Mai sunt putine minute până când va fi anuntat, in această seară, castigatorul alegerilor prezidentiale din Franta. Ma grabesc sa fac acum unele comentarii in legatura cu cartea sa, „Revolution. C’est notre combat pour la France”, publicată la sfârsitul anului trecut.
In dezbaterea finală cu Marine Le Pen, Emmanuel Macron a avut o foarte buna disciplină a mesajului. El a repetat ceea ce a considerat a fi elementele esentiale ale pozitiilor sale referitoare la principalele probleme economice si sociale in dezbatere in opinia publică franceză. In esentă, el a mers pe valul nemultumirii populare in legatura cu principalele partide politice si se declară nici de stanga, nici de dreapta, considerand ca in prezent marile probleme sunt raportarea la muncă, noile inegalităti, raportarea la Europa si la lume, protectia libertatilor individuale si a unei societati deschise intr-o lume a riscurilor. Există, spune el, o „oboseală democratică” iar partidele nu mai au nicio legatură cu realitatea. Clasa politică si cea mediatică formează „un popor de somnambuli” care nu intelege ce se intampla in lume. Se discută „despre aceleasi subiecte, sunt formulate aceleasi propuneri”. Alături de somnambuli, există si cinicii. De aceea, consideră Macron, „adevaratul clivaj este astăzi intre conservatorii paseisti care propun francezilor sa revină la o ordine depăsită si progresistii reformatori care cred că destinul francez este acela de a imbratisa modernitatea”. De aceea, spune el, trebuie sa facem astfel incat Franta sa intre in secolul 21.
Pentru el, conceptul esential este Statul. „Istoria noastra a facut din noi copiii Statului si nu ai Dreptului, ca in Statele Unite sau ai comertului maritim, ca in Anglia. Este o mostenire frumoasa dar periculoasa in acelasi timp”. Interesant! Nu este momentul acum sa comentez dar această afirmatie ar merita să fie discutată si la noi.
Pe de altă parte, afirma Macron, civilizatia in care intram este aceea a unei societati ale carei contururi nu mai sunt reprezentate de o singura tara, ci de intreaga lume. Astfel „himera” inchiderii frontierelor nu mai poate fi o solutie. De asemenea, mi se pare interesanta afirmatia după care simpla crestere economica nu mai poate asigura destinul colectiv.
Interesanta si analiza lui privind „imaginarul” si forta internetului, subliniind doua aspecte contrastante – pe de o parte individul intra in legatura cu intreaga lume, pe de altă parte, el nu mai socializează, trăind intr-o lume virtuală. Mai subliniaza el, am intrat cu totii, intr-o civilizatie a riscului. Au fost razboaie dar acum pericolele sunt neconventionale sunt mult mai numeroase si mai periculoase, legate de catastrofe de mediu (Chernobil, Fukushima etc), catastrofe naturale, cutremure, riscuri geopolitice, inclusiv riscul de razboaie religioase, sau, intr-un cadru mai actual, terorismul. Socanta este afirmatia sa, după care „noi traim in prezent stadiul final al capitalismului mondial care, prin excesele sale, isi dovedeste incapacitatea de a dura”.
Ar lua prea mult spatiu sa ma refer la solutiile sale in materie de munca si capital, somaj, asigurari sociale. După părerea mea, ele sunt mai curand de centru dreapta, desi el anunta ca „trebuie sa facem mai mult pentru cei care au mai putin”. De aceea, el vorbeste de „mai multe Frante”, inclusiv de „Franta ruralitatii”. Asta imi aduce aminte de discursul pe care l-am rostit după al doilea tur al prezidentialelor din 2004.
Interesante si comentariile sale de politică externă. „Trebuie sa refondam relatia noastra cu Rusia. Noi nu trebuie sa urmam orbeste nici linia americana, indiferent de ce va deveni ea in urma alegerii lui Donald Trump… nici o linie de coniventa cu un regim criticabil, optiune favorizata de de o parte a dreptei franceze.” Mai afirma Macron, „cu Rusia, noi impartim un continent, o istorie, o literatura…In acelasi timp, viziunea rusa nu corespunde in intregime viziunii noastre…Dar am comite o eroare taind puntile cu această putere din EUROPA ORIENTALA (subl. mea) in loc sa stabilim o relatie pe termen lung”.
Penultimul capitol se intituleaza „Refondarea Europei” si este cel care ne intereseaza cel mai mult. Posibila pozitie a Frantei in ceea ce priveste proiectele de reformare a Uniunii Europene. După o reamintire a momentelor de criza din ceea ce el numeste „un deceniu pierdut”, Macron propune, de fapt, propriul lui proiect, pe care l-as numi „Uniunea Europeana in slujba Frantei”. El se pronunta pentru o formula care sa concilieze solidaritatea cu responsabilitatea. Ce ar insemna asta? „Noi ar trebui sa realizam reforme la nivelul statelor dar, in acelasi timp, este indispensabil ca unele (cateva) state membre ale zonei euro sa mearga mai departe. Intr-un interval de zece ani, ele ar trebui sa creeze o convergenta fiscala, sociala si energetica. Ar trebui ca o astfel de decizie sa fie luata in următorii doi ani”. „Soclul acestei inimi (nucleu) a Europei il va reprezenta apropierea acestor tari in jurul unui buget comun al zonei euro si a unei capacitati de investire ce ar putea fi pusa in aplicare rapid”.
Asta este, in esenta, abordarea sa in problemele externe. Daca pentru spatiul national, el propune, in continuare, „liberte, egalite, fraternite”, in afara el propune mai putina egalitate intre statele membre, un fel de Sfanta Alianta in Europa, de data aceasta cu Germania, Italia si, eventual, Spania. Sigur, abordarea lui Marine Le Pen este in afara timpului si este periculoasa dar nici pozitiile lui Macron nu sunt foarte incurajatoare.
De aceea, dplomatia noastra va avea un rol foarte dificil, cu atat mai mult cu cat aniverasare centenarului Marii Uniri va determina unele tensiuni in zona noastra iar Grupul Visegrad va avea propria abordare in chestiunile europene.
PS Intre timp, exit-polul anunta victoria lui Macron El va fi noul presedinte al Frantei. Avem pregatita strategia stabilirii contactelor cu el? Suntem pregatiti sa anticipam situatia din Franta după viitoarele alegeri parlamentare?
Il sauve l’honneur de tout un peuple… La victoire d’un audacieux: http://tempsreel.nouvelobs.com/presidentielle-2017/20170507.OBS9080/emmanuel-macron-president-la-victoire-d-un-audacieux.html
O victorie previzibilă, a bunului simţ, căci dacă Em. Macron este un produs politic ad-hoc, fabricat peste noapte dintr-un tehnocrat, contra-candidata sa Marine Le Pen este exponenta unui paseism reacţionar extrem de periculos pentru că ignoră o constantă a dezvoltării societăţii umane : periferizarea inevitabilă a unor segmente de populaţie ce nu se pot adapta progresului. Iar astăzi, trăim un moment de ruptură în care asemenea procese se accelerează. Mondializarea, apărută în urma avansului tehnologic ce comprimă practic distanţele, este acompaniată de o revoluţie economico-socială cu câştigători şi perdanţi. Printre aceştia din urmă, se numără şi o bună parte din clasa de mijloc europeană, devenită necompetitivă pe plan mondial tocmai datorită privilegiilor sociale de care beneficiază (salariu ridicat, ore de muncă reduse, subvenţii de la stat, etc.)
În Franţa, acest electorat marginalizat – care asistă cu mânie la scăderea veniturilor şi avantajelor de care s-a bucurat în trecut – a căzut în plasa propagandei populiste şi ultra-naţionaliste a Frontului Naţional condus de Marine Le Pen care atacă mondializarea, recte Uniunea Europeană, făcându-le responsabile de toate tarele şi disfuncţionalităţile societăţii franceze. Dorinţa anacronică de a se întoarce în trecut (ieşirea din UE, revenirea la franc, păstrarea euro-ului doar ca monedă de cont, etc.) prezintă multe trăsături comune cu mişcarea ludiţilor din Anglia începutului de sec. XIX, provocată tot de un moment de ruptură, revoluţia industrială, când muncitorii distrugeau maşinile pe care le considerau vinovate de faptul că nu mai găsesc locuri de muncă.
Să lupţi împotriva mondializării în loc să te adaptezi, înseamnă să te plasezi în afara Istoriei şi să te condamni la eşec.
Pe de altă parte, pulverizarea electoratului francez – datorată absenţei unor personalităţi marcante pe scena politică – a permis ca Marine Le Pen să acceadă în turul II, devenind evident că oricine îi va fi contra-candidat va câştiga automat, chiar dacă ne-agreat de electoratul care-l votează. Rezultatul a fost că aceste alegeri prezidenţiale nu s-au axat pe veritabile dezbateri politice ori pe confruntări de programe de guvernare. Lupta s-a dat între integrare şi autarhie protecţionistă.
