Electoratul din tarile Uniunii Europene este confuz. S-a văzut lucrul acesta si in Austria si in Olanda si, desigur, in Marea Britanie, atunci cand a fost nevoie de un vot popular.
Este explicabil. La numeroasele probleme interne s-au adaugat crize cu impact european – fluxurile migratorii, terorismul, criza greacă, etc. Si lipsa unei viziuni in timp de criză sau lipsa lidershipului in Uniunea European – ajunsa la momentul in care demagogia vorbelor frumoase nu mai ascunde realitatea intoarcerii spre interese individuale, egoiste ale statelor membre.
In Franta, Francois Hollande, „ajutat” si de evenimente nefericite din mandatul său, a reusit să distrugă credibilitatea establishmentului politic ( la care au contribuit si companionii lui Sarcozy). Astfel, niciunul din partidele reprezentative franceze nu a reusit să-si trimită reprezentantul in turul doi al prezidentialelor. Votul, in primul tur, a fost, in mare masură, un vot de nemultumire, exprimat si prin nivelul inalt de participare (aprox. 80%). Un vot pentru partide extremiste, de stanga sau de dreapta – aprox 40% si un vot pentru candidati anti-sistem.
Sigur, Macron are o sansa imensă să devină presedintele Frantei, in urma unei evaluări rationale a alegătorilor altii decat cei ai Frontului national. Ce relatie va avea el cu guvernul, ce fel de majoritate se va forma după parlamentare? Isi va forma Macron un partid prezidential? Se va construi un nou tip de coabitare? Nu există deocamdata răspunsuri la aceste intrebări.
Oricum solutiile avansate de Marine le Pen vin tarziu. Propunerea de inchidere a granitelor nu poate rezolva problema milioanelor de maghrebieni care sunt deja in interiorul cetătii.
Este important si pentru Franta dar si pentru Europa cine va castiga turul al doilea al prezidentialelor din Franta dar si cu ce mesaj.
Repostez, cu voia dvs, comnetariul legat de tema, postat, din eroare, pe firul anterior:
Daca ar fi sa caut si sa indentific un dram de rationalitate in votul francezilor, as remarca :
1. Rezultatul catastrofal al socialismului francez, care este, in prezent, orice altceva, numai socialism nu e. Socialistii s-au dovedit confuzi in materie de ideologie si nu s-au deosebit prin nimic de restul partidelor traditionale in politicile promovate in (dez)interesul Frantei;
2, Rezultatul slab al tuturor partidelor traditionale – taxate de populatie pentru ca nu au fost in stare sa asigure stabilitate natiunii, siguranta cetatenilor si proiecte de tara viabile care sa consolideze Franta in concertul mondial al natiunilor;
3. Rezultatul penibil al candidatului asanumitei miscari ,,Rezistam” – Jean Lassalle – (432.569 voix) 1,22 %;
Va reamintesc ca remarcam, intr-o fotografie primita de la Londra, o imagine cu activisti pro-europeni care afisau pancarte cu # Rezist.
Iata cum se limpezesc lucrurile. Aflam, in sfarsit, ca ar putea fi vorba de un plan destabilizator al oengeurilor globaliste care si-au propus contracarea gruparilor anti-globalizare, prin miscari identice dar de sens invers, ce au in obiectiv si subminarea puseurilor definite ca nationaliste ale diverselor tari din zona de influenta a corporatismului multinational.
Iata ca in Franta, aceste miscari extremiste nu fac audienta. Cel putin, deocamdata. Nu este exclus ca extremistii violenti, nemultumiti de faptul ca Marine Le Pen a intrat in turul al doilea, sa fie sustinatori ai domnului Jean Lassalle.
Totusi (si aici se vede deruta si confuzia francezilor) , a castigat (relativ) adevaratul candidat al lobby-ului corporatist, un om-alternativa al sistemului, un finantist foarte apropiat de familia Rothschild, un no name (aparent) in politica, daca vreti, un fel de Ciolos ceva mai cizelat. Sa ne amintim ca grupul Rothschild a fost implicat in numeroase scenarii conspirationiste atribuite grupului de papusari masoni care, se spune, conduc, de fapt, lumea. Cel putin, lumea occidentala.
Partidele mari s-au si grabit sa declare ca il vor sustine in turul doi, ignorand posibilitatea ca viitorul presedinte al Frantei sa le intoarca spatele dupa ce va ajunge in fotoliul prezidential.
Intotdeauna, in situatii de criza, cetatenii voteaza – emotional – masiv impotriva sistemului, fara sa-si dea seama ca, in realitate, isi dau votul unui produs nou al aceluiasi sistem.
Ei, aici se vede ca masa umana, chiar dintr-o tara dezvoltata, ramane, in mare masura, una de manevra, prizoniera a establishmentului si victima a manipularii prin media corporatista.
E. Macron nu a performat in ceva anume, nu are o ideologie, nu are partid, dar are o sotie cu 24 de ani mai mare (el avand 39), care i-a fost, candva, profesoara.
