General

Amintiri din armata

Adrian Năstase20 comentarii

Zilele trecute, am avut o surpriza foarte placuta. Un fost coleg, cu care am facut stagiul militar, mi-a trimis o poza din acea vreme. Sunt peste 40 de ani de atunci. El a plecat de mult in Germania, unde este profesor. Ne-am amintit, cu nostalgie, de cele sase saptamani ale aplicatiei militare la care am participat, in Muntii Fagaras, in poligonul de la Cincu, in timp de iarna. Conditiile nu erau ‘extraordinare”. Spre exemplu, dormeam intr-un cort, neincalzit, cu 60 de paturi. Doar camera cu bocanci era incalzita. Exercitiile erau dificile. Imi aduc aminte, de exemplu, de urcarile in TAB-uri, cu tot harnasamentul de iarna si cu armamentul din dotare…

Comandant era colonelul Stoica, cel despre care a scris si Petru Popescu in „Dulce ca mierea e glontul patriei”.

20 de gânduri despre “Amintiri din armata”

  1. Amintirile din armata sunt interesante.

    Eu n-am gustat …Cincu, am trecut totusi pe la Constanta si Mangalia,
    efectuandu-mi stagiul militar in Marina Militara Romana.

    Cat despre glont….fie celor care-l doresc altora….cu sau fara miere…

    Răspunde

  2. Misteriile terorismului si liberalismul britanic

    Comparativ cu SUA, care este ca o semi-insula, pe cea mai mare parte din lungimea frontierelor sale fiind aparata de doua oceane, Marea Britanie, care chiar este o insula, inconjurata numai de apa, este mai vulnerabila la terorism.

    Atentatul terorist de la o statie de metrou din Londra, de vineri dimineata, revendicat de gruparea Stat Islamic, o explozie partiala a unui dispozitiv pus intr-o galeata de plastic si o punga de supermarket, în urma căreia au fost ranite 30 de persoane, face parte dintr-o lunga serie. Desi atacurile teroriste din Marea Britanie au fost mult mai reduse ca numar si dramatism fata de Europa, scopul de infricosare a populatiei si de modelare reactiva nedemocratica a politicii este acelasi.

    Democratia europeana nu s-a lasat intimidata si infranta de terorismul islamic. In Europa nu au fost restrangeri abrupte si de principiu ale drepturilor omului, asemanatoare celor dispuse prin “USA Patriot Act” (2001). Aceasta victorie a democratiei europene in fata terorismului islamic este cu atat mai elocventa cu cat Europa a cunoscut o invazie fara precedent a imigrantilor si refugiatilor, pe care teroristii i-au folosit ca masa de ascundere si vectori de patrundere pe continent.

    Din pacate, politica Marii Britanii nu da semne ca va dovedi aceeasi rezistenta ca politicile Uniunii Europene si statelor europene in a pastra intacte si a conserva drepturile omului. Londra si-a facut cunoscuta inclinarea spre anularea, suspendarea sau restrangerea drepturilor omului, motivandu-si aceasta modelare nedemocratica a politicilor in materie cu pericolul terorismului.

    Daca Brexitul va fi urmat de o cortina de fier britanica, care ar fi a doua din istorie, dupa cea comunista, asa cum britanicii par setati in negocierile cu europenii pentru un acord de comert liber pentru capitaluri, marfuri si servicii, dar nu si pentru persoane, rezultatul va fi o cedare in fata intimidarii si fricii folosite de terorismul islamic. Va fi o lovitura in chiar inima liberalismului britanic, traditional de sute de ani. Retorica de a-i nega disparitia va fi ca o țesere a giulgiului care ascunde mortul.

    Cum si de ce ar ajunge teroristii islamici in Marea Britanie? La prima parte a intrebarii, raspunsul e ca imigrantii geopolitici non-europeni nici nu prea mai ajung printre insulari. Se vede si cu ochiul liber. Imprejmuirea de ape ii apara pe britanici. Dar imigrantii si refugiatii non-europeni nici nu se dau in vant dupa Marea Britanie. Nu vedem pirogi islamiste violand apele britanicilor si acostand la tarmurile lor. Islamisti sunt interesati de Europa continentala de Vest. Sau sunt manati spre aceasta zona.

