„Cartea cea buna” a fost o colectie tiparita, in perioada inter-belica, de Cultura nationala, colectie ingrijita de Sextil Puscariu. Am vazut recent una dintre publicatiile de atunci – „Mihail Kogalniceanu, Scrieri alese”. O selectie de texte orientate spre educarea tineretului si pentru o cultura patriotica. „Despre civilizatie”, „Despre pauperism”, „Discurs la alegerea lui Cuza-Voda”, „Discurs la mormantul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza”, „Discurs in Congresul de la Berlin”, „Emanciparea taranilor”. Texte simple si, in acelasi timp, emotionante.
Am ales sa va impartasesc un fragment din Cuvantul introductiv la cursul de istorie nationala, rostit de Kogalniceanu, la 24 noiembrie 1843, la Academia Mihaileana:
„Dupa privelistea lumii, dupa minunile naturii, nimic nu este mai interesant, mai maret, mai vrednic de luarea noastra aminte decat Istoria. Istoria, domnii mei, dupa zicerea autorilor celor mai vestiti, este adevarata povestire si infatisare a intamplarilor neamului omenesc; ea este rezultatul varstelor si al experientei. Se poate dar, cu drept cuvant, numi glasul semintiilor ce au fost si icoana vremii trecute. Karamzine, in alte cuvinte, o numeste testamentul lasat de catre stramosi stranepotilor, ca sa le slujeasca de talmacire vremii de fata si de povatuire vremii viitoare.
In aceasta privire atat de importanta, istoria, dupa Biblie, trebuie sa fie si au fost totdeauna, cartea de capetenie a popoarelor si a fiecarui om in deosebi; pentruca fiecare stare, fiecare profesie afla in ea regule de purtare, sfat la indatoririle sale, invatatura la nestiinta sa, indemnuri la slava si la fapta buna…
A nu sti ce s-a intamplat inainte de a fi nascut este, zice Ciceron, tot aceea ca si cand ai fi necontenit prunc; caci ce este varsta omului daca memoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurile cele mai dinainte?”
xxx
Va reamintesc, anul acesta se implinesc 200 de ani de la nasterea marelui om politic si om de cultura, Mihail Kogalniceanu.
Anuntul de acum 4 ore al Casei Albe privind eliminarea IMEDIATA a vizelor pentru cetatenii romani, este un minim semn de respect. Anticipand aglomeratia, imediat am rezervat si eu avionul spre San Francisco. Cel mai mult m-a bucurat insa celalalt anunt: Victor Ponta – consilier offshore pentru Europa al presedintelui Trump. Avem in sfarsit un cetatean american descoperit!
George Ban,
trebuia sa validez comentariul ieri!
off topic
O idee desprinsa din comentariul anterior al domnului Nastase, in care se spune, printre altele:
,,…se conturează din nou un ‘domeniu rezervat’ in materia justitiei pentru presedinte…:”
Domnule Adrian Nastase…..dar pana acum, in ,,ograda” cui, a fost Justitia si ce prevede Constitutia din 2003, in materie de numiri ?
Citez:
ARTICOLUL 94
Preşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuţii:
c) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
SI
ARTICOLUL 100
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.
(2) Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în …………şi articolul 94 literele a) , b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.
COMENTEZ: DECRETUL DE NUMIRE IN FUNCTII, PREVAZUT IN ART 94 – LITERA ,,C” ESTE STRICT PREROGATIVA PRESEDINTELUI (nu il contrasemneaza nimeni).
Si, ce ati mai facut dvs, domnule Adrian Nastase (sau cineva din partidul condus autoritar de dvs), in 2004 ?
Ati elaborat legea 303/28 iunie 2004 (-ref. statutul judecatorilor si procurorilor), republicata (cu modificari) in septembrie 2005.
Da, in varianta initiala, publicata in iunie 2004, propunerile sefilor Parchetelor veneau de la CSM (cu recomandarea ministrului Justitiei).
Dar si in aceasta varianta, tot Presedintele era indrituit sa emita decretul de numire.