Francezii ar spune, probabil (in imensa lor superficialitate semidocta): Ce qui se passe avec ça ?
Eu, ca roman, as raspunde ca niciun detaliu nu este intamplator, deoarece intregul este agregat din detalii.
ps
O felicit pe doamna Marine Le Pen pentru ca a invins candidatii unor partide care s-au crezut (si se cred, inca) intangibile si de neinlocuit in Hexagon.
Domnia sa a declarat (dupa aflarea rezultatului primului tur):
,,”Suntem intr-o etapa istorica, iar acum imi revine o imensa responsabilitate. Este vorba despre un act de mandrie al francezilor. Fiecare francez si-a dat seama ca sistemul a incercat sa inabuse aceasta mare dezbatere politica. Acum, aceasta dezbatere va avea loc”, a spus Le Pen, in discursul sau cu tente anti-globalizare.”
Sa vedem ce va fi…..oricum, nu cred ca acest E. Macron este varianta care va face din Franta ceea ce isi doresc, in majoritate, cetatenii ei.
Intersanta atitudinea domnului Jean-Luc Melenchon, radical de stânga, care a obținut 19,64% din voturi:
Las pe seama propriilor constiinte ale alegatorilor mei sa decida pe cine vor sustine in turul 2″.
O dovada de respect fata de inteligenta, libertatea si demnitatea cetateanului.
Mi se pare de-a dreptul penibil ca un perdant, oricare ar fi el, sa mai aiba tupeul de a le spune alegatorilor, ca unor copii de gradinita, cu cine sa voteze in turul urmator. Ai pierdut, te retragi in tacere demna si-ti analizezi erorile. In rest, pura demagogie, foarte asemanatoare cu cea manifesta pe plaiul mioritic.
Acum depinde ce înţelege cetăţeanul francez prin antisistem: înlăturarea sistemului democratic şi instaurarea sistemului dictatorial, distrugerea sistemului european şi instaurarea sistemului naţionalist cu trăsături şovine ori instituirea sistemului soroşist cu obiectiv principal protejarea refugiaților, finanţarea lor şi deschiderea frontierilor acestora?
Oricum, Franţa a devenit ţara imigranţilor ilegali ( se estimează că 1.000.000 de imigranţi ilegali locuiesc acum în Franţa, sub pragul sărăciei). Statisticile arată că 14 milioane de cetățeni (adică un sfert din populația franceză) au avut cel puțin un părinte sau bunic care a emigrat (dintre care 8.000.000 sunt musulmani). Un studiu efectuat în anul 2007, când la întrebarea „Te consideri rasist?” , un număr de 27% dintre cei interogați au răspuns „da”. În ceea ce priveşte religia , 32 % de persoane se declară atei și alții 32 % se declară’’ neîncrezători in existența lui Dumnezeu,dar nu un ateu’’. Mai mult ca sigur cei 64 % nu fac parte din rândul musulmanilor. Mai trebuie să mai avem în vedere un aspect: în Franţa, comunitatea de evrei de religie mozaică numară aproximativ la 600.000 de persoane, potrivit Congresului Mondial Evreiesc; el este grupul cel mai mare de această religia din Europa. Şi atunci, să nu ne întrebăm de ce sunt atâţi de mulţi antisistem în Franţa.
@Luminita Arhire
Sunt coplesit si induiosat. Cadoul Dvs m-a nimerit in plin, drept in inima! Multumesc!
Eu cred ca electoratul stie intotdeauna ce vrea. Confuzia apartine politicienilor, care sunt rupti de electorat. Iar atunci cand se prabusesc din virtual in real, se mira ca electoratul vrea altceva decat si-au imaginat ei…
Dupa parerea mea PSD ar trebui sa ia niste lecitiona si sa gandeasca ceva mai mult…
De exemplu vrea sa faca o comisie parlamenatra .. A mai dorit si Lulutza a interzis procurorilor sa mearga la comisa parlamentara.
Acum Augustin Lazăr zice „După părerea mea, magistraţii nu au ce căuta în astfel de comisii. Magistraţii pot fi verificaţi şi audiaţi doar în cadrul legal al audierii de către un alt magistrat”
Si PSD se gandeste sa modifice nu’sh ce regulament.
Insa ar fi fost cazul ca de ceva timp sa dea o lege ..(ca tot are majoritatea) in care sa se specifice ca
1) Prezenta la o comisie este OBLIGATIORIE minus cazuri de forta majora (deces, boala cu risc mare de contagiune, situatii in care omu isi poate piede viata din motive medicale)
2) Neprezentarea culpabila (adica ai un picior in ghips si atat) se pedepseste penal incepnad cu o amenda de minim una chenzina din veniturile refuznicului (pana la nivelul de 1,5 salrii medfii pe luna) mergand pana la 2 salarii lunare ptr cei cu peste 10.000 lei / luna sau inchioare intre 15 si 60 de zile cu EXECUTARE
3) Daca cel care refuza sa se prezinte este retribuit in urma unui contract de munca intr-o institutie, intrepirndere bugetara in afara de sanctiunea de la pct 2 .. contractu de munca se considera desfacut de drept la data si ora la care individa/u trebuouau sa se prezinte .
