Cu Razvan Theodorescu, „Despre cultura de ieri si romanii de azi”

In acest week end prelungit, am citit, pe nerasuflate, dialogul academicianului Razvan Theodorescu cu Narcis Dorin Ion, publicat recent la editura Rao. Un pasionant manifest pentru cultura nationala, o pledoarie pentru istorie dar si pentru viitor. Relatarea unei vieti dedicate artei si istoriei dar, mai ales, istoriei artei. Autor a numeroase lucrari stiintifice de mare valoare, Razvan Theodorescu a lansat cateva teorii stiintifice spectaculoase, cum ar fi cea a „coridoarelor culturale” sau cea a „mentalitatii tranzactionale’ la romani. Iar teoria sa despre „Cele doua Europe” mi-a adus aminte de cartea mea, „Cele doua Romanii”.

Pasionanta, de asemenea, mi s-a parut prezentarea principalelor figuri ale generatiilor de istorici din Romania.

Relatia mea cu Razvan Theodorescu a fost, la inceput, destul de rece. El insusi povesteste in carte ratiunile unora dintre aceste rezerve. Probabil datorate si faptului ca, initial, relatia sa cu politica a fost determinata aproape exclusiv de legaturile sale (inclusiv de dinainte de ’89) cu Ion Iliescu. Intrand insa in guvernul pe care l-am condus, Razvan Theodorescu s-a dovedit  un partener extraordinar iar proiectele realizate in acea perioada dovedesc cu prisosinta aceasta afirmatie. Si dupa 2005, relatia mea cu Razvan Theodorescu au ramas apropiate. In ceea ce ma priveste, bazate pe respectul si pe admiratia pe care i le port.

9 gânduri despre “Cu Razvan Theodorescu, „Despre cultura de ieri si romanii de azi”

  1. Jurnalistul Antenei 3 Radu Tudor critică dur PSD Dâmbovița după ce șeful Consiliului Județean, Alexandru Oprea, l-a primit recent cu „brațele deschise” pe ambasadorul Rusiei la București Valery Kuzmin .

    http://www.cotidianul.ro/radu-tudor-revoltator-sub-patronajul-psd-301836/

    Cred ca mult mai REVOLTATOARE decat aceasta situatie este faptul ca presa romaneasca este infestata de tot felul de agenti acoperiti si de indivizi irationali care actioneaza la comanda si care transforma un fapt firesc in ceva revoltator , care incita public la ura sau chiar la razboi .
    Iar Radu Tudor este unul dintre acestia …

    Daca l-as fi vazut pe Radu Tudor ca reactioneaza la fel la pozitiile si vizitele ambasadorilor Olandei , UK , SUA , Frantei , etc. ( care ne-au umilit constant si au instaurat si protejat statul politienesc in Romania ! ) as fi zis ca dl. Radu Tudor este corect . Insa acesta vede doar ce i se da ordin sa vada , la fel ca si ceilalti papagali din Corul Licuriciului : Geoana , Basescu , Blaga , Turcescu , Macovei , etc.

    Jenant , jenant !

    • Probabil ca dl ambasador a sosit sa viziteze ruinele pe care conationalii sai (si cred ca si colegii sai de organizatie) le-au creat in industria damboviteneasca. Noroc ca n-au apucat pesedistii sa le dea rusilor si Turnul Chindiei, ca il faceau Pivnita Chindiei. Ma gandesc ca , pentru pesedisti, rusii sunt rai doar cand ofera spaga dlui Basescu, adica rautatea si bunatatea depind de sensul atentiilor. E si o buna ocazie pentru a lega relatii intr-un district in care noi vom incerca sa construim cele mai bune transportoare din lume cu oteluri speciale facute…unde? Poate ca, in buna traditie a marii culturi ruse, dl ambasador a fost curios sa vada daca pe la damboviteni se mai pot gasi ceasuri; ori poate ca a plecat si el sa caute paltonul lui Ivan Ivanaci, pe care acesta si l-a pierdut acum trei ani dupa ce si-a imbracat maieul. Acum o perioada de timp, cand am scris aici ca a fost o rusine faptul ca un executiv roman si-a permis sa faca strainilor cadou intreprinderi construite cu bani ai CJ Dambovita (masurati in mii de galbeni) si cand am cerut scoagerea rusilor din acel judet, au cam fost zambre. Asta e! Insa , draga Adrian, cum Radu Tudor este destul de bine relationat cu militarii, nu ar fi exclus ca opinia publicata sa fie gandurile unor lideri militari. Asa incat sa privim lucrurile cu prudenta, mai ales si ca se barfeste, despre unii fruntasi din judete, ca ar putea zbura daca epoletii ar fi ceva mai lati.

