Ieri, la Conferinta de la Strasbourg a GRECO – organismul anticoruptie al Consiliului Europei – procurorul sef al DNA, Laura Codruta Kovesi, a afirmat, intre altele: „legislatia privind imunitatea ministrilor trebuie revizuită si trebuie limitată la durata mandatului lor”.
De fapt, dna Kovesi reia afirmatii pe care le-a mai facut. Spre exemplu, intr-un interviu din 2015, atunci cand afirma ca „imunitatea pe viata pe care o au ministrii sau fostii ministri ai guvernului este unică”. In plus, această abordare reia „filozofia” ordonantei de urgenta din 2005, de după alegeri, a procurorului ceausist Monica Macovei care, in calitate de ministru al justitiei, a cautat modalitatea prin care să elimine filtrul parlamentului pentru FOSTII ministri (din guvernul PSD) in vederea inceperii urmăririi penale.
Am avut un rol in aceasta batalie si in adoptarea de catre Curtea Constitutională, in urma cu 10 ani, pe baza unei exceptii de neconstitutionalitate ridicate de mine, a unei decizii in această chestiune. De fapt, in 2007, Curtea Constitutională a trebuit sa se pronunte, INCA O DATA, pe aceasta problema – o mai facuse in 1999 – ca sa-i intre in cap solutia respectiva si lui Macovei.
Detalii in ceea ce urmează. Banuiesc că departamentul juridic al PSD dar si Ministerul Justitiei vor face precizările necesare, in acelasi sens.
La 6 ianuarie 2005, imediat după alegeri,intr-un interviu acordat cotidianului „Adevarul”, Traian Basescu a solicitat, prin incalcarea atribuţiilor constituţionale, schimbarea presedinţilor celor doua Camere si scoaterea de la guvernare a „soluţiei imorale” PUR, pe care tot el a impus-o.
La 27 ianuarie 2005, ministrul Justiţiei, Monica Macovei, a inaintat guvernului un proiect de O.U. pentru modificarea Legii nr. 115/1999. In susţinerea publica a iniţiativei legislative, Monica Macovei a pretins ca acesta este un prim act legislativ prin care se declanseaza lupta impotriva corupţiei si ca modificarile au ca scop tragerea la raspundere penala a fostilor ministri. Raspunderea ministeriala si inlaturarea imunitaţii ministrilor, in funcţie sau fosti, facuse insa obiectul unui proiect de lege din anul 1999.
Prin Decizia nr. 93 din 16.06.1999, publicata in MO 300/28.06.1999, Curtea Constituţionala, având ca presedinte pe Lucian Mihai, a statuat insă ca trebuie sa existe o singura procedura pentru urmarirea penala a fostilor ministri si a celor in funcţie. Deci, in 1999!
De fapt, prin modificarea legii raspunderii ministeriale, in 2005, de catre Monica Macovei, a fost finalizata prima procedura in cadrul „vânatorii de vrajitoare”, si anume inlaturarea garanţiilor legale, constituţionale care o interziceau. Pentru urmatorul pas – angajarea „haitasilor” – era necesar ca sefii parchetelor sa se reintoarca sub controlul ministrului Justiţiei, ceea ce s-a si intâmplat in vara lui 2005.
„Sforarilor” si „haitasilor” li s-a parut ca vânatoarea de vrajitoare se va desfasura, fara dificultaţi, in condiţiile comandate. Nu au ţinut seama de faptul ca textul constituţional fusese deja interpretat de catre Curtea Constitutionala, tot intr-o perioada a guvernarii de dreapta, in 1999. Ghinion!
In baza unei exceptii ridicate de mine la ICCJ, cu ocazia uneia din cele 200 de „vizite” pe care le-am facut acolo, Curtea Constitutională a adoptat o decizie, in 2007, repetand, de fapt, solutia din 1999.
Reamintesc unele aspecte necesare pentru intelegerea deciziei Curtii:
1. Prin Decizia nr. 93 din 16.06.1999, Curtea Constitutionala a statuat ca trebuie sa existe o singura procedura pentru urmarirea penala a fostilor ministri si a celor in functie.
Curtea a constatat ca „imunitatea este o institutie constitutionala de protectie a mandatului de senator sau de deputat, pe cand, in privinta mandatului de membru al Guvernului, Constitutia nu a instituit imunitatea, ci o alta masura de protectie, si anume conditionarea dreptului de a cere urmarirea lui penala pentru fapte savarsite in exercitiul functiei”.
Curtea a constatat de asemenea, ca „dispozitiile din Legea privind responsabilitatea ministeriala instituie o masura de protectie a mandatului exercitat de membrii Guvernului, avand deci caracterul obiectiv al unei garantii constitutionale de ordin procedural, menite sa ocroteasca interesul public, si anume realizarea actului de guvernare prin exercitiul mandatului. Aceasta masura de ocrotire a interesului public subzista si dupa incetarea mandatului membrilor Guvernului, asa incat este evident ca, in privinta infractiunilor comise in exercitiul functiei, punerea sub urmarire penala a membrilor Guvernului trebuie sa se realizeze cu respectarea acelorasi norme procedurale”.
Poate ca această decizie a Curtii Constitutionale nu a ajuns incă la procurorii DNA!
2. Asa cum am arătat, la 27 ianuarie 2005, ministrul justitiei, fostul procuror ceausist Monica Macovei, inaintase guvernului un proiect de O.U. pentru modificarea Legii nr. 115/1999. In Nota de fundamentare ce insotea proiectul de ordonanta de urgenta, Monica Macovei, cu rea-credinta, nu a informat membrii guvernului:
– ca prin Decizia nr. 93/1999 Curtea Constitutionala a statuat ca modificarile ce urmeaza sa fie adoptate sunt considerate ca neconstitutionale;
– ca modificarile propuse incalca prevederile art. 109 alin.2) din Constitutie, care stabilesc dreptul Camerei deputatilor, Senatului si Presedintelui Romaniei de a cere urmarirea penala a membrilor guvernului si ale art. 109 alin. 3) in care se prevede in mod expres ca printr-o lege privind responsabilitatea ministeriala se pot reglementa doar cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile membrilor guvernului;
– ca modificarile introduse prin OUG se refera la procedura de urmarire penala a fostilor ministri si nu la imunitate sau raspundere penala, conditionalitatea din programul PAL, invocata de Monica Macovei, fiind deja indeplinita din 1999.