4) daca un bugetivor in functie de conducere instiga pe cei din subordfine sa nu se prezinte contractu’ sau de munca inceteaza imediat .
5) cei care au patit-o cf pct 4 si 5 nu mai pot fi angajati in adminstratia de stat. sub nici o forma.
De studit si un pct 6 – dreptul de pensie „speciala” se pierde .. vechimea si drepturile de pensie se vor calcula cf normei generale.
Va dati seama ca daca se dadea o astfel de lege August Inteligentu’ isi inghitea limba nu o lua printre boziile si maselaritele patriei capitaliste…
(maselaritei i se zic si nebunarita …)
Caci stiti ce zice de fapat Augustin ? Porcuratura este organu suprem a lu Statu si Boboru roman!
Corect. Să li se mărească bugetele și salariile pân-or crăpa (salariile) ca niște broscoi umflați cu paiul știți voi pe unde.
George Ban
Sa nu exageram, stimate coleg. Electoratul are optiuni politice si sentimente. Dar nu se poate spune ca stie intodeauna ce vrea. Depinde de cine si cat de bine il informeaza. Sau, mai precis, este posibil ca ce vrea sa fie neconstitutional si/sau nedemocratic, sau chiar impotriva interesului sau.
Sa luam, spre exemplu, Referendumul pentru 300 de parlamentari intr-o singura Camera. Bine ca a fost facultativ, pentru ca a fost, cu siguranta, neconstitutional. Structura Parlamentului nu se poate schimba decat odata cu Constitutia.
Sau, sa presupunem ca se admite un referendum pe tema gratierii. Ce credeti ca vor raspunde cetatenii ? Eu nu-mi fac prea mari iluzii.
In Turcia, se anticipeaza un alt referendum pe tema pedepsei cu moartea. Ati vazut cat de excitate erau masele care l-au votat pe Erdogan presedinte absolut ?
Stiti, eu am o teorie…nu stiu daca am citit-o undeva (nu-mi amintesc), sau am produs-o in capul din dotare: Reuniunea mai multor inteligente intr-un areal limitat creste potentialul grupului, pana la un anumit nivel. Dupa care, tendinta este de scadere, cu atat mai abrupta, cu cat masa de oameni este mai mare. Se pare ca artizanii manipularii stiu bine aceste lucruri, avand la dispozitie, pe de alta parte, multele experiente din istoria omenirii, incepand, sa spunem, cu condamnarea lui Iisus, chiar de catre poporul sau.
Am vazut, aseara, pe un post gen Discovery, relatari despre pogromuri anti-evreisti comise pe scara larga in Ucraina si Tarile Baltice. Localnici aparent normali, aparent educati, se transformau, pur si simplu, in fiare, capabile sa ucida cu satisfactie evrei (barbati si femei deopotriva), perceputi (urmare a propagandei naziste) ca fiind promotorii adevarati ai bolsevismului.
Iata ce a patit insusi Dragnea (astazi n.r.). Ce i s-a intamplat, este efectul feedback-ului dinspre starea de spirit a populatiei catre judecatori. Daca ar fi sa vorbim de populism, il gasim din belsug in sfera justitiei. Vezi si cazul procurorului general Lazar, un politician de perspectiva. (Z)
Da, Liviu Dragnea are mari sanse sa castige la CEDO. Dar, cum se spune, pana la ,,Dumnezeul” Justitiei, te mananca fariseii din tara ta, foarte ,,sensibili” la orientarea opiniei publice, pe care, evident, tot ei au vectorizat-o , cu largul concurs al unei mari parti din presa politica, dar si cu sprijinul solid al Ambasadorilor si ,,societatii civile”. Ma rog, sa spunem cu grade la ne-vedere.
Nu demult eram cu un prieten intr-o cafenea care era frecventata si de ziaristi. La masa noastra se aflau mai multe persoane. La un moment dat s-a adus in discutie tema terorismului. Unu, care se dadea mare ziarist, incepe sa se laude cu cunostintele lui, cu cate articole scrisese despre 11 septembrie 2001, atacurile din Paris, Londra, extremismul musulman, Siria, Afganistan, etc. Cateva minute a vorbit numai despre evenimentele de la 11 sept. 2001 din SUA. Incepe un dialog intre noi pe care incerc sa-l reproduc:
Eu: Vad ca ai studiat si cercetat foarte adanc daca ai asemenea cunostinte, dar te rog spune-mi si mie cate cladiri s-au prabusit atunci in New York?
El: Cred ca glumesti, toata lumea stie ca au cazut doua cladiri foarte inalte, asa zisele „turnuri gemene”.
Eu: Doar atat?
El: Binenteles.