    De ce i-ar calca, precum hotii, imigrantii geopolitici islamici pe britanici, cand acestia, impreuna cu americanii, sunt, prin razboaiele preventive, parintii valurilor de imigratie geopolitica? Islamistii, si acesta este marele adevar ascuns opiniei publice, cu deosebire celei britanice, se afla deja de mult timp in Marea Britanie, care este plina de imigranti economici non-europeni. Ei au fost adusi de multinationale, care i-au imbiat cu politica muncitorilor “oaspeti” (asemanatoare intrucatva cu cea americana a “dreamers”-ilor de azi).

    Este suficient sa te uiti la primarul Londrei, Sadiq Khan, dintr-o familie musulmana sunnita de imigranti pakistanezi, pentru a intelege istoria imigratiei economice non-europene din Marea Britanie, din perioada de boom economic (Khan insusi este nascut in aceasta perioada de referinta, in 1970). Sau la oamenii de pe strazi, din alte locuri publice, comerciale, ori la mesajele islamice provocatoare pe care Khan le afiseaza pe autobuzele londoneze, pentru a intelege cum corporatiile au facut politici demografice, care este starea de spirit, cum opereaza violenta civila si intretine intimidarea si frica. Dar si cum tinde, discret si neintamplator, sa semene UK cu SUA si de cum se infratesc, pe deasupra tuturor, lirele sterline cu dolarii americani.

    Fara indoiala, imigrantii islamici britanici nu pot fi suspectati de legaturi cu sunitii din Daech sau de atentatele teroriste din Marea Britanie. Ar fi o greseala politica, desi tocmai din aceasta parte, anglo-saxona, vine propaganda de culpabilizare generala a islamului. Insa statisticile, cercetarile politiei si declaratiile politice arata ca teroristii sunt recrutati din zona islamica a imigrantilor non-europeni, a cazurilor razlete de indivizi neintegrati si nesocializati sau cu probleme emotionale. Dupa atacul de la stația de metrou Parsons Green din West London, premierul britanic Theresa May a subliniat necesitatea de a-i cauta si identifica pe cei care ar putea să “dorească” si sa “planifice” să provoace rău, pentru a putea lua măsurile necesare.

    Islamicii din Marea Britanie, ca si din Europa si din SUA, sunt radicalizati prin internet, cum a remarcat, in urma atacului de la metroul londonez, si presedintele american Donald Trump. Dar radicalizarea se face cel mai eficient la fata locului, face-to-face, prin intermediul “imamilor” instigatori, spalatori de creiere si provocatori de profesie, recrutati de organizatii secrete si servicii secrete. Se poate presupune, destul de rezonabil, cu mici sanse de a gresi, tinand cont de lectiile unei istorii indelungate, ramase mult timp secrete, ca falsii imami au fost organizati si lansati in lume relativ dupa modelul istoric initial (biblic) al preotilor solomonici, trimisi in lume cu misiunea stabilirii unei ordini mondiale.

    Ulterior, “modelul” a fost reprodus si in timpurile mai apropiate (v. revolutiile americana, franceza, bolsevica etc). De obicei, acesti agenti de influenta reusesc sa coaguleze in jurul lor secte politico-religioase influente, care paraziteaza toate religiile. Falun Gong in China, Martorii lui Iehova in Rusia, Hizmet / Mișcarea Gülen / Cemaat in Turcia, care au si fost interzise, sunt doar cateva exemple. Neindoielnic ca astfel de lideri subversivi si de miscari subversive exista si in Romania.

    Dupa cum s-a dovedit in situatii concrete, acesti lideri de subversiune geopolitica sau de atacuri geopolitice deschise, care sunt infiltrati in medii geopolitice de interes, au o pregatire politica si geopolitica conflictualista (v. “conflictul civilizatiilor”), cat si una psihologica si religioasa speciala, in a obtine o subordonare fanatica, totala a adeptilor. Sunt lucruri pe care le-am vazut si le vedem in “primaverile arabe”, “revolutiile colorate”, barbaria “califatului” sau in alte fenomene geopolitice, caracterizate prin miscari fortate de mase mari de oameni, ca umplerea SUA de negri si a Europei de musulmani din Orientul Mijlociu si Africa de Nord, care aduc napaste populatiilor indigene, ori in curriculum-uri teroriste ca ale “califului” Al Baghdadi ori imamului Es Satty, creierul recentelor atentate din Catalonia / Spania.

