Desi il credeam nemuritor, Augustin Buzura, totusi, a murit. Impăcat, in final, cu el insusi si cu ceilalti? Nu stiu. Aerul pe care il vom respira va contine insa, de acum inainte, frumusetea sperantelor sa nerostite iar bibliotecile vor cuprinde, pentru viitor, fragmente din cartile sale.
L-am pretuit enorm. Pentru romanele sale, citite, pe furis, in adolescentă, pentru vocea sa caldă, paternâ, pentru cultura sa, pentru intelepciunea sa. Pentru curaj.
L-am intâlnit de multe ori. Am discutat despre diverse proiecte culturale. Obisnuia sa spună ” acolo până unde a ajuns Dostoievski, nu au ajuns nici trupele rusesti”.
Din istoria mea cu Augustin Buzura, voi aminti doar trei momente care imi vin acum in minte:
In anul 2008, am lansat volumul „Codul Zambaccian 2”, la Târgul Gaudeamus. Augustin Buzura a fost unul dintre cei care mi-au prezentat cartea. Am reascultat, cu emotie, inregistrarea cuvintelor sale de atunci (19.11.2008), pe trilulilu.ro.
Iar in 2009 scriam pe blog: „Unul dintre autorii mei favoriti a fost si ramane Augustin Buzura. Si pentru unele motive foarte personale pe care nu o sa vi le destainui. De aceea, aseara, dupa ce am primit noua lui carte, „Raport asupra singuratatii”, publicata la editura Polirom, m-am apucat de lectura, ignorand tot felul de talk-showuri importante.
Supracoperta cartii, „Regele nebun”, pictura lui Corneliu Baba, deschide un univers de intrebari , la care nu exista raspunsuri, ale unui personaj aflat la capat de drum. Asa cum arata si motto-ul cartii, preluat din Lucian Blaga :
„Greu e totul, timpul, pasul,
Grea-i purcederea, popasul,
Grele-s pulberea si duhul,
Greu pe umeri chiar vazduhul.
Greul cel mai greu, mai mare
Fi-va capatul de cale.”
Si pentru a va incita sa-l cititi, din nou, pe Buzura, va transcriu, in apropierea noptii, cateva randuri din carte:
„Doamne, nu ştiu cum să mă bucur. Nu ştiu cum să mă rog. Nu ştiu cum să înjur. Nu ştiu cum să plâng. Nu ştiu cum să spun ce simt. Nu ştiu cum să spun ce nu ştiu. Am devenit ceva nestructurat, neîntreg, ceva care nu se poate exprima. Nu sunt decât o durere ce nu ştie să se manifeste, să geamă, să strige.
Este uluitor de frumoasă, dar nu sunt capabil să spun asta şi nici nu văd în ce punct mă aflu pe scurta şi absurda scară a vieţii. Faţă de mine, are avantajul timpului înainte, al tinereţii, care mă umileşte. La ce bun experienţa, cultura, diplomele, care-mi certifică în faţa nu ştiu cui că am fost cineva, când îmi simt mâinile uscate, reci, faţa suptă şi, ce mai, corpul, ceea ce sunt, adică alcătuirea ce abia mai poate păstra un suflet revoltat, contrariat de fragilitatea structurii care îl găzduieşte, speriat de acest provizorat al construcţiei fără vlagă care simt că sunt? În prezenţa Marei, sunt şi nu sunt. Sau, mai exact: sunt ceva ce nu ar trebui să fiu. Oricum, simt că mi-am pierdut înţelepciunea, că nu mai găsesc drumul spre ea. Amin.”
Noapte buna!”
Al treilea moment pe care mi-l reamintesc este din 2012, dintr-o perioadă dramatică pentru mine. Atunci, in vremea cand mă găseam la Jilava, in 24 noiembrie, Augustin Buzura a participat la lansarea unei alte cărti semnată de mine, „Exercitii de libertate”, lansarea fiind organizată de fiul meu, Andrei.
Am transmis atunci un mesaj: „Nu va lua cuvântul autorul. Libertatea există, poate, şi pentru că o carte nu are ziduri. Iar dacă ea conţine suficient de mult din autor, absenţa lui fizică de lângă coperţile ei nu mai e atât de dureroasă”.
Absenta fizică a lui Buzura de lângă cărtile sale nu le va diminua frumusetea si profunzimea. Dar nouă, multora dintre admiratorii săi, el ne va lipsi.
Drum bun, Augustin Buzura!
Dumnezeu sa-l ierte.
Odihneasca-se in pace!
Am aflat cu tristeţe de dispariţia marelui scriitor Augustin Buzura, simbol al rezistenţei morale împotriva abuzurilor totalitarismului. Marginalizat în timpul dictaturii comuniste, şi-a păstrat – cu demnitate, modestie şi discreţie – până la sfârşitul vieţii aceeaşi atitudine morală care însă i-a atras ostilitatea aşa-zişilor intelectuali rafinaţi ai Grupului de Dialog Social şi a acoliţilor lor.
Odihnească în pace, departe de prostia, răutatea şi meschinăria pigmeilor !
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa-l ocroteasca.
[…] Link: https://adriannastase.ro/2017/07/10/a-murit-augustin-buzura/ […]
Augustin Buzura să ne ierte.
Dumnezeu să-l odihnească pe Augustin Buzura!
Se poate muri şi trăind, dar se poate şi invers dacă laşi în urmă ceva, dar mai ales cărţi şi prieteni !
Odihnească-se-n pace !
Văzând la subsolul cu decese numele lui Aramis, m-am gândit nu ştiu de ce şi la d’Artagnian !
După ce mi-am dat seama despre ce-i vorba, sincer mi-a părut rău de bietul patruped….
In memoriam, Augustin Buzura… citiți și înțelegeți mâhnirea acestui text de-o decență fără egal aparținându-i unui om fără egal. Știți, prieteni, scrisorile, textele, bocetele scrise, sunt ca peștii: oricâtă durere ar purta în interior, oricât s-ar zbate în chinul lor, nu reușesc să atragă atenția, pentru că peștii sunt muți, și țipătul sau plânsul lor nu se-aude…
PUNCT
UN ARTICOL DE AUGUSTIN BUZURA
Editorial | | NR. 544 din 2015-11-26
„Ştiam de-o vreme că într-o zi voi fi obligat să fac un anunţ care ilustreazã ceea ce s-ar putea numi firescul acestui moment cultural şi politic: revista Cultura îşi suspendă apariţia. Cuvântul care exprimă adevărul este altul, dar un deces nu poate fi anunţat oricum, există formule care atenuează brutalitatea unor cuvinte, lăsând şi speranţei o şansă. În orice caz, dincolo de nuanţe şi formule, spre liniştea celor interesaţi de acest tip de decese, numărul de faţă este, din nefericire, ultimul… În 8 decembrie se vor împlini 10 ani de la apariţia revistei, dar nu mai avem bani să tipărim numărul care marchează această aniversare. După cum am scris şi cu alt prilej, nouă, românilor, ne reuşesc foarte bine începuturile şi înmormântările. Oricum, se pare că nu ne este dat să ducem un lucru la bun sfârşit.
După un efort întins pe mulţi ani, când am început să pun Institutul Cultural Român în stare de funcţionare, reuşind să le adaug celor 5 centre culturale din străinătate încă 11, în timp ce concepeam normele de funcţionare, preşedintele Traian Băsescu a făcut cadou ICR-ul cu tot ce-i apaţinea, răsplătindu-şi astfel lăudătorii, intelectualii săi, care, iată, din câte mi-a fost dat să citesc în ultimele zile, au o nouă ţintă. Căci, la noi, doar dosurile se schimbă, nu şi „lingviştii“. În ceea ce mă priveşte, sunt convins că vom avea o înmormântare liniştită şi, conform „ordinelor pe unitate“, vom rămâne cu durerea noastră, a celor care mai au curajul să fie ei înşişi, credincioşi obligaţiilor acestei meserii. Sigur, pe copertă scrie că revista apare „cu sprijinul Ministerului Culturii“, numai că, exact ca în străvechiul banc, locomotiva nu a fost în realitate locomotivă, ci… samovar! Cu alte cuvinte, în faza a doua a „sprijinului“ ar fi trebuit ca noi, redacţia, să suportăm cheltuielile de editare a numărului, adică tipar, hârtie, salarii, colaborări, difuzare şi toate câte mai sunt, ministerul urmând să ne deconteze ulterior cheltuielile. Dar neavând bani să facem plãţile la care ne obligă legea respectivă, sponsorizarea încetează automat. Nici în perioada în care Ceauşescu îşi plătea datoria externă nu a existat o lege mai stupidă! Ea exprimă foarte exact atitudinea actualei clase politice faţă de cultură şi, prin urmare, de ce ne aflăm în cel mai jalnic moment al epocii postrevoluţionare. Desigur, Cultura este o revistă privată, prin urmare, Ministerul Culturii nu avea neapărat o obligaţie faţă de noi – în afară de una morală –, dar corect ar fi fost să ne dea şansa să ne încasăm şi puţinul pe care l-am fi putut primi.