Eu: Daca-ti faceai temele bine, ai fi aflat ca a existat o a treia cladire care a cazut, nu mica ci chiar foarte inalta, de 47 de etaje, numita WTC7. Ai fi aflat ca a cazut fara sa fie lovita de nici un avion. Iti recomand sa vizionezi materialele video de pe YouTube facute de organizatia „ARCHITECTS & ENGINEERS for 9/11 TRUTH” ( in traducere: Arhitecti si Ingineri pentru Adevarul despre 9/11 ). Peste 2000 de specialisti demonstreaza cu probe ca a fost o demolare controlata. Iar daca vrei sa intelegi aspectul ocult, ritualic al evenimentelor atunci cauta si vizioneaza expunerea marelui cercetator in domeniul societatilor secrete, Fritz Springmeier, despre 9/11 in special despre WTC7.
Individul a ramas perplex, ii disparuse atitudinea de a tot stiutor, a incercat apoi sa schimbe subiectul.
Cam asta e atitudinea multor asa zisi ziaristi din ziua de astazi. Superficial, intra pe un site al unui ziar strain cunoscut, traduce cate un articol apoi il modifica putin si gata noul articol. Unii superficiali, alti vanduti, da, cei ce scriu la comanda. Iar altii chiar cu interese ascunse, pusi pe dezinformare.
Franta: Dupa primul tur al alegerilor prezidentiale
Marturisesc ca nu m-am asteptat la ierarhizarea candidatilor de centru si de extrema dreapta pe primele doua locuri, facuta de primul tur, care vor merge in turul doi. Cred insa ca si pacatuim politicianeste cu cele doua pozitii de pe esichier, denaturandu-le intr-o anumita masura intelesul traditional.
Sau poate ca noile vremuri si realitati schimba sau arunca la cosul de gunoi cele sapte vechi reprezentari sau variante de esichier politic posibile, pe care le tot inventariem si vehiculam in discursul politic si in analize: extrema stanga, stanga, centru-stanga, centru, centru-dreapta, dreapta, extrema dreapta.
Ce mai reprezinta azi fixatia alegatorilor francezi, din alegerile de duminica, pe “centrul” si “extrema dreapta”, pozitiile celor doi candidati, Macron si Le Pen, calificati pentru marea finala din 7 mai? Dar sintagma de candidat prezidentiabil “ani-sistem”, destul de inselatoare, ca substitut pentru “reformator”?
Deja alte perechi politice dihotomice concureaza pentru a o inlocui, completa sau nuanta pe cea mostenita de la revolutia franceza. Nationalism-supranationalism, integrationism-separatism, suveranism-dependentism, conservatorism-schimbism, protectionism-liberalism, bunastare-austeritate, stabilitate-migratiune, identitate-amorfitate, multipolarism-unipolarism sunt cateva dintre noile antinomii politice.
Termenii cu acceptiune politica “centru” si “extrema dreapta” se raporteaza la un anumit establishment si un anumit statu-quo. Cand acestea din urma se schimba, in mod evident termenii de “centru” si “extrema dreapta” devin irelevanti. Revenind la Macron si Le Pen, cred ca definirea lor de “centru” (si in plus “antisistem”) si respective de “extrema dreapta” este foarte relativa.
Nu as spune prin urmare ca salvarea pro-europenismului si pro-comunitarismului (UE) in forma lor actuala, care sunt emanatii ale dreptelor politice, nationale si transnationala (PPE), ar echivala cu o pozitie neutrala sau, si mai hazardat spus, -anti, impotriva cuiva sau a ceva. Sa ne uitam cine sunt cei care s-au grabit sa-l felicite pe Macron si sa-i crediteze ca certa, neindoielnica castigarea alegerilor prezidentiale. Exact liderii europeni de dreapta, “parintii” actualei UE.
Nu am vazut aceleasi exultari fata de prima pozitie a lui Macron la oficialii americani si britanici. Este prematur si neintelept sa spui ca scrutinul s-a jucat. O diferenta de putin peste 2% prin care Macron a surclasat-o in primul tur pe Le Pen este relative usor de rasturnat. Rezervele de voturi care ar putea veni pentru Le Pen sunt in cresterea participarii, este adevarat ca va fi greu sa se depaseasca prezenta de 80% din primul tur, apoi redirectionarile de voturi de la cei iesiti din cursa.
Pe de alta parte, exemplele extrem de nationaliste ale SUA si Marii Britanii, pro-America First si pro-Brexit, ambele de dreapta sau de extrema-dreapta daca si pentru acestea ar fi sa folosim acelasi nationalism intransigent dupa care Marine Le Pen si Frontul National sunt catalogate ca fiind de “extrema dreapta”, ar putea sa inspire sau reinspire multe voturi ale francezilor si sa salte pozitia a doua. Daca se va intampla, fara dubii va fi urmarea influentelor americana si britanica.