Rămâne de văzut cum va gestiona Em. Macron – devenit acum reprezentantul suprem al politicii franceze – actuala criză politică dat fiind că el se declară «nici de dreapta, nici de stânga», ceea ce este un non-sens pentru că neagă în felul acesta necesitatea oricărei activităţi politice şi înlocuirea ei prin măsuri de tip administrativ. De obicei, partidul al cărui lider iese învingător la prezidenţiale, căştigă şi legislativele. Acum, acest lucru este practic imposibil deoarece forţa politică care l-a sprijinit în campanie, mişcarea En Marche, nu are structuri organizatorice, ideologie ori o linie politică clare şi nici un sprijin de masă important. Macron va încerca să formeze o majoritate cu învingătorii alegerilor legislative, cel mai probabil dreapta republicană, ceea ce va crea noi tensiuni deoarece legăturile sale personale sunt totuşi în zona stângii. Pe plan extern însă, preconizata destindere a relaţiilor cu Rusia şi o poziţie mai independentă a Franţei faţă de Germania, ar reprezenta schimbări bine-venite pentru întreaga Uniune, inclusiv pentru ţările marginalizate, cum este România.
Macron spune ceea ce majoritatea francezilor vrea să audă. Cine a gândit (nu-i mare brânză să numeri problemele!) pentru el, acesta-i alt aspect. Și soluțiile pe care le propune sunt menite, de asemenea, să gâdile urechile electoratului. Nu are legătură cu noi, cu Europa, cu nimeni. Pe moment, și-au rezolvat problema. De-acum vor acționa după alte strategii. Spun „ei”, pentru că omul politic Macron nu există, așa cum nu există oamenii politici K.W.Iohannis, Nicușor Dan, Raluca Turcan, Alina Gorghiu, Cristian Bușoi, iar după cum îl lăuda deunăzi Crin Antonescu, apoi ajung la concluzia că nici el nu a existat ca om politic ci era o iluzie de calitate. Mai puneți pe listă pe cine credeți domniile voastre… că mai sunt. Impresia și opinia mea neavizată este că sunt oamenii cuiva. Nimic surprinzător pentru mine în această victorie.
Mai știți gluma sinistră cu „l-au sinucis”? În aceeași cheie putem spune „s-a ales”.
În schimb, rezultatul propriu zis, unde oricum, o grămadă de lume s-a grăbit să-l voteze pe individ, ne spune multe lucruri despre mentalitatea, educația, valorile și aspirațiile francezilor, un popor reprezentativ pentru Europa, până la urmă.
Iar Le Pen scoate pe gură cuvinte mari, dar tot o țață agitată mi se pare. Nu aș fi votat pe niciunul. Cum spune colegul meu de cameră: un bou și-o belea.
Va mai aduceti aminte versetul Elenei Udrea: „Noi suntem urmasii lui Traian, ai lui Traian Basescu”? Ce putea sa exprime mai clar dorintele fierbinti ale fostului presedinte?
Desi declarativ pro-democratie, Basescu si-a dorit un stat forte, ascultator la ordinele lui, cu oameni care il servesc exclusiv, o republica Prezidentiala si mai putin parlamentara. Amator de singe pe pereti, si pumni dati celor care nu il asculta, Basescu si-a format o armata securistoida, pe care a aruncat-o in civilie. Fostii securisti si-au vazut visul cu ochii cind urmasii lor securisti au devenit prima forta in stat. Pina si PDL se comporta ca PCR a lui Ceausescu, cu oi insirate pe dealuri la venirea celui mai iubit fiu al poporului.
Pai unde se poate afla Romania in Europa lui Macron? Nu cred ca in cea care are de dat exemple de democratie…
L-am ascultat pe dl. Geoana azi partial la Sinteza Zilei. Interesant, suntem pe acelasi fir ar adevarului, fara sa fiu un apropiat al domniei sale. Totusi, exista niste sincope si la dl. Geoana. El lauda SUA, insa nu spune cit de mult l-au tinut in brate americanii pe Basescu, si cum i-au avizat, prin tacere cel putin, tot ce a construit el in Romania. De unde am tras concluzia ca pe americani nu ii intereseaza sa aiba o Romanie puternica ca partner strategic pe termen lung. Ei au vazut ce inteleg romanii prin democratie, au vazut ce le pot elitele, si atunci isi fac jocul lor de interese. Apoi ca veni vorba de tradari, istoria cu dl. Nastase nu a fost nici revazuta, nici uitata, nici iertata. Mi-ar fi placut sa vad o emisiune dl. Nastase- dl. Geoana, si nu pentru singe, dar pentru a intelege cum se pot construi poduri care sa duca undeva tara. De la tinerii politicieni – USR, partidul salvator! – am vazut ca nu avem ce mari sperante putem avea cxa vor schimba clasa politica…spre mai bine.
[…] creditam cu prima sansa. Frontul National imi pare a fi foarte ambitios. Marine Le Pen, la fel. Cred ca nu trebuie subestimate alegerile legislative. Sunt la fel de importante ca si cele prezidentiale. Fara indoiala, strategiile partidelor aflate […]
Ma Pisicule
reziltatul Marinei este excelent.
Insa nu putea castiga cu restul coalizat impotriva ei. Adica nu avea rezerve …
Deci a castigat .. Merkel!
Ana spune:
„…omul politic Macron nu există.”
Absolut corect! Asa cum spuneti mai departe (in adaptarea mea), el si ceilalti „oameni politici” sunt „oamenii cuiva”.
Aoleu! În capul listei am uitat s-o pun pe Ana Birchall. Nici în ziua de azi nu am putut desluși clar parcursul, calitățile și realizările politice ale cucoanei. Totuși, fără vâlvă, dar mereu pe „sus”. Era și mai clonțoasă, apărea des la televizoare aiurind. Acum și-a reconsiderat comportamentul și discursul și a reușit să urce și mai „sus”. În liniște. Știu că a stat prin USA. E ceva ce mă intrigă și nu-mi dă pace la femeia asta. Eu cred că o să se arate ce și cum. Nu-i acolo degeaba.
Jalnic personaj acest Macrou,…sa traiasca comunismul !Sa vina migrantii,…asta ca sa nu mai luptam impotriva modernizarii si a democratie cum scria cineva pe acilea,
Cine a zis Fuck the UE! ?
a) Vldadimir Valdimirovici Putin
b) Victor Ponta
c) Gabriela Firea
d) Olguta Vasilescu
Am asa o stare de malaise provocata de o senzatie intesa de déjà-vu cadn citesc reactiile la voctoria )prezvizibila Macroului sau poate Micronului … MAi ales cadn sunt in tomalitatea dnei Mihaela Erika Petculescu sau a lui Bogdan Nuamescu sau .. destui altii. PArca la vasta mea am mai vazut ceva … Ceva care tot cu M incepea .. si tot in Franta da…. si era tot in mai si eu eram inca sub 30 si aveam par ..A da se numea … Mitterand!!
https://www.youtube.com/watch?v=MUBI-jYprP8
Voctria lui Micron mi se pare ca este asemanatoare victoriei lui Tonton – p voctorie care mascheaza un sfarsit de ciclu …
Domnul Naumeascu de la SNPSA analizeaza victoriile la limita a Brexitului, a lui Trump, victoria electorala a PSD care , observa just, este obtinuta pe fondul unui absenteism electoral marcat, si am analizeaza esecul lui Wilders din Olanda si se casm intreaba daca sunt coincidente. (Pomessc fiindca articolul lui mo-a relevat care este substanta starii de déjà-vu
Eu zic ca 2 cincidente DEJA este prea mult!
Si ca .. decanul de varsta al multor forumuri (desi unii sunt nascuti inaintea mea … eu ca observtor politic sunt mai batran!) si ca „vechi european” ba chiar „mondialist” cu cea mia mare vechime imi adcu aminte de anii 69-83 ca si cum ar fi fost saptamana trecuta.
Dvoastra suntei prea tineri …
Revoluția Garoafelor nu va zice nimic (eram in armata cand am auzit traznaia ..)
Credeti (ca asa vi s-a explicat de niste “profesori” prea interesati) ca dupa moartea lui Franco a urmat simplu referendumu “noi vrem monarhie” (dar nimeni nu prea stie ce functie avea don Juan Carlos de Borbon ) nu ati auzit de “eurocomunism” samd etc. Sa va zic asa in 75-77 se parea ca “socialismul” castiga partida .. Portugalia (ex salzarista adica “fascista” ) dorea sa faca socialism.. unii se mirau cat mai rabda sa stea in opozitie comunistii italieni, Franta ..
Insa in 1974 apare o „bizarerie” numita Clubul Orologiului (bizarerie fiindca in epoca mediul intelctual vffrancez era de stanga in care abundau trotchistii si maoistii si frankfurteri unu mai radical decat altul. Cam la fel si in Italia). Urmat de noii filozofi. Incepe sa fie f la moda Scoala de la Chicago …
Pe acest fond victoria in 1979 a Margaretei Thatcher apare cam in “contracurent” , Reagan deja mai “normal” dupa 2 ani …. „contrabalansat” de Mitterand …
Insa victira lui Mtterand se dovedeste a fi finalul .. a da ca cica Hollande … dar este cu titul si cu totul ALTA EPOCA!