  2. ADIO! DAR RĂMÂN CU TINE- VARIANTA USR-ISTĂ

    Dacă te uiți așa, mai de departe, USR-ul pare un partid eterogen și fistichiu în toate cele, membrii săi nefiind capabili să înțeleagă, la șase luni de la alegerile generale ce trebuie să facă ei în calitate de parlamentari, dar nici ce rol li s-a rezervat în Consiliile locale, deși de la scrutinul pentru locale a trecut deja un an. Cu toate acestea, sunt unele trăsături remarcabile ale membrilor de vază ai salvatorilor de Românii care asigură coeziunea grupului și succesul lui în redefinirea societății românești . Bunăoară , problema demisiei… la USR, demisia nu se dă așa, trosc! cu trântitul ușii și cutremuratul pereților… de altfel, nici n-ar avea cum să facă așa ceva, deoarece la dumnealor ușa către demisie e batantă !

    Când Vlad Alexandrescu anunța , la sfârșitul lunii aprilie a anului 2016 că demisionează din funcția de Ministru al Culturii , a oferit cu generozitate posterității următoarea probă de tupeu și narcisism instituțional, dacă pot spune astfel:

    „Vlad Alexandrescu a declarat că nu va pleca de la conducerea ministerului nici după Paști, dacă nu are garanția că viitorul ministru va continua reforma în Cultură. El a mai spus că i-a propus premierului Cioloș să o numească în locul său pe Corina Șuteu, în prezent secretar de stat. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, Vlad Alexandrescu spune că nu își va da demisia.” ( REPUBLICA.ro, 29 aprilie 2016)

    Adică: „…nene Cioloș Dacian Julien, oi fi matele premier, așa în general, dar la Cultură mandea și «decât» mandea numește miniștri ! ” . N-o să credeți, dar, în conformitate cu preceptul: „bate și ți se va deschide”, la bubuiala lui Vlad Alexandrescu cu pumnul în tăbliile porții, s-a și deschis calea de acces pe care avea să intre , triumfătoare și electrizantă, madam Corina Șuteu.
    Deci, să nu demisionăm excesiv, că doar suntem oameni serioși !
    Nu știu dacă vă mai aduceți aminte dar „poporul” a ieșit în fața Palatului Victoriei să-l certe pe Julien că de ce renunță la Vlad . Protestul s-a desfășurat sub sloganul „JE SUIS VLAD” . În centrul de greutate al manifestației , alcătuită din 300 de VLAZI- după unii autori angajați ai PRO TV- , de fapt cam 100 , pe cine găsim moț? Pe Tudor Chrilă, desigur… în focul discursului de susținere pentru ministrul semi-demisionar, Chirilă a azvârlit un „…DINCĂ CARE …” , atât de sonor și de elocvent pentru un neobosit slujitor al culturii și al exprimării elevate, încât a fost preluat de mai toate posturile de știri. În rest, participanții la protest au scandat: „Vlad, nu uita! Noi suntem de partea ta!”, „Vlad, Cultură! Tobă impostură!”, „Vrem Cultură! Nu cianură!”, „Jos Caramitru!” si au purtat pancarte pe care scria: „# Vlad rămâne!”; „I love Vlad”; „Respect – Vlad. Rușine Plagiatorilor! Cioloș, ai gresit!”. Adică, un fel # REZIST avant la lettre… un embrion de # REZIST, stadiul fizic– pe undeva între morulă și blastulă!

    Revenind în prezent, nu știu cum vom sta cu mișcările de stradă acum, când însăși flacăra vie a USR-ului, Nicușor Dan, și-a dat demisia, nu numai de la conducerea „ambulanței” naționale, dar chiar și de la munca de jos ( brancardier –pălmaș) .

    Însă cum reversibilitatea hotărârilor definitive și ireversibile la USR e de bonton precum cireașa confiată pe savarina lui Andrei Pleșu, Nicușor Dan a ținut să facă totuși niște precizări de maximă importanță pentru națiune cu privire la demisia sa:

    „Președintele demisionar al Uniunii Salvați România, Nicușor Dan, a declarat, joi seara, că dacă forurile superioare ale formațiunii vor lua o decizie contrară celei anunțate de Biroul Național al USR, care s-a pronunțat împotriva redefinirii familiei în Constituție, va face o cerere de reînscriere în partid. În plus, nu a luat o hotărâre privind o eventuală demisie din Parlament.”