Acum, la capăt de drum, se impune o întrebare: a meritat efortul nostru de un deceniu? Din banca mea privite lucrurile, cu tot dezastrul financiar, răspunsul este da. Un da ferm, fără ezitări.
Ne-am dorit o publicaţie elegantă, cu un generos număr de pagini, absolut liberă, deschisă tuturor opiniilor, un spaţiu al afirmării şi promovării adevăratelor valori româneşti şi a dialogului acestora cu alte culturi. Spun asta gândindu-mă că de o vreme încoace, pentru mulţi, nu e cool să fii român şi să crezi în naţia ta şi în istoria ta, aşa cum a fost, cu bune şi rele, cu mari momente de curaj, dar şi de dureroasă rătăcire. Trebuie să spun că nu mi-am făcut iluzii că voi reuşi să tulbur liniştea şi împăcarea scriitorimii române care nu are nimic de apărat sau de revendicat. Ţării, vândută de la firul de iarbă la stejarul secular, i-a mai rămas pe taraba democraţiei postdecembriste o parte din istorie, foarte scumpă pentru noi, românii, ieftină pentru cumpărători. Altfel, pe măsură ce numărul confraţilor noştri creşte, sporeşte şi se adânceşte şi liniştea. Nici o durere nu se ridică până la urechile şi ochii lor. După Revoluţie, s-a instalat o „nouă ordine“ în cultură şi în modul de a o judeca şi înţelege: alte vremuri, alt mod de a vedea locul şi rostul culturii.
Prioritatea o au carnetul unui anume partid, „copacul“ politic sub care te-ai aşezat şi, fireşte, autoritatea grupului de influenţă la care ai aderat. Şi nu e necesar un deosebit spirit de observaţie pentru a descoperi că practicile şi metodele comunismului primitiv de după ultimul război sunt copiate întocmai, chiar dacă la alt nivel, cu tehnici mult mai perfecţionate: nici un mijloc de constrângere nu a fost ocolit, prioritate având, la fel ca atunci, dosarul şi turnătorii, mai crezuţi ca oricând, extraordinara inventivitate a tipului infect, cum ar spune Marin Preda, fiind pusă cu adevărat în valoare.
Şi pentru că a venit vorba, trebuie să recunosc cu toată sinceritatea că cei 56 de turnători ai mei erau dulci copii faţă de cei postrevoluţionari care au inventat în văzul lumii cele mai aberante poveşti. O publicaţie este o şansă să spui ce crezi, să te aperi, chiar dacă la noi obiceiul de a te informa corect, de a întreba nu pare să facă parte din gena celor mai mulţi care s-au învăţat să accepte posmagii gata mestecaţi. Într-un spaţiu în care moaştele, agheasma şi vrăjitoarele dictează ora exactă a istoriei, zvonul este uneori mai puternic decât presa şi, fireşte, decât adevărul. Fac gazetărie de 55 de ani şi, în ciuda cenzorilor văzuţi şi nevăzuţi, a acuzelor şi a ameninţărilor foarte dure, am spus ce cred plecând de la ideea că nu îţi poţi iubi ţara cu ochii legaţi, ignorându-i erorile şi păcatele – atâtea câte am reuşit să le văd. Despre epoca numită, impropriu, comunistă, căci noi le transformăm pe toate după chipul şi asemănarea noastră, am scris la timpul potrivit, atunci când era cel mai greu şi mai necesar. Şi atunci am spus că simt dictatorul, licheaua, laşul şi idiotul de la mare distanţă, după cele mai mici gesturi.
Fiind acesta ultimul meu text, din ultimul număr al acestei publicaţii, mă simt obligat să spun ce am înţeles eu străbătând cu ochii deschişi istoria acestor ultimi ani postrevoluţionari. Nu vreau să conving pe nimeni că am dreptate, dar nu am nicio îndoială că ne aflăm într-unul dintre cele mai complicate şi dureroase momente ale istoriei, când se decide pentru mult timp de aici încolo soarta ţării sau chiar existenţa ei reală. Forţe bruxelleze, soborurile de diplomaţi acreditaţi la noi sau alţii, din afara ţării, ne-au stabilit un alt plafon de zbor, un statut cu totul şi cu totul umilitor şi, cum era şi firesc, în pestriţa şi imatura lume politică românească au găsit oamenii potriviţi care să-l accepte, unii sub privirea aspră a celor ce decid soarta politicii româneşti: procurorii. Pe vremuri, când aveam flotă, se putea citi un îndemn prin toate magazinele: „Nici o zi fără peşte oceanic!“ În zilele noastre, democratice şi europene, s-a ajuns la: „Nici o zi fără mascaţi şi fără cătuşe!“, încât mi s-a părut normal să le sugerez autorităţilor ca, odată cu buletinul, tinerilor să li se înmâneze şi o pereche de cătuşe pentru a se obişnui de mici cu priorităţile patriei. Căci şcolile au dispărut încetul cu încetul, şi-apoi, oricum „produceau tâmpiţi“, spitalele, 67, închise, rezolvau parţial problema pensiilor: ţara nu era capabilă să ofere decât ură şi minciuni. Un tragic accident la un club din Capitală, cu mari pierderi umane, a scos lumea în stradă: multe mii de oameni şi-au strigat durerea, revolta împotriva celor pe care-i credeau vinovaţi. La noi, când iese lumea în stradă, se cere demisia. Chiar şi a Patriarhului. O absurdă sete de sânge şi de victime. Câţiva dintre agitatori, cei mai vocali şi mai conştienţi de obligaţiile lor profesionale, erau obsedaţi de demisia Guvernului Ponta, premierul cel mai performant care a adus ţara la ritmul cel mai mare de creştere din U.E. şi a reparat toate erorile, nu puţine, ale predecesorilor. Pe muntele de durere şi suferinţă s-a căţărat Preşedintele Iohannis cu dezinvoltura-i cunoscută cu care odinioară a trecut pe lângă cel ce l-a adus în politica mare. Liberalii, partidul-mop, au fost amânaţi pentru la anul şi la mulţi ani, iar domnul Liviu Dragnea s-a dovedit a fi prea mic pentru un partid atât de mare. Avea în spate câteva milioane de voturi care-l obligau să lupte până la capăt şi nu să se ascundă în umbra unor penibile şmecherii balcanice. De ce să-ţi facă „tehnocraţii“ programul tău, când ai avut toată puterea şi şansa de a-l duce la bun sfârşit? Votul în favoarea numirii la Justiţie a doamnei Cristina Guseth îl poate ajuta ca „poporul pesedist“, cel mai mare partid, să devină acum un oarecare partid de buzunar.
Sigur este că, fără prea mari eforturi, Klaus Iohannis a reuşit să realizeze într-un an ceea ce lui Traian Băsescu nu i-a reuşit în zece! Are guvernul său de „tehnocraţi“, va apărea Frontul Renaşterii Naţionale în variantă U.E., are parlamentul său şi ţara sa – păcat că e cam mică. Oricum, se conturează un tătuc. Şi asta nu ştiu cum e: de bine sau de rău? Vom vedea la vot. Pe vremea defunctului partid comunist se practica rotirea cadrelor. Când activistul reuşea să înţeleagă obligaţiile şi câte ceva din tainele postului în care a fost numit, i se dădea o altă misiune. Noua clasă politică propovăduită astăzi nu pare altceva. Unde stau ascunşi salvatorii? Prin diverse oengeuri băsiste? Fapt este că nimic din ceea ce ar putea contribui la ameliorarea vieţii românilor nu e bun pentru FMI, Banca Mondială, etc. Teamă mi-e ca nu cumva Centenarul Marii Uniri să ne găsească mai dezbinaţi ca oricând şi mai mult fără ţară, iar pentru că mai există şi asemănări, tot ca pe acele vremuri, suntem conduşi de un neamţ. Pe atunci existau şi bărbaţi care aveau un proiect de ţară. Din păcate, acum, domnul Iohannis a uitat să ni-l dea. Cu toate astea, cred enorm că ţara va putea să renască dacă îşi va regăsi istoria, valorile şi tradiţiile. În toată nebunia acestui moment a fost un singur politician care a spus CĂ NE RĂTĂCIM: Călin Popescu Tăriceanu. Sper ca într-un viitor apropiat să fie mai mulţi: să restabilească demnitatea partidelor şi locul lor real în viaţa României. Dar asta depinde numai de procurori.
Aşadar, închei aceste rânduri cu mare tristeţe, nu înainte însă de a le mulţumi numeroşilor şi generoşilor noştri colaboratori, redacţiei şi în mod deosebit doamnei Angela Martin, care, de la primul număr şi dupã ce a preluat, într-un moment mai delicat al existenţei mele, conducerea revistei, i-a păstrat direcţia şi calitatea. Sper ca sponsorii de până acum să nu-mi poarte o amintire prea neplăcută. Nu am făcut această revistă pentru mine. La vârsta mea nu mai am nevoie decât de nişte zile, de generozitatea Celui pe care l-am simţit mereu alături de mine în cele mai grele momente. Nu am nevoie nici măcar de un loc de veci, ci doar de o minune. În care mă încăpăţânez să cred”.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace! .