D’aia ptr mine “coincidente” pe care le evoca Naumescu cam seama (prea) mult cu ce am “vazut” in anii 70-83 ca om deja “matur” (adica cu drept de vot.. nu ca conta prea mult votul)
In afara de asta voi a va mai aduce aminte 3 fleacuri :
1) Fuck the UE! a fots zisa de Victoria Nuland .
2) ca acum cca 12 ani Rand “dadea” UE i speranta de vioata de 15 ani? Din cate stiu cand Rand publica asa ceva planul deja se “impelenteaza”
3) ca UE s-a dorit nu numai o contrapondere la SUA? Ci a dorit sa pretinda “conducerea”, sa depaseasca SUA (pacat ca nu mai sunt accesibile comnatarile din EvZ din anul creaarii UE .. siteroe curata ! Titi “proeuropeni” cantau prohodul SUA) Stiti ca euro a avut si copul de a “detrona” dolarul ?!
Chiar credeti ca SUA au stat cu bratele incrucisate sa astepte .. ce?!
Sa u mai zic de niste idei „mai bizare” expuse de Donadl Trimp acum cca 1 an. Recunosc ca din lene nu am facut atuincio analiza pe text. Azi ar fi depasita (partial) de evenimnte dar totusi ramane valabil ca in acealsi timp exprima calr ca de acu „progresismu” se duce la vale
Si c aacest canticel engelzesc va devebni tot mai popular :
https://www.youtube.com/watch?v=mEY_wR_ZIZE
Si o stire aparent fara importanta politica : Peugeot SA a cumparat filiala europeana a GEneral Motors . Nici o noutate s-ar zice ca tot ei au cumparat si Chrysler Europa (SIMCA din Franta, gripul Rootes din Anglia si Bareiros din Spania).
Insa cu GE Europa e o cioaca : perla coroanei este Opel. Firma germana . In ultimii ani (adica dupa 90) nemtii s-au opus dinplin ca o frima germana macar de medie importanta insa cunoscuta sa fie prelutat de straini … Ori Opel tocmai ca nu este o frima fara importanta … si chiar daca detinuta din1929 de GE a fots intotdeauna privita c aparte a „patrimoniului german”.
Interesant ….
„noi traim in prezent stadiul final al capitalismului mondial care, prin excesele sale, isi dovedeste incapacitatea de a dura”
Nicolae Breban, :
„Soroș – un parazit al ultimei forme de existență a capitalului”
„El speculează cu diverse valori foarte mari – acum douăzeci și ceva de ani era să pună în
dilemă francul francez. Tipul e foarte tare, e un parazit tipic al ultimei forme de existență a capitalului. Ce înseamnă asta? Capitalul nu mai produce mărfuri, nici locuri de muncă, nici investiții, ci este o pură speculație de credite, de bunuri, de oameni, de încredere, de grupuri. Or, grupurile finanțate de Soroș în România, stipendiate foarteserios, au mers pentru o societate deschisă, au mers pe niște ideologii – Karl Popper, Smith și alții – au mers spre o dizolvare a națiunii, a identității naționale. O perspectivă de unghi închis. Nu s-a mers pe
grupurile reprezentative pentru un popor, ci pe individ. Pe individul care n-ar fi avut nici o forță singur, ci doar susținut din spate – un spate care nu se vede niciodată – de două instituții esențiale: serviciile și mas-media”.
@ Ghita Bizonu’
Într-adevar Soros a gresit. Greseala lui e insa mai complexa si tine mai mult de inchiderea sociala pe care o genereaza tocmai deschiderea lui culturala generata conceptual ( “societatea deschisa” ). Redau mai jos o forma de demantelare . Este un fragment dintr-o serie de comunicare numita initial “Banca Internationala a Romaniei”… Am evitat initial sa trec nume proprii in fragment. Acum nu mai e cazul. In PS adaug o idee legata de capitalism – moneda…, formulata dupa citirea “monetaristului Nicolae Breban”, pe care-l stimez ca si scriitor :
“ Prima mea reactie a fost ca viziunea lui Einstein poate feri realitatea de o auto-inducere a neputintei, datorita faptului ca declupeaza atat religia cat si stiinta de la ultimul nivel al realitatii introducand interstitiul INCERTITUDINII….Din pacate George Soros nu a ajuns pana aici si prin conceptul de “reflexivitate gandire -realitate” a facut un experiment nefericit care, in lipsa autoritatii ( constanta si la Einstein ), poate crea entropii sociale uriase. Va trebui sa inteleaga careva in ce masura Karl Popper chiar a gandit consonant cu pasul imaginat de Soros, pas care a facut istorie in geografia finantelor globale…”
PS Cred ca e greu a se gasi o alta forma de ordonare sociala mai impersonala decat moneda. Ea depaseste, ca si la Marx, ipocrizia ( in fapt, o minciuna ) ignorarii economiei….Nu cred ca e cazul sa fim mai catolici decat Papa….Inainte de a critica capitalismul bazat pe moneda, ar trebui sa ajungem la nivelul in care să stim ce este acela….E drept, forta greselii lui Soros a turbionat toata structura de operare a economiei capitaliste, mai ales in tarile nou aparute in “concertul capitalist”. Capitalismul nu va putea fi eliminat. Trebuie insa restructurat radical iar aceasta nu se poate face in afara cunoasterii adevarului.
Capitalismul este multiform si proteic.
Insa ce i este caracteristic este ca acopera doar partea „De piata” a economieiei unei societati.
Restul societatii se donduce dupa regului necapitalsite sa zicem „conservatoare” .. ca altfel iese ca dracu’ …
Insa capiatlsimul de acu, nu nuami ca ia alta ingatisae (am zis este proteic) insa m,ai raui tinde sa ocupe inteeaga societate si s ao supuna regulukir sale.
Ori asta il va „ucide” . ca odatace capitalistul va ajunge nu sa fie propretarul a N uzine, fanrici, banci ci chiar propetarul a tot ce folosete o sicetate unama (inclus satrzile,, scolile, bisericile, justitia samd) av descoperi ca daca vrea profit trebuieste sa se ocupe de gestionarea intregii societati…. deci nu va mia fi „Capotalist” interesat doar de „profit” ci va trebui sa se opcupe de inteaga .. ei da „feuda”..
Sa nu mai zic ca mai exista varinata privatizarii institutiei miliatre .. si de cuce dracului tot!
Inca ceav – azi „moneda” a devenit o [pura fictiune manipulata de cei de genul Soros . Avem ope pitata o cantitate nemaiauzita de „moneda” care este dublu viortuala – adica nu este „recunoscuta” de bancikle de emisie. Adica nu este „emisa” norma ci este facuta dinpix prin leverage . Ce e drapt este drept „moneda” de zai nu mai este mare lucuru .. chair si dolarul SUA seamana mai mult al lira italiana de la 1950 decat a ce era in copilaria mea .. de lira sterlina ce sa mai zic ?
@Ghita Bizonu’
„daca vrea profit trebuieste sa se ocupe de gestionarea intregii societati…. deci nu va mia fi „Capotalist” interesat doar de „profit” ci va trebui sa se opcupe de inteaga .. ei da „feuda”..”
Am mai scris pe-aici, pe „vremea lui blogi”….despre RENTA ABSOLUTA a lui Marx ( apare conceptul in CAPITALUL ). Daca se va tine cont de ea, ce scrieti se poate integra in conceptul initial. Acum, aveti dreptate, „se sar” pasajele „”neatragatoare”… , de catre cei care inca mai pot….A se vedea cazul Barroso…., educat in „oprirea la bariera” si devenit „adult performant” la UE prin sarirea ei….Acum, la Goldman Sachs, chiar „fabrica bariere”…. De fapt, o facea pana la venirea lui Trump. Sa vedem ce va face „CHEFERISTU’ TRUMP”….Pare a agrea „mocanita romaneasca”…..Ramane de vazut.
Eh tit de pe vremea aia . Reluat dar sa ne amuzam
La spargerea unei bănci, participă doi spărgători. Primul strigă: „Nu mişcă nimeni! Țineţi cont: banii sunt ai altora, viaţa este a voastră.” Toată lumea din bancă s-a întins pe podea, în linişte.
Asta se numeşte „Schimbarea Modului de Gîndire –”Schimbarea modului convențional de gîndire”.
O tipă se întinde provocator pe masa din faţa ei, încercînd să atragă atenţia. Spărgătorul i se adresează: „Vă rugăm să fiți civilizată! Acesta este un jaf, nu un viol!”
Asta se numeşte „Profesionalism – Concentrează-te doar pe ceea ce ştii să faci”.
