La Tărtăsesti, asa cum v-am spus, a avut loc ceremonia acordării numelui tatălui meu pentru liceul tehnologic din localitate. Invitatii au prezentat datele biografice ale tatălui meu, scolile pe care le-a absolvit, subliniind elementele legate de activitatea sa profesională in calitate de inginer, inventator, profesor universitar, conducător de doctorat in domeniul controlului nedistructiv al materialelor, director de institut de cercetare, secretar stiintific al Academiei Romane, director general pentru invatamânt si cercetare in Ministerul educatiei.
A fost o ceremonie, la care am participat, cu emotie, , alături de sora mea si de Andrei. A fost dezvelit si un bust in bronz, realizat, cu talent, de sculptorul Mihai Ecobici.
Amalia spune:
MAI 21, 2017 LA 10:57 AM
D-na Amalia, ,,restitutio in integrum” a fost un fel dar otravit impus (daca se poate spune asa…)
Vesticii au intins romanilor o capcana, pentru ca, ulterior, prin instrumentul politic numit DNA sa poate fi eliminati oamenii politici perceputi ca insuficient de obedienti fata de Vestul Salbatic si sa fie distrasa atentia de la ocuparea teritoriala, pas cu pas, a Romaniei de catre straini, cu concursul neconditionat al ,,cozilor de topor” din interior.
eu doar vreau sa faceti bine oamenilor , votez PSD si vreu ceva bun pentru cei sarmani
Oameni.
Titlu-pretext: Sfarsitul sau refluxul integrarii?
De ce pretext? In primul rand, pentru ca imi este dificil sa identific cu certitudine care a fost procesul conducator al evolutiei Uniunii Europene (UE) si, in plan mai larg, al Lumii, in ultimele decenii. Globalizare, integrare, expansiune, colonizare sau altul/altele din acelasi registru? In al doilea rand, deoarece, avand in vedere ca atunci cand te urci in vehiculul politic ti se spune o destinatie, dar te trezesti la alta, imi este greu sa disting care a fost scopul real urmarit si care de acoperire.
Ca va urma un sfarsit sau un reflux al UE, cred ca este un lucru cert, dar daca va fi al integrarii, aupra careia m-am oprit ca un pretext pentru reflectie deoarece pana a-si atinge limita a fost cea mai de succes din istorie, ar putea fi doar pe jumatate adevarat. Ar putea ca integrarea sa dispara, ca expansiune sau ca teorie a Imperiului Unic, asa cum tot ca teorii ale imperiului, deci ca slujnice ale politicii, iradiind din aceeasi sursa istorica, au fost si alte teorii, ca liberalismul si darwinismul, de pilda, care au tintit trecerea dincolo de frontierele statale si religioase, in ultimul caz prin discreditarea Creatiei.
S-ar putea insa sa dispara integrarea asa cum am cunoscut-o pana in prezent, luand alte cai si alte chipuri. Foarte probabil, lecuirea va veni din disparitia pentru totdeauna a tentatiei de integrare politica, din care au aparut de fapt toate problemele de inertie sau inadecvare a raspunsurilor la crize si provocari. Nu este exclus ca integrarea pe unele dimensiuni sa fie relansata sub numele de cooperare (intensificata). S-ar elimina astfel si inconvenientul ramanerii fara spatiul de manevra sau restrangerii acestuia in urma oficializarii unor formule idelogice.
In 1989, pe biletele noastre de calatorie scria “Capitalism”, cel clasic, pe care l-am vazut in vitrine sau printre gratiile Comunismului, dar acesta a disparut pana sa ajungem la destinatie. Nu a fost bai, si Fukuyama s-a inselat. Apoi, in 2004 si 2007 ne-am cumparat bilete spre “Securitate” si “Prosperitate” si iarasi nu am ajuns unde ni s-a spus la urcare. “- Spre Vestul minunat?”. “-Da, spre Vest!”. Numai ca mecanicii locomotivei Neoliberalismului ne-au deraiat spre peisajul sordid al crizelor financiara si imigratiei.
Fara harta, busola sau calauza, celebra intrebare “Ce-i de facut?”, ce apare in situatii de impas, ne-o punem, inevitabil, din nou. Nimeni nu pare sa stie. Conductorul-sef al trenului ridica din umeri. O luam inainte sau inapoi? Dar ce inseamna sau care este sensul Inainte si care Inapoi? Va trebui sa apelam la cei care mai au inca hartile mentale, sa-l alegem pe cel care are cea mai buna clarviziune.
Nu cred ca va trebui sa ne ingrijoreze mai mult decat trebuie ideea vitezelor diferite si ritmurilor diferite, vehiculata a se implementa in noua Uniune Europeana, in care refondarea anuntata de noul presedinte al Frantei, Emmanuel Macron, va insemna, cel putin eu asa o interpretez, mult mai mult decat reformarea. Punerea unor temelii noi practic va insemna o renastere.
Daca refondarea UE pentru Romania va insemna o reducere a dependentelor multiple de Bruxelles, inclusiv a fondurilor europene, va trebui ca partea de suveranitate care ne va fi restituita sa o folosim compensatoriu, in Vecinatate si in Lume, prin dreptul si libertatea depline sau aproape depline, asociate cotei de restituire, de a ne folosi resursele si de a ne alege mijloacele si caile de dezvoltare.
Sunt convins ca refondarea Uniunii Europene, prin modificarea tratatelor, care ar putea semnifica si posibilitatea alegerii unor drumuri diferite, nu va avea un impact negativ asupra solidaritatii familiei europene. In fond, si fratii de sange cand pornesc pe drumurile lor in viata, nu inseamna ca iubirea fraterna a disparut, ca nu se mai considera ca provenind din aceeasi familie, ca nu mai tin unii la altii, ca nu vor sari sa se ajute reciproc daca imprejurarile o vor cere.
In mod natural, daca unii dintre fratii europeni – spun frati pentru ca lectia solidaritatii europene, intre Vest si Est, ca parti ale aceluiasi intreg, Europa, am reinvatat-o impreuna in ultimii zece ani, fiindu-ne ireversibil inoculata la toti in ADN-ul european – vor alege sau vor fi alesi, din varii motive, sa ramana sub umbrela Bruxellesului si sa se foloseasca de vectorii de inaintare pe care ii are capitala UE, ceilalti frati, probabil estici, vor trebui sa-si caute alte umbrele si alti vectori. In noul orizont de asteptare, Rusia si China apar ca profiluri remarcabile, de care nu se mai poate face abstractie, ca resurse si piete, si vor trebui luate in calcul.
Pentru solutiile naturale nimeni nu este vinovat sau acuzat. Intr-o astfel de posibila viitoare situatie, ar fi gresit sa spunem ca ne vom redobandi suveranitatea, cand de fapt ne va fi restituita, din motivul de pe acum evident ca UE nu va mai putea sa managerieze un sumum de natiuni atat de numeros si de divers, la fel de performant cum o facea pe vremea celor 6 sau 15 membri comunitari.
De asemenea, ar fi lipsit de fair play, tendentios, chiar blasfemiator (atitudini si comportamente politice pe care probabil cineva, undeva le asteapta, oriunde si oricand un speculator sau dezbinator stand la panda) sa proferam reprosuri, denigrari sau calomnii la adresa UE pentru abandonarea “periferiei”. Cred ca trebuie sa iesim din complexul periferiei, inculcat politic.