CONCLUZIE DE OPORTUNITATE:
Spuneti drept, domnule Nastase….erati convins ca veti castiga alegerile din 2004, nu-i asa ? 😉
N-am intervenit in discutiile „interne” ale colegilor de dialog si nici nu doresc sa discut
pozitiile adoptate vis-a-vis de raportul ministrului justitiei. Dar ca fost manager in niste companii prin America, trebuie sa constat niste sincope in derularea unui proces care, in cazul de fata este justitia, in alte cazuri putand fi un proces industrial de tricotat ciorapi sau de manusi fara trei degete.
Din cele vorbite cu voci stridente pe la toate colturile si pe la toate televiziunile rezulta cateva lucruri:
1. in sistem (de justitie) se fac abuzuri, multe abuzuri;
2. cumulul de abuzuri ignorate conduce la o defectiune majora, chiar catastrofica care consta in incalcarea insasi a unor principii de functionare (Constitutia) ale sistemului (statului).
3. abuzurile, inclusiv defectiunea catastrofica, exista, nu sunt documentate si nu sunt remediate deoarece nu este intocmita o metodologie bine pusa la punct de corectare (parghiile de conducere si control) si de inlocuire a pieselor defecte din angrenaj in caz de avarie (persoanele responsabile de functionarea defectuoasa si de luarea unor decizii fatale). Vorbind de metodologie se pot enumera: legislatia, metodele si instructiunile de aplicare si interventie, responsabilitatile, etc.
Raportul ministrului de justitie confirma existenta unui accident major al sistemului, dar nu are instrumentele pentru remediere din cauza unei arhitecturi gresite, in opinia mea, a sistemului de justitie romanesc care poate conduce la evenimente, posibil, ireversibile de functionare, inclusiv de colaps a sistemului (pierderea credibilitatii actului de justitie si a autoritatii sau scaparii de sub control a metodelor de administrare a tarii).
Deci, intr-adevar exista o fractura intre concluzii si actiunile ferme de remediere.
Inlocuirea unei persoane sau alta din sistem devine necesara pentru a stopa incompetenta si abuzul, dar nu este o masura suficienta in cazul in care sistemul ramane cu acelasi hibe.
De aceea, probabil ar trebui regandita arhitectura sistemului de justitie romanesc si acest rol ar trebui sa si-l asume Parlamentul astfel incat sa existe o ierarhie functionala, o regandire si simplificare/reducere a departamentelor, o relationare a tuturor componentelor in limitele proiectate prin noua arhitectura si implemetarea unor metode de cotrol si echilibrare automate (check and balance).
Dar, sigur, aici vorbim de managementul romanesc care este atat de remarcabil incat economia si administratia statului duduie. Si, oricum, noi nu avem nevoie de sfaturi, deoarece stim sa gresim si singuri.
Ref. la “Cartea cea buna”, trebuie revenit. Pâna si “Biblioteca pentru toti” se indepărtase….Acum nici nu mai stim “coordonatele”…
Ref. la Mihail Kogîlniceanu, o mentiune specială . Îndemnul său, “Adevărul să ne fie singurul idol”, este unul din cele 2 motto-uri ale cărtii lui Paul Goma, “Săptămâna rosie”. Acea carte pentru care “tov. diriginte” l-a pus la colt, in timp ce golanii din spatele clasei se prăpădeau de râs….
P.S. Ref. la remarca d-lui Radu Humor despre Alexander Hausvater, am fost si eu impresionat de el la Realitatea TV ( si mai mult facand un periplu pe internet …), mai ales ca remarca lui la atitudinea lui Gabriel Liiceanu e o adevarata lectie de elitism global. Nea’Gabriel al nost’ insa, mai mult cu etilismul, de unde interesanta deschiderea ( care ar inchide aici …invers ca la Noica ) lui “serbanfl” cu propunerea ref. la Gabriel Liiceanu in raport cu Universitatea Bucuresti. Lucrurile sunt mai complicate, dar nu cred ca Europa se intelege ca instanta suprema a cateilor ci ca factor de coeziune/dinamica a unor parteneri functionali. Am mai afirmat ca una din gravele erori ale globalismului este “incestul institutional”, provenit etimologic din terminologia structuralismului. Nu sunt adept al “filozofiei excluderii” dar al echilibrului da, unde pot deveni si “tinichigiu” nu doar filozof…. De aceea, Traian Basescu, cand la GDS a pus tabla pe capul filozofilor, chiar a fost “un presedinte pentru alte coordonate istorice”, cum a spus…, cine ? Cornea ? Tismaneanu ? S-a incurcat insa in elitism. Ce-ar mai fi contat 2 litere inlocuite intre ele, la “atâta axă ” băgată de el pe coordonatele istorice ?