3. Decizia nr.93/1999, potrivit art. 147 alin. 4 din Constitutie, este general obligatorie si are putere numai pentru viitor. Efectele deciziei se produc de la data pronuntarii sale, in prezent, si in continuare, pana la revenirea asupra ei tot de catre Curtea Constitutionala.
Puterea si efectele acelei decizii nu au fost anulate si nu puteau fi anulate prin Legea nr.90/2005 – initiata de fostul procuror ceausist – lege declarata neconstitutionala prin Decizia nr 665 din 5 iulie 2007.
4. Constatarea de catre Curtea Constitutionala, in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata intr-o cauza aflata pe rolul unei instante de judecata este admisibila, produce efecte in cauza in care a fost invocata, in conformitate cu art. 29 alin. 1 din legea nr. 47 din 1992. In caz contrar, daca s-ar primi teza ca efectele se produc numai pentru alte cauze, in viitor, partile din procesele aflate pe rolul instantelor nu ar mai fi interesate sa sesizeze Curtea Constitutionala (lipsind interesul legitim), iar instanta de judecata nu ar dispune suspendarea judecarii si nici nu ar fi obligata sa emita un punct de vedere.
Justitia penala nu se poate intemeia pe un text de lege care a fost declarat neconstitutional, cu consecinta translarii intregii urmariri penale sub spectrul nulitatii absolute.
Admiterea acestei teze ar fi de natura a discrimina fostii ministrii in raport cu un factor aleatoriu si anume momentul trimiterii lor in judecata fata de data de 5 iulie 2007 cand s-a pronuntat Curtea Constitutionala.
5. Precizez ca si pentru fostii ministrii, la fel ca si pentru ministrii in functie, sunt avute in vedere doar faptele din timpul mandatului, nu cele care s-ar fi putut petrece dupa iesirea din functie.
6. Decizia Curtii Constitutionale nu a avut in vedere, de fapt, „dosarul Zambaccian”, ci toate situatiile asemanatoare in care nu s-a respectat Constitutia!
Este adevarat, „vanatoarea de vrajitoare” trebuia pornita de Monica Macovei, la indicatii superioare, in ianuarie 2005, dar artizanii acestor mizerii, inclusiv „neptunistii”, in graba lor, au trecut peste orice – Constitutie, decizii ale Curtii constitutionale.
Deci problema nu este de „revizuire a legislatiei” ci, foarte concret, de o eventuală revizuire a Constitutiei. Precizez insa ca in toate constitutiile Romaniei de până acum, au existat dispozitii privitoare la institutia răspunderii guvernamentale, practic in acelasi sens. Pentru cei curiosi, recomand studiul meu, „Imunitatea parlamentară in România si in Europa” ( Revista Română de Drept European, nr. 2/2014, p.127-155)
Iar pentru cunoscători dar si pentru procurorii care nu au luat la cunostinta această decizie a Curtii Constitutionale, redau, mai jos, textul CCR din 5 iulie 2007:
DECIZIA Nr.665 din 5 iulie 2007
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.23 alin.(2) şi (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată. Publicată în Monitorul Oficial nr.547 din 10.08.2007
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.23 alin.(2) şi (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, excepţie ridicată de Adrian Năstase în Dosarul nr.15.083/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 28 iunie 2007, în prezenţa apărătorului autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 4 iulie 2007 şi apoi pentru data de 5 iulie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 22 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr.15.083/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.24 alin.(2) şi (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială. Excepţia a fost ridicată de Adrian Năstase în cadrul soluţionării unei cauze penale privind săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.254 alin.1 din Codul penal şi de art.13 şi 131 din Legea nr.78/2000.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru fapte săvârşite pe durata mandatului şi în exerciţiul funcţiei a fost reglementată în cap. III al Legii nr.115/1999 – în forma anterioară republicării din 2002 -, instituindu-se un regim juridic special demnitarilor guvernamentali, parţial distinct de cel reglementat prin Codul de procedură penală. Mai arată că dispoziţia criticată – în redactarea iniţială – a fost supusă examinării Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr.93/1999, a declarat că aceasta este constituţională, şi invocă totodată puncte de vedere exprimate în literatura de specialitate.
Modificarea dispoziţiilor criticate prin Legea nr.90/2005 (în sensul că urmărirea penală a foştilor membri ai Guvernului se va face potrivit regulilor de drept comun) contravine prevederilor art.109 alin.(3) din Constituţie, potrivit cărora legiuitorul poate reglementa, în domeniul responsabilităţii ministeriale, numai cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului, deci norme de drept substanţial. Nicidecum nu poate să modifice regimul procesual penal special într-un regim de drept comun, în raport cu un element in personam, şi anume încetarea funcţiei de membru al Guvernului.
De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile criticate contravin principiului neretroactivităţii legii şi principiului egalităţii în faţa legii, deoarece instituie un regim discriminatoriu miniştrilor al căror mandat a încetat. Astfel, în timp ce pentru un anumit tip de fapte penale comise în exercitarea mandatului, miniştrii în funcţie răspund conform unei proceduri speciale – Legea nr.115/1999, miniştrii ale căror mandate au încetat răspund conform procedurii dreptului comun – Codul de procedură penală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că instituirea unei proceduri pentru tragerea la răspundere penală a miniştrilor în funcţie şi a foştilor miniştri pentru fapte săvârşite în exerciţiul funcţiei lor constituie un atribut al puterii legiuitoare.