L-am cunoscut prin anii 80 ai secolului trecut la Saloanele Dragosloveni. Era după apariția romanului „Refugii”. Am discutat mult despre ce se mai scrie la sud de Dunăre, despre Stanev, Kadare, Selimovic. Era deschis, comunicativ și-l vedeam atunci ca un medic cu talent literar, pe care-l citeam cu multă ușurință. Nici nu mă gândeam în acele vremuri că va deveni unul dintre scriitorii români tradus în multe limbi, că va reprezenta cultura română de pe cea mai înaltă poziție. Dacă în anii antidecembriști nu trezea invidia și interesul sporit al criticilor, în ultimii ani a fost ţinta de atac al unora. Tovarășul Băsescu a reușit să-l înlăture din funcția de președinte I.C.R., când era în concediu medical, după ce suferise o intervenție chirurgicală. Valorile rămân, cu sau fără funcţii!
Primul roman al lui Buzura pe care l-am citit a fost ,,Orgolii”, iar ultimul a fost „Recviem pentru nebuni și bestii”, în ediţia din anul 2008, cu multe ilustraţii din lucrările lui Corneliu Baba.
„În general, la noi, conducătorii fac ce le dictează alții, deși se dau independenți, puternici, deștepți (…). Unii sunt conștienți de asta, alții-nu(…).Unii sunt un fel de marionete care se dau mari în fața proștilor (…).Uneori este paralizantă lăudăroșenia că sunt slugi, unelte. A conduce, ar însemna, printre altele, a gândi și a răspunde, ori ei, șefii de ieri, de azi și poate de mâine, nu gândesc, nu răspund, din lene, din prostie, din inerție, dar dau vina pe alții. Mereu alții sunt de vină, altora le datorăm toate nenorocirile (…). … e bine să fii atent la slugi, cu ele trăim, ele ne urmăresc, ele taie în carne vie” .
(Toma din „Recviem pentru nebuni și bestii „)
În ultimul sau volum publicat „Nici vii, nici morţi”, Augustin Buzura demasca „mascaradele politice ale momentului” si starea de adormire în care trăim.
„În momentul de faţă, România este o ţară fără proiecte. Azi, la noi, interesul pentru cătuşe este mult mai mare decât pentru carte” declara dezamagit Augustin Buzura intr-un interviu recent in Cotidianul :
http://www.cotidianul.ro/azi-la-noi-interesul-pentru-catus…/
L-am cunoscut pe Augustin Buzura in anii studentiei la Biblioteca Universitara Mihai Eminescu din Iasi si apoi la Biblioteca judeteana G. Baritiu din Brasov. Pina la revolutie am citit pe nerasuflate Absenții (1970), Orgolii (1974), Fețele tăcerii (1974), Vocile nopții (1980) Refugii (1984), Drumul cenușii (1988), romane care mi-au ramas gravate in memorie si care m-au salvat de ”Siberia comunismului”…ca sa-l citez pe ilustrul Eugen Simion.
Dumnezeu să-l odihnească! … odihneasca-se in pace si liniste!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace ! O alta pierdere uriasa pentru romanism si pentru natia asta greu incercata …
Rain and Tears
Era un reper in anii 1980 .
Doar numele lui dadea o senzatie de siguranta si soliditate .
Bineinteles , n-a fost invitat un minut la Telejurnalul echipei basiste – coldiste- sorosiste de la TVR , la Constantin si Mircea Radu , unde invitatii sunt Boia si demonstrantii ( ” oamenii ” , cum li se spune la Telejurnal ) care ” o apara pe Kovesi ” ) , in plus de ” supravietuitorii masacrului facut de romani la Odessa ” .
Rqiescat In Pacem
d’Artagnan
,,pentru că la noi ideea de națiune română a apărut, nu numai la Mihai Viteazu, CU VREO 200 DE ANI ÎNAINTE ca amețiții de vestici să se prindă, ci tocmai, hăt, din timpul lui Burebista și chiar mai departe!! Incredibil ce precoci suntem noi, românii!”
Fără a aluneca într-un patriotism derizoriu, fără a ajunge până hăt la Burebista, pot să spun că românaşii au avut o conştiinţă de neam, care a devenit conştiinţă naţională, înainte de a intra în modernism. A început cu cea religioasă, continuând cu unitatea de neam şi de limbă. Dacă analizăm prevederile primelor capitulaţii, domnitorii noştri impuneau turcilor să nu ridice moschei, să nu împroprietărească demnitari turci pe teritoriul românesc, să nu înstrăineze teritorii româneşti. În timp ce noi purtam războaie de apărare, ameţiţii occidentali purtau războaie de cucerire. Şi apoi, sincer vorbind, lumina vine din Răsărit, aşa ne arată istoria culturii şi a ideilor. Occidentul a copiat tot şi şi-a pus pecetea cu ,,made in…” Daţi-mi o idee, o temă care să aparţină occidentalilor, pe care să nu o găsim în Orientul asiatic sau în Grecia. Au marele merit că au dezvoltat o tehnică poluantă, care a făcut din individ un egoist, un leneş, un înstrăinat. Iar noi vrem să fim ca ei, îi copiem, îi admirăm, în timp ce ne pierdem identitatea naţională!
De asemenea, au furat foarte mult, bunuri spirituale şi materiale.
Toate acestea le-am scris, nu pentru a mă contrazice cu dumneavoastră, ci pentru a fi realişti, pentru a avea demnitate naţională, pentru a nu mai spune că noi, românaşii, am fost nişte tâmpiţi sălbatici, pe care i-au luminat occidentalii!
Drum bun zicem noi greu ne va fi insa tot noua celor ramasi in universul concentrational Care a devenit tara
Fie-i țarâna uşoară.
Nu stiu dacă există tragedie mai mare decât un sfârşit fără împăcare şi speranță.
Şi eu, ca o mireasă săracă (când îi dai un pumn, să tacă! mai ales după ce s-a ajuns Dodon), stau şi nu pot să-mi fixez ideile, sentimentele şi premonițiile. Am ajuns un boschet de cacadâr afumat de tiruri pe marginea unei şosele. Zic merci să nu crăp pâna la toamnă… M-a şi tulburat o basarabeancă neadaptată, picată din cluburile şi metropola Chişinăului în borta asta din Botoşani, fără canalizare şi semnal la telefon. Dar vă zic eu altă dată, după ce vorbesc personal cu ea. Acum s-a agățat de mine pe FB şi-mi plânge în fiecare zi la telefon.
Prea devreme…prea devreme…
Mi-a rămas în memorie un răspuns dat realizatorului emisiunii „Academicienii” de pe TVR, la întrebarea ce însușiri trebuie să ai, ce condiții trebuie să îndeplinești pentru a fi scriitor:
1. Să știi tot ce se întâmplă, să fii la curent cu tot; 2. Să muncești până cazi în cap; 3. Să ai talent.
El a scris ” Orgolii ” , nu ? O carte se smulgea pe sub maini la inceputul anilor 80 .
Odihnească-se în pace ! M-a impresionat ce a reţinut „Realitatea TV” dintr-un interviu al său : “ Am considerat că sunt singur şi doar singur voi izbăvi…”
Domnule Wilde,
Dacă Marian Românul Verde, cel care are același prenume cu Marian Vanghelie, român verde și el, m-a făcut să râd, dumneavoastră mă faceți să zâmbesc…
Nici nu știu ce este mai … era să spun hazliu… mai paradoxal…. din ceea ce afirmați!
Deci, la primele CAPITULAȚII, domnitorii noștri IMPUNEAU… 🙂 … contradicție de termeni… carevasăzică cam așa impuneau: se duce pirpiriul satului la bătăușul satului și-i zice că-i dă vaca din curte, boul din grajd, ¾ din recolta de porumb, ¾ din legumele din grădină, 3/4 din banii de la CEC, i-o dă și pe nevastă-sa la o adică, da’ are și el o pretenție, o ….IMPUNERE: să nu se pișe ăla în curtea lui. Clar?
Românii au fost mai bine de 400 de ani vasalii Imperiului Otoman, au plătit supuşi tributul şi au însoţit cîteodată armatele turceşti în campanii contra statelor creştine. Chiar şi cei mai renumiţi voievozi români, după decenii de împotrivire au ajuns în cele din urmă să devină supuşi, nu neapărat fideli, ai Înaltei Porţi. Practic, dominaţia otomană a început în Ţările Române în jurul secolului al XV lea şi a durat cu mici perioade de întrerupere până în secolul al XIX lea. Turcii, oameni deștepți, au acceptat bani contra păstrării religiei și a unei anume independențe.