Depasirea unei viziuni unilaterale: Nu numai Marea Britanie contribuie la securitatea europeana, exista si o contributie inversa
Marea Britanie supraliciteaza si unilateralizeaza contributia sa la securitatea europeana, scontand probabil pe un calcul avantajos prin impunerea acestei variabile pe agenda negocierile pentru un acord post-Brexit.
In scrisoarea de anuntare a declansarii Brexitului, trimisa UE, premierul britanic, Theresa May, a amenintat cu “diminuarea” contributiei la securitatea europeana daca ţara sa va parasi blocul comunitar fără un nou acord privind comerţul şi alte domenii.
Cifrele arata insa ca Marea Britanie are în prezent o contribuţie „limitată” la misiunile de securitate ale Uniunii Europene, de doar „5% la operaţiunile militare şi 3% la cele civile”, astfel că efectele vor fi „minime” după Brexit, potrivit Înaltului Reprezentant UE pentru Afaceri Externe şi Politici de Securitate, Federica Mogherini.
Intr-o reactie diplomatica la afirmatia premierului May, ministrul britanic de Externe, Boris Johnson, a corectat-o pe sefa Executivului de la Londra, sustinand ca angajamentul militar al Marii Britanii la securitatea europeana este “neconditionat”.
Viziunea unilaterala si tendentioasa – probabil pentru obtinerea de avantaje unilaterale – a Marii Britanii, prin amplificarea neponderata a contributiei sale la securitatea europeana, care de fapt nu este o relatie intre doua parti, cum uneori nepermis se simplifica esentialul, ci este o relatie intre o parte si alte 27 de parti, deci multilaterala, de aparare colectiva, este unul din punctele slabe, excesiv de subiective ale politicii externe a guvernului conservator Theresa May. Un continent isi va apara intotdeauna insulele, dar niciodata o insula nu va insemna sau face mai mult decat un continent. Este timpul, cred, sa se inteleaga ca securitatea continentala si insulara europeana este inseparabila.
Nu uitati rolul decisiv al Marii Britanii (sprijinita de SUA) in restabilirea pacii si securitatii pe continent, in contextul celui de-al doilea razboi mondial.
[…] UE – contradictia: national – european. Este un lucru ce nu a putut fi solutionat inca si constituie una din marile contradictii ale Uniunii Europene. Pentru ca inclusiv armonizarea […]
N-am avut noi partidul „M 10”, de-au votat tinerii la Monica Macovei mai ceva decât au dat SMS-uri la EUROVISION? Ba bine că nu ! N-am avut noi USB , năpârlit în scurt timp și devenit , în pielicica nouă și catifelată, USR, votat tot de frumoșii și liberii având ca Biblie FACEBOOK-ul? Firește c-am avut! De ce n-am avea și-un „# REZIST” pe post de partid, că tot s-a găsit o alveolă neocupată pe dreapta , în care proaspăta formațiune , cu idei revoluționare, să se vâre?