Periferica este orice tara europeana care inconjoara centrul Europei (evit cel putin in aceasta idee politizanta expresie “Europa Centrala”), in orice relatie pe orizontala, cand de fapt intre capitala UE si capitalele tarilor member este si, sau in special, o relatie pe verticala, sus-jos, ca circulatie a deciziilor si clasament de indicatori.
Mai mult decat oferirea umbrelei de protectie si a vectorilor de ascensiune, UE a ajutat tarile din estul Europei intr-un moment de slabiciune extrema, cum a fost cel de dupa revolutiile anticomuniste, sa recupereze din ramanerile in urma, cauzate de regimul de dictatura si de societate inchisa, in economie, tehnologie, infrastructura, ca institutii democratice, cultura politica, civilitate, nivel de trai etc.
Marturisesc ca am fost foarte impresionat de luciditatea evaluarii si indoiala intrebarii din ceea ce Adrian Nastase scria cu peste un deceniu in urma: „Misiunea Europei este de a controla incredibila forță a globalizării. Rămâne Europa o putere regională sau se va afirma ca o putere globală?”. Neindoielnic, realismul evaluarii si profetia disimulata, de atunci, nu erau intamplatoare, autorul lor facand parte din elita politica romaneasca si europeana.
Plecand de la confirmarea unor observatii din trecut ale lui Adrian Nastase, creditate si de alura informationala si analitica a profesorului de drept international si relatii internationale, trecut pe la ADIRI si patron spiritual si organizatoric al FET, cat si de la previzibila sau semi-anuntata contractie originara a UE, se poate spune, intr-adevar, anticipand, ca UE a renuntat la aspiratia de putere globala, acceptand, consonant cu cerinta multipolara a vremii, un statut de putere regionala.
Cei care nu isi dau inca seama de ce va insemna acest lucru, le voi spune, este sau va fi un pas sacrificial si de admirat uluitor. Rusia a renuntat ceva mai devreme la visul megaloman si utopic de putere globala, China nu si l-a asumat niciodata, dar acum, prin inscrierea si a UE in randurile puterilor regionale, practic se inchide posibilitatea de a mai aparea vreodata o putere globala. Fara China, Rusia si UE ca puteri globale, nimeni nu va mai putea sustine sau accede, fara riscul caderii in desuetudine, penibil si ridicol, evident, la o pozitie de putere asa-zisa globala, din cauza gaurilor gigant, breselor uriase pe care respectivele puteri regionale le va provoca in acest statut, reducandu-l tot la o putere regionala.
Sfarsitul puterii globale va fi in spiritul noii ordini si al noilor veacuri datorita faptului ca pe cadavrul politic al vechiului statut se vor ridica tot mai multe puteri regionale, noul fenomen fiind numit multipolarism. Cu regret ma opresc aici, sunt multe alte intrebari si raspunsuri pe acest subiect, dar nu o voi face decat dezvaluind ca adevaratul titlu pe care l-am gandit pentru acest articol este “UE-spre izvoare”, ca singura cale de a iesi din apa din ce in ce mai murdara in care a alunecat sau a fost impinsa.
PS: Pentru ca am vazut o reducere a regionalizarii la regionalism, ultimul fiind reflexul politic la scara mai mica al globalismului, precizez ca regionalizarea, in acceptiune economica, nu inseamna o formalizare, de trecut pe harta, ci un spirit de intrajutorare si cooperare intre vecini, nemijlociti sau apropiati, implementabil practic prin obisnuitele contracte juridice sau protocoale bilaterale sau multilaterale, pe obiective sau actiuni comune.
https://adriannastase.ro/2017/05/18/amurgul-uniunii-europene/
„,,,practic se inchide posibilitatea de a mai aparea vreodata o putere globala…”
Never say never!
Altfel, puteti fi mai concis, mai putin redundant?
Blogul abunda de linkuri si poate este bine asa. Asta arata ca oamenii se informeaza. Sau, cel putin, isi propun acest obiectiv. (Z)
Se trimite catre orice, oricine si catre toate azimuturile, dar nimeni nu mai sufla o vorba despre Rosia Montana. Poate si datorita faptului ca, cel putin aparent, nu mai este o tema prioritara pentru presa. (Z)
Daca stie cineva cat s-a investit acolo in domeniul turismului si ce s-a construit efectiv, il rog sa faca publica aceasta informatie, nu de alta, dar as merge in concediu si prin acea zona, atat de disputata si discutata pana nu de mult. Macar odata in viata.
Este foarte bine ca ne-am securizat aurul, cuprul si sisturile, adica, conservam tot ce este in subteran, dupa ce am demolat ,,balastul” de deasupra.
Au mai ramas padurile. Ma intrebati care paduri ? Cum care ? Acelea ,,mentale”, bineinteles, vorba colegului Fragmentarium. Un puternic curent filosofic ne invata ca tot ce exista se afla, de fapt, doar in mintea noastra.
Eu spun astfel: Haideti sa ne imaginam o Romanie asa cum ne dorim, pe cercuri concentrice, secante, tangente, paralele, sau perpendiculare. E cat se poate de suficient, nu-i asa, domnule Fragmentarium ? Da-l incolo de pragmatism. (Z)
…Si, mai ales, sa ne imaginam o Romanie fara dispute politice sterile. Desi ar fi un obiectiv virtual, tot ar fi mai mult decat nimic, in perspectiva datei de 1 Decembrie 2018.
Stumata gazda
cred ca uncomentariu al meu a ajuns la spam .
Era un raspuns dat lui dezideriududas la „AMURGUL UNIUNII EUROPENE?”
Spwr ca a intrat la spam nu ca a deranhatafirmatia mea ca nu citesc filozifie pne ca betieu de cuvinte prefer alcoolul
(betia alcolica trece . Daca este nevoie exista tratament de dezalcolizare. Nu si ptr filozofeala …)
Bre’ nea’Ghiță, nu-i așa ! Nu se spune că dacă fimeile nu-s frumoase ( aici, socialul…), beutura nu-i destulă ? Te-ai uitat vreodată la “Andreea Pora” fix in ochi ? Poate că “Seculara inapoiere a Romaniei” ține doar de “carul lui Nicolae Grigorescu”….Am mai scris recent, dacă boul din Dreapta ar fi vacă, și frumoasă ( iată, i-ați depistat lipsa…. cu capacitatea dvs. de analiză impecabilă….)…., am fi salvați !
Domnule Dudas
zicala este „ca nu exista femei urate ci doar barbati care nu au baut destul”.
Si stimate domn daca eram amator de filozofeala (adica de betie de cuvinte) nu scriam “Seculara inapoiere a Romaniei” ci ma multumeam cu „productia” filozofard-moralista ca din pcate frumoasa tara numita Romania este populata cu romani.. care romani fiind estici, cu gena alterata de ortodoxism si alte cele si din aceasta cauza refuzam sa traim bine. Ca era destul ca in 1990 sa votam corect ca sa traim ca in Jemanika. Si ca nu traim ca in Jemanika pen ca suntem genetic coruoti si orientalizati.