Nu cred ca Le Pen va scoate neaparat Franta din UE, mai probabila mi se pare inlocuirea de catre aceasta a Germaniei la carma reformelor comunitare intr-un sens mai apropiat de cel pentru care sunt favorabile SUA si Marea Britanie, care nu vad cu ochi buni cresterea economica, excedentele comerciale si influentele pangermaniste pe continent, care tind sa ia locul paneuropenismului. Sa nu uitam ca Franta este o putere nucleara, ceea ce ar recomanda-o mai bine decat Germania in fruntea UE. Intr-o noua UE, O Franta cu Marine Le Pen presedinte s-ar putea situa in interiorul conceptului “Europa cu mai multe viteze”, alaturi de tarile din Europa Centrala si de Est, prin adoptarea unora din exceptiile de neintegrare de care se bucura Marea Britanie.
Eu, cu lipsa mea de studii de orice fel, aș creiona cam în felul următor tabloul alegerilor prezidențiale din Franța: au candidat V. Ponta, C.P. Tăriceanu, K. W. Iohanis și C.V.Tudor și cei din urmă au rămas în competiție. Cred în continuare că prostia, neștiința și naivitatea sunt distribuite în mod egal pe fața pământului. Vom vedea ce va ieși, altceva nu putem face.
Ați spus „strămutare” zilele trecute. Asta m-a luminat dintr-o dată! Care a fost mereu scopul strămutărilor? Se crează condiții ca populația să se autostrămute – unii le dau cu bomba (ori sărăcia) în case și alții spun că-i așteaptă cu brațele deschise – ei se strămută! De unde și consecințe: se încearcă dezrădăcinarea strămutaților, renunțarea la principii vechi și propria identitate a „primitorilor” – rezultă omogenizare prin deculturalizare și denaționalizare. La ce te poți aștepta de la o masă de oameni care nu au o identitate comună, nu au conștiința apartenenței la o națiune (comunitate), nu au conștiința unui destin comun și, în mod sigur, n-au cum să fie SOLIDARI! Or, în fața acestor forțe globaliste, distrugătoare de omenie și omenire, de solidaritate e nevoie!
Așa ne transformă în roboței unul și unul, ne-empatici, divizați, obișnuiți cu asuprirea, catastrofele, strămutarea, instabilitatea… Procentul blestemat vrea să se puie moț în vârful lumii.
Exceptional, ati atins nervul globalismului: ” (…) o masă de oameni care nu au o identitate comună, nu au conștiința apartenenței la o națiune (comunitate), nu au conștiința unui destin comun (…) n-au cum să fie SOLIDARI!”
🙂 Superb !
http://www.stiripesurse.ro/komisarul-monica-macovei-o-ana-pauker-a-lui-soros_1192490.html
[…] primul rand, sa spunem cateva cuvinte despre rezultatul inregistrat de socialisti. E unul extrem de slab, fara […]
„Turul al doilea se vor înfrunta deci social-liberalismul și naționalismul, deschiderea și închiderea, Europa unită și Franța singură”, a explicat cotidianul de stânga care a adăugat că, „în principiu, cu ajutorul republicanilor din toate partidele, junele prim al alegerilor a câștigat în fața zgripțuroaicei”. Mda ! După un mariaj cu o zgripţuroaică mai mare decât el cu vreun sfert de secol, Macron a reuşit să -şi câştige libertatea de a se căsători cu un bărbat, dar şi aceea de a face din Franţa sluga perfectă a celorlalţi „aleşi „!
Mare victorie ! Dar nu a francezilor, ci a celor care-şi bat joc de ei în ultimul hal ! Probabil că se răzbună Istoria după celebra revoluţie franceză, când la fel ca şi-n Rusia , mai târziu şi-n România mai recent, şi-au asasinat conducătorii !
De fapt nu poporul a făcut-o, ci aceleaşi minţi diabolice şi criminale ! Curat, murdar !
Personajul asta ( Emanuel Micron ) imi confirma ceea ce gandeam de multa vreme despre francezi si anume ca sunt cei mai mari perversi sexuali . N-au fost destui ultimii doi presedinti ( cu aventurile lor sexuale ) ca a venit si Micron asta , acuzat de homosexualism si un pic gerontofil .
In plus este si un prestigios bancher international cu studii de filozofie !!!!!!!!!!!!! Din ce inteleg , este un fel de expert , gen Alina Gorghiu …
Asta-i lumea in care traim si astia ne vor hotari destinele …
http://www.independent.co.uk/news/world/europe/emmanuel-macron-wife-brigitte-trogneux-french-election-president-25-years-older-age-gap-married-a7699786.html
Vidéo : qui est Mathieu Gallet, le supposé amant d’Emmanuel Macron?
http://www.femmeactuelle.fr/actu/news-actu/emmanuel-macron-mathieu-gallet-36498
Cum crezi ca este mai bine pentru Romania?