Adică, zic, dacă tot se fac partid ăștia, nu vor năzui ei să participe și la alegeri? Logic, vor năzui… Iar eu întotdeauna mi-am dorit să-mi facă legi unii care n-au fost în stare să citească o banală Ordonanță, că doar e timpul să rupem cu trecutul și legile să se dea pe pancarte , în Piața Victoriei, luminate de lasere și brichete… și țara să se conducă din stradă, cu cărămida-n mână, ca să nu se piardă bunele reflexe… De-aia zic…popor lovit de streche ca de-o rachetă cu rază lungă de acțiune…
Noroc că sunt, în paralel, și vești minunate: raelienii vor AMBASADĂ în România…
și nu chiar gratis, căci dacă le dă Iohannis ( că el are experiență cu imobiliarele) teren, raelienii promit că , în scurt timp , vom primi pe niște căi nebănuite de profani, dar certe pentru inițiați, 975 de miliarde de coco … Domnul raelian Toma Marinescu se va ocupa special să aducă banii în România, în sacoșe de plastic, de pe Marte…
„Acest proiect constă în construirea , cu forța de muncă și expertiza țării dumneavoastră , a unei Ambasade incomparabile, deoarece aceasta va servi la primirea oamenilor extratereștri denumiți Elohim. Ei sunt oamenii de știință și artiștii care au creat toate formele de viață de pe Terra acum mai multe mii de ani” , ne informează Toma Marinescu, șeful celor 40 de raelieni din România. Dacă au creat oamenii de știință și artiștii Elohim TOATE FORMELE DE VIAȚĂ de pe Pământ acum câteva mii de ani, încep să mă întreb, cu neliniște, cine s-o fi ocupat , înaintea lor , de șmecheria asta, timp de vreo trei miliarde de ani, de la apariția primelor bacterii filamentoase în oceanul primordial, bacterii drăgălașe ca niște luminițe de brichete în marea de cetățeni revoluționari din Piața Victoriei ?
Clădirea Ambasadei nu are decât 135 de metri lungime, dar , în schimb, are piscină…Planurile pentru construcție au fost primite direct de la extratereștrii… O precizare importantă: dacă pierdem și trenul ăsta, prieteni, cică mai trec câteva mii de ani până la venirea altui profet, dar atunci o să ne rugăm noi să ne mai pice așa o pleașcă…
Eu zic că merită încercat… așa un LICURICI chiar că n-am mai avut… plesnește Hans Klemm de invidie…în 135 de metri lungime, trebuie să fie CLANȚE de lins , nu glumă!
În ideea: „O selectie de texte orientate spre educarea tineretului si pentru o cultura patriotică”, sper să prezinte interes situația ce voi relata și, mai ales, conculuzia ce se desprinde.
Acum mai mult de o lună de zile m-am adresat, prin Poștă, unei instituții publice bucureștene. Expedierea am făcut-o cu formular AR și după vreo săptămână am primit confirmarea de primire, semnată la destinatar. După vreo 10 zile am fost apelat telefonic și mi s-a cerut, pe un ton nu tocmai prietenos, să-mi dau adresa pentru a mi se expedia un răspuns, că n-am scris-o pe plic! Sigur că am contestat acuzația, argumentând că regula trimiterilor cu AR chiar impune să scriu pe plic nu numai adresa destinatarului, ci și cea a expeditorului. După un vehement „Domnule, nu înțelegeți că pe plic nu scrie nimic?!”, am renunțat la discuție și mi-am spus adresa.
Ceea ce vreau să semnalez nu este că s-a depășit termenul legal pentru răspuns, și tare m-aș mira dacă-l voi primi, ci stadiul evoluției relațiilor interumane, pe plaiurile României.
Eram licean când, într-un spectacol la Teatrul de Estradă, Sorina Dan – în rol de soție surprinsă – îi spunea lui Mircea Crișan: „COSTICĂ, TU SĂ NU CREZI CE VEZI – TU SĂ CREZI CE-ȚI SPUN EU!”
Azi în vremea DNA-ului, inventat de macoveasca, că n-a contat daniel morar și nu contează codruța kovesi, s-a ajuns și la stadiul: COSTICĂ, TU HABAR N-AI CE AI FĂCUT, DAR ÎȚI SPUN EU!
Și când ne gândim la ce se predă în școlile din România!
Dar la pseudoistorici sau unii formatori de opinie?
Sau la distrugerea imaginii eroilor neamului!
Spre ramasitele Tratatului militar de la Washington (1949)? A doua forta militara din NATO, aproape de a forma Tetragonul, un nou pol mondial de putere
Unul din efectele perverse ale razboaielor unilaterale ale SUA din Orientul Mijlociu, neaprobate de ONU si neimpartasite de Aliati (cu exceptia Marii Britanii), a fost ca a atras atentia tarilor din NATO ca si-au pus puterile militare intr-un format care nu serveste intereselor lor si ale regiunilor din care acestea fac parte.