Insa findca refuz sa ma imbat cu cuvinte am cautat raspunsuri mai „vulgare” .
Si chiar daca prefer alcoolul filozofelei trebusieste insa sa recunosc ca nu ma imbat ..
Si ca sa va bine dispun ca recomand aceasta lectura :”Oare e potrivit ca Biserica să susţină demersuri legislative?” adev.ro/oqay04 in care o sa aflati ca vinovata ptr introducerea dictaturii carliste este BOR prin Prim Statorul ei . Autorul este licenţiat în Teologie şi Filosofie, absolvent al unui program de master în “Comunicare şi publicitate” la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu şi doctorand în Filosofie la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca si are apara dreptul boilor de la car de a se casatori intre ei. Cert este ca de filozofie nu te mai faci bine ,…
Si foiomdva discutia a inceput de la Caragiale va revcomand si In vreme de razbpi si mai ales monu,emtala O faclie de pasti.
Un interviu clar, penetrant, în care s-a refuzat antrenarea în orice ar fi putut constitui un atac la adresa PSD. Foarte bine subliniată inerţia şi izolarea României în cadrul UE, datorată temerii de a nu contrazice părerile marilor puteri. Şi atât timp cât suntem izolaţi, nici nu ar conta dacă am avea vreo opinie pentru că nimeni nu ne-ar lua în seamă. Numai printr-o alianţă cu state din zonă, cu care să împărtăşim interese comune şi să putem trata mai mult sau mai puţin pe picior de egalitate, România şi-ar îmbunătăţi situaţia. Este exact ceea ce încearcă Em. Macron : atragerea Italiei şi a Spaniei în nucleul forte al Uniunii vizează mai puţin o restructurare a cadrului european – lucru care, evident, nu-i stă în putere – cât obţinerea de aliaţi care să confere Franţei, vioara a II-a în Europa, mai multă «greutate» în faţa Germaniei.
Mi se pare normal ca un om cu o cariera si o activitate ca aceea a tatalui dumneavoastra sa primeasca un loc in nemurirea publica. Tot asa cum mi se pare firesc ca persoanele – dintre care pe unele le recunosc – care apar in fotografie sa sustina ori macar sa puncteze aceasta fericita initiativa. Felicitari dumneavoastra si bravo lor, ca si maestrului Ecobici!
[…] un exemplu clasic de populism electoral, care vizeaza salariatii din sectorul de stat, in scopul de a-i face pe acestia binevoitori la alegerile […]
[…] Liceul tehnologic din Tratasesti, judetul Dambovita, a fost denumit “Marin Gr. Nastase”, dupa numele tatalui fostului premier Adrian Nastase.“Invitatii au prezentat datele biografice ale tatalui meu, scolile pe care le-a absolvit, subliniind elementele legate de activitatea sa profesionala in calitate de inginer, inventator, profesor universitar, conducator de doctorat in domeniul controlului nedistructiv al materialelor, director de institut de cercetare, secretar stiintific al Academiei Romane, director general pentru invatamant si cercetare in Ministerul educatiei”, a scris Adrian… […]
Domnul Adrian Nastase a fost extrem de coerent la intalnirea sa cu A3 si implicit cu o parte importanta a publicului din Romania.
Am remarcat o reconsiderare a perceptiei domniei sale in raport cu UE si restul lumii (diferita de cea din perioada de pre-aderare), dar si acelasi discurs specific actualei generatii de politicieni ai PSD: Ce au construit stramb politicienii, sa rezolve domnul Tudorel Toader, precum Harry Potter din poveste.
As putea fi de acord, cu o singura conditie: De ce, politicienii, au inventat si perpetuat institutia numita SIPA ? Care a fost sensul existentei, care au fost scopurile, cine a facut parte din stafful institutiei, cine a coordonat-o ?
Mai inainte ca ministerul justitiei sa faca si sa dreaga, mi-as dori ca politicienii sa explice si sa se explice. Mai putin ma intereseaza daca doamna Macovei a avut acces la documente compromitatoare, mai mult mi-as dori sa aflu cine, de ce si pentru cine le-a elaborat.
SIPA a fost concepută pentru (așa cum îi spune numele) Protecția/protejarea magistraților de influențe și capcane, și pentru contracararea corupției (Anticorupție).
Ea/el era un Serviciu de Informații care ar fi trebuit să strângă informații în acest scop, așa cum ar fi trebuit s-o facă și DGIPI (Informații și Protecție Internă – MAI/MI).
Acum există o luptă între cei care vor să se afle dacă SIPA a făcut ce trebuia, și cei care nu vor să se afle. Se presupune că cei din urmă știu sigur că SIPA n-a făcut ce ar fi trebuit să facă.
Motanul Incaltat
SUA aveau prin 2015 exporturi de cca 1500 miliarde de dolari si importuri de cca 2200. Intre timp, se pare ca decalajul s-a accentuat.
De ce te miri ca Romania ( o tara care nu a fost in stare dar nici lasata sa-si sustina economia in general si agricultura in special) importa mai mult decat exporta ?
Pai nu spuneati voi, liberalii, ca motorul dezvoltarii este consumul ? Asta aud la voi de 25 de ani, in toate campaniile electorale.
Iata, suntem ca SUA, sigur, la o scara foarte diferita. Noi nu avem miliarde de dolari chinezesti in bancile autohtone. (Z)
Bine, produsele pentru est nu sunt aceleasi dpdv calitativ. Dar asta e un detaliu nesemnificativ pentru romanii care compun cozile interminabile de la supermarketuri.
@ZeV
Inainte de a „evalua” sumar, desigur, la ce „scara” suntem fata de USA, cred ca ar fi bine sa cititi:
https://en.wikipedia.org/wiki/Financial_position_of_the_United_States
„Pozitia financiara a Statelor Unite include active in valoare de cel putin 269,6 trilioane de US$ (1576% din PIB), si datorii de 145,8 trilioane de US$ (852% din PIB) care produc un patrimoniu net (net worth) de 123,8 trlioane de US$ (723% din PIB) pe primul trimestru din 2014.”
Dar va recomand sa parcurgeti tot articolul. Nu de alta, dar sa aveti o idee mai exacta la ce scara suntem… 😉 Pe de alta parte, ei vor sa reduca deficitele comerciale.
[…] Romane, director general pentru invatamant si cercetare in Ministerul educatiei”, a scris Adrian Nastase pe blogul personal. Fostul premier a spus ca a fost insotit de sora si fiul sau, Andrei. „A fost o ceremonie la […]
Felicitari !