Nu e vina românilor că au fost un popor mic aflat la răscruce de imperii. Am ieșit până la urmă bine. Ne-am descurcat. Am avut și perioade în care am reușit să prindem valul istoriei sau ne-am bătut eroic pentru o idee, una fiind chiar aceea de unitate națională. Să ne mândrim cu ce avem valoros, cu lucruri pe care chiar le-am făcut, dar să nu inventăm tot felul de scuze sau ipotetice istorii în care să apărem fardați din greu, că este și dizgrațios și jenant.
Asta cu demnitatea și identitatea națională… până ne-o șifonează Occidentul ne-o șifonăm noi singuri cu mare hărnicie. Un singur exemplu elocvent:
” Un proces verbal al unei ședințe din 1951 a Secțiunii de Stiința Limbii, Literatură și Arte s-a transformat într-un un document de istorie întunecată. Academicieni și intelectuali români de prima mînă,universitari cu greutate și pretenții participă la unul dintre cele mai anticulturale momente din istoria Academiei Romane:o dezbatere legată de opera lui Constantin Brancusi. Ea a avut loc în urma ofertei sculptorului român de a lăsa moșternire statului roman circa 200 de lucrari și atelierul sau din Impasse Ronsin no 10. Academicienii și intelectualii români au respins oferta lui Brancusi și astfel o importantă parte a moștenirii Brancusi a ajuns în proprietatea statului francez.”
Printre ei: Acad. M.Sadoveanu, Acad. Gh. Călinescu, I.Iordan, Camil Petrescu, Al.Rosetti, Al.Toma, G.Oprescu, Jean Al.Steriadi, V.Eftimiu și tov. Geo Bogza, Prof.Al.Graur, Prof. I.Jalea, I.Panaitescu-Parpessicius și K.H. Zambaccian.
În ce privește ”tehnica poluantă” pe care au dezvoltat-o occidentalii, nu înțeleg de ce noi doi purtăm această conversație pe internet, cu calculatorul, pentru că suntem în pericol să devenim niște egoiști. Ori acceptăm că ne-au ”virusat” și pe noi, ori trecem pe porumbei călători. Cât despre transport, treaba-i clară, sunt convins că vă duceți la serviciu cu strămoșescul car cu boi, doar n-o să le folosiți mașina inventată de ei ca un leneș care nu sunteți.
Ultima mie de ani de descoperiri științifice care se identifică cu saltul intelectual occidental nu se pune, e doar o clipă în istoria Lumii.
Domnule Wilde, eu nu sunt nici mândru și nici jenat că sunt român. O iau ca atare, cu bune și rele. Desigur, dacă lumea n-ar mai arunca gunoiul pe stradă iar Simona Halep ar câștiga un Grand Slam m-aș simți muuult mai bine!
Intervin aici cu explicaţia “neafilierii” pentru d-nul Mircea Popescu ( mulţumesc lui “ZEV” pentru intervenţie, e drept, cam poetică faţă de proza realităţii ). Mai ales că am ocazia acum să exemplific cu două personaje celebre în cultura universală…. Naţionalismul clamat de “Oscar Wilde” ar trebui dus mai departe exact cu elementele “antinaţionale” ale “muschetarului”…., iar cele internaţionale ale “muschetarului” cu cele “antiglobaliste” ale lui “Oscar Wilde”. Cum putem să ne afiliem unor demersuri fracturate de “realităţi inmlăştinate” ? Colac peste pupăză, tehnocraţia este chiar “Administraţia Apelor”, responsabilă cu “mlaştina”, e drept, din când în când, şi cu vidanjarea ei…, deci, acolo chiar nu poate fi nici vorba de afiliere, atât timp cât, la nivel de democraţie, dacă avem vreo 28 de ani de “experienţă recentă”, la tehnocraţie avem abia vreo 2 de “experienţă recentă”….….Cine face legătura cu “cerul înstelat” ? În încheiere, un vers de la “Academia Gherla “ : Chiar dacă Indii nu există, cerul le va crea pentru credinţa ta” ( Sergiu Mandinescu, anul 1959, celulă 57 )….Mai rămâne explicarea abordării recesive a problemei minorităţilor, din intervenţia mea la un comentariu al d-lui Radu Humor. De acolo de fapt a plecat “bulgărele”…., care s-a întâlnit acum cu “avalanşa inter-naţională”….
PS “Experienţă democratică” a României este ceva mai lungă dar nu exagerat…, în schimb cea tehnocrată, în afară de guvernul Octavian Goga, Patriarh Miron Cristea apoi, impuse de Carol al II-lea, nu ştiu să fi existat. Ulterior s-au dizolvat partidele politice, ajungându-se la ”tehnocraţia pură”…., care, ştim unde a dus …Din păcate, mare diferenţa între “performanţele de atunci” şi cele actuale ale tehnocraţiei, d.p.d.v. al interesului public, nu există…. Şi-atunci, şi-acum, până la refacerea legăturii dintre interesul public cu corpurile profesionale ( ruptă decisiv prima dată la 1789….), singură legitimitate a tehnocraţiei, e distanţă lungă….Atunci măcar era o oarecare inerţie a corporatismului ( având inclusiv relaţionări instituţionale în sfera afacerilor ), dar azi legătura cu corpurile profesionale pare a fi o “misiune imposibilă”… Avem însă o inerţie a corpurilor profesionale antedecembriste care poate fi fructificată…., mai ales că arhitectura afacerilor globale tot pare a fi în schimbare…
Rar mi-a fost dat să văd un individ atât de mîrşav şi scârbos, în stare să se bucure idiot de toate trecerile prin lume a acestui popor, atingând cu sadism şi satisfacţie nedisimulată rânile nevindecate ale unui neam greu încercat !
Poate şi datorită unor astfel de specimene care pândesc precum hienele orice slăbiciune morală sau socială în trecerea prin veacuri din cele mai zbuciumate !
Cu câtă satisfacţie şi tâmpă ironie ştie individul ce trăieşte de-amboulea în pielea unui personaj a cărui simpatie vrea să şi-o transfere şi însuşească fraudulos, el, o biată cârpă ( îmbibată cu veninul prin care-l poartă nişte ambiţii de frustrat) cu pretenţii de mătase scumpă, ştie să aducă în discuţie toate trădările şi eşecurile noastre, care fără nemernici ca el n-ar fi fost posibile ?
Dar şi mai grav, decizii luate în imposibilitate de a acţiona altfel din cauza unor împrejurări istorice obiective, un fel de „a te face frate cu dracul până treci puntea” sunt comentate băşcălios de o lepră străină de neam şi ţară, dacă nu prin naştere, atunci prin îndoctrinare parşivă şi interesată !
P.S.
Prefer un gunoi menajrer aruncat în stradă, decât un asemenea gunoi aruncat prin media românească ! Şi ca el sunt mulţi ! Şi ăsta e şi unul dintre motivele pentru care ni s-au întâmplat şi , dacă nu vom ştii să-i punem la punct, ni se vor mai întâmpla încă multe !
Că unii ca el, deşi nu-s în stare de nimic, sunt în stare de multe, când vine vorba să răspundă la comenzi !
Bani să iasă ! 😉
Îmi pare rău că nu aţi înţeles ce am vrut eu să spun. Sunteţi adeptul lui Boia de a judeca istoria. Vă rog să nu confundaţi statutul Tărilor Române: stat tributar şi stat vasal. Pentru adevărul istoric: turcii au jefuit doar câteva monumente româneşti precum: Mănăstirea ,,Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, pe care au ars-o ca să scurgă aurul de pe ea şi Putna, pentru că acolo se afla mormântul lui Ştefan cel Mare. Pe când creştinii austrieci, nu numai că au distrus monumentele româneşti din nordul Moldovei, aflate astăzi sub patronajul UNESCO, pe cele din Ţara Făgăraşului şi din Ţara Haţegulu, ci au profanat morminte ( pe Constantin Cantemir l-au scos din cripta de la Mănăstirea Mera şi l-au aruncat în apa Milcovului).
Pe mine mă deranjează că nu vrem să vedem valorile şi părţile bune ale acestui popor. Cât despre faptul că putem să conversăm pe această cale, este partea bună a calculatorului şi internetului, dar partea nocivă, care este? Generaţii întregi de copii au devenit dependenţi de calculator, nu mai ştiu să comunice, să socializeze, să poarte o conversţie. Uitaţi-vă la un grup de tineri care stau împreună la masă şi veţi vedea că fiecare este cu el însuşi, butonând şi navigând pe facebook, internet etc.
Eu recunosc defectele poporului meu dar le recunosc şi meritele şi pot să spun că niciodată Occidentul nu ne-a dat nimic, ci din contra ne-a luat, iar noi ne-am lăsat fascinaţi de lumina lor artificială , de mâncărurile lor cu E-uri, de produsele contrafăcute, pe care, din snobism, le cumpărăm. Şi bomba atomică tot occidentalii au inventat-o şi toate armele de distrugere în masă. Ar trebui să punem în balanţă.
Cât despre ştiinţă şi invenţii, nu putem spune că nu am avut şi noi vreo contribuţie, fără de care , astăzi nu ar putea exista vreo evoluţie în diverite domenii. Există astăzi vreun domeniu în care cibernetica să nu îşi găsească aplicabilitatea?