Potrivit dispoziţiilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele Senatului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, pentru următoarele motive:
a) dispoziţiile criticate contravin prevederilor art.109 alin.(2) şi (3) din Constituţie, deoarece, pe de-o parte, nu instituie o măsură de protecţie a mandatului exercitat de membrii Guvernului, înlăturând astfel caracterul obiectiv al unei garanţii constituţionale de ordin procedural, şi, pe de altă parte, modifică regimul procesual penal special într-un regim de drept comun, în funcţie de calitatea subiectului activ de membru al Guvernului;
b) dispoziţiile criticate contravin principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art.16 alin.(1) din Constituţie, deoarece instituie un regim discriminatoriu pentru miniştrii al căror mandat a încetat;
c) dispoziţiile criticate contravin şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale, potrivit căreia măsura de ocrotire a interesului public subzistă şi după încetarea mandatului membrilor Guvernului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că textele de lege criticate sunt neconstituţionale. În acest sens, arată că, prin forma actuală a Legii nr.115/1999, s-au introdus două regimuri juridice distincte pentru tragerea la răspundere penală a două categorii de persoane care ar fi săvârşit fapte penale, cu precizarea că, în momentul săvârşirii lor, autorii aveau aceeaşi calitate – cea de membru al Guvernului. Ceea ce uneşte aceste două categorii de persoane este tocmai calitatea de membru al Guvernului pe care o aveau când au săvârşit fapta penală, iar calitatea lor procesuală depinde de acest fapt, şi nu de poziţia pe care o ocupă ulterior, pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii. Invocă totodată Decizia nr.93 din 16 iunie 1999 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.300 din 28 iunie 1999.
Avocatul Poporului apreciază că, deoarece faptele care îi sunt imputate inculpatului au fost săvârşite în exerciţiul funcţiei de prim-ministru, răspunderea penală se conduce în acest caz după dispoziţiile art.109 din Constituţie, întrucât legile de procedură pot doar detalia prevederile constituţionale, fără însă a contraveni acestora. Invocă în acest sens Decizia nr.93/1999 a Curţii Constituţionale şi lucrarea „Constituţia României, revizuită – comentarii şi explicaţii -” de Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru şi Elena Simina Tănăsescu, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, unde, la pagina 198, se arată că „textele Constituţiei se aplică atât miniştrilor în funcţie, cât şi celor care au fost în funcţie, dar pentru fapte săvârşite în timpul mandatului”.
De asemenea, consideră că se impune aplicarea principiului retroactivităţii legii penale mai favorabile, potrivit art.15 alin.(2) din Constituţie, deoarece „regulile privind protecţia demnitarilor în domeniul aplicării legii penale se înscriu în categoria largă a tratamentului penal mai favorabil”.
Guvernul nu a comunicat Curţii Constituţionale punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, preşedintelui Senatului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art.24 alin.(2) şi (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, modificate prin art.I din Legea nr.90/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.322 din 15 aprilie 2005, şi prin care s-a dispus republicarea Legii nr.115/1999.
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr.115/1999 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.200 din 23 martie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare, dispoziţiile art.24 alin.(2) şi (3) devenind art.23 alin.(2) şi (3).
Prin urmare, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art.23 alin.(2) şi (3), care au următorul cuprins:
„(2) Urmărirea penală şi judecarea foştilor membri ai Guvernului pentru infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, astfel cum acestea sunt prevăzute de art.7-11, se efectuează potrivit normelor de procedură penală de drept comun.
(3) Prevederile de ordin procedural ale prezentei legi nu se aplică foştilor membri ai Guvernului în nicio situaţie.” (marea mârsăvie a procurorului ceausist n.b)
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art.11 alin.(1) referitoare la obligaţia statului român de a îndeplini obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte, ale art.15 privind universalitatea, ale art.16 alin.(1) referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art.20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art.21 alin.(3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil, ale art.53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art.109 alin.(2) şi (3) privind răspunderea membrilor Guvernului şi celor ale art.7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la principiul neretroactivităţii legii penale.
Examinând criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.23 alin.(2) şi (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, în raport cu textele constituţionale de referinţă, Curtea retine cele ce urmează:
Potrivit art.109 alin.(2) din Legea fundamentală, ca urmare a cererii de urmărire penală formulate de Camera Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României împotriva unui membru al Guvernului sau a trimiterii sale în judecată, acesta poate fi suspendat din funcţie de Preşedintele României ori este suspendat de drept. Întrucât, însă, o asemenea măsură nu este operantă decât împotriva unei persoane aflate în exerciţiul funcţiei, rezultă implicit că, prin termenul „membrii Guvernului”, textul menţionat a avut în vedere exclusiv pe cei aflaţi în funcţie, având deci o atare calitate, la timpul prezent, nu şi pe foştii membri care au deţinut funcţia respectivă la un moment dat. În considerarea imperativului unităţii terminologice, acelaşi înţeles se cere conferit aceluiaşi termen utilizat şi în cuprinsul alin.(3) al art.109 din Constituţie. Aşa fiind, este neîntemeiată susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile legale deduse controlului, consacrând incidenţa normelor de procedură penală de drept comun în cazul urmăririi penale şi judecării foştilor membri ai Guvernului, pentru infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei, ar contraveni acestor prevederi constituţionale, înţelese a nu distinge între actualii şi foştii membri ai Guvernului.