Secretul legii ungare a universităților: Tinta filierei Soros – controlul elitei
Mii de oameni au protestat, duminică, în centrul Budapestei şi au cerut guvernului premierului Viktor Orban (Fidesz, centru dreapta) să respingă legislaţia care ar forţa închiderea uneia dintre cele mai mari universităţi din ţară, finantate de speculatorul George Soros, din SUA. Care este secretul din spatele legii si a protestelor? In timp ce SUA se inchid politic, fizic si digital (v. interzicerea accesului imigrantilor si refugiatilor din tari islamice, zidul impotriva imigratiei mexicane, neridicarea vizelor pentru unele tari est-europene etc.), pe care le adauga la inchiderea naturala prin imprejmuirea de catre cele doua oceane, miliardarul evreu american George Soros a devenit prin partile noastre un cantaret ideologic al “societatii deschise” si un “mesia educational”. George Soros si-a infiintat in acest scop o fundatie, Fundatia pentru o Societate Deschisa, si o universitate, Universitatea Central Europeana. Unii se pot intreba nedumeriti de ce Soros nu-si predica ideologia si nu-si foloseste fundatia si universitatea in SUA, unde rasismul, intoleranta si violenta civila rasucesc, in fiecare caz, inca o data cheia in broasca usii societatii americane, facand-o neatractiva din punct de vedere al securitatii cetateanului? Ori altii s-ar putea intreba de ce in virtutea reciprocitatii egale in SUA nu exista astfel de extensii ideologice, educationale si institutionale ale Europei de Est? Raspunsurile sunt simple. Europa de Est a devenit dupa revolutii un fel de Canaan, de tinuturi promise, pentru expansiunea neoliberalismului occidental. Neoliberalismul este prin definitie supranationalist si globalist, purtand pe aripile sale, precum vantul ciulinii Baraganului sau Pustei, interese alogene exclusiviste, care tintesc sa ia locul celor indigene, nationale. O data cu crearea in teritoriul tinta a instrumentelor de preluare a controlului (uneori nu numai economic, ci si politic, prin manipularea media si financiara a alegerilor, lovituri de stat sau chiar razboi civil sau militar), are loc si un proces insidios, similar celui desfasurat de reteaua Soros (v. Gulen in Turcia), urmarind controlul asupra elitei. Aceasta este esenta filierei Soros, controlul elitei. Prin portile societatii deschise patrund indoctrinarea si coruptia, care tintesc controlul elitei. “Miliardctivistul” fundatiei si universitatii nu este un filantrop, ci un papusar. Cei care nu stiu ce inseamna aceste lucruri si care pot fi consecintele lor, sa deschida cartea de istorie la revolutia bolsevica din Rusia, sa afle cine si cum a facut-o, si cu ce pret pentru multe generatii. Sau sa se uite la TV la demonstratiile facute cu oameni scosi in strada de corporatii.
Foarte bine punctat!
Felicitari domnule Nastase. Sunt convins ca e o mandrie ca acel liceu sa poarte numele tatalui dumneavoastra. Mult succes in continuare!
Mi se pare o mare realizare ca numele tatălui lui Adrian Năstase să fie dat unei unităţi de învăţământ şi toţi cei care s-au străduit pentru asta merită toate aprecierile !
Interviul n-a fost corect partajat în timpul acordat emisiunii, mai ales din vina lui Răzvan Dumitrescu, d e altfel un realizator de excepţie, care şi datorită elocvenţei verbale a interlocutorului a fost nevoit să renunţe la unele întrebări, dar cu toate astea interviul s-a terminat abrupt, fără a oferi posibilitatea unei încheieri mai spectaculoase, mai plină de vervă şi umor, stare care-l caracterizează din plin pe Adrian Năstase !
P.S.
Cineva îi vrea capul lui Băsescu, dar nu la puşcărie, cum ar fi firesc, ci la o treabă. cum altfel decât
dubioasă, la care n-au găsit altul să accepte o asemenea treabă murdară, iar Dan Andronic, oricât ar părea de ironic, nu face decât să-l albească pe Băsescu prin tot ce va urma în urma dezvăluirilor sale !
Ca să se poată spulbera toate acuzaţiile care planează asupra lui, pentru ca lumea să nu se mire :
-Uite dom’le unde a ajuns ăsta, în loc să ajungă la puşcărie ?!, sărind în cealaltă extremă :
– Uite dom’le că e nevinovat şi merita promovat !
Şi ca să mai glumim puţin ( oare ? 😉 ), ce-aţi zice să-l vedeţi, mai spălat şi mai curat în urma tuturor acestor anchete, ajuns mare mahăr, pe la UE să zicem ? Sau pe la NATO, sau pe la dracu-n praznic, că acolo e mare nevoie de unii ca el !
Fără mamă, fără tată şi cu mâna-adânc băgată, chiar în prima beregată, ce l-ar supăra vreodată ?!
Bingo !
😉
În privința diplomației, eu cred că cel mai mare diplomat român a fost nevasta lui Ghiță Pristanda.
Ea a elaborat un singur și practic principiu: pupă-l în bot și papă-i tot!
😉 😉 😉
O ZI TRISTĂ CA O CONVORBIRE INTERCEPTATĂ FĂRĂ MANDAT
Ați avut o zi bună, prieteni ? …e bine, e bine… eu am avut, în schimb, o zi tristă, mai mult am plâns și din două în două ore am și suspinat sfâșietor, de durere, de îngrijorare, de neputință… Tragedie în cascadă… prea mult pentru inima mea blândă…
Spun asta pentru că de dimineață am deschis , cu cele mai bune intenții și ca întotdeauna când simt nevoia să fiu sensibilă și să mă încarc pozitiv, REVISTA 22. Acolo mă aștepta lovitura: Dan Tapalagă crede că nu se mai poate face nimic, și că „ciuma roșie” a învins fragilul STAT DE DREPT !!! Acesta va fi în curând constrâns să otrăvească fântânile, să pârjolească holdele și să se retragă în codri, sau mă rog, în ceea ce a mai rămas din ei , deoarece în perioada de vigilență maximă a JUSTIȚIEI INDEPENDENTE , România s-a ales cu niște „chelii artizanale” pe versanți, de mai mare dragul…
Lamentația lui Dan Tapalagă mi-a frânt inima în bucățele . Ia ascultați aici:
„Este pentru prima dată în ultimii ani când nu mai sunt convins că se poate opri prăbușirea. Mi-e greu, TOT MAI GREU SĂ CRED CĂ STRADA – DERUTATĂ, CONFUZĂ ȘI OBOSITĂ- MAI POATE FACE CEVA. Mi-ar fi plăcut să fiu ceva mai optimist la acest sfârșit de săptămână, dar de data asta nu mai văd geana de lumina la orizont. Să cânte trompetele! Este vremea lor.” Ta-ra-ta-ta!!! Ta-ra-ta-ta!!!
Deci, Dan Tapalagă crede că STRADA – DERUTATĂ, CONFUZĂ ȘI OBOSITĂ- nu mai poate face nimic… dar de ce deznădejdea asta? Oare nu cumva pentru că o parte dintre cetățenii care agitau brichetuțe și lasere la începutul anului în Piața Victoriei, și-au dat seama că vestita cugetare a lui Tudor Postelnicu „ Am fost un dobitoc” poate avea largi dezvoltări și aplicații și în viața contemporană ?
Și o durere de-a mea mai mititică… păi, ziceți și voi prieteni dacă viața asta e dreaptă: medaliată cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, de către Klaus Werner, doamna Ileana Vulpescu declară, pentru Q MAGAZINE următoarele: „Despre Ion Iliescu nu am de spus decât lucruri bune, s-a purtat extraordinar cu intelectualii. A încercat un lucru foarte important și foarte greu de realizat în perioada mandatelor sale, să fie liniște în țară… pentru că au fost vremuri grele, primejdioase. Cât despre noul președinte… Nu pot să spun multe. A decorat oameni de cultură, m-a decorat și pe mine… E prea de curând totul, nu putem judeca un om DUPĂ CÂTEVA LUNI ( așa de tare a fost mandatul lui Klaus încât doamna Vulpescu, draga de ea, nici n-a băgat de seamă că a ajuns la jumătate!!! n.n. ) , trebuie să așteptăm tot mandatul pentru a trage concluzii”…
Mi-e din ce în ce mai greu să trăiesc într-o lume atât de complicată, credeți-mă, prieteni…
O initiativa foarte frumoasa .