Cînd s-au întors de la seif, spărgătorul cel tînăr (cu studii MBA) i-a spus hoţului mai bătrîn (care avea doar studii primare) „Hai să numărăm cîţi bani am furat!”. Hoţul bătrîn, indignat îi răspunde: „ De ce să pierdem noi atîta timp şi să ne prindă, cînd putem să aflăm diseară, de la ştiri, cîţi bani lipsesc din bancă.”
Asta se numeşte „Experienţă –> În zilele noastre experiența este mult mai importantă decît calificările de pe hîrtie de la cursurile POSDRU”.
Imediat după ce hoţii au părăsit banca, directorul i-a ordonat casierului să cheme repede poliția. Casierul după ce se gîndi o secundă îi răspunse: „Domnule Director, nu e mai bine să punem 5 mil de € deoparte şi să spunem că i-au furat hoţii?”
Asta se numește „TRASFORMAREA AMENINŢĂRILOR ÎN OPORTUNITĂŢI –> a întoarce o situație defavorabilă în avantajul tău”.
Casierul zîmbind: „Ar fi minunat să avem cîte o spargere în fiecare lună!”
Asta se numeşte „Oportunitate –> Fericirea este cea mai importantă.”
Seara la ştiri se anunţă că doi hoţi au intrat într-o bancă şi au dat o spargere de 100 mil. €.
Hoţii au început să numere banii de mai multe ori şi nu le ieşeau decît 20 de milioane. Furioşi au început să înjure: „# € @ &, noi am făcut planuri, am riscat ani grei de închisoare sau poate chiar viaţa şi directorul s-a ales cu 80 de mil, cît ai bate din palme?!?”
Asta se numește „Ştiinţă managerială –> Cunoașterea este mai valoroasă decât aurul!”
Directorul băncii este fericit şi zîmbitor, că pierderile lui de la bursa de valori sunt acum acoperite de acest jaf. Plus că i-au ieşit şi cîteva milioane bune bani de buzunar. Iar banca este pe profit.
Asta se numește „Arta managementului –> Curajul de a-ţi asuma riscuri!”
Am citit, am auzit, am vazut, dar concluziie sunt un pic triste:
1. Progresistii n-au mai riscat nimic. Dupa leapsa cu Brexit si Trump n-au mai lasat nimic la voia-ntamplarii si au coordonat profesionist intreaga afacere. Daca pot pune in fruntea unei tari din G7 un produs de laborator este clar ca de acum in colo orice este posibil.
2. Poate cu exceptia Poloniei si a Ungariei in parte, votul este reprezentativ la nivel european in ceea ce priveste raportul dintre fortele conservatoare si cele progresiste; pragul a fost trecut iar conservatorii au intrat deja in istorie. Mai departe vor avea din ce in ce mai mult de luptat pentru a mentine putinele repere morale firesti care au mai ramas in picioare.
3. S-a rafinat noua ideologie progresista care gadila placut urechile poporului. Cand acesta va realiza ca este doar o forma fara fond va fi deja prea tarziu si nu va mai exista cale de intoarcere. Institutiile globaliste vor functiona iar cele de forta vor fi deja prea puternice si pregatite de reactie.
4. Calea imperiului global neo-sclavagist este deschisa de acum. S-a depasit punctul de inflexiune. Statele opozante vor fi „convinse” cu mijloace militare.
Aţi intrat în jocul celor care şi din fundul lacului ameninţă cu răzbunarea !
Ce să facă şi ei ? În afară de gargară ideologică şi de afirmare gogonată a unei puteri exorbitante care există doar în imaginaţia şi intenţiile lor, nu mai au alte argumente spre a se impune !
Mai ales în ultimii zece ani se vede clar rezultatul, mai bine zis eşecul categoric al politicilor lor !
Poţi păcăli câtva timp mulţimile, tot timpul câţiva naivi, dar niciodată tot timpul pe toată Lumea !
Crede cineva că Rusia, China, Japonia sau India, ca să nu mai vorbesc şi de Australia vor aştepta până când toată această forţă destructivă va ajunge până la porţile lor ! ?
Vedem ce daune majore produc Sistemului state mai mici ( Polonia, Ungaria, Slovenia) care au în frunte personalităţi puternice, nu marionete precum acest Macron !
Vor fi poate sacrificaţi pe lângă Wilders, încă vreo unul, doi lideri incomozi, dar ulciorul nu merge de prea multe ori la apă !
Sunt şi curente filosofice care indică şi o altfel de mondializare, făcută cu vorba bună, cu mijloace creştineşti, ceva în genul să ne îmbogăţim împreună, nu „sărăciţi numai voi !!”, Varianta aleasă până acum n-are nimic a face cu asta şi tocmai de aceea se va dovedi în cele din urmă pierzătoare. În primul rând pentru că nu are în vedere decât răzbunarea şi propăşirea nebunească, descreierată a unui singur neam ! Să zicem al bancherilor !
P.S.
Când toate mijloacele de producţie din Lume produc mai puţin decât speculaţiile bancare ceva este putred la mijloc ! Şi până la urmă banii n-aduc fericirea, aşa cum nici Puterea absolută s-a dovedit că nu poate exista ! Decât în visele nebuneşti ale unora, deja contrazise de vreo două ori până acum ! Trist este că şi Hitler şi Stalin n-au reuşit să le dea de gândit apelând la aceleaşi tertipuri care au dat deja greş : Ce altceva, decât o nouă Uniune Sovietică este această Uniune Europeană ?!
Şi până la urmă cred cu sfinţenie că refuzul de a pune la baza niciuneia dintre ele a Creştinismului este cea mai clară dovadă că au la origine aceleaşi minţi bolnave !
Şi ne mai mirăm de invazia musulmană … Ăia au ceea ce avem şi noi, dar refuzăm să recunoaştem : Au un Dumnezeu, indiferent de cum îl numesc ! Au în numele şi pentru cine lupta ! Noi, cetăţenii UE, într-o nedorită eventualitate, pentru cine şi pentru ce luptăm? Pentru care bancă, sau concern ?
Iohannis:
„…Iar abordările unor politicieni chiar foarte vizibili, cu poziții foarte înalte în stat, care cică ceartă Bruxelles-ul sau ceartă UE pentru diferite abordări, nu ne fac bine absolut deloc…Dimpotrivă, ele confirmă că, în continuare, în România avem cam mulți politicieni care nu au înțeles foarte bine cum e cu statul de drept, care sunt valorile fundamentale ale Uniunii Europene…avem încă politicieni care au apucături naționaliste, într-un mod, negativ spus”…Au impresia că, în ghilimele, Uniunea Europeană nu are ce se amesteca în treburile noastre interne.
Slabutz mesajul public, si directionat tot spre divizare. Nici macar conceptual nu a fost facut acest mesaj sa nu para conflictual. Ii tot cearta pe unii sau pe altii, dar fara sa-i numeasca, si ii invinovateste ca nu intram in Shengen pentru ca au „atitudini nationaliste”, si nu inteleg „valorile europene”.
Se pregateste dl. Iohannis de alegeri? Si cine sunt politicienii aia „politically correct” din Romania, care sunt supusi si umili si servesc „valorile UE”, mai pe sleau interesele celor mari si tari din UE?
Vedeti, e o linie foarte fina („fine line”) care separa apele cind vorbesti despre ce inseamna nationalism. Pina la urma e important sa definim unde este linia de echilibru, intre interesela nationale si cele europene, mai bine spus unde nationalismul incepe sa ajute interesul national pastrind si interesul pentru valorile europene.
Dl. Iohannis pare ca traieste intr-un turn de fildes, si ca nu i se da acess la media. Dl. Iohannis nu pare sa stie cit de nationalisti au ajuns francezii, olandezii, austriecii, central-est europenii in general, si chiar si germanii, desi ei nu au prea multa nevoie sa apeleze la nationalism. Si cit de mult se lupta politicienii lor nationalisti, de prin toate partidele, sa satisfaca interesul national in primul rind, aparind si „valorile UE”, dar adaptindu-le la cerintele schimbarilor.