Probabil ca Turcia, care a aderat la NATO in 1952, a resimtit cea mai mare si mai dureroasa frustrare sa vada ca, dupa incheierea Razboiului Rece, puterea pe care o pompa in Alianta Nord-Atlantica, alaturi de europeni, si care dadea o statura goliatha SUA, a inceput sa fie folosita de catre Washington impotriva lumii islamice fraterne din care turcii fac parte, provocandu-le acestora o destabilizarea a vecinatatilor care le punea in pericol unitatea si frontierele. Puciul esuat de la Ankara al clericului Gulen, rezident in SUA si protejat ostentativ de americani, a fost ultima picatura care a umplut paharul.
Cred ca un posibil proverb ar putea fi caracteristic pentru provocarile subversive, voit demolatoare, de preluare a controlului prin intermediul unor retele adanc infiltrate si finantate dinafara (corporatii, ong-uri, secte etc.), care au incercat si incearca poporul turc (si nu numai): “Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun ce patesti”. Cum occidentalii s-au comportat execrabil, abuzandu-i increderea si la limita loialitatii si solidaritatii la care obligau relatiile de alianta, Turcia a inceput sa caute alternative pentru stabilizarea vecinatatilor arabo-islamice, in primul rand, a casei regionale comune, devenite, prin invrajbire vicleana straina, un rezervor istoric de instabilitate. In al doilea rand, pentru indepartarea presiunilor de pe unitatea, securitatea si statalitatea sa si prezervarea acestora.
Cel mai salutar pas, nu stiu daca a fost neaparat si primul, pentru ca multe apropieri sunt rodul a multor ani de negocieri, a fost facut de Turcia in directia Rusiei, prin alierea cu aceasta in lupta antiterorista, impotriva Statului Islamic, desi au fost tentative de a fi impiedicat, prin diversiunea “cutitului in spate” (v doborarea avionului militar rus de catre turci si asasinarea ambasadorului rus la Ankara). Apoi, remarcabile sunt relaţiile tot mai strânse dintre Turcia şi Pakistan, care sunt pe cale să dea naştere unui nou pol mondial de putere: Moscova, Beijing, Ankara şi Islamabad.
Turcia şi Pakistanul, care sărbătoresc 70 de ani de relaţii diplomatice, dar ale căror legături frăţeşti sunt vechi de câteva secole, au semnat acorduri militare în valoare de sute de milioane de dolari, relaţiile lor comerciale înfloresc, iar diplomaţii turci şi pakistanezi fac naveta între cele două ţări. Însă Turcia a fost cea care a aprins scânteia speculaţiilor despre un posibil noul pol mondial de putere, alături de Pakistan, Rusia şi China, în noiembrie trecut, când preşedintele Erdogan a declarat public că ţara sa intenţionează să se alăture alianţei dominate de China şi Rusia, renunţând la ideea de a adera la Uniunea Europeană, potrivit Value Walk, preluat de Evenimentul Zilei.
Erdogan a afirmat că Turcia ar trebui să-şi unească forţele cu Pakistanul, Rusia şi China, pe fondul criticilor vehemente ale vest-europenilor la adresa politicilor asa-zise dictatoriale ale presedintelui turc (care de fapt vrea sa-si ia tara inapoi), după puciul ratat din iulie 2016. Negocierile dintre Bruxelles şi Ankara sunt practic îngheţate. Conflictele diplomatice recente ale Turciei cu Olanda, Germania şi Austria, ca şi promisiunea lui Erdogan de a reintroduce pedeapsa cu moartea reprezintă două piedici grele în normalizarea relaţiilor cu U E. Duritatile reciproce de limbaj, prin care vest-europenii il numesc pe Erdogan “dictator”, iar Erdogan pe vest-europeni “nazisti”, pentru ca i-au expulzat un ministru si i-au interzis mitingurile in orasele europene cu imigranti turci pentru referendumul privind modificarea constitutiei turce in favoarea unui sistem politic prezidential, nu indica niciun orizont previzibil de imbunatatire a relatiilor Turcia-UE.
În ultimele luni, Erdogan şi-a manifestat public intenţia de a se alătura Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (OCS/SCO), conduse de Rusia şi China. Criticile occidentale au grăbit apropierea Turciei de OCS (SCO), din care, alături de China şi Rusia, mai fac parte şi Kirghistanul, Kazahstanul, Tadjikistanul şi Uzbekistanul, ţări cu bogate resurse naturale. În decembrie, China a anunţat că ia în considerare o aderare a Turciei la Organizaţia de la Shanghai.