Primul destept si ultimul prost
In comunicarea politica, este greu de spus (si mai greu de ales) care este calea de mijloc intre schematismul sau telegrafierea informatiilor, pe de o parte, si detalierea sau analiza lor, de cealalta parte. Ramane intotdeauna o provocare, care depinde in principal de structura audientei si de gradul de noutate sau de familiaritate al temei. In comunicarea de presa, de regula se merge pana la max. 500 de cuvinte. In analiza, deh!… ce sa spun… e mai greu sa spui totul in putine cuvinte si sa te faci si inteles. Un profesor de mare clasa, care a modelat multe valori ale acestei tari, spunea, pe vremea cand il ascultam din banca, referitor la comunicare, mai ales la cea scrisa: “Din mult poti face putin, dar din putin nu poti face mult. Cand in comunicare este vorba si de intelegere, putin poate insemna de neinteles”. Cand ai ceva de spus, o spui, indiferent de numarul de cuvinte, pagini, capitole sau volume – ma refer la analize, comunicari, teze -, grija trebuie sa fie sa te faci inteles. Pentru cine prezinta interes, cu siguranta te va citi pana la capat, posibil si cu reveniri si selectii. Neinteresatii nu te vor citi, dar nici nu va fi vreo paguba. Comunicarea orala este ceva mai putin riguroasa, si aici durata este mai imperativa. Nu am cronometrat niciodata discursurile din Parlament, dar unele dintre ele, pe care le-am urmarit, s-au intins chiar si pe cateva zeci de minute. Am citi cateva din perioada interbelica, unele foarte laborioase, cu toate etapele retorice. Revenind la tema, aceasta a suscitat o abundenta deosebita de idei, de asemenea deosebite, si probabil ca o va face in continuare. De aceea am decis cum am decis, si nu degeaba se afirma ca standardul analistului este analistul insusi, la fel ca si stilul, care este omul insusi (ultima afirmatie i-a apartinut lui La Buffon: Le style c’est l’homme meme). Aceste lucruri le-am spus pentru colegii mai tineri. Dar, daca am abuzat de neuronii lui George Ban, pentru a-l ajuta in refacerea capacitatii de atentie, voi incheia cu doua mici nostimade (profesorii pasionati stiu ce inseamna acest lucru, dupa 20-30 minute atentia incepe sa scada si este nevoie de o mica deconectare, de o glumitza care sa-i ajute sa se reincarce cu energie psihica, mai ales din cea a surasului). Deci, o mica povestioara, istorisita de un profesor evreu, foarte destept, dar avea un mod mai aparte de a se concentra, cand isi sustinea prelegerea se uita in tavan, spune ca Trotsky, un bun orator (desi a fost un personaj lugubru, nu am ce face, ma voi folosi de exemplul lui, pentru a intelege si precaritatea intelectuala a aplaudacilor trotskysti) a fost iscodit intr-o zi, de un om al lui Stalin, sa afle care este secretul succesului sau oratoric. “Apoi care sa fie, i-a raspuns Trotsky, eu vorbesc in asa fel incat sa ma inteleaga si ultimul prost din fundul salii”. Se mai spune ca Trotsky isi tine pistolul pe masa cand isi tinea discursurile, cred insa ca in astfel de cazuri nu era nevoie, era suficient sa aplaude unul, ca aplaudau toti, o dracie de marketing si de manipulare care am vazut ca functioneaza si azi in unele spectacole de televiziune americane, care sunt presarate cu rasete, inregistrate pe coloana sonora, pentru a sti telespectatorul cand sa rada sau ca sa dea “valoare comica” productiilor de pe ecran. Al doilea moment privind calibrarea comunicarii, de aceasta data real si personal, se refera la ceea ce mi-a spus, o data, un profesor, tot de filosofie, de care am fost foarte apropiat. Acest magister drag, pentru care ma rog la bunul Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace, pentru ca s-a prapadit devreme, de o boala neasteptata, caruia ii voi pastra o amintire nestearsa, la orele caruia dialogul nostru interpersonal consuma o mare parte din timp, spre usurarea colegilor mei, era de o inteligenta logica si filosofica sclipitoare, care cred ca dadea peste cap scalele la toate aparatele sau bateriile de teste de masurat inteligenta. Nu stiu daca sau cat era sofism si speculatie in inteligenta si structura sa filosofice, pe vremea aia inca nu stiam cu ce se mananca astea. Dupa ce si-a sustinut magna cum laudae teza de doctorat despre alienare, in fata unei parti a elitei si a unor varfuri ale elitei de atunci, care au umplut amfiteatrul pana la refuz, cu o abordare neconventionala si extrem de indrazneata in comunism, pentru care ma mir ca nu a fost mazilit, la o mica sarbatorire a acestui succes mi-a spus, aproape testamentar, as aprecia azi: “Draga, daca vrei sa faci ceva valoros si durabil si sa ai recunoastere, sa-ti construiesti impecabil orice discurs pentru un singur om, pentru cel mai destept posibil din auditoriu, care cu siguranta va exista in orice public caruia ii vei vorbi. Altfel, daca te vei prezenta cu un discurs cu imperfectiuni, acel individ, cel mai destept posibil dintr-un public, te va executa.” Era vorba, fireste, despre o “executie” profesionala, despre desfiintarea autoritatii si prestigiului pe care le ai in profesie. Cata deosebire intre cele doua cazuri, sa vorbesti pentru ultimul prost si sa vorbesti pentru primul destept. De prisos sa spun ca cel care isi construieste demersul ca si cand ar trebui sa dea seama in fata celui mai destept om, este de fapt mai destept decat acesta si, deci, este cel mai destept. Daca tot am facut o revolutie, pentru a-i culege fructele trebuie sa punem in frunte numai oameni care construiesc pentru primul destept.
Evident ca nu sunt eu „primul destept” de aici. Asa ca de acum inainte voi sari peste comentariile dumitale. Si tocmai ce apreciasem pozitiv postarea cu „filiera Soros”!
George, nu te supara pe sat. Comentariile noastre nu urmaresc un monopol al adevarului. Fiecare putem contribui, mai mult sau mai putin. Cert este ca numai impreuna il putem afla, numai impreuna insemnam ceva, numai impreuna putem fi puternici. Faptul ca adaugi sare si piper il apreciez. Cu atat mai mult cu cat si eu, cred ca ti-ai dat seama, manac foarte condimentat. Si Ghita Bizonu si ZeV m-au criticat in cateva randuri de m-au rupt, de am cazut sub masa, cum spunea un politician. Nu m-am suparat pe ei, dimpotriva ii stimez si mai mult, pentru ca am fost nevoit, rational fiind, sa le recunosc forta argumentelor, chiar daca partea emotionala sau orgolioasa din mine, ca din fiecare, nu le-a acceptat de la inceput. Deci, invitatia mea este la o critica constructiva, pentru a evita sa construim ceva stramb, sa aflam cele mai bune solutii. Recunosc, sunt orgolios si uneori dau replici usturatoare. Atat cat ma tin curelele, cum spunea unul din mentorii mei. Te rog sa faci acelasi lucru. Si inca un lucru foarte important in schimbul de idei: Nici macar geniile sunt geniale in fiecare clipa. Asadar, „En garde!”.