De aceea mesajul sau este foarte slab, si aparent in asincronism cu tot ce se intimpla in UE. In fapt, doreste o Romanie ascultatoare, obedienta cu stapinii temporari ai tarii. Nu pare sa fie in stare sa miste prea mult de la Presedentie, si atunci isi gaseste „dusmanul intern”.
https://www.agerpres.ro/politica/2017/05/08/iohannis-despre-aderarea-la-schengen-singura-tara-care-realmente-se-opune-este-romania-14-25-45
Mizeria mediei mainstream – diminuarea libertatii de exprimare: “Stirile false”, stiri incomode? Ingrijorat de comunicarea alternativa si respingerea manipularii, Facebook a sters “zeci de mii de conturi” din Marea Britanie, sub acoperirea combaterii “fake news”
Potrivit unui raport anual al organizatiei americane Freedom House, libertatea de comunicare prin mass-media, care o include si pe cea prin retelele de socializare, s-a diminuat din nou in 2016, existand temerea ca situatia s-ar putea inrautati in 2017. Informarea din surse alternative este cea mai buna metoda de contracarare a manipularii. Desigur, exista si riscul stirilor false, dar acesta poate fi eliminat prin confirmarea din mai multe surse sau prin comunicate oficiale ale celor in drept. Opiniile si comentariile privind faptele si deciziile politicienilor sau marturiile de la fata locului in cazul unor evenimente politice sau de alta natura, comunicate prin presa sau retelele de socializare, exprima fatete diverse ale acestora, contribuind la o mai buna intelegere si lamurire. Insa apelul la cenzura – care mai nou se manifesta sub forma stergerii in masa a conturilor de pe platformele de comunicare – decredibilizeaza, arata ca se incearca sa se ascunda ceva care nu este in regula, un abuz, o ilegalitate, un grup infractional organizat, mergand pana la aspecte care pot tine de anacronismul unui sistem sau ilegitimitatea unui regim. In discutie nu intra cazurile de nemoderare pe platformele de comunicare a abaterilor de la normele de limbaj civilizat, ci criticile privind persoane si institutii, oricare ar fi ele, care pot oferi idei de indreptare si perfectionare, deci o sansa de drenare a societatii. Despre o societate in criza sau o politica care o duce intr-o directie nesigura, cum este Marea Britanie prin controversata politica a Brexitului, sunt normale cresterea criticilor cetatenilor si reflectarea nemultumirilor lor in comentariile de pe retelele de socializare. Potrivit The Telegraph, Facebook a șters mii de conturi din Marea Britanie și a revizuit fluxul său de știri în încercarea de a combate asa-zisul fenomen „fake news”, pe fondul unor alertari politice că gigantul internet ar juca un rol în răspândirea știrilor false. Cu o luna inainte ca britanicii sa mearga la urne, pentru alegeri parlamentare anticipate, care se spera ca vor da un cec nou premierului Theresa May si guvernului sau conservator pentru a duce pana la capat decizia de iesire din UE, Facebook a anuntat, luni, introducerea unei tehnologii care sa identifice conturile care ar raspandi “fake news”. Culmea discutabilei masuri a Facebook, prin selectivitate, urgenta si intransigenta, probabil la comanda, este ca aceasta sesizare sau autosesizare nu a functionat cand organizatiile teroriste isi faceau mendrele in retelele de socializare, cat si falsa motivatie ca “fake news” ar fi influentat alegerile din SUA si Europa, afirmatie pentru care nu a existat nicio proba. Practic, Facebook va introduce cenzura politica si electorala, prin etanseizarea internetului Marii Britanii fata de stirile incomode, etichetate ca “fake news”, si supravegherea circulatiei selective a stirilor in interiorul sferei online britanice.
Domnule Nastase, s-au cam inmultit comentariile care ‘se pierd’.
Astazi, printre pozele victoriei macroului (sau micro – scopice, daca doriti), o poza atrage atentia si ne lamureste in trei secunde: Prima Baba saruta, in public, mana (stanga) a Alesului! Ce noroc pe ei, deci! Tineti-va bine, francezi – si la voi au scapat ghertoii la parale!
Nu știu dacă a fost luat în serios anunțul lui Harnagea, dar este cazul să șie consemnat: Macron are deja un reprezentant în PE, care a aderat la ALDE, iar după câștigarea alegerilor din iunie, se va face cererea oficială ca tot Partidul să se alăture ALDE!!!
Mie personal , increderea pe care mi-o inspira acest domn ( Emanuel Macron ) este ZERO !!!
” Emmanuel Macron, un politician francez, înalt funcționar public, fost bancher de investiții și Președintele ales al Franței. Născut în Amiens, el a studiat filozofia la Universitatea Paris-Nanterre, iar mai târziu a absolvit École Nationale d’Administration (ENA) în 2004.”
Tot parcursul , cariera si viata personala a acestui domn sunt bizare , chiar fortate si te pun pe ganduri .
Eu nu inteleg cum poti sa fii un bancher de investitii cand tu ai absolvit filozofia si apoi un fel de ” Stefan Gheorghiu ” , nu inteleg cum poti sa fii casatorit cu bunica ta si sa afirmi ca o iubesti INSA am inteles perfect cum au fost anihilati si eliminati rand pe rand toti adversarii lui si de catre cine !
Acest domn imi pare un personaj creat in mare graba in laborator de catre niste baieti disperati , ca o solutie de avarie pentru pericolul care se anunta (madam Le Pen ) si care intruneste cam toate ” calitatile ” baietilor de aceeasi teapa cu el care au fost utilizati si bagati in fata si pe la noi prin Romania : Boc , Ponta , MRU , Csolosz , …
Adica doldora de diplome , cu CV-ul beton dar care actioneaza la comanda , sunt goi pe dinauntru si periculos de incompetenti …
École Nationale d’Administration este price altceva decat un Stefan Babanu.
Ca-i drept e drept candva in anuu 67-73 Stefan babanu s-a vrit sa fie su o caila de unalat adnubistratie .. insa pana kla urma a prlevat partea cu latratu’
Insa 4este de o mabitei as zice feroce
președintele ales al Franței se vrea un aristocrat. „Nu am nimic de învățat din măruntul mediu parizian“, le spunea el reporterilor, după câștigarea primului tur al alegerilor. Mediul preferat al lui Macron este altul: a urmat cursurile unui liceu iezuit, o facultate de filozofie în Paris, apoi de științe politice și, în final, Școala Națională de Administrație (ENA), cea care adună crema Franței – Macron este un „enarh“. În studenție a fost unul dintre asistenții filozofului Paul Ricoeur. A studiat dansul, pianul, pentru a-și impresiona mereu noii mentori și pentru a urca repede în înalta societate, iar agenda sa de contacte era impresionantă la nici 30 de ani. „Voi fi președintele Republicii“, își amintește un fost profesor răspunsul lui Macron la întrebarea „unde te vezi peste 30 de ani?“. The Wall Street Journal scrie că acest profesor l-a sfătuit pe Macron să nu intre în politica obișnuită, pentru că nu-i va aduce stabilitatea materială dorită.
Până să devină președinte, Macron a fost bancher. Alain Minc, unul dintre strategii politicii franceze, a fost și printre mentorii lui Macron. „Avea toate calitățile unui mare om de afaceri: inteligent, suplu, rapid și fermecător“, spune despre el Alain Minc, și el un „enarh“. Sunt calitățile care l-au adus pe Macron în atenția vânătorilor de capete ai băncii Rothschild&Cie. Pe atunci inspector de finanțe, Macron părăsește postul bugetar plătind 50.000 de euro și începe cariera de bancher, ajungând să încheie o fuziune între Nestle și o divizie a companiei americane Pfizer, ceea ce i-a adus primele milioane de euro.
În 2010, când criza financiară făcea necesară reîmprospătarea clasei bancherilor francezi, Macron era considerat deja o stea în ascensiune. Așa a fost remarcat de noul sau mentor, Francois Hollande, cel care l-a adus din mediul bancar la Elysee, în calitate de șef-adjunct de cabinet, în 2012. Este numit ministru al Economiei, poziția din care Macron a revoluționat codul francez al muncii, o reformă extrem de liberală. Macron a țintit mai departe: în aprilie 2016 creează mișcarea „En Marche!“, finanțată de mari companii și bănci, și are în vedere candidatura prezidențială. Hollande, un politician format în tabere socialiste și purtând mapele lui Francois Mitterand, decide imediat să-l demită pe cel care îi devenise rival și avusese o ascensiune atât de diferită de a sa. „Este o chestiune de loialitate personală și politică“, spunea președintele. Macron îi dă lovitura celui care l-a ajutat în ascensiunea și își regizează momentul: decide să plece cu vaporul pe Sena, de la Ministerul Economiei la Elysee, pentru a-și depune demisia. „Când un președinte numește pe cineva în funcție, acesta nu devine un lacheu“, a spus, atunci, Macron. Să nu ne înșele această dispută de la finalul mandatului ministerial al lui Macron. Făra sprijinul președintelui Hollande, fără refuzul său de a mai candida pentru un mandat (fapt fără precedent în a Cincea Republică), fără sistemul alegerii unui candidat prezindențial printr-un soi de alegeri primare (sistem care s-a dovedit catastrofal pentru Partidul Socialist) și fără scandalul apărut într-un moment esențial al campaniei republicanului Francois Fillon (scandal orchestrat de rivalul Hollande, sugerează acesta), candidatura lui Macron nu ar fi avut șanse. Hollande, candidatul care s-a sinucis politic de mai multe ori pe durata mandatului, a dat însă o lovitura când și-a ales moștenitorul.http://m.cotidianul.ro/ascensiunea-calculata-si-proiectul-european-al-lui-macron-300191/
Su nevasta ai in varsta. Sunt unii care aprciaa mai mult femile „mature” ,Oricum mai putini decat gemeile tonmere carre aprciaza brabatii „maturi”
Colega , eu chiar am o parere foarte buna despre dumneata ! Nu incerca sa mi-o schimbi !