Dacă intenţia Turciei se va materializa, aceasta va duce la o schimbare majoră a hartii geostrategice mondiale: Tetragonul Rusia-China-Turcia-Pakistan poate manifesta ambiţia de a contracara celălalt pol de putere al lumii, reprezentat de Statele Unite. Săptămâna trecută, fanfara militară turcă Jannisary Mehter a participat la parada prilejuită de ziua naţională a Pakistanului şi a fost ovaţionată în picioare de asistenţă atunci când a cântat „Giuei, giuei Pakistan!” („Trăiască Pakistan!”).
În luna noiembrie, Erdogan a vizitat Islamabadul şi a repetat că ţara sa este foarte dornică să strângă şi mai mult relaţiile cu Pakistanul. Vizita sa a venit la câteva luni după ce preşedintele turc vizitase Moscova, unde a reînnodat legătura cu Vladimir Putin, cei doi lideri promiţând să consolideze legăturile economice, militare şi diplomatice.
Pe de altă parte, Turcia şi China au relaţii puternice deopotrivă în plan militar şi economic, astfel că nu există nici o piedică pentru ca cele patru mari puteri să pună bazele unei alianţe strânse în lunile ce urmează, arată analiza Value Walk. În mai, în China este programat summit-ul „O regiune, o cale”, care se concentrează pe Coridorul Economic China-Pakistan, iar Beijingul doreşte ca la această reuniune să obţină şi sprijinul Rusiei şi Turciei. China se bazează pe stabilitatea relaţiilor sale cu Turcia, având în acelaşi timp un parteneriat tot mai strâns în numeroase domenii cu Rusia şi Pakistanul.
La rândul său, Pakistanul a fost foarte apropiat încă din anii 1980 atât de China cât şi de Turcia, iar în ultimii ani face eforturi asidue pentru a obţine sprijinul economic, diplomatic şi militar al Rusiei. În ceea ce priveşte relaţiile Turciei cu China, acestea au cunoscut o dezvoltare accelerata, după ce Beijingul şi-a arătat sprijinul necondiţionat pentru regimul Erdogan, după puciul eşuat din vara trecută. Daca se va materializa, Tetragonul ruso-chino-turco-pachistanez va contrabalansa militar Pentagonul american, ceea ce va da mai multa stabilitate Lumii, care se va sprijini pe mai multe picioare.
http://www.evz.ro/tetragon-noua-super-putere-mondiala.html
@fragmentariumpolitic: ”Tetragonul ruso-chino-turco-pachistanez va contrabalansa militar Pentagonul american, ceea ce va da mai multa stabilitate Lumii, care se va sprijini pe mai multe picioare.”.
Ma rog, ultimele doua paragrafe ale articolului citat din EVZ au fost inlocuite cu o interpretare personala.
O masa cu patru picioare este mai instabila decat una pe trei picioare care nu se clatina niciodata..
Dar fraza care incheie apoteotic respectivul articol vad ca n-a mai fost citata de colegul nostru, fragmentariumpolitic, probabil din cauza enormitatii care-i greu chiar de reprodus:”Nici o piedică nu pare a sta în calea formării Tetragonului, noul pol de putere mondial, care are toate motivele să dea frisoane Americii lui Trump.”
Imi dau seama ce sperietura cumplita i-a cuprins pe cei de la Pentagon si pe Trump insusi aflati la cheremul imensei puteri militare ruso-chino-turco-pachistaneze:-)
Sunteti sigur ca nu-i un articol scris in laboratoarele Kremlinului dar preluat si difuzat de trolii Moscovei din Romania? A propos, cine-i acest Radu Padure?
O alta impostoare devoalata in direct : Emilia Sercan . # Rezistenta pe vreo 8500 Euro/luna !!!
http://www.cotidianul.ro/emilia-sercan-a-parasit-in-lacrimi-o-emisiune-la-tvr1-298653/
„unde avea un salariu de 8.500 de euro” PE LUNA? In Romania? Penttru ce? La un post INSILVENT care daotoireaza statului 100 milioane lei ?!!! DE UNDE?