Sorry, erata: Nici macar geniile NU sunt geniale in fiecare clipa.
Mda, trebuie sa admit ca este o replica buna adresata ,,telegrafistului de serviciu”, domnul George Ban. Probabil ca stie la perfectie sa se exprime in ,,Morse”. Dar sa nu uite ca acest blog este o constructie civila si…civica.
😉
ps
Totusi, un mic comentariu (cu permisiunea dvs). Scrieti (apropo de comunicare):
,,“Din mult poti face putin, dar din putin nu poti face mult. Cand in comunicare este vorba si de intelegere, putin poate insemna de neinteles”. ”
Ei, aici am ceva dubii. De la nea Iancu incoace am constatat ca ai nostri politicieni pot face mult chiar si din zero (fie si barat taiat in doua).
😉
Depinde de public…
Daca vkbrestei despre demonul lui Dirac sau alte cestii din astea de a lui Bula (spatii N dimnsionale, nespre mii pe perpendiculare samd) atunci da, compui un discurs pentru specialisti , pentru cel mai bun specialist 9ca daca te „r4ecunoaste” ai deja succes)
Insa daca vorbest ptr public intr-o democratrie, daca ai nevoie de lanul popular .. virbesti si ptr ultmul prost!
Tite din sitorie aiinvata ca Cicero era cel mai mare orator roman al epocii sale . Cel mia mare orator in fata Senatului, in fata Curiilor, cu un public exersat in arta oratoriei si negaitat.
In for, in fata ctetanilor (miles et quirites) agitati era de[pasit insa de Caesar .. care swi permitea chiar price fiindca stia sa o zica „in familia mea se omp[leteste majestatea zeilor si sacralitatea regilor!” fara sa sa fie lapidat … Si Antonus a tinut discursuri incendiare – cel un putin unu bun!
Napoleon ” sunti desculti, rupti in fund, flamanzi! O sa va dic in cele mai biogate campii!!!” Si a urmat seria legendara 6 victorii in 6 zile (caci elanu revolutionar era impis de foame)
Sau alata cestie. Nu se zice qazi (ca nu este corect0 ins aHitler era un mare orator. Pe vremea aia femana era mult mai cunoscuta decat azi .. si cam toata lumea asculta discursuruirl redidifuzate (intre 34-38) . Insi culti. insi rafinati apreciau discursurile caporalului . Sa nu mai zic de restul – insi „doar” studenti sau cu o singura „amarata” de diploma universitara …. Ma rog dupa 1945 nimeni nu mai doprea sa recnoasca asa ceva .. isi dauceau aminte doar ca „nu borbea niciodata intitdeauna tiopa ca nebunu” , Insa asa la un l;ahaer de vorba , in mediu familiar recunosteawu „grozav orator!”
(PS. cestia cu pistolul pe masa. Poate. Insa era un truc psohologic” sunt gata sa imi apar spusele cu sangele meu sau al tau!” Excat in sesnul medieval „calare sau pe jos” … Fiindcatotise asteoptau ca un lider revolutionar sa fie inarmat .. desi nu trebuia sa arate ca are pistol ca sa stimuleze aplauzele .. scopul nu putea fu decat cel sugerat mai sus :hotararea de a merge pana la capat. Imclus captul vietii sale )
Nu pricep cum de ai uitat discursurile lui Nicolae Ceausescu, la care pana si un Plesu si/sau un Liicheanu, aplaudau frenetic. (Z)
..mai spui, bizoane:
,,ptr public intr-o democratrie, daca ai nevoie de lanul popular .. virbesti si ptr ultmul prost!”
Da da, dar nu este cazul domnului Fragmentarium. Domnia sa se adreseaza colegilor de pe blog si celor care acceseaza (din interes intelectual) acest spatiu virtual, nu, in general, publicului.
In plus, colegul Fragmentarium nu este politician, deci nu vad de ce ar pune stacheta mai jos. Si, pentru cine ar trebui sa faca asta, ma rog, daca nu e cu suparare ?
(Z)
GB: ‘era un truc psihologic „sunt gata sa imi apar spusele cu sangele meu sau al tau!” ‘: Intr-adevar. O varianta, atribuita lui Voltaire este „Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar sunt gata sa mor pentru dreptul tau de a spune nu”. Replica voltaireana a fost o arma de comunicare teribila in disputa acestui filosof si scriitor, cazut in dizgratie, cu monarhul. A fost o incurajare a comunicarii antimonarhice, a delictelor de lezmajestate, de la care cred ca monarhiei i s-a tras, in cele din urma, si abolirea (1789). Voltaire ar fi fost mason sau, in mod sigur, in legatura directa cu actiunile subversive ale acesteia, care urmarea distrugerea monarhiei (si a religiei), prin reeditarea evenimentului american din 1776. Se inlaturau in felul acesta primele doua mari obstacole din cale spre globalismul unipolar. Dupa WW2, cand obsacolul sovietic capatase o statura stanjenitoare, aceeasi spusa volteriana, devenita aforistica, a fost folosita pentru incurajarea anticomunismului. Astazi, se constata un lucru ciudat, invers, dreptul la exprimare fiind pus sub acuzare exact de catre fostii sai avocati (v. „fake news”, „corectitudinea politica” si chiar unele interziceri si pedepsiri ale unei anumite comunicari religioase.
DraCii mei intelectuali
tusdoi amandoi uitati asertiunea initiala a lu’ Fragmentzel :
In comunicarea politica, este greu de spus (si mai greu de ales) care este calea de mijloc intre schematismul sau telegrafierea informatiilor, pe de o parte, si detalierea sau analiza lor, de cealalta parte. Ramane intotdeauna o provocare, care depinde in principal de structura audientei si de gradul de noutate sau de familiaritate al temei. In comunicarea de presa, de regula se merge pana la max. 500 de cuvinte
Din economia textului inteleg ca este vorba despre o „comunicare” ptr publicul larg nu ptr „specialisti”. Genu de public imbecil care trebe sa fie convins in 500 de cuvinte. Cuvinte pe care sa le si inteleaga .. deci se exclud cuvinte precum „exclusiv” , „ignaritate”, „incluziune sociala” si alte cele care produc vertijuri (alt cuvant de evitat) tinerilor TFListi „corporatisti” care vorbesc despre „sclavageala” si ptr care „a aplica” inseamna „a depune cerere” si o exprimare de genul „i-a aplicat 2 perechei de plame” le produce bezna mintii (ca inteleg ca ala a depus cerere sa dea au sa primeasca niste palme)….
Eu la aceasta m-am referit.