Ceea ce prezinti dumneata mai sus este o biografie ROMANTATA a personajului pe care daca o citesti cu atentie te pufneste rasul .
1. Din ceea ce stiu eu ENA este chiar un fel de Stefan Gheorghiu al francezilor unde se specializeaza cei din administratie .
2. Macron este un bancher de investitii cu studii de filozofie , studii politice , pian si dans si a incheiat o fuziune intre Nestle si Pfizer . Nu stiu , nu ti se pare ca suna un pic comic ?
3 . „ Avea toate calitățile unui mare om de afaceri: inteligent, suplu, rapid și fermecător “, spune despre el Alain Minc .
Doar ca omul nu a facut afaceri in viata lui si a fost pe rand functionar public si mai apoi functionar bancar .
De fapt , tot ADEVARUL despre Macron rezulta din ultimul aliniat al textului dumneavoastra si anume :
” În 2010, când criza financiară făcea necesară reîmprospătarea clasei bancherilor francezi, Macron era considerat deja o stea în ascensiune. Așa a fost remarcat de noul sau mentor, Francois Hollande, cel care l-a adus din mediul bancar la Elysee, în calitate de șef-adjunct de cabinet, în 2012. . Este numit ministru al Economiei , poziția din care Macron a revoluționat codul francez al muncii , o reformă extrem de liberal . Macron a țintit mai departe: în aprilie 2016 creează mișcarea „En Marche!“, finanțată de mari companii și bănci, și are în vedere candidatura prezidențială . ”
In traducere ar suna cam asa :
I-a fost ” recomandat ” ( de catre baieti ) lui Hollande pentru o functie in preajma lui dupa care l-a tradat pe acesta si si-a facut propriul partid sprijinit chiar de cei care l-au propulsat si l-au bagat la inaintare .
Baiatul asta n-are nicio legatura cu lumea REALA si nu va conduce NIMIC , niciodata ! Este un fel de MRU , de Ponta , de Boc , de Csolosz sau de Lucian Croitoru de la BNR si a fost bagat la inaintare de niste smecheri care stau ascunsi si-si fac jocurile cu el !
Asa cum sunt si in Romania aruncati in fata o gramada de bizari de catre tot felul de alti smecheri … Nu dau nume pentru ca-s prea multi !
@ Adrian B.
Chiar daca Macron pare a fi doar un “copil viclean de casa”/ curte…., și-a făcut “interesant” ( o formulare repetitiva a d-lui Adrian Nastase ) temele la „Luceafărul” …. Redau mai jos 16 “versuri” in context, relevate de d-nul Adrian Nastase, într-o matrice inginereasca….La punctul 6 voi reveni și eu, am mai scris ( are legătura cu diferența dintre dreptul anglo-saxon si dreptul continental )…, la fel si la pct. 12, cu un proiect, “CLUSTER pentru agricultura mică”….E drept, nu pare a fi Eminescu, dar nici nu cred că e cazul, mai ales acum când „Ion Creangă” pare a fi mai important….Nu trebuie însă uitat că au fost buni prieteni…. Între ei, o pozitionare între „La cireșe” și „Împarat și proletar” poate crea istorie :
1.cartea sa, „Revolution. C’est notre combat pour la France”….
2.in prezent marile probleme sunt raportarea la muncă, noile inegalităti, raportarea la Europa si la lume, protectia libertatilor individuale si a unei societati deschise intr-o lume a riscurilor.
3.Există, spune el, o „oboseală democratică” iar partidele nu mai au nicio legatură cu realitatea.
4.Clasa politică si cea mediatică formează „un popor de somnambuli” care nu intelege ce se intampla in lume. Se discută „despre aceleasi subiecte, sunt formulate aceleasi propuneri”.
5.Alături de somnambuli, există si cinicii. … „adevaratul clivaj este astăzi intre conservatorii paseisti care propun francezilor sa revină la o ordine depăsită si progresistii reformatori care cred că destinul francez este acela de a imbratisa modernitatea”…
6.Pentru el, conceptul esential este Statul. „Istoria noastra a facut din noi copiii Statului si nu ai Dreptului, ca in Statele Unite sau ai comertului maritim, ca in Anglia. Este o mostenire frumoasa dar periculoasa in acelasi timp”.
DESPRE 6. “ Interesant! Nu este momentul acum sa comentez dar această afirmatie ar merita să fie discutată si la noi. “ (“critic”, Adrian Nastase )
7.civilizatia in care intram este aceea a unei societati ale carei contururi nu mai sunt reprezentate de o singura tara, ci de intreaga lume. Astfel „himera” inchiderii frontierelor nu mai poate fi o solutie.
8. simpla crestere economica nu mai poate asigura destinul colectiv.
9 pe de o parte individul intra in legatura cu intreaga lume, pe de altă parte, el nu mai socializează, trăind intr-o lume virtuală.
10. Mai subliniaza el, am intrat cu totii, intr-o civilizatie a riscului. Au fost razboaie dar acum pericolele sunt neconventionale sunt mult mai numeroase si mai periculoase, legate de catastrofe de mediu (Chernobil, Fukushima etc), catastrofe naturale, cutremure, riscuri geopolitice, inclusiv riscul de razboaie religioase, sau, intr-un cadru mai actual, terorismul.
11.Socanta este afirmatia sa, după care „noi traim in prezent stadiul final al capitalismului mondial care, prin excesele sale, isi dovedeste incapacitatea de a dura”.
12.De aceea, el vorbeste de „mai multe Frante”, inclusiv de „Franta ruralitatii”.
DESPRE 12. “ Asta imi aduce aminte de discursul pe care l-am rostit după al doilea tur al prezidentialelor din 2004. “ ( fapta bun, negresit pedepsita, faptuitor Adrian Nastase )
13.„Trebuie sa refondam relatia noastra cu Rusia. Noi nu trebuie sa urmam orbeste nici linia americana, indiferent de ce va deveni ea in urma alegerii lui Donald Trump… nici o linie de coniventa cu un regim criticabil, optiune favorizata de de o parte a dreptei franceze.”
14.Mai afirma Macron, „cu Rusia, noi impartim un continent, o istorie, o literatura…In acelasi timp, viziunea rusa nu corespunde in intregime viziunii noastre…Dar am comite o eroare taind puntile cu această putere din EUROPA ORIENTALA (subl. Adrian Nastase ) in loc sa stabilim o relatie pe termen lung”.
15….propriul lui proiect, pe care l-as numi „Uniunea Europeana in slujba Frantei”. El se pronunta pentru o formula care sa concilieze solidaritatea cu responsabilitatea. Ce ar insemna asta? „Noi ar trebui sa realizam reforme la nivelul statelor dar, in acelasi timp, este indispensabil ca unele (cateva) state membre ale zonei euro sa mearga mai departe. Intr-un interval de zece ani, ele ar trebui sa creeze o convergenta fiscala, sociala si energetica. Ar trebui ca o astfel de decizie sa fie luata in următorii doi ani”. „Soclul acestei inimi (nucleu) a Europei il va reprezenta apropierea acestor tari in jurul unui buget comun al zonei euro si a unei capacitati de investire ce ar putea fi pusa in aplicare rapid”.
16.Asta este, in esenta, abordarea sa in problemele externe. Daca pentru spatiul national, el propune, in continuare, „liberte, egalite, fraternite”, in afara el propune mai putina egalitate intre statele membre, un fel de Sfanta Alianta in Europa, de data aceasta cu Germania, Italia si, eventual, Spania.
P.S. Exceptand 15 si 16, primele 14 puncte chiar par posibile determinatii virtuoase pentru viitor. E drept, s-ar putea sa conteze doar punctele 15 si 16…. Pentru pct. 11…., o explicație : aduce voturi. De ce-l trec in inșiruire ? Conteaza și determinațiile electorale…..
Alegerile legislative in Franta au loc de-abia peste o luna. De fapt Macron inca nu a castigat mare lucru, daca partidul lui pierde legislativele nu stiu ce mare branza o sa poata face.
In tot cazul perspectivele pentru Romania nu sunt prea bune. In zece ani (deci cele doua mandate prezidentiale) Macron urmeaza sa creeze un nou club, restrans, al UE, si Romania o sa ramana in afara. E OK si asta, un preaviz de 10 ani e destul de generos ca sa ne facem bagajele si sa ne gasim un alt club, desi nu asta era neaparat dorinta noastra.
Da, cred ca ar trebui sa aflam exact in ce sos vrea Franco-Germania sa ne prajeasca pentru ca sa ne pregatim un viitor in afara UE. Parerea mea e ca Visegrad e o iluzie, nu exista nici un fel de interese de lunga durata intre Polonia, Cehia si Ungaria in afara UE. E o iluzie de care Romania nu are de ce sa se poticneasca: daca nu avem un viitor alaturi de Franta si Germania atunci cel mai bine prin noi insine, nu vad ce mari proiecte comune putem avea noi doar cu Ungaria, Cehia sau Polonia.
