să-l vâri la borcan? De acord, însă eu aș fi de părere că morcovul contracarează efectul exploziv și păzește de rele mațele mai gingașe. Asta a fost o paranteză. (Doamne, ce mult vorbesc, ce de-a paranteze fac!)

    În continuare pun și doi ardei iuți la toată combinația – am niște ardei iuți-trăscău, nu întrec mai mult de doi la treizeci de kile de zacuscă. Vreau numai să-mi vină damful în nări, nu să-mi ardă limba!
    Toată treaba cu tocatul și băgatul la ceaun nu ține mai mult de un ceas. Opresc focul și bag la borcan. Legumele încă nu sunt fierte, dar nici nu mai prăjesc nimic, pentru că uleiul e puțin și nu-i bine să-ți prăjești ficatul! Zacusca o să fiarbă în borcan încă două ore. În cazanul meu de sterilizat încap în două rânduri treizeci și opt de borcane de opt sute de grame. Mai rămân vreo două borcănele pe dinafară pe care, în mod tradițional, e frumos să le împarți cu vecina cea mai bună.

    Uite-așa, dacă încarci borcanele cu zacuscă fierbinte, mai întâi încălzești apa și pe urmă pui borcanele. Dar dacă mă apucă miezul nopții, ceea ce se întâmplă cam întotdeauna, las sterilizarea pe dimineața următoare – apoi încarc rece, torn apă rece ca să acopăr amândouă rândurile și FOC! După ce dă în clocot mai fierb două ore. Aromele se amestecă în borcanul închis, nimic nu se evaporă, niciun gust nu se pierde…

    Mitul cu „să iasă uleiul de-asupra” e o prostie. Pe cuvânt.
    Cât stăm la foc, mâncăm ce-am cules de dimineață – mere și pere

    Mâine dimineață plec la „Cornu” și fac din nou zacuscă. O să coacem și niște cartofi în jar, pe care o să-i mâncăm pe loc și cred că o să tăiem un rățoi pentru masa de duminică…

    Răspunde

Lasă un răspuns