@laburistul vesel spune:
APRILIE 23, 2017 LA 4:57 PM
Nu stiu de cit timp sunteti pe blog de (pareti ca) ma cunoasteti atit de bine. V-am raspuns pe un ton mai „vesel” pentru ca am crezut ca aveti simtul umorului, pornind de la aliasul ce il afisati, dar (se pare ca) abordati o atitudine de profesor, de unde ma certati ca nu am invatat pe dinafara definitia „neo-liberalismului” la lectia de Ideologie. Acum, daca eu sunt un elev slab, dvs. sunteti un slab profesor, pentru ca nu am invatat mare lucru din contemplativul, si oarecum condescendentul dvs comentariu.
Imi plac oamenii care „ard” pe dinauntru, care s-au nascut cu o tortza in mina, si pe care o poarta in viata cu sens. Ori dvs. fie nu (pareti ca) aveti torza, sau (pareti ca) vi s-a dat una in timp ce alergati pe aici pe blog de la un anumit moment. Dar, m-am mai inselat, si cu experienta ce o am, va las sa va „reproduceti”, virtual, daca doriti. Mi s-a intimplat ca sa incep un dialog cu surzi, care mai apoi au facut urechi, sau am scos eu o antena adormita. Desi vin aici din hedonism, practic am avut parte de portia de masochism cu anumite persoane. Citeodata – Miracol ! – din frectia asta placere-durere mai iese, orgasmic, cite o idee, si foartem, foarte rar, cite o amicitie.
Cine ziceti ca sunt?”Soiuji”? Cine e asta? Poate ati nimerit din greseala pe acest blog. Nu sunt nici „Soiuji”, nici stafia lui Gagarin, nici naveta spatiala „Soyuz” si nici statia internationala cosmico-balneoclimaterica „Mir”! Si nici nu lucrez la Radio Romania (Ne)Libera!
„…Poate ca aceasta ura dispretuitoare fata de neo-liberali vine de la faptul ca Dughin a scris ca Rusia putinista se afla in post – liberalism; cu aceasta Dughin incearca sa mascheze faptul ca, de fapt, el nu stie unde se afla Rusia acum, din punct de vedere doctrinar, fiind incapabil sa denumeasca ce inseamna post-liberalism in spatiul rusesc….”
Ura? Eu nu urasc pe nimeni, nici macar pe Profesorul meu de Ideologie care imi da nota „4” ca nu i-am cintat la nota definitia social-democratiei. Cine e Dughin asta? Sunteti un fan al lui de il studiati atit de indeaproape? Nu urmaresc ce spune acest personaj care va fascineaza.
Sa iesim totusi din burduf si sa intram in brinza.
„…Altfel, ne aflam in aceeasi problema a impartirii tortului in felii, pe care socialistii doresc sa il imparta intr-un mod egal, iar liberalii proportional cu contributia individuala la crearea tortului. „
Sigur, vorbim aici de liberalism, de urmasul ideologic neo-liberalism si de efectele acestei ideologii. Suntem buni la teorie, dar practina ne omoara, la propriu. Si neo-liberalismul ucide. Eu cred ca acest curent ideologic si-a gasit si el sfirsitul, precum altele inaintea lui.
Va propun sa cititi un material de pe BBC (link mai jos), si pe urma mai putem discuta, daca doriti, despre cine si cum imparte tortul, si cite firimituri au mai ramas sa se prelinga printre degetele super-bogatilor celor multi si flaminzi.
http://www.bbc.com/future/story/20170418-how-western-civilisation-could-collapse
Refuz ideea de a fi profesorul cuiva, dar imi place ideea de a sti despre ce vorbim. Posibil ca neoliberalismul sa ucida, insa socialismul a ucis deja si inca in masa; ar trebui sa intelegem social – democratia ca o formula ceva mai putin criminala a socialismului? Ma intreb pe mine insumi, nu va intreb pe dvs.
Vorbești ce ști, dar ar trebui să ști despre ce vorbești! Faci o confuzie ce trădează rea credință sau o vârstă fragedă.
Suedia a avut guvernare socialistă continuuă peste 60 de ani. Laburiștii britanici au condus și vor mai conduce Marea Britanie. La fel și-n Franța sau Germania sau celelalte state din Europa occidentală. În aceste state alternarea la putere este normală. La noi sunt mulți sfertodocți care sunt ușor de manipulat, iar niște indivizi de rea credință, ce și-au vândut țara și neamul pentru 30 de arginți ( mungiu, macovei, liiceanu & comp.) se sperie de accederea la putere a PSD.
Cu totul altceva a reprezentat și încă mai reprezintă socialismul în viziunea comunistă, unde a dispărut viziunea comuniștilor de surginte leninist-stalinistă (sovietică) și titoismul. Castrismul încă supraviețuiește, iar relativ noua viziunea chineză (demarată la finele anilor ’60) s-a consolidat și a împins China pe locul 2 în economia mondială.
Dughin ăsta, nu știu dacă ideologia lui va avea vreun impact real asupra lui Putin și implicit asupra politicilor promovate de acesta, dar merită oareșcare atenție. E unul care combină doctrinele și le pune într-o lumină mistică, astfel sperând, probabil, să poată fi implementate mai ușor. Știți că omul e mai deschis către idei de origine divină, mistică. Pare un nebun, deocamdată.