Daca stim ca avem zece ani sa revenim „tout en douceur” la stadiul la care eram in 2006 nu e chiar asa de rau. Zece ani nu e mult, dar nu sunt nici doi ani ca in cazul UK. Ar fi bine sa punem la punct cateva politici care sa favorizeze anumite ramuri economice in Romania: daca nu reusim sa avem macar un domeniu unde sa fim egalii Franco-Germaniei, in zece ani ne vom prabusi economic.
Am vazut interviul lui Mihai Gadea cu Kurt Volker, fost ambasador SUA la NATO. Foarte bun interviul. Mihai Gadea ne reprezinta cu cinste in media. Ar fi nevoie de mult mai multi Gadea in media romaneasca, si de mai multi Dan Tanasa in Parlament. Asta este nationalism de buna calitate, sa faci cinste tarii tale, sa fii inteligent in dialog, sa stii sa pui intrebarile care conteaza.
Dar, ce vreau sa spun este ca si Kurt Volker este evident foarte bun. Am remarcat directitudinea tipic americana, fara floricele. A spus exact ce am spus si eu (nu ca m-as compara cu el :)). Adica, Romania inca nu are acel leadership care sa dea coerenta si consistenta actului de conducere a tarii. Suntem inca in plin razboi institutional, chestie de care inamicii nostri se folosesc, si se vor folosi. De exemplu, nu avem prieteni prea multi nici macar la Vest, in UE. Ungaria lui Orban este un stat neprietenos la adresa Romaniei, un stat revansard, si iredentist. Iar noi acceptam toate jiignirile lor, ceea ce este un semn de slabiciune.
Da, sunt de acord cu Ponta ca trebuie sa luam armament din SUA, incepind cu sisteme Patriot, dar si avioane militare si tehnica militara. Nici nu mai vreau sa stiu daca e securist sau nu. As vrea sa inchidem aceasta pagina dureroasa deschisa de Basescu, care a scris o carte despre cum nu trebuie sa fie Romania. S-a jucat cu tara, pur si simplu. Bine ar fi sa-l uitam pe acest Basescu o lunga perioada!
Asta este vulnerabilitatea noastra: institutiile si oamenii care conduc, inclusiv dl. Iohannis, care nu reuseste nici el sa imprime o directie unificatoare tarii. Dom’ne, nu sunt patrioti (suficient). Noi ar trebui sa avem ambitia sa fim mai tari ca ungurii, si la economie, si la armata si la orice. Doar atunci se va uita Vestul la noi, si doar atunci vom conta pentru Putin. Intrebarea este: o sa fim in stare sa fim mai tari ca ungurii la economie si armata?
N-am înţeles poza gigant care te izbeşte neplăcut, oricât de drag ţi-ai unul ca Macron, atunci când deschizi pagina ! Să aşteptăm să demonstreze că e mare prin ceea ce face, deşi nu prea cred !
Emmanuel Macron: Le Président Soleil?
Nu l-as fi votat, daca as fi fost francez, dar acum imi dau seama ca noul presedinte francez, Emmanuel Macron, cel mai tanar (39 de ani) din istoria Frantei, are doua mari atuuri, pe care nu le-ar fi avut niciunul din candidatii care ar fi ajuns la Palatul Eysee. In primul rand, sansa unei longevitati politice extreme, absolut primejdioase pentru adversari, dar benefice pentru popor si tara, dupa cum au aratat statisticile privind durata exceptionala a unor pozitii de conducere sau de influenta detinute de catre unii lideri politici.
Chiar daca Macron ar ramane intr-una din aceste pozitii de la varful piramidei politice doar jumatate din perioada lui Ludovic al XIV-lea, supranumit “Regele Soare”, care a condus Franta timp de 72 de ani, una din cele mai lungi si mai prospere din istoria europeana, si tot ar avea suficient timp sa-si infaptuiasca cea mai mare parte din ideile cu totul deosebite, fara precedent, pe care le-a facut cunoscute public, altele probabil la fel de marete germineaza in laborator, sau sa le influenteze, nemijlocit sau prin discipolii si urmasii sai, pentru care sa-si atraga supranumele de “Presedintele Soare”.
In al doilea rand, extraordinara flexibilitate pe care i-o confera pozitionarea politica de centru sau de mijloc, calea de aur cum este denumita, adica de a nu fi nici de stanga, nici de dreapta, ori, ceea ce este acelasi lucru, sa fie si de stanga, si de dreapta. Dupa parerea mea, aceasta dihotomie stanga-dreapta este destul de arhetipala si a fost arhispeculata de cei mai josnici terti, care au infiltrat ambele zone ale spectrului politic clasic, pentru a mai fi tolerata si a i se mai ingadui sa fie o referinta durabila si in secolul XXI. Revolutia lui Macron, de fapt, avand oroare de revolutii, care sunt puse la cale de tot felul canalii politice si care aduc nenorociri, raul si robia pe capul popoarelor, i-as spune “Evolutia” lui Macron, pe care l-as asemui cu un evolutionist, are aceasta sansa, sa actualizeze, sa prefigureze noile repere pentru spectrele politice, in acord cu noile vremuri, procese si tendinte.
Sa nu uitam ca Macron este produsul elitei franceze, iar cine are in spate elita, are poporul, pentru ca elita este formatoarea de opinie si creatoarea de cultura politica. Sa nu minimalizam ceea ce nu este sub nicio forma de minimalizat, ca noul presedinte al Frantei are sprijinul Occidentului, in acceptiunea sa politica (nu geografica), de tari aliate cu Statele Unite si cu statele din Europa de Vest. SUA si Canada l-au felicitat pe Macron, Trump si Trudeau declarand ca de abia asteapta sa lucreze cu noul presedinte al Frantei. La fel au facut toate celelalte state partenere si aliate, din UE si NATO.
Macron a dovedit ca poate castiga increderea populara fara a avea un partid, dar, sa nu neglijam acest lucru, folosindu-se de toate celelalte partide, de voturile acordate acestora, ceea ce este un alt lucru nou. Nu a fost nevoie de un partid, ci de o personalitate, iesita din elita si sustinuta de elita, elita care bineinteles cuprinde politic si personalitati de stanga, si personalitati de dreapta (culturale, stiintifice si asa mai departe). Prin urmare, cand e consens/cvasiconsens la nivel de elita, e si consens/cvasiconsens la nivel popular (v. la noi consensul/cvasiconsensul obtinut de Ion Iliescu, ca presedinte si, ulterior, consensul de la Snagov, obtinut de acelasi presedinte consensual).
Cu Macron presedinte Franta are sansa sa inoveze si sa modernizeze concepte si sisteme politice, sa nu mai ia lectii sau sa copieze, ci sa dea lectii si sa fie copiata. Ar fi un lucru enorm, prestigiul Frantei si al Europei va avea drept antemergatori prestigiul ideilor si personalitatilor Frantei si Europei, care pot scoate lumea din scleroza sau caducitatea unor valori, norme, institutii sau sisteme, care pot scoate lumea din “oboseala democratica”, data uneori de mimare si rutina, si pot aduce “inviorarea democratiei”.
Daca intrezaresc bine, “evolutionismul” politic al lui Macron va aduce in spectrul politic noi repere in locul celor uzate si adeseori irelevante stanga si dreapta, cum ar fi partide nationale, focalizate pe suveranism si primordialitatea interesului national, partide transnationale (europene, pe continent), dedicate integrarii europene, partide populare, avand ca ax cresterea si austeritatea, partide sociale, mizand pe echitate si redistribuire, partide religioase (crestine, catolice si ortodoxe, in tarile cu istorie, cultura si civilizatie crestine sau islamice, in tarile islamice), partide de mediu samad. Concluziv, ideea ar fi ca spectrul politic sa se structureze in partide si miscari inspirate de marile probleme ale secolului nostru si ale secolelor urmatoare.
Nu mai putem mentine impartirea autarhica in partide de stanga si partide de dreapta, adica unele ale muncii, altele ale capitalului, intre care s-a instaurat o adevarata stare de razboi rece, intre care nu se mai poate vorbi de competitie electorala, ci de confruntare permanenta, o stare extrem de dezbinatoare si de ruinatoare. Orice partide va trebui sa reprezinte atat interesele muncii, cat si ale capitalului, intr-o proportie dinamica, dictata de conjuncturile soco-economice.
(Va continua)
Monchericule
te inseli. Macron c’est (deja) foutu! C’est pas Le Président Soleil mai il este devenu Le Président Eclipse!!!!
Asta tocmai din cazua varstei!. Madatul actual al prsului francez este de 5 ani. Este limitata la 2 mandate succesive….. Ori in condtiile Frantei (zicea ceva de gaulle despre peste 2000 de tipuri de branza) estre greu de crezut ca un presh poa castiga 2 mandate la „distanta” . In SUA , cu o experinta mai vasta in materie de algeri prezidentiale , si intr0-un istsme bipartizan, doar UNUL a reusit sa se raleaga „la distanta”. In Franta celor 2000 de leruri de branzeturi, Franata aia care are si vuniri ptr supa (?!!!?) si partide ,partidulete si unde fidelitatea conjugala nu este prea bine priviota (Danielle Miterand in capot, furioasa ca a fosty trezita din somn „so de unde vrei sa stiu eu unde doarme presedintele TAU?” # nopatea si era inceput de criza …internationala) Macrou are cel mult 10 ani.