In Romania ? Rata de sărăcie în rândul salariaților din România este cea mai ridicată din Uniunea Europeană, depășind-o cu mult pe cea din Bulgaria, Portugalia sau Grecia, precum și pe cea din Serbia, țară nemembră a Uniunii, relevă o statistică Eurostat, citată de un studiu realizat de Friedrich-Ebert-Stiftung România, intitulat „Salariul minim ca instrument de politici publice – pro sau contra?“ http://m.cotidianul.ro/romania-tara-cu-cei-mai-saraci-salariati-din-ue-298505/
Pesmen ca sa fin speriati ca ajungem ca Grecia !!!
Nu prea inteleg ce crima a facut Emilia Sercan pentru faptul ca a acceptat sa lucreze la Realitatea – post privat – pe 8500 euro pe luna. Daca o plateste acel post cu o asemenea suma, eu cred ca e treaba acelui post pe ce da banii. Pe de alta parte, eu nu prea vad ce are Eugenia Voda, cu o emisiune la televiziunea publica sau mai bine zis de stat, cu un jurnalist angajat la un post privat care il mai si plateste bine. E invidioasa sau ce?
„# Rezistenta pe vreo 8500 Euro/luna !!!” – banii sunt platiti de o societate privata cu care respectiva jurnalista are un contract. Nu era vorba de un contract cu TVR, televiziune de stat, aflata de multa vreme in faliment, si platita din banii nostri.
Tocmai pentru că istoria este ,,testamentul lăsat de către strămoşi strănepoţilor, ca să le slujească de tălmăcire vremii de faţă şi de povăţuire vremii viitoare”, de mai bine de 15 ani, în România, studiul istoriei este trecut la şi altele ( de exemplu, în evaluările naţionale gimnaziale, realizate din 2 în 2 ani la toate discipinele, istoria este exclusă), programele de istoria românilor sunt ambigue, conţinuturile sunt incoerente, fără legătură unele cu altele, iar în unele manuale, evenimentele istorice nu sunt prezentate obiectiv. Am mai scris pe acest blog, despre acest fapt şi menţionez că perioada cuprinsă între părăsirea Daciei de către romani şi constituirea statelor medievale româneşti, cât şi revoluţia paşoptistă din Transilvania nu sunt trecute în programa clasei a XII-a.
Generaţia tânără nu cunoaşte istoria românilor şi nici nu are interes să o înveţe, pentru că nu este motivată. Iar profesorii de istorie sunt din ce în ce mai slab pregătiţi, în transmiterea valorilor româneşti.
Dumnezeule! Mare !!! porcarie!!!!!
gasesc [rzentareaune carti de istErie Manualul de istorie pentru clasa a XII-lea incearca sa raspunda la noi intrebari: Cand au aparut romanii in Europa? Cum? Unde? Care este locul lor geografic? Dar cel istoric? Mai precis, in ce epoca sunt cunoscuti de europeni? Pe masura „inventarii” lor ca popor ori a constituirii propriei identitati? Ce imagini contradictorii au ei in Europa? Care sunt vechile stereotipii pe care este alcatuita imaginea moderna a europenilor despre romani? Dar imaginea europenilor in constiinta romaneasca?
Ca care Europa intreb ip.. ca tare imi este frica ca in secolul XIV nici Sfrentaoa su Nemtica nu se credeau „europene” ba te lua si la bataie ca ii faceai „pagani”…
Sa nu mai zic ca tioti uita ca europa se intinde pana la Urali .. cas cel mai mare fluviu eruopan este Volga si ca cel mai inlat munte nu e Mont Blanc ci Elbrus!
Kogălniceanu a rostit această prelegere despre istoria naţională la Academia Mihăileană din Iaşi în urma refuzului domnitorului Sturza de a-i permite publicarea unui manifest în care se făcea referire la cauza comună a tuturor românilor din Moldova, Ţara Românească, Imperiul Austro-Ungar şi Imperiul Ţarist. Discursul a avut un mare impact asupra generaţiei paşoptiste, dar l-a adus imediat în conflict cu autorităţile din Moldova : i s-a interzis să mai ţină cursuri de istorie, i s-a suspendat paşaportul, a fost arestat pentru scurt timp, silit practic să-şi vândă cărţile din bibliotecă pentru a avea din ce trăi, iar în final să emigreze în Ţara Românească.