Şi la final, apreciez că aveţi dubii între hazliu şi…parodoxal.
Mândria de a fi slugă
UN ARTICOL DE AUGUSTIN BUZURA
Cred că în nicio ţară din lume nu se vorbeşte mai mult decât la noi despre lege, legalitate, Constituţie şi tot ce ţine de justiţie, prin aceasta din urmă înţelegându-se doar D.N.A. Experienţa arată că numai ea este mai presus de lege, de Parlament, de Guvern, de oricine şi de orice, doar D.N.A. nu plăteşte pentru greşeli şi nu dă nimănui socoteală.
Cei ce cunosc ori au trăit perioada de după război, a instalării şi a practicilor comunismului primitiv, vor spune ca şi mine, că am ajuns să retrăim cam tot ce ne-a fost dat să detestăm atunci, dar cu o şi mai mare greaţă. Bolnavilor de gargară pe marginea legilor, ar fi momentul să le amintim de Articolul 3 din Constituţia Republicii Socialiste România din 1986, în care se stipulează, pentru a elimina orice dubiu, că: „În Republica Socialistă România forţa politică conducătoare este Partidul Comunist Român.“ Dacă prin absurd s-ar acorda teoria cu practica şi s-ar înlocui, să zicem, procuratura cu Partidul Comunist, nu s-ar mira nimeni, cum nu s-a mirat nimeni când partide întregi au trecut peste noapte de la stânga la dreapta fără ca vreun membru, fie şi din greşeală, să se opună sau chiar să observe schimbarea. Şi, cum lesne se înţelege, toate se fac în numele interersului naţional, al imaginii României sau chiar al prestigiului României în Europa şi în lume, sintagme care, atât cât va dăinui biologic actuala clasă politică, ar trebui interzise, adică ferite de ridicolul în care au fost coborâte de casta prostimii cu ştaif.
http://revistacultura.ro/nou/2015/07/mandria-de-a-fi-sluga/
Dl. Buzura alasat o mostenire Romaniei si romanilor. Un bun exemplu in care ce faci tu in viata conteaza mai mult deci ce spui. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Vad ca exista si probabil va dura aceasta dezbatere despre identitate natioala, despre cum ne raportam noi la alte natiuni si ele la noi. Cred ca in aceste discutii trebuie sa pastram un echilibru, pentru ca adevarul e intotdeauna fe la mijloc, fie sunt mai multe, fie el se ascunde dupa perdelele de fum. Desi imi place „cum” scrie Boia – un stil modernist de a trata istoria in care descoperi ceva nou, nu neaparat valid, dar interesant – cred ca nu putem spune doar ca am aparut si noi deodata cu oile prin Valahia (venind din SUA :)?), si ca vindeam brinza lui Attila in timp ce el facea copii cu localnicele (asa e un mit, ca era foarte fertil si ca noi toti avem undeva o gena de la Attila).
Nu are rost sa ne pierdem timpul plingindu-ne de soarta – adevarat, destul de dificila – a romanilor intre trei Imperii, daca nu am invata ceva util. Iar primul lucru pe care l-am invatat este ca am #rezistat 🙂 si ca nu vom disparea ca natiune in viitorul previzibil. Ar trebui totusi, sa gasim niste „Attila” printre noi, sa faca mai multi copiii, ca de import vad ca nu vrem.
Inca odata, nu am suferit noi mai mult ca altii, pentru ca, chiar daca s-au dezvoltat mai mult pe baza stiintei si tehnicii, totusi inca si azi sunt mult prea mult saraci prin tarile astea „aurite”. Deci, sa ne facem temele, sa facem soselele, spitalele, scolile, sa mearga businesurile mai usor, si statul sa fie mai prietenos cu cetateanul, sa-i fie partener, nu sugativa. Asa incet si cetateanul va aprecia statul. Se incepe cu aparatele de aer conditional si cu WC-urile curate si suficiente in institutiile statului. Aia e , totul porneste de la firul ierbii si ce are el nevoie sa ramina verde. Roman verde 🙂
Sczue de off insa …
Ce-si face omul cu mana lui manufactura se cheama…
Insa ce isi facu Ponta cu Luluta cum s-o fi chemand?
Sa ne audem aminte : 2012 , vara. Rerefendum ptr demiterea lu Nosferatu’ , Ponta premier , ppdgeheazuri procuraresti asaltand comunele prafuite (cva era vara) si punand taranii sa jure nu stiu ce pe Biblie si capota Daciei ca trebuiau sa dobedeasca ca s-au „furat” 2 milioane de voturi. Luluta in fine de mandate da ucaz ca ea numeste interimari pre Morar si nu mai stiu pe nu stiu cine.
Si Lulu trimisa nu unde se pune harta in cui ci la Bruxelles pe un post neocupat de 4 ani.
Apoi Victor Viorel o propune pe Lulu sefa la DNA ….
SALT IN TIMP.
Lulu se lupta cu coruptia mai ceva ca Hercule cu hidra din Lerna si DNA face dosar lui VV Tonta pentru „coruptie” in dosarul Turceni – Rovinaro sub acuzatia de fals in inscrisuri sub semnatura privata, complicitate la evaziune fiscala si spalare de bani.
Cam in aceiasi oepoca toaNta lumea stie ca vinovat de parbusriea sau asa ceva aunei bucati din autostrada Sibiu-Orăștie . Vinovat ca a fortat deschiderea bucatii si ca .. nu se stie ce a fost cu autastrada da PSD a castigat HUO ! la OASE PONTA SI PSD!!!!!
Si azi … 2 stiri de STIRI :
Parchetul General a decis clasarea cauzei in ce priveste evaziunea fiscala samd invocand art 16 (1) a) adica fapta nu exista.
Numele lui Kovesi, implicat într-un DOSAR de CORUPȚIE: Autostrada Sibiu-Orăștie. Ancheta a fost OPRITĂ de DNA
Este autostrada scufundată, cea care s-a stricat la zece luni de la darea în folosință. S-a încercat acreditarea ideii că defecțiunile au apărut din cauză că a fost inaugurată înainte de vreme, din motive de campanie electorală. Probabil că acestea au fost argumentele avocaților companiei constructoare Salini Impregilio în cadrul arbitrajului de la Paris, altfel nu se explică cum de statul roman, prin CNAIR, a fost „condamnat” să plătească italienilor aproximativ 20 de milioane de euro
Ambele stiri sunt din Eveninemntul Zilei care poa fi acuzat de orice dar nu de simpatii proPonta.
Auz insa ca in cestia cu autostrada de fapt ar fi ceva legaura cu Eduard „Bebe” Kovessi , primul sot al Lulutei, care prin frima sa livra „material de u7mplutura” (adica balastru) ptr zisa autostrada. Care s-a prabusit nu din cauze electorale (dare [rematura in functie ca sa se aleaga Viorel ) ci ptr ca in loc de balastru (adica pietris) a fost folosit un „amestec” de pietris si pamant! Adica mai pe sleau cineva a livrat pamant pe post de balastru , castigand bani .
Dupa care noi cu paguba tripla –
– prima-ntaia ca drumul devenit impracticabil prin scufundare,
– secunda a doua ca re[paratia ne-a costat ceva bani
– terta a treia ca am dat lu’ Impregilio 20 miliopane de euroi.
Deci daca dosarul a fost oprit de DNA … nu cumva am platit de prosti macaronarilor?!
E.. astea fiind stirile de STIRI ma intreb pare cum se cheama la ce isi facu Tontelu singur singurel ?!
Dupa doar 6 luni de guvernare , putem spune ca PSD-ul si-a cam ratat aproape toate obiectivele de guvernare si incet , incet se acopera de penibil cu toti neispravitii pe care I-au numit in govern , in frunte cu PM-ul !
Majoritatea cetatenilor care au votat PSD-ul au facut-o tocmai pentru ca acestia sa opreasca seria abuzurilor din Romania si sa indrepte lucrurile in justitie !
Desi PSD-ul avea 1 000 000 de motive sa dea de pamant cu tortionarii si aveau si instrumentele necesare , acestia n-au facut-o si nici nu cred ca au de gand sa faca acest lucru ! Cum s-ar spune , au mai tras o TEAPA romanilor dupa cea data de curajosul Victor Ponta .
Nu vreau sa cobesc dar cred ca aceasta este ULTIMA teapa pe care o va mai trage PSD-ul romanilor ! Votul meu l-au pierdut deja . Iar PSD-ul incepe sa puta a HOIT de la distanta .
Foarte adevarata si dureroasa concluzia trasa de PAdH in ultimul sau editorial :
” Refuzul PSD de a uza de principalul său atu, forța impresionantă a alegătorilor săi, nu mai este de mult așa inexplicabil cum părea. El reprezintă o formă de pact vinovat cu sistemul, după cum ne-a învățat Victor Ponta la vremea lui și, cum aflăm azi, chiar și Liviu Dragnea cu celebrele sale partide de tenis. ”
http://www.conteledesaintgermain.ro/laura-kovesi-ar-trebui-dusa-la-comisia-parlamentara-exact-cum-a-fost-dus-cristi-boureanu-la-circumscriptia-de-politie-cu-forta/11-07-2017
Laura Kovesi ar trebui dusa la comisia parlamentara exact cum a fost dus Cristi Boureanu la circumscriptia de politie: cu forta!