ZeV … la discursurile lu’ Ceasca se aplauda din 2 motive. Primul a fost euntat de Pristanda daca nu striga ura, UMFLA-L!. Apoi discursurile erau cam soporifice .. asa ca aplaudatul viguros era o forma de gimnasitica de inviorare.. iti punea sangele in miscare .. Ca mai ales daca erai in Sala Palatului nu era recomdabil sa dormi cum se doarme in parlament azi. Chiar daca te „descurcati” reusind sa dai vina pe o stare fiizica precara sau asa ceva … nu era bine. Daca te punea naiba sa zici ca esti racit si raceala te .. era mai rau! Fiindca il luau la suturi pe secretaru de partid din intreprindere ca nu a selectionat oameni „corespunzatori” inclus dpv fizic. Daca tinea cestia cu raceala si te banuiau de o stare gripala … .. cum Ceasca se pare ca sarise de pe fix cu fobia bolilor infectioase .. si mai rau. Adica chiar daca „scapai” de o detasare nasoala rau …. adio gradatii pe vreo 5-7 ani!
Oricum Ceasca nu intra in galeria marilor oratori (nici Stalin nu era .. d’aia a fost si trimis la „munca de jos” adica l-au facut Secretar Gnl al Partidului Bolsevic… ca ce a facut el din functie e altceva)
Mai scrii – Da da, dar nu este cazul domnului Fragmentarium. Domnia sa se adreseaza colegilor de pe blog si celor care acceseaza (din interes intelectual) acest spatiu virtual, nu, in general, publicului.
In plus, colegul Fragmentarium nu este politician, deci nu vad de ce ar pune stacheta mai jos. Si, pentru cine ar trebui sa faca asta, ma rog, daca nu e cu suparare ?
V mai sus premiza. Se pare ca nici tu nu reusesti sa treci de baremul celor 500 de cuvinte.
Fragmnetzel
T e rog nu mai incurca borcanele . Chiar si maitre Arouet a avut cel putin odata tentatia de a se folosi de spada ca argument insa cum era doar maitre si doar din exces de politete era numit „monsieur” a ajuns la Bastilia . Daca nu mai stiu care Rohan ar fi binevoit sa incruciseze sapada cu un , voyons, „mocofan” ar fi fots ceva sanse ca Voltaire sa fi ramas printre autorii minori … mort la inceput de cariera.
Deci dragul meu maitre Arouet , zis Voltaire nu este chiar cel mai bun exemplu .. mai ales ca „revolta” sa incepe prin refuzul de a i se permite sa isi apere onoarea „calare sau pe jos” si sa o spele cu sangele lui sau al contelui . Iar urmasii sai au aparat libertatea de exprimare a l’aide du Rasoir National manuit de domnul de Paris …..
Cat despre „doua mari obstacole din cale spre globalismul unipolar” … apai primul si cel mai impoprtanat nu le are cu maitre Arouet par politesse monsieur Voltaire ci cu distantele. Si primul pas catre globalism a fost inventarea indianamenului .. apoi a clipperului ca de abia de catvea zeci de ani sa fim o singura lume -univers … (ma iau dupa Braudel … dimensiunea lumii univers fiind de 60 de zile. Ma rog avionul este mai rapid insa mai este vorba si despre marfa)
Al doilea .. ar fi ca unipolarismul in situatia actuala este cam … impracticabil . Adica ca sa domini global iti trebuiesc resurse globale ….
Este aici ceva de care voi astia cu multe diplome si masterate si „comunicari” samd ect nu tineti seama .. Aveti sub nasul voastru ilustrul exemplu al Imperiului Britanic … care domnia cica lumea. Avea si capacitaile tehnice pe care Spania sec XVII nu le avea (telegraf , inclus traversand marile) , crucisatoare si cuirasate rapide , aviatie. In multe zone avea tehnologia „hotaratoare” insa scuze la apogeul sau , in anii 30 Imperiul Britanic s-a dovedit o putere nitel cam impotenta… fiindca avea prea multe „angajamente”!
Cam la fel se va intampla cu oricine va pretinde unipolaritatea globala .. se va prabusi sub povarara „angajamentelor” prea diverse in spatiu insa concomitente.
Apropos Gorby chiar a avut dreptate sa zica lu Ronnie „O sa sa iti fac ceva teribil: te las fara inamic!” Ca fara sperietoarea „comunista” aliatii mai mici au inceput sa aibe idei „crete” . De exemplu sa faca Uniunea Euroopeana si sa creeze euro. Noroc cu regula celor 500 de cuvinte ca altfle multi si-ar aduce aminte ca euroa fost creat si pentru a inlocui dolarul si ca la momentul aparitiei sale UE porclama ca ea va deveni putoarea unipolara (alti intelctuali!!)
https://www.youtube.com/watch?v=Hs1axColBoY
[Paranteza Obtinerea unipolaritatii globale se poate realiza azi doar prin dominatie tehnologica absoluta. Detinerea armanentului nuclear sau a capacitatii de overkill (SUA si Rusia) nu garanteaza dominatia findca exista riscul unei riposte care sa fie prea costisitoare ata dpv uman cat si material (in acest caz ptr stabimea SUA riscu cel mare ar fi ca raman prea multi concetateni in viata. In viata si furiosi!!!) Chiar daca Mad Max este o fictiune de nu prea buna calitate … arata riscurile pe care le-ar avea de infruntata clasa conducatoare care ar da un ordin gresit. Ce rost are sa fii miliardar si ca banii sa nu mai fie de folos? Ce rost are sa ai nspe resedinte pline cu opere de arta daca esti silit sa te claustrezi intr-un buncar?Ce rost are sa ai vreo 4 jeturi de lux si 18 elicoptere luxoase daca nu ai unde zbura?
Ntz. Unica posibilitate care se poate ar fi obtinera unui nou motor … pentru misiuni spatiale … si sa „etalezi” imediat niste „atuuri” spatiale … care sa te faca intangibil oricarei retalieri.
Caz in care poti garanta „copiilor” ca nu te vei duce peste ei sa le iei acadelele .. Bine-ntels ca copii inteleg ca vor ramane la gradinita sa se joace in nisip si la 90 de ani trecuti.
Adica cine „iese” primul si „ramane” stabileste regula jocului iar restul .. ei trebe sa se „civilizeze” sa adopte limba si traditiile celui care a obtinut „cheile cerurilor”.
Sa dau un indiciu : Helium trei.
Binenteles ipotenuza de mai sus este pura idee SF.
Caci lipseste motorul .. desi americanii si sovieticii au bagat sume imense in anii 60 pana spre 73-75. Deci este psobil sa lipseaasca inca mult timp (in cazul aceleisi tehnologii intre caravele si clippere este o foferenta de peste 3 secole .. mai degraba 4 )
Insa asta ar fi cam singura posibilitate care se poate ptr a pretinde unipolaritatea fara a te o prabusi sub povara „angajamentelor globale” …
Inchis Paranteza ]
PS . Maitre (Jupân) era formula politicoasa de a te adresa unui burghez real sau presupus (de ex morar propietar de moara la tara, sau proprietar al unei ferme)
Monsieur era la origine rezervat nobililor (seniori)
Omul de rând era numit politicos „Om bun” : Bon homme desi de cele mai multe ori era calificat drept „taranoi” sau mai rau .. de-a dreptul „Vilain” (care in mod priginar era opusl lui „Om bun”, era un „rau”)
PPS. Fragmnetarium .. desi o sa ti se para f ciudata sugestia mea iti sugerez niste carti de „specialitate” in materie de politica: seria Dune (Dune · Mântuitorul Dunei · Copiii Dunei · Împăratul-Zeu al Dunei · Ereticii Dunei · Canonicatul Dunei ) si Experimentul Dosadi. Ma rog literatura sf … insa adevaratul subiect este „Împilarea: mod de folosire” si „Moduri de a Împila”(cu ilustratiii…)
ÎMPILÁRE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare.