Multe s-au schimbat de atunci, altele însă au rămas la fel : « Toate elementele de naţionalitate şi de patriotism sunt […] pierdute ; legile fundamentale ale ţării se calcă în picioare » zicea Kogălniceanu în acelaşi discurs inaugural. Asemănările se impun de la sine : cine încalcă Constituţia nu păţeşte nimic, termenii de « naţionalism » şi « suveranitate » sunt loviţi de anatemă, deşi în politica internaţionala naţiunea este echivalent cu statul suveran. Se pare că tendinţa este de a înlocui – de dragul integrării într-o iluzorie supra-naţiunea europeană – « naţiune » şi « suveranitate statală » cu « entitate etnică », respectiv « regionalism ». S-ar putea ca nu peste mult timp să ajungem să trăim, nu într-o Europă a naţiunilor cum ne-am obişnuit, ci – aidoma Evului Mediu – într-o Europă fărâmiţată în provincii.
Prinşi între o Uniune Europeană a cărei castă birocratică ne tratează cu indiferenţă, o alianţă militară incertă asupra propriului viitor şi o Rusie care răspunde cu ostilitate ostilităţii României la adresa ei, ar fi totuşi momentul să medităm cu atenţie, până nu e prea târziu, la strigătul de disperare lansat de marele om politic care a fost Kogălniceanu : « Fără ajutor din afară, fără ajutor din lăuntru, românii scapă toate prilejurile de mântuire » !
Adenda
Totuşi, politica naţională este o parte componentă esenţială a poziţiei şi atitudinii marilor puteri : SUA, Rusia, China, India, etc. În cazul acestora, opinia publică internaţională nu îndrăzneşte să aplice aceeaşi anatemă.
„opinia publica internationala” …. – Ati uitat ghilimelele…..
[…] tupeul Eugeniei Voda atinge cota maxima cu aceasta […]
Ptiu ce carte a tras!
Am auzit tot felul de variante, nu știu dacă sunt adevărate sau nu. El speră ca Guvernul să aibă rezultate proaste, să meargă prost, iar pe finalul anului să-și facă o mișcare naționalistă, la care să adere și oameni din PSD. Nu știu de ce vrea el acest lucru (…) În partid este din ce în ce mai multă nervozitate. Eu încerc să-i opresc pe cât mai mulți să nu iasă cu atacuri publice, dar i-am oprit. Unii dintre membri din partid au cerut excluderea lui Victor Ponta”, a mai spus Dragnea(despre Ponta)
Nu cometez decat idrea ca VVP ar putea sa incerce as faca o moscare „nationalista” . E o idee tampita .. e ca si cum Nutzu Portuaru’ cu sticla de wwizichi in m,ana ar predica … temperanta
Ce nu intelege Tontziosr este ca el e in fara filmului.
Se dadea socialist ca a umbat cugttrocu cu il Che … Acum se da nationalist?!
Baiatu asta care ar trebui sa fie barbat ar trebui sa inteleaga ca e psobilitati care nu se poate. de exrmplu el sa fie „nationalist” . Nu are dom’le stofa! Sisepare ca nici minte – el ar trebui sa recunoasca ce este : un baiata din piata cu golani . Si sa se adreseze celor de o teapa cu el „ma baieti se pare ca eram tinerio si am cam dat-o-n bara! Babalacii mpau asigirat ca nici ei nu erau mai desptei la 20 de ani .. insa la 40 trebe sa reevaluam ca nepma maturizat! Deci ce vrem? ” sipeurma sa zica pebine ce ar vrea majoritatea .. Atunci in loc de baota ar deveni barbat si poate unu de Stat
Ce ar vrea majoritatea? Sa traisca mai bine!
@Ghita, comme e posibilo? Cand va spuneam ca n-are minte sareati ca arsi… uite ca n-are! Si bine ca a ratat alegerea, facea tara praf si pulbere dimpreuna cu alde ghita si ceilalti mucenici intr-ale jafului…