Francezii au de ales între paiaţa birocraturii Bruxello-finanţiste (fostul ministru SOCIALIST Macron) şi matzrioşka rusească (doamna Le Pen). Cum o dai, e acelaşi drac!
DRAGOSTEA TÂRZIE A UNUI CYBORG CU CIRCUITELE RUGINITE
Ați spune că marele CTP , intransigent și vertical ca un aisberg , și tot la fel de rece ca acela, nu este capabil de o afecțiune sinceră și profundă decât pentru bătrâna lui Dacie și, poate, pentru IMPERIUL CONTRAATACĂ …așa ați spune, numai că nu e chiar atât de simplu. Dânsul o iubește și pe Codruța…în felul lui , desigur, adică : „…Mie mi-e simpatică doamna Kovesi, foarte simpatică pentru că are o figură LEMNOASĂ , a stat o oră aici şi a avut tot timpul aceeaşi expresie, e INEXPRESIVĂ … nu face glume, nu zâmbeşte, îmi place mult că nu zâmbeşte…”( 26 Septembrie 2015). Deci, din tot universul vegetal și animal care îl înconjoară, domnul Cristian Tudor Popescu are o singură simpatie , Codruța … sau, și mai bine: „…Nefertiti. De ce?! Pentru că m-a impresionat… Domnule, a stat o oră și jumătate la Digi24, pe scaun, în poziția faraoancei Nefertiti: cu mâinile pe genunchi, dreaptă, nemișcată, stone-face – nicio expresie -, și a răspuns ca un MECANISM . A spus de fiecare dată exact ce trebuie, cât trebuie, fără niciun fel de ezitare, fără niciun fel de încercare să câștige bunăvoința sau ceva de genul acesta. Impecabilă. O oră și jumătate să stai în poziția asta, fără să clipești, să fii extrem de exactă… Mi-a trezit toată admirația această femeie.” ( 31 martie 2016) .
Așadar, ați înțeles , UN MECANISM ! , de fapt, androida sciencefictionoasă , cu care visa el , în copilărie, să-și unească destinul.
În afara acestui mic accident erotico-robotic, CTP –ul este, desigur , un om serios și cu multă responsabilitate urăște absolut tot ce nu e DNA și Sci-Fi, pe pământ și-n spațiul cosmic. Numai că povestea de dragoste a uriașului gazetar mi-e teamă că a cam început să scârțâie pe la cusături. De aceea cred că noaptea, când intră ostenit în așternuturile de zirconiu, și-și pune chelia pe perna din aliaj de aluminiu și titan, în loc să viseze, ca de obicei, simpaticii omuleți verzi și nave intergalactice ENTERPRISE , în mintea lui Cristian Tudor Popescu se dezvoltă, ca un „cocoon” de alien vagabond crescând monstruos pe sub pielea gazdei umane, pe care o va parazita și coloniza, o îndoială….
A fost sau n-a fost Nefertiti la Gabi Oprea acasă în noaptea de 6 decembrie 2009? Adică acasă la cel despre care dânsul spunea , cu spumițe în colțul cavității bucale : „…Domnul Oprea este microbul intraspitalicesc, este staphylococcus aureus al tuturor spitalelor din România… Ani de zile acest individ ne-a emis enormităţile alea, clipiciul ăla din ochi… Ani de zile…”
A fost Nefertiti în compania detestabililor Nicolae Onțanu ( „… şeful,… ştabul, … nacialnicul, pentru că există acest sentiment profund. Domne’, e şeful, cine are rang…”) , Dan Andronic („…ne preda lecții de jurnalism la televizor, ne spunea cum se face presa, cum e aia, cum e ailaltă, ne dădea povețe. Simplu fapt de a fi implicat într-o asemenea afacere , pentru cineva care se numește jurnalist, din punctul meu de vedere nu mai are dreptul să se numească jurnalist…”), George Maior ( „…De ce se răsteşte dl. Maior la CCR? Pentru că aşa i-o cer şefii săi din exterior… Când şeful serviciului de informaţii spune că ştie mai bine decât Curtea Constituţională, înseamnă că avem o problemă. Înseamnă că Serviciului Român de Informaţii a început să i se umfle capul…”) și Florian Coldea („…Pentru ce este demis domnul Coldea? Pentru că este agent al unui serviciu secret din țara lui Donald Rățoitul sau pentru că a fost șpăguit de Sebastian Ghiță cu o excursie la Disneyland. Sau și una și alta? …Dacă se dovedește că Florian Coldea a mers în vacanță cu Sebastian Ghiță, suntem între Stalin și Caragiale… E acțiunea unui imbecil, a unui UTC-ist care falsifica deconturi în excursie la Costinești”) ? A fost sau n-a fost în gașca selectă a ăstora ?