Cristi Boureanu a fost oprit in trafic la un control de rutină. Nu era la volan și, chiar dacă alcoolemia sa era mare, nu avea de ce să se teamă. Nicio lege din România nu-i interzicea să circule, ca pasager, în stare de ebrietate. Trebuia doar să rămână liniștit și să fie respectuos fată de polițiști. Atât!
Cristi Boureanu e, însă, șmecher. Cum să-l legitimeze pe el niște pârliți de plutonieri de la circulație și să nu-și ceară scuze pentru deranj în secunda doi după ce l-au recunoscut?
Așa că s-a răzvrătit seul de neam prost din el. A început să-i înjure, să scarpine întunericul în sus cu degetul mijlociu, surogatul său de virilitate, să-i amenințe și să le-arate el ce le dă în loc de acte: m..e!
Băieții, nici ei prea duși la biserică atunci când vine vorba să-i înțepe musca țețe, și-au inflamat degrabă pipotele și-au luat-o pe procedura simplificată: l-au umflat (și la propriu și la figurat) cât ai zice pește, pe marele Gatsby de Ferentari, și l-au depus, cu tot cu vânătăile de pe meclă și cu fluturașii din creier, la locul de odihnă pentru 24 de ore unde se servește la micul dejun vestitul ceai cu bromură.
Doamna Kovesi, cam la fel. Pe o procedură legală și ranforsată constituțional de trupa lui Daniel Morar, a fost invitată să se prezinte în fața unei comisii parlamentare care, departe de a-i putea face vreun rău efectiv, cerea doar atât: respect pentru o simplă formalitate. Putea foarte bine, Laura Kovesi, să urmeze modelul de nesimțire al lui George Maior și să-și arate mușchii prin non-colaborare. Ei bine, nu! Nu i-a convenit această formă de sfidare pentru că, domnia sa, se consideră aparținând unui alt regn, al patrulea: nu vegetal, nu animal, nici măcar mineral, ci divin.
Cum, n-ați auzit de regnul divin? Dar Nicolae și Elena Ceaușescu nu tot acestui regn aparțineau? Exemplare ușor recognoscibile prin cultul personalității și situarea mai presus de legi și grade de comparație.
Laura Kovesi a devenit victima propriei legende. Pe cât de înfricoșătoare, pe atât de neînfricată.
Înainte, cât încă instinctele îi asigurau un nivel decent de prudență, îi mai păsa, cât de cât, de aparențe. De când, insă, a scăpat de zăbala lui Traian Băsescu și s-a văzut liberă în manej, cu un nou președinte mai degrabă mânuind țesala decât harapnicul, nu o mai interesează reguli și pași: galopează când ți-e lumea mai dragă, tropăie și fornăie metamorfozată într-un adevărat centaur. [Wikipedia: „Centaurii trăiau pe muntele Pelion și Thessaly, în Grecia, și erau considerați o pacoste de către oameni. […] Erau șireți și ignoranți. Ei erau cunoscuți a fi ostili cu oamenii fiind mereu în ceartă cu ei”]. Și, peste toate astea, parcă plictisită de atâta putere căreia nimeni nu cutează să i se opună, se distrează inventându-și adversari și cauze care să-i răscolească puțin adrenalina. Cum ar fi Curtea Constituțională și Comisia Parlamentară supranumită și „sufrageria lui Oprea”. Cu aceste organe ale statului de drept se războiește mai recent Laura Kovesi dându-le cu tifla, scuipându-le semnițe-n cap, eschivând ca Mayweather și mușcând de ureche precum Tyson pe Holyfield.
Atâta neînfricare seamănă izbitor de mult cu anticamera cnocautului. Iar umilirea instituțiilor care ar trebui să se ocupe cu arbitrarea unui meci ca acesta, plin de obstrucții și abuzuri flagrante, seamănă foarte mult cu pregătirea unei unanimități în cadrul revanșardului juriu al rușinii.
Până una – alta, ridic aici o problemă de procedură: așa cum poliția rutieră a avut dreptul să-l încătușeze pe Cristi Boureanu și să-l ducă la secție cu forța, pentru că i- a sfidat autoritatea și nu s-a supus cerințelor imperioase ale agenților ei, de ce nu ar avea și Parlamentul României la îndemână o astfel de posibilitate pentru a o aduce cu forța pe Laura Kovesi în fața comisiei sale?
Dacă puterile în stat sunt egale și dacă puterea judecătorească are dreptul să aducă în fața ei, cu forța, pe oricine din cadrul celorlalte puteri care îi nesocotește autoritatea, de ce atunci când un reprezetant al puterii judecătorești comite o abatere asemănătoare el să nu poată fi adus cu forța la ordine în fața puterii pe care a sfidat-o?
Repet: e o problemă de simetrie operațională. Parlamentul României ar trebui să aibă un corp de intervenție pe care să-l însărcineze cu punerea de îndată în aplicare a ordinului ca Laura Kovesi să se prezinte la Comisia parlamentară.
În rest, să ne păstrăm simțul umorului. E limpede că în acest moment România nu este condusă de forțe democratice interne ci de forțe oculte, cu sprijin și interese externe. Politicieni, parlament, instituții au luat frica străzii manipulate profesionist și nu sunt în stare să-și revină după sperietura din ianuarie.
În cavalcada de abuzuri comise de Laura Kovesi, PSD ar avea la îndemână o armă decisivă, pe care, însă, refuză să o folosească: scoaterea în stradă a electoratului său pentru apărarea deciziilor Curții Constituționale și pentru sprijinirea Comisiei Parlamentare în misiunea sa de a clarifica aspecte legate de prezidențialele din 2009.
Câteva zeci de mii de oameni, câteva zile, în câteva mari orașe ale țării, cerând demisia Laurei Kovesi pentru sfidarea Parlamentului României și a CCR, ar elibera, garantat, fotoliul de la DNA. Căci nu există teamă mai mare a sistemului ocult și a reptilienilor săi conducători decât revolta populară care să îi arate cu degetul.
Ei bine, da, revoltă populară să fie, dar nu îndreptată împotrivă-le ci, ca în ianuarie, în sprijinul lor de abuzivi, corupți manipulatori și ilegitimi.
S-a văzut clar reacția neînfricaților la un bobârnac de protest. Doar trei zile a protestat Liviu Pleșoianu în fața DNA și doamna Kovesi nu mai știa pe ce intrare ferită să intre în biroul său.
Refuzul PSD de a uza de principalul său atu, forța impresionantă a alegătorilor săi, nu mai este de mult așa inexplicabil cum părea. El reprezintă o formă de pact vinovat cu sistemul, după cum ne-a învățat Victor Ponta la vremea lui și, cum aflăm azi, chiar și Liviu Dragnea cu celebrele sale partide de tenis.
Și atunci de ce să ne omorâm cu firea? Constatăm, dar rămânem senini. Consemnăm, dar cu simțul umorului. Ce mai înseamnă câteva luni de mârșăvie antinațională, la dimensiunea uriașă a timpului atoate vindecător?
Imi cer scuze ca am inserat niste „smiley faces” in comentariul anterior. Probabil nu era un moment si un subiect potrivit pentru asa ceva. M-am lasat purtat de propriile vorbe, si am uitat ca nu vislesc pe lacul meu.
Hmm…am tot incercat sa gasesc argumente impotriva comentariului colegului D’Artagnan (de mai sus), dar trebuie sa admit ca imi este foarte greu. Poate si pentru ca trec in aceasta ultima perioada printr-o imensa dezamagire vis a vis de felul in care intelege PSD sa-si respecte angajamentele fata de romani. In fine, poate dupa un Congres ne-trucat, voi trai si ziua in care sa nu mai vad la televizor mecla aroganta cu iz totalitar a teleormaneanului penal.
O fi fost, Dragnea, condamnat pe nedrept, dar nu putem evita, privind retrospectiv, constatarea ca au pregatit cu multa…stangacie demersul de suspendare impotriva Necuratului. Da, la fel de vinovat este si PNL-ul superficialului Crin.
Revenind, este destul de dificil sa refuzi ideea ca Romania si , anterior, principatele romane, au incheiat intotdeauna pacte relativ facile cu diavolii istoriei pentru a supravietui, platind totodata taxe de protectie mai marilor lumii (oricare ar fi / sau au fost ei). Incepand cu dacii, cu care ne impaunam excesiv de mult.