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale atacate încalcă şi prevederile art.15 alin.(2) din Constituţie, care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Având a examina o atare critică, Curtea reţine, cu titlu de premisă, că, în condiţiile în care textul constituţional de referinţă nu înţelege să cantoneze principiul pe care îl consacră exclusiv pe tărâmul dreptului substanţial, nu există temei pentru a o face pe cale de interpretare, refuzându-i incidenţa în materie procedurală. Nici imperativul imediatei aplicări a normei procesual penale care guvernează această materie nu oferă o raţiune suficientă convertirii sale într-un fine de neprimire a excepţiei referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii.
Curtea mai reţine că pretinsele infracţiuni reţinute în sarcina autorului excepţiei au fost săvârşite sub imperiul reglementării anterioare care instituia o procedură derogatorie de la dreptul comun în materie, aceeaşi pentru membrii Guvernului în exerciţiu, cât şi pentru cei care nu mai sunt în această funcţie. Dată fiind finalitatea unei asemenea proceduri, de protecţie a mandatului exercitat de membrii Guvernului şi, prin aceasta, de ocrotire a interesului public, ea poate şi
trebuie calificată ca o reglementare mai favorabilă, în accepţiunea art.15 alin.(2) din Constituţie, în raport cu reglementarea de drept comun. Ca atare, înlocuirea celei dintâi cu cea de-a doua, în ceea ce-i priveşte pe foştii membri ai Guvernului, cu privire la infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei, sub imperiul reglementării anterioare, realizată prin adoptarea actualului art.23 alin.(2) şi (3) din Legea nr.115/1999, republicată, contravine textului constituţional de referinţă.
Curtea constată aşadar că, în raport cu prevederile art.15 alin.(2) din Legea fundamentală, critica de neconstituţionalitate a textului de lege menţionat este întemeiată.
Acelaşi text legal este considerat neconstituţional – în opinia autorului excepţiei – şi cu referire la prevederile art.16 alin.(1) din Constituţie care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice.
Potrivit celor statuate de Curte, principiul enunţat impune ca cetăţenilor aflaţi în aceleaşi situaţii juridice să li se aplice acelaşi tratament juridic sau, în alţi termeni, identitatea de raţiune determină identitatea de soluţii.
Dacă este neîndoielnic că în funcţie de apartenenţa la Guvern, un membru şi un fost membru al Guvernului se găsesc în situaţii juridice diferite, esenţial, din punctul de vedere care aici interesează, este că în cele două cazuri angajarea răspunderii penale intervine ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni în exercitarea mandatului. Or, Legea privind responsabilitatea ministerială – reţine Curtea, în Decizia nr.93 din 16 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.300 din 28 iunie 2005, cu referire la reglementarea anterioară celei criticate – „instituie o măsură de protecţie a mandatului exercitat de membrii Guvernului, având deci caracterul obiectiv al unei garanţii constituţionale de ordin procedural, menite să ocrotească interesul public, şi anume realizarea actului de guvernare prin exerciţiul mandatului. Această măsură de ocrotire a interesului public subzistă şi după încetarea mandatului membrilor Guvernului, aşa încât este evident că, în privinţa infracţiunilor comise în exerciţiul funcţiei, punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului trebuie să se realizeze cu respectarea aceloraşi norme procedurale”.
Faţă de cele statuate de Curte, exceptarea foştilor membri ai Guvernului, prin art.23 alin.(2) şi (3) din Legea nr.115/1999, republicată, de la procedura specială, derogatorie, prevăzută pentru membrii Guvernului, potrivit unui criteriu aleatoriu, stabilit în funcţie de momentul declanşării procedurii în timpul mandatului sau după încetarea acestuia, constituie o încălcare a principiului egalităţii de tratament consacrat de art.16 alin.(1) din Constituţie.
Nu s-ar putea susţine că, procedând ca atare, legiuitorul ordinar nu a făcut decât să se conformeze sensului real, evidenţiat mai sus, al art.109 alin.(2) din Constituţie, întrucât chiar dacă acesta din urmă are în vedere numai pe membrii în funcţie ai Guvernului, nu instituie o interdicţie expresă ca procedura derogatorie cu finalitate de protecţie pe care o consacră, să fie extinsă prin lege şi asupra foştilor membri ai acestuia. Or, este ceea ce prevede in terminis textul dedus controlului, contravenind astfel principiului constituţional al egalităţii de tratament.
Critica formulată de autorul excepţiei are în vedere, de asemenea, contrarietatea dintre textul legal dedus controlului şi prevederile art.21 alin.(3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil.
Procedând la examinarea acesteia, Curtea apreciază că este întemeiată, întrucât consacrarea incidenţei normelor de procedură penală de drept comun, în cazul foştilor membri ai Guvernului, antrenează, în ceea ce-i priveşte, lipsirea de garanţiile legale ale protecţiei mandatului exercitat într-o atare calitate, protecţie care subzistă şi după încetarea respectivului mandat.
Admiterea, în considerarea raţiunilor înfăţişate, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.23 alin.(2) şi (3) din Legea nr.115/1999, republicată, face necesară examinarea consecinţelor pe care le antrenează o asemenea soluţie cât priveşte menţinerea actelor procesuale deja efectuate în cauză. Curtea consideră că o asemenea examinare se impune întrucât, chiar dacă obiectul său implică şi un aspect de aplicare a legii, în măsura în care este vorba de consecinţe ale constatării neconstituţionalităţii, ceea ce prevalează sunt acestea din urmă, ele constituind principalul, problemele de aplicare a legii având doar caracter accesoriu.
Astfel, potrivit art.147 alin.(4) din Constituţie, deciziile Curţii se publică în Monitorul Oficial al României, sunt general obligatorii de la această dată şi au putere numai pentru viitor. Aşa fiind, constatarea neconstituţionalităţii textului legal dedus controlului, cu consecinţa lipsirii sale de eficienţă juridică, va antrena extinderea regimului derogatoriu de urmărire penală şi judecată a
membrilor Guvernului în exerciţiu, pentru infracţiunile săvârşite în această calitate, şi asupra foştilor membri ai acestuia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Năstase în Dosarul nr.15.083/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală şi constată că dispoziţiile art.23 alin.(2) şi (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, sunt neconstituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2007.