    Inchei fara sa sugerez sau sa concluzionez ceva anume. Indemn doar la a privi cu luare aminte la jocul duplicitar geopolitic al Marii Britanii. Dupa precedentul renegocierii NAFTA de catre SUA, cu speranta mai mult sau mai putin marturisita de a obtine avantaje de suprapozitionare si, deci, unilaterale, Marea Britanie isi reseteaza, prin Brexit, cel mai bun acord economic posibil cu Uniunea Europeana, de tara membra, cu utopia de a obtine ceva si mai bun, dar fara obligatiile de apartenenta, coeziune si solidaritate comunitare. Pretentia Londrei de a anula sau restrictiona libertatea de imigratie si rezidenta a europenilor in Marea Britanie prin invocarea riscurilor de securitate (teroriste) ce decurg din supraplinul de imigranti non-europeni pe care multinationalele, care nu au nicio responsabilitate in conservarea identitatii britanice sau in materie de securitate, l-au provocat in numele profitului, cu multi ani inaintea imigratiei geopolitice non-europene actuale, este imorala, ilegala si de nesustinut.

    Răspunde

  4. Aseară, dupa circa 30 de ore de la plecarea din București, am ajuns acasă în Florida. Trebuiau să fie doar vreo 20 de ore, dar au apărut întârzieri la plecarea din Paris pentru verificări suplimentare ale pasagerilor, dar și de securitate ale avionului precum și ale bagajelor de cală pentru unii pasageri. Apoi, undeva la sud de Groenlanda o serie de goluri de aer, care ne-au făcut să ne simțim ca la montagnes russes și din cauza cărora o stewardesă căzut efectiv pe dușumeaua avionului, au dus la reducerea vitezei de zbor cu aproximativ 100 mile/oră. Cauza, ni s-a spus, ar fi fost o depresiune cauzată de uraganul Jose. Mă rog, așa o fi.
    Astăzi am văzut că și la Timișoara și Bistrița a avut loc un fenomen asemănător și neașteptat în urma căruia au murit, Dumnezeu să-i odihnească, 6 morți.
    Cum trecuse de 10 seara, ne-am oprit la celebrul Wallmart, singurul magazin deschis 24 de ore, ca să avem ceva de-ale gurii pentru a doua zi. Ceea ce am văzut înăuntru a depășit orice am văzut vreodată într-un magazin, inclusiv în epoca cea mai întunecată din timpul lui Ceaușescu. Pereți întregi de rafturi goale. Am făcut și niște poze, dar nu știu cum să le atașez. Chiar filmele SF care prezintă zilele de după Apocalipsă par lipsite de realitate după ce intri într-un astfel de magazin golit de alimente de lumea disperată.

    Așteptând circa o oră bagajele de la avion care nu mai veneau, mă încerca spaima ca nu cumva tocmai geamantanul meu plin de cărți să se fi pierdut.
    Și în primăvară, și acum, am adus cât de multe cărți am putut. Iar printre cele mai dragi, s-a numărat tocmai ”Dulce ca mierea e glonțul patriei”, împreună cu un alt roman al lui Petru Popescu, „Să crești într-un an cât alții într-o zi”.
    „Dulce ca mierea …” este povestea de dragoste care m-a urmărit ani buni, deoarece m-am identificat. cu ea. Probabil și alții din generația mea. Chiar în zilele în care am fost la București am văzut filmul „Fata Morgana”, altă poveste care-mi aduce aminte de niște zile de dulce tinerețe.

    Cum spuneam, amintirile acelea ale unei dragoste pierdute, dar niciodată uitată, nu-mi dau pace nici acum după ani și ani. Poate de aceea am schițat unele crochiuri în: „Flashuri” (https://mipopescu.wordpress.com/1-de-suflet/flashuri/), „Casele” (https://wordpress.com/page/mipopescu.wordpress.com/907) sau „Cluj” (https://mipopescu.wordpress.com/1-de-suflet/cluj/).