    Adică, o mișcare de du-te-vino a lui Nicușor Dan, neliniștind națiunea care se baza pe el. Dar, pentru că un asemenea deranj intern trebuia acoperit cumva, astăzi USR-ul a transmis un amplu comunicat despre NIMIC, adică despre stenogramele de la PSD cu privire la protestele de stradă din ianuarie-februarie. Iar în uriașul comunicat despre NIMIC, conducerea partidului consideră , în final, că președintele nostru nu s-a făcut suficient de râs, ci că mai trebuie să-i pună și ei o piedică , pentru a-l vedea frumos lungit pe jos, la orizontală, cu toți cei 200 de centimetri cu care l-a binecuvântat natura:

    „În fața atacurilor sistematice ale PSD asupra statului de drept, Partidul Uniunea Salvați România a solicitat președintelui României Klaus Iohannis să declanșeze procedura de organizare a unui REFERENDUM PE ANTICORUPȚIE și consideră în continuare că acest referendum este oportun”.

    Deci, cetățeni, când Klaus era convins că a ascuns sub traversa din holul vilei LAC 3 ideea asta creață, iată că vin niște băieți și dau preșul la o parte, fără să bage de seamă că dânsul pusese și-o comodă deasupra, doar-doar nu s-o mai vedea printre moștrofonții covorului cuvântul REFERENDUM. Oare pe președintele nostru chiar nu-l mai iubește nimeni?

  3. Teoria lansată de distinsul academician Răzvan Theodorescu în 2009 de a dezvolta «coridoare culturale» pentru a promova dialogul şi legăturile în interiorul regiunii Balcanilor din jurul României reprezintă o continuare a unei idei mai vechi promovată de mari politicieni şi oameni de cultură români, N. Titulescu, N. Iorga, iar mai recent acad. Emil Condurachi : este o gândire care îşi are originea în însăşi apropierea geografică şi de civilizaţie între popoarele din acest areal. Aşa cum insistă Răzvan Theodorescu, această politică culturală trebuie continuată şi chiar amplificată întrucât ea ar putea deveni un prim pas spre o colaborare regională mai extinsă.

    Cât despre «mentalităţile tranzacţionale», recte abilităţi diplomatice, este normal ca românii să le fi practicat din moment ce nu avut niciodată mijloacele de a se impune cu forţa faţă de formaţiunile statale limitrofe, de multe ori adevărate imperii dominante pe o bună parte din mapamond. Aşa că am fost nevoiţi să folosim din plin diplomaţia pentru a ne conserva fiinţa naţională.

  4. In ochii elitiștilor, de acum 100 de ani sau de azi, problema societății nu e că tocmai ei, cei de la butoanele societății, nu reușesc să ia măsuri pentru eficientizarea societății, pentru a face mai posibil accesul la resurse materiale decente pentru cei care muncesc. Problema elitiștilor noștri pare să fie cetățeanul. Uităm că societatea nu îi oferă resurse, și apoi îi reproșăm că nu și-a instalat panouri solare, că nu cumpără destul șampon, că nu merge la restaurant/cinema/teatru, că nu cumpără cărți (de preferință, unele în care să fie înjurat)…
    Astfel de elitiști nu au nimic de oferit societății care îi hrănește. Ei sunt prea adesea (că tot suntem în 27 mai, cu comemorarea lui Tudor Vladimirescu) o „tagmă a jefuitorilor”. O tagmă de oameni specializați în a pune cu îngrețoșare autosuficiență verdicte asupra altora – prea adesea tocmai asupra celor care le coc pâinea, le construiesc școlile, le conduc trenurile, le produc medicamentele și în general le fac viața posibilă. Tagma aceasta, a oamenilor scârbiți steril de țara pe care o parazitează, pare neschimbată de la 1900 până azi. Dânșii își bazează aroganța pe o epatată superioritate – dar o superioritate în profund contrast cu simplitatea erorii elementare de judecată pe care o fac atunci când în esență acuză cetățeanul că… trăiește așa cum se poate, cu resursele reduse pe care le are.
    http://radusilaghidumitrescu.blogspot.ro/2017/05/aroganta-simplista-elitistilor.html

    • Formidabil, un extras perfect dintr-un text perfect.
      Felicitari.
      ps
      Poate citesc si Plesu & Liiceanu si, nu in ultimul rand, Mircea Cartarescu (un epigon al culturii caruia ii este rusine ca este roman).

  5. Dl Theodorescu si dumneavoastra ati surprins realitatea perfect: ieri era cultura, astazi sunt romani.

Lasă un răspuns