O simpla întrebare domnule Adrian Nastase: de ce au nevoie de imunitate în fata justiției oamenii politici!? Imunitate pentru declarațiile politice – corect! Dar doar atât!
Irimie,
parlamentarii nu mai au imunitate de la revizuirea Constitutiei din 2003. Poate ca nu ati remarcat. Ministrii, pe de alta parte (care semnează sute de decizii) incepand cu primele constitutii din secolul 19, au o protectie specială fata de cei care pot sa-i tina in tribunale cu tot felul de plangeri. De aceea, in toate tarile exista un filtru care sa permita examinarea seriozitatii plangerilor sau actiunilor procurorilor. Argumentele din decizia CCR sunt solide.
De exemplu , pentru ceea ce s-a intamplat cu Ordonanta 13 cand DNA a facut un abuz de putere incercand sa intervina in ordinea de drept si chiar sa aresteze membri ai Guvernului .
Cititi hotararea CCR si acolo aveti toate raspunsurile la nelamuririle d-voastra .
Rețineți, așadar: în toate țările democratice; filtru împotriva abuzurilor unor plângăcioși și ale unor procurori care îi pot ține aiurea pe miniștrii prin tribunale.
Dacă rețineți astea două, nu mai trebuie să citiți tot articolul.
Irimie,
Vă pun și eu o întrebare: de ce au nevoie de imunitate în fața Justiției magistrații?
Amalia, nu stiu daca Irimie va mai apare pe aici, dar raspunsul e clar: pentru ca sa nu fie responsabili atunci cind condamna pe cineva pe nedrept. E meseria perfecta: bagi oameni la inchisoare, asa cum ti se cere din alte sfere ale puterii (cum facea si doamna Camelia Bogdan, care era parte a sistemului Basescu, acesta stiind cine este Bogdan).
Toata gloata asta care tipa pentru catushe si „Kovesi Presedinte!” asta are in cap, transmisa de pe vremea comunismului. E un sistem perfect pentru Romania, aceasta Republica a Procurorilor, pentru ca are un trecut glorios, securist. Peste securism s-a cuplta perfect mafiotismul economic si politic. Vedem cum e sustinut acest proiect la Bruxelles de Macovei si o mina de fascisti, cu Bot sau cu botnitza.
In lumina ultimei decizii a CCR si a abuzurilor din Romania cat si pentru protejarea democratiei romanesti se impune tocmai INTARIREA IMUNITATILOR de care beneficiaza politicienii si urgentarea legilor prin care magistratii si procurorii SA PLATEASCA pentru greselile si abuzurile savarsite !
Si cred ca Inspectia Judiciara ar trebui sa treaca in subordinea Ministrului Justitiei .
Daca un procuror a pierdut un caz , afara din sistem ! Pentru procese pierdute la CEDO , afara din sistem si sa raspunda cu averea personala ! Daca un procuror a falsificat probe , la parnaie !
In acest fel , personaje odioase ca si Koivesi , Macovei , etc. ar disparea natural din sistem .
Deasemenea , ar trebui ajustate marimea pedepselor , care din cate am inteles , sunt de cca. 7 ori mai mari in Romania decat in tarile europene . Din spusele d-lui Severin , pedeapsa medie in Olanda este de 7 luni , in UK de 9 luni si in Romania este de 7 ani !
Conditiile din inchisori , respectarea drepturilor omului , personalul din penitenciare si abrutizarea unora din justitie ne plaseaza undeva in perioada medievala , alaturi de turci , filipinezi , mexicani si inca cateva tari africane .
Inchisoarea nu inseamna sa distrugi un om ci inseamna doar restrangerea libertatii acestuia ! Din acest motiv ar trebui introdusa preventia , pedepse cu suspendare la prima abatere , metode complementare de restrangere a libertatii preluate din tarile civilizate ( la munca , la domiciliu , cu bratara ) , etc.
Practic , trebuie luate uneeltele unor dementi care se cred zei si se comporta ca pe vremea Inchizitiei . Iar Parlamentul sa fie Parlament ! Adica cea mai importanta institutie a democratiei .
Insa nu stiu ce face PSD-ul ca parca a disparut …
Apoi ca vreti sau nu, ca va place sau nu, statul politienesc tot se va instaura. Asta-i mersul istoriei. Alegerile din 2016 au fost ultima sansa a romanilor de a mai respira pe termen scurt (ca lung nici nu intra in discutie). Din pacate viata ne demonstreaza ca nici noii conducatori nu se descurca. Ei traiesc cu iluzia compromisului acceptabil dar o vor incasa de nu se vad (si pe langa ei intreg poporul). Altii mai buni nu erau insa pentru cei de jos se anunta vremuri grele.
@Oscar Wilde,
nici nu pun problema că românii nu au produs ori nu produc astăzi calitate. Mă înfurie faptul că se încearcă dizolvarea, dispersarea sau, mai degrabă UCIDEREA ideii că românii au o identitate, în cazul acesta de producători, obligându-i să NU mai afișeze pe etichete sintagma „Produs românesc” ci „autohton” ori „Produs în UE”, naiba știe cum vor s-o cotească, dar să nu fie „românesc”. Prin asta se urmărește slăbirea spiritului de solidaritate în interiorul națiunii, slăbirea până la distrugere a conștiinței identității, ce să mai, cred că se pune de-un genocid de catifea, începând din locurile cele mai neașteptate, aparent lipsite de importanță.