S-a dat Nefertiti cu mașina cu girofar, amețitor de scumpă, în interes personal așa cum s-a dat „interesul național”, cel pe care l-a ironizat de s-au râs și s-au chicotit până n-au mai putut știristele de la DIGI 24, pe 20 februarie 2016, când glasul lui de râșniță interstelară a făcut următoarele remarci: „…Mă gândesc că la 1.600 de deplasări în zece luni, cu escortă, ceea ce vine cam cinci pe zi, cu girofaruri în cap, domnule, omul obosea, și când ajungea, după toată tevatura asta, ajungea la birou, iar pleca, ajungea…se mai băga în jacuzzi, ca să se mai relaxeze. Cred că pentru asta era…”?
A plagiat sau n-a plagiat Nefertiti, așa cum a plagiat Ponta Victor Viorel , despre care dânsul a rostit magnificele fraze: „… Nu este posibil să auzi nu ştiu câţi că trebuie un verdict de specialitate, trebuie o comisie juridică să analizeze. Ce să analizeze? Este suficient un grup de oameni, o gospodină, un elev, un ţăran, un grup de oameni care ştiu să scrie şi să citească pentru a proba această hoţie a domnului Ponta. Nici măcar nu e vorba de un plagiat. Oricine poate să ia şi să compare, dacă ştie să scrie şi să citească. Nu trebuie studii juridice. Plagiat înseamnă ceva mai fin…” Apoi , scâșnind fermecător din dinți , CTP-ul l-a făcut praf stelar și pe Ghiță Sebastian (cel care a destăinuit lumii lungul drum al raportului despre teza de doctorat a șefei DNA prin țară) și a remarcat că trebuie să fii „căzut în cap” ca să-ți imaginezi că povestea lui Sebastian e adevărată… numai că… ei, numai că… el a înfierat pe 27 septembrie 2016 iar pe 30 noiembrie 2016 vine CNATDCU și zice în RAPORTUL DE EXPERTIZĂ că teza de doctorat a doamnei e doar un pic gravidă cu plagiatul… în schimb e atât de slabă încât în finalul expertizei se cere explicit „…Interzicerea publicării tezei în starea actuală, când – deşi nu se poate reţine plagiatul – în opinia noastră, este sub standardele de calitate ale unei teze de doctorat…”
Și, când toate gândurile astea îi dau existența peste cap și-i alungă somnul, cyborgul nostru îndrăgostit începe să transpire abundent în așternutul de zirconiu… atunci întinde mâna după tubul cu vaselină anticorozivă cu litiu, nelipsit de pe noptieră și se unge, gânditor, pe la încheieturi . Doar nu-și poate permite o anchiloză parțială tocmai acum, când și-a programat pentru a doua zi un meci de tenis cu un romulan iar seara o vizionare de film în compania a trei klingoniene „lemnoase” , care nu zâmbesc niciodată , și care, privite din spate , aduc puțin cu Laura Codruța Kovesi.
Aoleu, doamnă! Doamnă! Măi, doamnă, măi, cum ar zice o cunoștință de-a mea, n-aș mai fi cunoscut-o! Era să mă-nec de râs.
Si cu asta ce-am facut?
http://www.digi24.ro/stiri/economie/energie/omv-da-in-judecata-statul-roman-711767
Nu cred că prezentul climat politic occidental mai are legătură cu vreo ideologie, mai ales în Europa, dar să nu uităm că Obama (+ Clinton), chipurile de stânga, a susținut PPE, inclusiv când cu mizerabila înscenare împotriva lui DSK. Deasemenea nu cred că sintagma „ electoratul stie intotdeauna ce vrea” (George Ban) este mai mult decât un clișeu, de vreo 10 ani – inclusv (sau mai ales!) în România.
Cred că fragmentariumpolitic are dreptate când spune că pangermanismul a cam luat locul paneuropenismului! Caz în care, pentru britanicii ce s-au lepădat de Tony Blair, se demonstrează că manipulatorii se joacă, cu mult talent, cu voința electoratului – care acum este obligat să plece din UE, pe vremea Președinției UE a stângii din România!
Strict la tema propusă de amfitrion țin să remarc faptul că Macron a fost în echipa actualului Președinte – deci se va grăbii să-I ia locul de companion al lui Merkel.
Ca admirator al trecutului Franței, declar că nu pot să doresc Franței să se sinucidă, căci asta va fi urmarea ieșirii din UE – promisiunea Le Pan.
Se pare că va trebui reinventat PRM-ul ca punte de dialog cu preşedinta Le Pen.
Domne, io v-o spun franș în față, deși cam târzior, că-mi place Marina.
Mie nu-mi place Franța asta pestriță, mă enervează „diversitatea”, „multiculturalismu”, orice nimeni care intră ca-n brânză, s-așează și cere ajutoare sociale… și alte manglavaițuri d-astea.
Mie-mi place Franța cu francezi de souche.
Puțin îmi pasă ce credeți despre mine.