    Pe Petru Popescu l-am cunoscut la Los Angeles pe la începutul anilor ’90, când mi-a și dăruit unul dintre ultimele lui romane.

    Și amintind de „generația mea”, nu pot să n-o iubesc, mai ales când sunt nevoit s-o compar cu ceeace văd astăzi. Nu știu dacă exagerez, dar din tot ce-am trăit într-o viață de om destul de plină, cred că se poate spune că aceasta este o „generație de aur”. Sau, a fost, deoarece pe zi ce trece o văd mai mutt, și mai mult dispărând.
    Printre romanele îndesate în valiza cu cărți aduse de la București se află și ”Ghepardul” lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa. Ei, bine, tragedia Prințului Salina care-și vede lumea înlocuită cu alta, mai dinamică, poate mai bună, dar în care el este de prisos, încep s-o percep din ce în ce mai reală.

    Poate de aceea, pe Adrian Năstase îl percep ca pe unul dintre cei cu care mă regăsesc în idei; cultură, melancolii și trăiri dincolo de mizeria politicii și lumii mercantile de care ne izbim la tot pasul.
    Într-o altă lume, cred ca am fi putut fi chiar prieteni.

    Răspunde

  5. Ha, deci pe Tapalaga l-am mirosit de mult ca e Securist pe rit nou. Citi ori fi ca el, distrugatori de destine la comanda SRI?

    Bine, SRI a venit cu un comunicat absolut penibil. Ce erau sa faca, sa fie barbati si sa recunoasca?

    Răspunde

  7. Stiu ca suna dramatic, dar eu am vazut ultimii ani din Romania ca o extensie a jeloziei lui Salieri fata de Mozart. Basescu nu merita nici macar comparat cu Salieri pentru ca singura muzica pe care el o stie este a armelor. Dar el a fost cred permament gelos pe Adrian Nastase, pentru cultura sa si pentru ca el face parte din elitele reale, pe cind el ramine un simplu soldat. Sigur, machiavelic, cu invirteli securistoide care lui i-au placut toata viatza, cu un Coldea pe post de dirijor, cu „ambasadoarea” sa preferata, Macovei, fost procuror ceausist. Zic sa nu ne mintim, pentru ca sub Basescu, maestru al conflictului, chiar puterile „statului de drept” au inceput sa se incaiere, care sa le conduca pe celelalte.

    Va aduceti aminte cind el a pus media in CSAT ca find un pericol national? Si ce a urmat? Pai niste site-uri media, gen UM Hotnews, si UM Ziare.com, „culoare” media cu dedicatie impotriva PSD-ALDE si a politicienilor pe care Basescu-Coldea-Maior ii voiau la bulau. Hopa, si populatia a votat PSD-ALDE dupa toti banii pompati de Maior in venele acestor mercenari mediatici? Nasol momentu’…

    Caracatitza e mare, cu tentacule la sefia DNA, sub camasa lui Lazar, si posibil chiar cu un Presedinte manipulat, sa nu cinte decit din repertoriul avizat.

    Dar iata ca, desi si-a bagat Necuratu’ coada din nou, adevarul iese totusi la suprafatza, in toata uriciunea si spurcaciunea sa.

    Ignorance is bliss!