Stau si ma intreb, in acest moment: A meritat, oare, sa supravietuim ca natie ? Poate ca da….ar spune cei mai multi dintre (eventualii) cititori. Ramane ca timpul sa dovedeasca ca ei, cei multi, au dreptate, incepand cu felul in care vom stii sa ne aniversam marile evenimente din istoria noastra. Acele momente vor reprezenta ,,turnesolul” care va valida, sau nu, pretentiile noastre ca suntem in centrul si originea civilizatiei. Si grecii se mandresc cu istoria lor, cu cultura lor – devenita model pentru ideologiile experimentate si directiile de cunoastere initiate si dezvoltate de lumea occidentala. Dar, ca si Romania, Grecia este in prezent un stat periferic, pe cercul concentric al tarilor tolerate. Grecia mai are insulele din Egee, Ionica, Mediterana. Noi, ce avem, in afara de o viitoare Catedrala ? Spuneti, stimati colegi : Ce atuuri are, in acest moment, Romania, in concertul mondial al natiunilor ?
Si, mai ales, ce personalitati are, capabile sa influenteze efectiv si pozitiv un proces de schimbare in bine ?
Doamna Amalia, de exemplu, asteapta ca boborul sa se transforme de la sine, in urma vreunei revelatii nocturne. Altii asteapta ca un providential sa actioneze precum Harry Potter , sau duhul din lampa lui Alladin si sa rezolve rapid tarele natiunii, ba chiar sa construiasca si autostrazi peste noapte.
Probabil ca procesul de schimbare nu poate sa inceapa nici de jos in sus si nici viceversa. Poate ca este nevoie de o criza adevarata, sau de un soc puternic, pentru ca poporul roman, in integralitatea lui, sa se trezeasca. In fond, cine analizeaza temeinic evenimentele care au facut din Germania o tara aproape rasa de pe fata pamantului in 1945, nu poate sa creada ca doar planul Marshall a rezolvat problema. Pana la urma, resorturile interioare ale poporului german, pus in fata lui ,, to be or not to be”, au facut diferenta.
Nu aștept ca „boboru să se transforme de la sine” dintr-o dată. Aștept ca fiecare generație (cam 4 într-un secol) să se autoeduce dacă n-a primit educație în familie. Lipsa de educație (și nu mă refer doar la politețe) e, cred, cauza progresului lent. Copiii ai căror părinți nu respectă legile și normele, care înșeală, mint, se gândesc doar la partea materială, se pun pe ei mai presus de ceilalți, dau vina pe politicieni pentru neîmplinirile lor, acești copii vor face și ei la fel.
Va avem pe tine si pe Ponta. Nu-i de ajuns?!
Am ajuns de râsul cur… cilor ! Până şi Israelul îşi dă seama că acţiunile descreierate ale lui Soroş duc la o creştere alarmantă a antisemitismului în Lume şi-i dă peste bot cămătarului globalist, numai la noi, la români, continuă să i se aducă osanale şi lui şi lui Florian, pigmeul care se războieşte cu elitele româneşti la fel ca şi ta-su şi ai lui, în frunte cu Brucan şi Ana Pauker, sosiţi pe tancurile sovietice să împlementeze prin crime, jaf şi teroare, comunismul în România !
Când doi îţi spun că eşti beat, du-te şi te culcă !
Dacă eşti obligat să-ţi iei catrafusele, adică ONG-urile , din Rusia, din Polonia, din Ungaria, din Serbia, dar ce să vezi şi din America, cum să ai nesimţirea tu post Realitatea, să încerci a-i spăla moaştele unui asemenea personaj ?! Să strângi o adunătură de plătiţi de-ai lui şi să te pişi contra curentului pentru câţiva talanţi ?!. Ba, mai mult , să-l iei scut pe Johannis , afirmând că cei care nu-l vor pe Soroş vor să-l dea jos şi pe Johannis, sau că vezi Doamne, se caută un vinovat de serviciu în persoana bietului scăpătat , fugărit de peste tot, dar leac universal pentru Guşă şi ai lui !
Dacă mai durează mult ăştia-i ridică şi un mausoleu, ca lui Lenin, celălalt coleg de „binefacere mondială”…
” C-aşa-i Lumea, trecătoare,
Unul naşte şi-altul moare ! ”
Şi uite câte discuţii poate naşte unul ca ăsta …
Nu mai vorbiți de gușă (cosmin!) în casa domnului Năstase!
@Adrian Năstase
Oare pe dumneavoastră vă pupa cu foc domnul Nicolae Manolescu , la înmormântarea bunului Augustin Buzura? Oare dânsul taman dumneavoastră v-a sărit, cu mare bucurie, în brațe? … Mă fac că nu știu… dar în realitate știu.
Și mai știu că Nicolae Manolescu e cel care susținea că, deși îi e prieten (!!!) , n-ar putea să bage mâna-n foc că Adrian Năstase și-a scris singur cărțile din „cantonament”… cu toate că, la rigoare, ar fi fost capabil… că doar a mai scris(!!!!) …
Persistența memoriei pare să fie un atribut din ce în ce mai rar în societatea românească… ce convenabil… Dacă Iuda nu s-ar fi spânzurat, cred că nici nu și-ar mai fi adus aminte ce obraz a sărutat la o Cină de taină atât de-ndepărtată în timp și care o fi fost semnificația acelui sărut…
Da, era vorba de aceeasi persoană.
Da! Domnul Manolesu, elitist intelectual, care nu ştie cum să se îmbrace la o înmormântare sau priveghi, care flutura un jurnal în mână şi avea un zâmbet larg pe buze, pentru că a mai trecut Dincolo un adevărat intelectual!
@off-topic despre comicarii politice. Bun, vine „Guvernul lu’ Fat-Frumos” si anunta schimbari in politica fiscala:
-” Ia, neamule, bagam o taxa pe cifra de afaceri, bagam o taxa de solidaritate, bagam…ba, daca ne gindim mai bine, dupa ce o zis Sefu Klemm ce o zis, inca nu bagam. Hai sa ne gindim mai bine cum sa iesim din XXX Cu Mainile Curate. Mmmm, suna rau ca nu mai bagam taxe dupa ce am anuntat. Hai sa temporizam avintu’ de munca, Cum? Punem de-o simulare, sa nu ne ia de prosti votantu’. Simulare, asta cu ce se maninca? Cine-o face? Si cum? Si cit dureaza? Muieti-s posmagii? Nu! Bun, neamule, nu mai facem nici o simulare, nici nu stim cu cine s-o facem, cum s-o facem. Prea complicat, se supara si Sefu, si ne trezim cu dosar la DNA ca am corupt procesu’ de simulare, sau ca am simulat procesu’ in mod corupt. ”
Nu puteau sa simuleze ei acolo in tacere mai intai, si apoi sa vina sa anunte taxele astea? Si chiar o sa vina sa testeze fiecare idee pe care o au, aruncind-o in public, pentru ca apoi sa renunte atit de penibil? Poate chiar merita o simulare facuta. Dar acum au intinat ideea de taxa de solidaritate, dind un sut in fund stingii, adica …lor! Cine o sa mai aiba curajul sa aduca aceasta idee de stinga in public pe agenda de guvernare cind chiar stinga a renuntat la ea atit de usor?
Rostogolirea ideologiei razboiului rece in spatiul public: Directorul CIA susține că Rusia s-ar fi amestecat în alegerile americane din 2016, 2012 si 1970!
Vrand parca sa contrazica discretia serviciilor secrete, directorul CIA a iesit la rampa cu o surprinzatoare declaratie extinsa despre pretinsul amestec al rusilor in alegerile prezidentiale americane.”Amestecul” ar fi fost, ceea ce tine de anecdotica, chiar si pe vremea sovieticilor, cand internetul si email-urile erau necunoscute. Cel putin in lagarul comunist, in mod sigur. „Pericolul ca adversarii noştri să se amestece în alegerile noastre este foarte real, iar ruşii au făcut acest lucru, în mod clar, în 2016. La fel, în 2012 sau 1970. Sunt unii care se simt agasaţi şi şocaţi că rusii au încercat să se amestece şi să impună un rezultat preferat de ei, şi nu unul democratic. Au încercat să facă asta tot timpul. Avem misiunea de a ne asigura că ne protejam împotriva acestor tentative”, a declarat Mike Pompeo, seful CIA. Multi privesc critic aceasta rostogolire in spatiul public a ideologiei razboiului rece, imbracata in hainele antirusismului. Ca pe un nefast exces de zel antipolitic, care incearca sa darame sau sa slabeasca eforturile presedintele Donald Trump de a construi relatii bilaterale americano-ruse normale. Sunt insa si pareri mai detasate, care cred ca este mult zgomot pentru nimic. Trambitele Ierihonului au fost doar trambite. http://stiri.tvr.ro/directorul-cia-sus–ine-ca-rusia-s-a-amestecat-in-alegerile-americane-din-2016_819841.html#view
trexr
Eu am renuntat sa mai bag in seama ce emite acest guvern de natarai, proaspat daramati prin motiune de cenzura si repusi in functie de ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Cam rapida reabilitarea, prin comparatie cu tergiversarea ,,spalarii” cazierului si imaginii domnului Dragnea (pana prin 2023). (Z)
Cineva ne ia de prosti, stimate coleg si nu cred, ca doamna Luminita, ca ,,desteptii” sunt doar la DNA si in Piata Victoriei. Oare ,,desteptul” Darius Valcov cu ce se mai ocupa pe la partid ? (Z)
PS
Uitati-va, ca si mine, la meciurile de la Wimbledon. Nu e Halep pe-acolo, dar o incurajeaza CTP-ul pentru ultimul turneu de mare slem. (Z)
Sau, la imaginea de inger nevinovat (scuzati pleonasmul) a domnului Cuc (ministrul ,,zero km” de la Transporturi), pozat alaturi de planse extrem de complicate….mai alambicate decat harta rutiera a Spaniei (nr. 1 in Europa la nr. km de autostrazi). (Z)
Daca doamna Luminita ne va spune, filigranat, ca tot Kovesi si/sau Tudor Chirila sunt de vina, ce mai….sa o credem, ca nu prea avem de ales. (Z)
Nu sunt atat de sigur ca PSD isi rateaza guvernarea .