Când citim pe un produs electrocasnic „Made in Japan”, „Made in Germany” sau pe o haină „Made in Italy”, pe un parfum „Made in France” – știm ce gândim, nu? De ce suntem împiedicați să ne promovăm produsele PRECIZÂND că sunt „Made in Romania” chiar și la noi acasă? De ce noi nu trebuie să avem un Nume, un brand ci numai „frunzulița” cu care să ne acoperim ca vai de lume sărăcia? Ca să nu ajungem „cineva” în Europa și în lume? Să trăiască românii cu impresia că în România nu se mai produce nimic și că nu mai contează în plan internațional? Să ne reducă la „nimeni din drum”?
Asta-i globalizarea – pentru fanarioți mumă, pentru noi ciumă!
Marine Le Pen trăiește, Tudor Vladimirescu a murit.
A scrie made în România nu e interzis. Putem chiar scrie ff mare pe produs asa cum se scrie și made în germana sau sweden. Problema e ca avem o faima proasta inclusiv printre noi. Era o vorba pe vremea lui Ceaușescu: suntem aici de peste 2000 de ani. Corolar e ca am avut timp berechet sa demonstram ce putem. Dacă am și reușit e alta poveste…
Un pic mic, fără nicio răutate vă spun, vedeți puțin supărarea UE care nu e de acord să fie specificat la raftul cu produse agricole „Produs românesc” din motive de discriminare, zic ei. Să nu fie stand special destinat produselor românești și să nu fie promovate ca atare – tot din motive de discriminare, of course. Da, și să nu fie obligatoriu pentru marile magazine să le desfacă într-o anumită proporție și să poată să le aplice taxă de raft, asta ducând la IMPOSIBILITATEA producătorului de a mai câștiga ceva, sau a desface în asemenea locuri marfă.
Eu spun că așa cum nemții se fudulesc cu mașinile, franțujii cu moda și vinul (chiar, știți, la începutul ultimei crize financiare guvernul francez a acordat ajutor bănesc modei – caselor de modă celebre, care-s mereu datoare, pentru a nu pereclita reputația Parisului de centru fashion mondial: vezi turismul bogaților și nu numai), ziceam, așa cum ei se folosesc de ce au mai bun ca să iasă în lume, așa noi am putea ieși în față cu produsele agricole printre altele, pe care să scrie „Produs românesc”, nu „autohton” – poate vine turistul din UK și vrea o pătlăgică românească!
Avem o faimă proastă printre noi în domeniul calității produselor interne? Dați-mi voie să nu fiu de acord! Dar pot spune că, din motive care îmi scapă, unii încearcă SĂ INDUCĂ această idee, niște rezistenți, liiceni, pore și alte specii de dăunătoare.
Am avut timp și n-am demonstrat că putem? Ce n-am demonstrat, mai exact? Și dacă nu am demonstrat ceva ce așteaptă alții de la noi, dacă nu vă supărați, spuneți-mi cine a închis robinetul vremii? S-a terminat? Am avut termen limită? Suntem în chirie și tre’ să ne mutăm? Nu mai spun de alte bețe în roate! Înseamnă că lumea „civilizată” are dreptul să se ducă în Africa, unde oamenii mai umblă îmbrăcați cu frunzulița și-și pun cincizeci de inele la gât ca să-l lungească, ori cos vaginele femeilor până la căsătorie și să le spună: „Aveți atâta timp de când ființați și n-ați demonstrat ce așteptăm noi de la voi! Marș pe lumea cealaltă, că aici ne instalăm noi – noi am demonstrat!” Așa?
„Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.”
– „Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”
– „Dar ziceaţi…” – „Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”
Cam asta este filosofia U.E.!
Intrebare:
Care este cea mai adevarata definitie a globalizarii ?
Raspuns: Moartea printesei Diana !
Intrebare: Cum asa ?
Raspuns: O printesa engleza cu un amant egiptean are un accidentintr-un tunel francez.
intr-o masina germana, cu motor olandez, condusa de un belgian, imbatat cu whisky scotian, urmarita fiind de paparazzi italieni, pe motociclete japoneze.
Printesa era tratata de un doctor american cu medicamente braziliene…
Si chestia asta iti este trimisa de un ardelean, iar tu o citesti pe un monitor coreean,
asamblat de muncitori din Bangladesh intr-o fabrica din Singapore, transportat cu vapoare de indieni si descarcat de sicilieni, transportat din nou in camioane conduse de soferi turci si in final
vanduta tie de nişte evrei !
Bună asta.
În orice stat democratic, ca democraţia să poată funcţiona, trebuie să existe trei tipuri de ordini: ordinea socială, ordinea juridică şi ordinea de drept. La noi, ordinea de drept funcţionează strâmb. pentru că se amestecă în politică. Dureros este faptul că în majoritatea lor, românii cred că aşa este normal. Se confundă corupţia cu politicul şi se asociază politicianul cu coruptul. Este foarte greu să se poată îndrepta ceva, pentru că de ani de zile se trâmbiţează lupta împotriva corupţiei şi orice reglementare ar fi socotită ca o măsură de protecţie a corupţilor. Chiar şi atunci, când Monicuţa şi Codruţa nu vor mai avea putere şi funcţie, vor apărea alte monicuţe şi codruţe sonore. Deja ele sunt pregătite ( să le auzim numai pe Alinuţa şi Ralucuţa şi ne dăm seama că sistemul are pregătite portavoci).
Surprinzător este faptul că cele două staliniste mai sunt ascultate în forurile europene, acum, când Europa are alte probleme de rezolvat şi când civilizaţia europeană îşi pierde treptat valorile: democraţia, creştinismul şi identitatea naţională a fiecărui popor.
Cred că taman în forurile europene se află comandanții lor, cai troieni veritabili ai celor care fac parte din cunoscutul 1% al planetei. PE pare ceva ce nu este, în opinia mea. Nu în întregime, doar pe unde este necesar. Iată de ce spun că artizanii globalizării ne taie de la rădăcină cu lucruri mărunte, aparent neimportante, azi unul, mâine altul, ușor de tot, încât în curând vom uita încotro ne îndreptam, dar ce-i mai grav – de unde venim.