Adica 10000% politica la nivel maxim adica „unipolariate” ….
Sorry, sorry, erata 2: SCRIU condimentat
http://stirileprotv.ro/stiri/financiar/grindeanu-a-venit-timpul-ca-pe-langa-biserici-primarii-si-scoli-sa-existe-macar-un-bancomat-in-fiecare-sat-sau-comuna.html
Mi se pare o declaratie total nefericita venita din partea unui om care nu prea intelege realitatile vietii romanilor . Inteleg ca dl Grindeanu doreste ca pe langa preot si medic , batranii aia de 80 de ani sa se caciuleasca si la primar , la consultantul fiscal si sa mai treaca si pe la bancomat . Asa vede el viata …
In loc ca dl Grindeanu sa moara de grija BANCILOR care-i batjocoresc si spoliaza pe romani , mai bine ar fi ingrijorat de abuzurile din aceasta tara , de capitalul romanesc care dispare si de problemele reale ale romanilor .
De exemplu , m-as bucura sa aud opinia dl. Grindeanu despre acest subiect si sa ne explice care-i legatura dintre actiunea cretina a anaf ( aflat in subordinea sa ) si preventia de care ne tot vorbeste .
https://radu-tudor.ro/oare-chiar-atat-de-idioti-sa-fie-cei-din-anaf/
http://www.satumareonline.ro/cp/7/22674/Revolta-la-Pomi!-Localnicii-se-solidarizeaza-cu-batranul-podar–care-da-ANAF-ul-in-judecata-
sau despre abuzurile inimaginabile din justitie care sunt dezvaluite zilnic la TV .
Si poate , ar trebui SA-I SPUNA CINEVA din cercul lui de consilieri economici ca utilizarea bancomatelor devine rentabila atunci cand exista o inclinatie spre economisire a oamenilor adica acestia au destui bani incat sa doreasca sa si-i tina pe card , cand este creat tot ecosistemul de plati ( pos-uri , bancomate , etc. ) , cand exista incredere in sistemul financiar , cand fiscul si bancile au o atitudine corecta fata de cetateni si nu le blocheaza conturile/confisca banii pentru orice nimic , etc.
Daca UNA din aceste conditii nu este indeplinita , se intampla chestii RIDICOLE cum ar fi ca dupa ce le sunt virati banii pe card , in urmatoarele 10 minute se creeaza cozi imense la bancomate ca sa-si scoata TOTI BANII DEODATA !
D.p.m.d.v. , dl Grindeanu este un alt personaj care nu are ce cauta in functia asta ! Este o palarie prea mare pentru el …
Nici consilerii sai nu sunt mai breji.
Si ce sa economisesticand de baia iti ajung banii?
Si daca ai ? La banca? Azi un leu de pui gata nu-i! Comision de retragere, comision de gestionare cont, lasi banii 3 zile si … iei mai putin. Cum injura un amic ceva mai descurcaret decat mine „ba mai bine faci ca pe vremea tatarilor : strangi aur si il ingropi intr-un loc secret!”
[…] https://adriannastase.ro/2017/05/21/liceul-tehnologic-marin-gr-nastase/ […]
Adrian B.
Legea preventiei urmeaza a fi aprobata si (sper eu) promulgata in perioada urmatoare.
Daca va fi o lege buna si respectata in litera si in spirit de ANAF, vom vedea. Dar guvernul Grindeanu este primul care intentioneaza sa faca asa ceva (dupa masurile bune adoptate in favoarea firmelor si mediului de afaceri – exista linkuri din abundentza si in acest domeniu, daca vrei sa fii cu adevarat un cetatean informat si implicit credibil).
De asemeni, tin sa o felicit (pentru fermitate si acurateze) si pe doamna Olguta Vasilescu. Da, poate ca unii (din cei 3%) vor fi nemultumiti, dar intr-adevar nu este normal ca un IT-ist din Justitie sa porneasca de la 9000 de lei pe luna, marte si pamant (profitand de apartenentza lor la zona Magitraturii), iar unul de la Pensii sa primeasca 4000 (desi o cadere eventuala a sistemului informatic de la Oficiul de Pensii ar fi catastrofala). Normal ca cei putini sunt si cei mai zgmotosi. Ca si d-ta , trebuie sa agite bine apele ca sa se bage in seama. (Z)
Din pacate, dupa cum usor se poate constata, in toate mediile (reale si/sau virtuale) trebuie sa existe gicacontristi de meserie, vesnic nemultumiti, care ignora incapacitatile lor native (sau ,,dobandite”) si invinovatesc permanent guvernantii, chiar si cand afara ploua. Cu exceptia celor care nu au facut nimic si nici nu stiu sau nu vor sa faca ceva (vezi cazul guvernului Ciolos). Cum isi propune cineva sa si munceasca in Administratie, apare imediat in ,,agorele virtuale” cate un Adrian B. furibund, descreierat si isteric gata de atac la baioneta.
Bine ar fi ca acesti ,,Adrieni” sa iasa in strada (admitand prin reducere la absurd ca sunt suficient de multi) si sa sustina o reforma reala si pana la capat in justitie. Fara o sustinere populara masiva, cu un presedinte – marineta a sorosismului mondial si pavaza a sistemului ticalosit, sansele de reusita sunt minime.
Altfel, speranta se leaga tot de capacitatea profesionala si ritmul domnului Tudorel Toader, in spatele caruia s-au pitit – ciorchine – vajnicii politicieni mioritici, de unde agita rizibil pumnii inclestati a neputinta. (Z)
ps
Stiu, nu prea ti-ai dori ca actualul guvern PSD sa reuseasca in demersul sau de implementare a programului de guvernare. Stau, probabil, la cotitura (cu un program mai ,,bun” – o fi platforma de lemn a lui Ciolos ? ) Orban, Turcan, Ghorghiu, Nicusor & Co (inclusiv Ambasadorul).
Si ei si d-ta sunteti incomodati, dupa cum se vede, de datele statistice ale trimestrului I -2017 (confirmate de entitatile europene specializate).
Nu-i bai, mergem inainte, cu toata opozitia dumitale rigolettiana. (Z)
(profitand de apartenentza la zona Magistraturii),
Doamna Luminita, ati subliniat urmatorul fapt: ,,Dan Tapalagă crede că STRADA (este n.r.) – DERUTATĂ, CONFUZĂ ȘI OBOSITĂ”
Eu ma intreb: Oare strada este astfel, sau insusi domnul Dan Tapalaga ?
Ma mai intreb daca nu exista si o doza de teama si frustrare in expozeul domniei sale, avand in vedere ca in perioada sa de consilier al doamnei Macovei (la Minsterul Justitiei), SIPA era inca in functiune. (Z)
Un gest deosebit, pentru care iniţiatorii merită toate felicitările!