    Răspunde

  8. Parlamentarii nostri se delecteaza cu sportul popular al romanilor si anume, pumnul (sau capul) administrat in gura.
    Cu toate acestea, electoratul merge in continuare la vot. Ma intreb ce s-ar intampla in situatia (pe care, eu, sincer, mi-o doresc), in care distinsii candidati pentru functii bine remunerate sa fie votati de cel mult 5% dintre cetateni. Adica, activele (si mai ales pasivele) partidelor.
    In acest caz, orice manifestare mai ampla impotriva guvernului, sau parlamentului, ar fi perfect indreptatita. Poate doar asa, sub presiune, adunatura de paraziti alesi pe criterii doar de Dragnea stiute, vor misca ceva util pentru aceasta tara. Daca nu, sa ne consolam cu gandul ca exista ambasadori care ne poarta de grija. Ca o fac in interesul tarilor din carea provin, este strict problema lor si, pana la un punct, perfect normal.
    Deocamdata, dupa cum se vede si din Cosmos, democratia romaneasca este sublima, dar ……prin urmare, poate ca a venit timpul sa cugetam nitel mai mult, inainte de a vota. Se dovedeste ca votul dat/oferit din pasiune, sau din resentiment, este intodeauna defavorabil doar electorului.
    ,,Ei” se descurca in orice situatie, ,,ei” sunt legati transpartinic prin fire invizibile pentru electorat.
    Ca se mai pocnesc din cand in cand, nu-i bai….se usureaza (energetic si karmic) prin acest procedeu si devin mai calmi, mai curati si mai uscati pana la urmatorul ciclu electoral.

    Răspunde

  9. Ce vremuri !Eu am facut la parasutisti armata in anul 1991 unde am intalnit foarte multi oameni deosebiti,piloti de mana’n taia,instructori foarte bine pregatiti,…azi praful si pulberea a mai ramas din unitatea aceea.Cica a fost desfiintata ca sa se mute la granita de est apararea frontierelor NATO,…ce mizerie !Au fost dati afara cadre militare aflati la mijlocul carierei lor fara sa fie relocati ! O mare porcarie NATO si UE ! Dulce ca mierea e glontul patriei! Banuiesc ca pentru cine trage glontul este dulce,nu ?

    Răspunde

  12. Furtuna devastatoare din vestul tarii: Lovitura “nucleara” climatica a emisiilor de carbon necontrolate

    In ultima vreme am vazut suficiente efecte distrugatoare ale inconstientei cu care lumea industriala inarmeaza clima cu bomba nucleara a emisiilor de carbon necontrolate. Oamenii politici si de stat nu pot ramane impasibili. Pericolele si costurile incalzirii climatice sunt globale. Uraganele si alte fenomene extreme provocate de dereglarea umana a mediului, a termostatului planetar (v. concept, 1981), in urma arderilor si gazelor de carbon in supra-exces, sunt “nucleare” climatice, le putem spune “bombe” C, care nu tintesc dupa scenarii politice de putere. Ele ne lovesc pe toti, dupa criteriul posibilitatii extinctiei umane. Bomba climatica a emisiilor de carbon necontrolate nu are nevoie de rachete, ca “bombitele” A si H cu care omul-racheta, cum l-a numit Trump pe Kim, vrea sa se apere de razboaiele preventive ale SUA. Natura sufocata si ranita de om, prin acumularea de gaze cu efect de sera, în principal dioxidul de carbon și, inițial, metanul, se apara prin transformarea dezechilibrului atmosferic in uragane si tsunami, in cautarea echilibrului. Nici Romania nu a fost ferita de aceasta urgie climatica. In treacat, ma intreb cat timp vom mai accepta sa ni se deconteze abuziv efectele greselilor de mediu si climatice ale mai marilor lumii. Iscate ca din senin, furtuni capricioase de o intensitate deosebita au lovit duminica vestul tarii. Au fost afectate 212 localități din 15 județe (Alba, Arad, Bihor, Bistrița-Năsăud, Brașov, Cluj, Caraș-Severin, Hunedoara, Harghita, Iași, Maramureș, Mureș, Suceava, Sălaj și Timiș), potrivit IGSU. inregistrandu-se 145 victime, dintre care opt persoane au decedat. Politicienii nostri s-au referit in principal la efecte si masuri reparatorii de urgenta. Intre declaratiile politice am remarcat insa si una despre cauze si perspective. Președintele Partidului Mișcarea Populară (PMP), Traian Băsescu, fost președinte al Românei, a declarat duminică seara că furtunile ca cea din Vestul țării sunt un efect al schimbărilor climatice și că oamenii politici trebuie să decidă ce fel de dezvoltare se va produce în continuare, bazată pe poluare sau pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Probabil ca ar trebui ca din vocabularul politic, dar si din cel comun, sa scoatem sintagma „lupta cu natura” si sa o inlocuim cu „apararea naturii”.

    Răspunde

Lasă un răspuns