Mai avem conștiința apartenenței la o națiune? Ne mai considerăm uniți, noi românii, prin limbă, cultură și destin? Sau acum suntem „autohtoni”? Ce nație o fi asta? Ne simțim noi, de la cel mai important parlamentar, om de știință, om de cultură – scriitor, actor, pictor, filozof, orice om de cultură – până la la moș Mitruță Bondoagă și mătușa Hareta, cei care dau de pomană de moșii de primăvară, se spovedesc, seamănă de Izvorul Tămăduirii ca să răsară cu spor, fac sfințișori de Patruzeci de Sfinți etc., se simt acești români, se consideră uniți prin limbă, cultură, credință și destin cu Angela Markel sau domnul Junker? Căci asta ar cam fi națiunea, iar ei, de la centrul Europei, de la viteza unu, se screm din toate puterile s-o decoloreze și s-o șteargă… De ce?
Adrian B. spune:
Martie 21, 2017 la 11:32 pm
Visezi frumos, stimate coleg. Frumos si utopic. (Z)
Sa ne multumim cu verticalitatea actuala a CCR si cu profesionalismul actualului ministru al Jusitiei, deoarece, PSD nu poate face mare lucru. Mai ales dupa contestarea neinspirata a legii ce interzice celor cu condamnari penale (mai precis domnului Dragnea) sa ocupe functii in guvern si dupa maniera pripita, incoerenta si autodistructiva de a promova ordonante de reformare a legislatiei penale, fara acordul ferm si explicit al premierului.
Nu era momentul sa se initieze o contestare de catre Avocatul Poporului a legii 90/2001 si CCR sa fie pusa in mare dificultate, indiferent ce decizie va lua.
Dragnea este un politician extrem de ciudat: A facut si bine si rau partidului, dar mai mult rau decat bine guvernului.
Am spus: Imediat dupa alegeri, Liviu Dragnea trebuia sa taca. Oricum, doar gura e de el. Cum este presat, se retrage alunecos, lasandu-l pe premier singur, la inaintare si/sau in defensiva.
Si, nu in ultimul rand, sa-l fi propus DE LA BUN INCEPUT pe Tudorel Toader (sau un magistrat credibil) la Ministerul Justitiei, Aproape sigur nu am fi trecut prin ce am trecut atat de repede dupa alegeri.
Eu nu sunt fan Dragnea dar omului nu-i pot fi contestate anumite merite . Oricum , este infinit mai bun decat infantilul de Ponta . Eu ii doresc sa-si duca programul de guvernare ( foarte bun ) pana la capat .
Cu toate mijloacele de informare în masă, masa e tot neinformată.
Ce ușor e să intri pe surse credibile, serioase ca să vezi cum e în alte țări UE în privința imunității!
Aud la RAI UNO că procurorii au cerut Parlamentului Italian aprobarea pentru urmărirea penală a unui parlamentar acuzat de deturnare de fonduri, iar Parlamentul, ce să vezi?, a zis: vom analiza cazul și, dacă cererea e legitimă, o vom aproba.
Dacă nu e (deduc eu), n-o vom aproba.
De notat că Italia îi trage și ea cu anticorupția de dimineața până seara.
Toate „imunitățile” astea de care se împiedică toți evazioniștii și hoții ascunși sub anonimat în masa indignată sunt statuate de un car de ani în țările democratice, ele AVÂND o noimă de vreme ce juriști de marcă au ajuns la concluzia că sunt necesare.
Cu toate mijloacele de informare în masă, masa e tot neinformată.
Normal.
Fiindca in primul si in primul rand … omaul selecteaza informatia care , crede, il avantejeaza. Aici interviobne si credinta in sens larg (oamenii „stiu” adica cred ca in Sf Evenghelie ca technica germana e prefecta. Asa ca informtai ca de ani de ziel priele ca fibilitate sunt masininile japozeze nu prea are empirtanta)
Findca in al doilea rand trebe sa poti apreica infromatia. Pentru asta iti trebe ceva informtie anterioara. De ex eu ma folosesc destul de mult e informtao de pe net … insa sa zic asa am unfiltru – zecile de metri de carti citite „inainte” .
Fiindca in la treilea radn omu mai trebe sa si gandeasca. Ca mia sus .. nu imi cer scuze ptr lipsa de modestie insa cand un expert scrie mitul potrivit caruia Romania este piata de desfacere a UE. Deficitul comercial al Romaniei este -in cea mai mare parte- produs de comertul extern cu tarile fostului grup Visegrad. Romania nu e piata de desfacere a UE, ca dovada inregistram excedent comercial cu multe din tarile avansate”, majoritatea pune botul fara sa se intrebe cine o fi „fostul grup Visegrad”? Chiar daca nu stii (cva esti prea tanr), sau ai uitata poti cauta. si s aafli ca au intrat in UE in 2004. Insa
In la patrlea radn omu este PUTUROS. Oar tineri sunty si mai rai. Citesc titulul si atat.
In fine mijloacele de informare în masă „ataotputernice” azi produc mut”zgomot infromatinal” in care omu norkla se pierde. O patesti ca banditu Buzila din Ciberiada lui Satnislaw Lem…
Mult mai bine explica avocatul Pipoera in cotidianul unde a publicato serie Bombardamentul informaţional şi asaltul manipulatoriu
O nedumerire.
Problemele justiției au fost generate de M Macovei și de aici criticile repetate la adresa ei. Totuși a avut un mandat scurt iar după ea și au perindat multi miniștri de di erse culori politice care au menținut și perfecționat constructul inițial. Pe ei nu prea ii criticați. De ce?
Problemele dvs au avut ca origine un denunț depus de Băsescu și Tăriceanu ca președinți ai DA. De ce doar pe Băsescu îl menționați ca autor faptic și moral al desfășurării ulterioare?