Maleficul Coldea a fost indepartat .
Nu uitati ca PSD este supus la un tir de baraj de dezinformare si calomniere din partea tuturor televiziunilor si agentiilor Internet de Stiri , ca diasporimea , putin educata si fara simt critic , este isterizata si manata ca o turma de cei ce fabrica dezinformarea .
In 6 luni de guvernare , uitandu-ma pe situl SEAP referitor la marile proiecte in licitatie pentru a fi incepute , vad 25 de km de drum national nou , centura Timisoara Sud , vad centura Bucuresti Sud , autostrada Sud a Bucurestiului legand Pitesti cu Constanta , drumul expres Craiova Pitesti , un mare pod la Braila , capetele Sibiu Pitesti – toate proiecte care pot fi incepute , cu proiectare si feezabilitate facute , care pot schimba fata Romaniei .
Legea RCA intră in vigoare. 7 schimbări importante
Postat la: 12.07.2017 – 09:33
http://www.ziuanews.ro/stiri/legea-rca-intr-in-vigoare-7-schimb-ri-importante-734927
Începând din 12 iulie 2017, asigurările auto obligatorii vor fi reglementate din nou prin lege, după ce parlamentarii au decis o altă schimbare a cadrului legal al asigurărilor RCA, reglementate până acum prin Ordonanță.
Citam:
„…2. La suspendarea contractului RCA vei rămâne fără plăcuțele de înmatriculare
Suspendarea la cerere a contractului de asigurare RCA va fi în continuare o posibilitate atunci când este vorba de suspendarea dreptului de circulație al vehiculului sau de imobilizarea acestuia. Totuși, proprietarii vor trebui să depună plăcuțele cu numărul de înmatriculare la autoritatea emitentă, deși acum nu există o asemenea obligație.”
Eu personal NU sunt de acord cu aceasta ineptie si…ilegalitate deoarece incalca dreptul la proprietate.
„Suie-te in avion si vino la Hamburg!”
Or fi primit nemtii ajutorul pe care l-au solicitat celorlalte tari UE in identificarea protestatarilor violenti de la summitul G-20 de la Hamburg? Asa cum s-a vazut la televizor in imaginile transmise de la fata locului, antiglobalistii au adus iadul la Hamburg, prin violente si distrugeri iesite din comun, soldate cu multe zeci de raniti in randurile fortelor de ordine. Caracterizarea protestatarilor violenti ca „au actionat ca teroristii” si compararea lor cu “neonazistii” si “teroristii islamisti” s-au facut auzite din multe parti, impreuna cu apelul la crearea unei baze de date cu extremiști. Daca Germania inca nu a obtinut informatii concludente, mai ramane o sursa. Un martor ocular credibil. Primarul New Yorkului, Bill de Blasio, sosit in ultimul moment la Hamburg, pentru a participa la manifestatii, de joia si pana duminica trecute. Un mic banc politic sau un pamflet circula pe aceasta tema. Suna telefonul la Primaria New Yorkului. “- Ce faci, primare, ma lasi singur pe post de “antiglobalist”?” “- Pai, domnule presedinte, ce treaba am eu cu antiglobalistii? Ca doar Wall Street-ul din primaria mea este varful de lance al globalismului.” “- Lasa asta, acum, nu-i nevoie sa devii „antiglobalist”, ci sa te ocupi de antiglobalisti. Suie-te in avion si vino la Hamburg!”. https://www.agerpres.ro/externe/2017/07/07/sua-primarul-new-yorkului-anunta-ca-a-plecat-spre-hamburg-unde-va-participa-la-o-manifestatie-in-marja-g20-03-05-18
S-au gasit elvetienii NU mai catolici decat Papa ci mai ortodocsi decat ortodocsii….
Rugăciunea „Tatăl nostru” va fi modificată de catolici
Postat la: 09.07.2017 – 17:40 | Scris de: ZIUA NEWS0
http://www.ziuanews.ro/stiri/rug-ciunea-tat-l-nostru-va-fi-modificat-de-catolici-733413
Episcopatul catolic elveţian a decis, în cadrul unei şedinţe desfăşurate la abatia din Einsiedeln, ca rugăciunea „Tatăl nostru” să fie modificată începând cu anul 2018. Astfel, invocaţia „Şi nu ne duce pe noi în ispită” va fi înlocuită cu „Şi nu lăsa să intrăm în ispită”.
„Este o nuanţă, pentru că nu ne duce Dumnezeu în ispită. Sunt discuţii şi asupra versiunii româneşti, pentru că nu ne poate ispiti Dumnezeu. E pentru precizie şi cred că e binevenit lucrul acesta pentru o înţelegere mai apropiată. Sunt şapte rugăciuni scurte care alcătuiesc <>: Sfinţească-se numele Tău/ Vie împărăţita Ta/ Facă-se voia Ta/Precum în cer aşa şi pe Pământ. Şi aici e <
>, pentru că unii cred că înseamnă că este vie.Pâinea noastră cea de toate zilele/ Dă-ne-o nouă astăzi/ Şi ne iartă nouă greşelile noastre/ Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri/ Şi nu ne duce pe noi în ispită/ Şi ne izbăveşte de cel rău. La noi, aici, unii spun <>, dar viclenia este parte din răutate, întregul e răutate. E o problemă care s-a discutat şi la noi. Ideea este <>. Nu alterează cu nimic, ci precizează. Şi-n limba română sunt ambiguităţi, pentru că e limba veche, care nu se mai foloseşte. Este o precizie mai mare asupra acestei rugăciuni capitale, principala rugăciune a creştinilor, predată însuşi de Iisus Hristos”, a explicat publicistul Dan Ciachir.
Versiunea originala in romana veche:
Tatal Nostru
Poerinthele nostru cela ce esti en cheri
Svintzasca-se numele Teu
Vie emperetzia Ta
Facoesa voe Ta en tzer asasi pre poement
Poene noastre datorii le noastre cum si noi se loesoem datornicilor nostri.
Si nu dutze pre noi la ispitire
Tze ne mentuieste pre noi de vileanii.
Amin
Oh, despre lumea in care traim…numai de bine…
Nici razboaiele nu mai sunt ce-au fost odata.
„War between mass armies weighed down with baroque equipment has become a third world sport. The advanced world, too vulnerable to survive a war of attrition or mass destruction, must learn to conduct its affairs by the Rapier- -by the threat or use of small specialized forces exploiting high tempo and strategic surprise” ……………
R. E. Simpkin, „Race to the Swift”
Găsiţi vreo asemănare cu cererea lui Johannis pentru „Patriot” ?! 😉 Vi se pare cunoscută metoda ?!
” A trecut mai bine de o lună de când, încurajat de asigurarea sprijinului american printr-un contract fără precedent de peste 30 de miliarde de dolari, regatul saudit a încercat să transforme emiratul Qatar într-un vasal, impunându-i un ultimatum ce aduce grave atingeri suveranității. Termenul limită a expirat de zile bune, iar diplomația qatariotă a acționat într-atât de eficient în relația cu SUA, încât marți, secretarul american de stat a semnat, la Doha, un acord pentru combaterea terorismului cu statul pe care președintele Donald Trump îl acuza acum câteva săptămâni de finanțare a terorismului „la un nivel foarte înalt“. Desigur, s-a ajuns aici după ce emiratul a semnat un acord în valoare de 12 miliarde de dolari cu SUA pentru livrarea unor avioane F-15. În plus, șeful diplomației americane a declarat: „Cred că Qatarul a fost limpede în poziția adoptată și cred că a fost foarte rațional și vrem să discutăm pentru a duce lucrurile mai departe“.
Excelent
Buna ziua, Superba scrierea dumneavoastra. Respect.
Pe 10 iul. 2017 21:34, „ADRIAN NĂSTASE” a scris:
> Adrian Năstase posted: „Desi il credeam nemuritor, Augustin Buzura, > totusi, a murit. Impăcat, in final, cu el insusi si cu ceilalti? Nu stiu. > Aerul pe care il vom respira va contine insa, de acum inainte, frumusetea > sperantelor sa nerostite iar bibliotecile vor cuprinde, pentru ” >