Dipa care este pa si pusi, numa Condiliul Contitutional il primeste… Sa se pauce de politica la nivel de departament (judet adica) , sa se intoatca la banca ? Doa ro catedra la ENA sau directia cimitiorul elefantilor (organele europene) si o lunga viataincare sa se gandeasca „fosta-i lele!” Sau ma rogh se [poa auca de sporturi extreme , sa alerge cu motocilete puternice pe drumeaguri , sa joace ruleta rusa samd
Apopos tine cont ca el este un”parvenit” fara partid intr0 tara care se „emotioneaza” usor. Si am imprsia ca in curand Frnata va cunoaste „une grande emotion” ca cam de prin 1990 nu s-a mai lasat cu cucuie
Crede-ma la France j’y connais. Intre 1970 si 1996 citeam gebdomandare franceze si Lemomde saptamanal … In curand vor avea nevoie de cucuie!!!! Si mai excat crez ca excat vitantii lu Micron … vor cere „serviciile” CRS !!!
Din anul 2004, alegerile în Europa se desfăşoară după acelaşi scenariu: nu câştigă cei ce vântură steagul naţional ( în timp ce în SUA tocmai naţionalul câştigă) , se adună oamenii în pieţe înainte de a se da rezultatul, fie pentru a răsturna rezultatele dacă nu a ieşit persoana care trebuia, fie pentru a se bucura: oricum ei sunt mobilizaţi şi vor reacţiona conform contextului. Francezii nu se mai lasă impresionaţi de lozinca VIVE LA FRANCE !, care a dus la triumful Revoluţiei din anul 1789; îi impresionează mai mult Alege Europa decât Alege Franţa. Interesant este faptul că în Europa emancipată, nu a câştigat nici o femeie candidată la Preşedinţie şi cu Iulia Timoşenko a fost deschisă calea arestărilor prim-miniştrilor: Ivo Samader, Silvio Berlusconi, Janez Jansa, Adrian Năstase , care aveau ca punct comun naţionalul.
Macron a fost ales de un electorat asemănător cu electoratul lui Johannis, plin de iluzii, care văd in Frau Merkel întruchiparea mitului german, uitând că tocmai acel mit i-a ţinut sub ocupaţie în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
M-aş bucura ca francezii să fie la fel de dezamăgiţi ca românii, de alesul lor!
Ca care lita bre?
Les enarch ? Astia da sunt elita administrativa din care unii progreseaza spre politic. Insa nu este un copr homogen …
Si belita era si Glucksam ala cu o o evolutie politica precum funia in sac de imi aminteste de vorba aia ca in romania nuima boii sunt cinsecventi ..
Dragul meu adica ai prpdus un articol encomiastica da pe Dambovota scriind despre Paris pe Sena..
Daraga nu e Fat Frumos ci mai degraba Stau Barba Cot calare pe jumate de iepure schiop.. da fara putwerile doesebite a lu calare pe juma de iepure schiop
Nu prea cred. Pentru asta ar trebui să fie cu adevărat independent, să aibă sânge pe instalație – iată că n-a fost capabil să-și găsească o femeie care să-i facă și lui un moștenitor, să fie în altă epocă, în alt loc de pe hartă.
Al. Dughin spune într-un interviu că Putin este pentru totdeauna, că este providențial pentru Rusia. Ei, iată un posibil Rege Soare al zilelor noastre. Cu diferențele și adaptările de rigoare…
@Ana: ”Al. Dughin spune într-un interviu că Putin este pentru totdeauna, că este providențial pentru Rusia. Ei, iată un posibil Rege Soare al zilelor noastre.”
Intr-adevar, cred ca spre asta se tinde. Am vazut primirea care i se face cand se indreapta pe lungile scari spre ”sala tronului”, scari marginite de soldati intepeniti cand trece ”imparatul”.
Pe de alta parte, a cam disparut tricolorul Rusiei, fiind inlocuit, mai ales la intalnirile oficiale, cu un postav de culoare rosu cardinal in mijlocul caruia domneste stema imperiala.
N-ar fi exclus ca la terminarea presedintiei sa se aboleasca Federatia Rusa si sa se instaleze Imperiul Rus.
Pe de alta parte, vad ca insusi socialistii acestui blog mârâie impotriva lui Macron, reprezentantul progresismului european, un Macron sprijinit masiv de tarile UE. Cam repede s-a petrecut acest fenomen de delimitare.
Spunea un analist francez ca speranta lui este ca succesul progresistului Macron, prin miscarea sa (!?), sa dea un impuls astfel ca partidele progresiste sa castige tot mai mult teren in Europa.
Insa, in Romania, se pare ca USR-ul si PNL-ul, mai ales in forma Turcanu, reusesc sa stopeze inaintarea progresismului printre romani. Ma rog, mai putin printre tinereii din piata.
Cum am ajuns pe ultima suta de metri in Romania, imi cer scuze pentru unele iesiri mai intempestive de-alungul timpului avute pe acest blog si doresc sa-i multumesc domnului Adrian Nastase pentru rabdarea si amabilitatea de a ma gazdui, atat ca interlocutor al blogului cat si ca amfitrion al Fundatiei Titulescu.
Mircea Popescu
10 Mai 2017
Mircea Popescu,
sunteti oricând binevenit.
In cinstea victoriei democratiei liberale-europene asupra „extremismului” mme Clotilde Armand ne da o moastra de goujaterie materna intersecatata cu nationalul „arde-l pe taran”
„Romanii pleaca acolo pentru că sunt atrasi de antreprenori sau de firmele de acolo, pentru că ei ofera salarii mai mari. Romanii pot sa munceasca cu salarii mult mai mici, iar francezii in acelasi timp, ei nu mai au de munca, şi noi din România nu mai avem cu cine sa muncim aici”, a declarat Clotilde la postul de radio DIGI FM
„Atunci sa fie un pic mai echilibrat. Într-adevar, romanii sa se duca in Franţa sa munceasca, dar cu niste salarii normale ca sa nu faca o competitive neloiala fata de francezi” aceiiasi Clotilda
Mai pe scurt ar fi putut parafraza pe Oscar de Négrier « Vous autres roumains, vous êtes européens pour crier famine ! »
Hai pe bune nu va vine sa borati nitel?
PS . Daca as fi banuit ca Clotiduta de la USR este fana Marine nu as avea ce comneta decat ” „Va-t-en France pour te refaire!”
@ Angela, „cine e” , progresistii , Emmanuel, este raspunsul noilor provocari. Sau poate raspunsul a doua alternative. Sfarsit sau o noua sansa pentru a continua impreuna, in pace. Insa asta doar daca intelegem cat este de necesar sa invatam, sa dam Cezarului ce i se cuvine. Recunoastere, si eliminarea unui iluzoriu si stupid obstacol, isteria globala provocata de nepatrunderea unui sens, de drum, inainte. Globalizarea, inseamna doar cooperare globala. „Noul popor” a inteles asta, el nu mai are nevoie de vorbe care sa ii gadile urechea,forta lor te obliga doar sa tii drumul inainte asa cum a fost proiectat de inaintasii, noului popor, pasoptisti la noii, de exemplu. Cuvintele lor nu au gadilat urechile, ci au deschis noi drumuri, noi directii, noi temelii, cum este cea pe care ne-am asezat noi. Si pe care riscam sa o distrugem, numai fiindca un sef de partid nu a inteles inca, de ce a pierdut Victor Ponta alegerile prezidentiale. Sau mai scurt ca nu a inteles, ca daca ar fi concurat cu Le Pen, cu siguranta, ca ar fi castigat, pana si Donald Ratoiul impotriva lui Popey Marinarul, a propos de alti candidati alesi pe sprinceana, adica sa spuna conducerii, ce vrea sa auda, -care sa ii gadile urechile. prin opozitie cu sintagma, „de a spune adevarul puterii”,….
ps. imi dai un banut, sa iti spun ca nici tu nu stii ce vrei? sau poate doar te sperie vrerile destinului. Auzindu-te, uneori am sentimentul ca vorbesc cu mine insami.” A fi sau a nu fi, mentor”, gresit, Emmanuel nu este un produs de laborator, este ecoul, raspunsul miliardelor de dorinte frumoase, dar care insa din incapacitatea noastra de a gasi solutiile potrivite problemelor nepotrivite de astazi, risca, sa devina doar un actor, al carui rol, il poate juca la fel de bine, aproape perfect, dupa cum il privesc, conducand destinul lumii prezente, spre cealalta alternativa. Richelieu, si sfarsitul unei dimineti frumoase.