E prea multa selectivitate și nu înțeleg clar.
Virgil,
Basescu a persistat in greseală!
Politic da. Penal însă ambii au fost la fel de reclamanți. Iar despre miniștri ulteriori ai justiției…și restul e tacere😑
Irelevanta conceptelor politice in analiza religiilor: “Reformism”, “liberalism”, “ecumenism”. Autenticitatea si degenerarea credintelor
Sa ne aducem aminte de recomandarea metodologica a lui Voltaire, inaintea unei discutii trebuie precizate mai intai conceptele. In cazul de fata, nu este nevoie sa redefinim religia si politica, dar macar sa le respectam frontierele, care le fac doua domenii distincte, absolut inconfundabile. Religia este religie si politica este politica. Daca amestecam politica si religia, proiectand concepte politice asupra religiei si analizand religia cu aparatul de concepte si principii al politicii, riscul de abordare nepotrivita, daca nu chiar tendentioasa, este inevitabil.
Sa ne intelegem, Biserica fara Papa poate exista, dar Papa nu poate exista fara Biserica. Ca sa fie si mai limpede, Papa Francisc nu va provoca niciun “tsunami”, cu atat mai putin de natura absurditatii care-l califica drept “conservator”. Crestinismul este credinta originara, autentica, invatatura lui Iisus Christos, iar Papa Francisc nu este nici esenian, nici nu a fost vestit de Steaua Shekinah, nici nu a murit pe cruce si nici nu a reinviat pentru a-l rescrie “reformator” sau “liberal”.
Daca autoarea s-a autodescris drept “catolic cultural”, “cunoscator” al traditiilor catolice si al Bisericii” (nu inteleg de ce si-a automasculinizat persoana la care se exprima, era mai potrivit rolul de gen – “catolica”, “cunoscatoare” etc.), intelege perfect ce vreau sa spun. Francisc I nu poate fi decat un aparator si un continuator consecvent al lui Iisus, altfel spus un conservator al autenticitatii crestinismului, un pastrator, un chivot viu, pentru a prelua termenul din iudaismul din care s-a nascut crestinismul. Nicidecum un “reformator” sau un “liberal”, cum, maniheist, cei care se autodeclara ca “umaniști liberali, progresişti şi universalişti” (eu le-as spune cosmopoliti) incearca sa atraga religia in jocul politic.
Consecinta politizarii catolicismului ar fi aidoma unui erzaț, a unui surogat, un crestinism degenerat. Autenticitatea si falsitatea ori degenerescenta credintei sunt conceptele dupa care crestinismul poate fi judecat, liniile dupa care poate fi analizat si stabilita masura in care se identifica cu Cuvantul Domnului, cu Logosul Originar, fiind deci o problema de identitate primara. “Mesajul de deschidere, toleranţă şi milostivire”, pe care autoarea il atribuie Papei ca pe un drept pontifical de autor, probabil cu speranta naiva sau interesata de a-l urca pe un fals postament de “liberal” sau “reformator”, este al crestinismului, pe care Papa Francisc nu face decat sa-l propage, sa-l faca auzit, sa indemne la ascultare.
Nu cred ca cineva vede in mesajul “papafrancismului” vreo propunere de revolutie sexuala sau de abatere de la valorile familiei naturale, traditionale. Revolutia Sexuala Bolsevica a lui Lenin este totusi mult prea departe si fara sansa de intoarcere (v. procesul de dizolvare a familiei, lansat în decembrie 1917, când Lenin a publicat pamfletul „Despre dispariţia familiei”, iar apoi pamfletul „Despre căsătoria civilă, copii şi înregistrarea căsătoriilor”). Uneori, mai simtim cate o adiere sexual-bolsevica, ca o obsesie mocnita, interesant este insa ca ea vine mereu din aceeasi directie.
“Reformarea”, “liberalizarea” sau “ecumenizarea” religiei este o discutie politica, care tinteste intotdeauna o alta religie, niciodata pe cea proprie. Pentru a ne lamuri si mai bine, sa ne imaginam cum ar fi reactionat Jason Greenblatt, evreul american trimis de Donald Trump in Orientul Mijlociu ca negociator de pace, intre evrei si palestinieni, care s-a laudat ca in avionul ce-l ducea la Ierusalim a spus rugaciunea “Şema Israel” (“Ascultă, Israel”), daca in timpul zborului un “liberal” sau un “ecumenist” i-ar fi vorbit despre de-traditionalizarea si reformarea credintei sale sau pur si simplu i-ar fi cerut s-o lase mai moale cu amestecarea politicii cu religia.
N. B.: Sa nu uitam esentialul despre termenul “conservator” din religie si stiinta: Rigoarea preceptelor christice, sacrosanctitatea, este similara cu exactitatea stiintei, iar amandoua au nevoie de perpetua conservare.
http://www.contributors.ro/cultura/va-provoca-papafrancismul-un-tsunami-conservator/
Vad ca se tot intreaba lumea in Romania daca cineva condamnat penal poate sa ocupe o functie publica. Daca si-a executat pedeapsa, de ce nu? Daca pedeapsa e suspendata de completul de judecata, de ce nu?
Dl. Klemm a amintit de un amplu exercitiu militar NATO ce urmeaza sa se desfasoare in Romania. Bun, e foarte bine pentru intarirea apararii tarii si a descurajarii unor planuri ostile Romaniei. M-ar interesa insa sa aflu care este urmatorul pas in aceasta relatie numita „strategica”? SUA nu pot sa aibe un partener strategic slab economic si institutional, doar pentru nevoi militare. Reversul e adevarat.
Cred ca ar ajuta ca Presedintele tarii – oricare i-ar fi numele – sa faca o vizita oficiala in SUA cit mai repede cu putinta si cu agenda cit mai comprehensiva care sa acopere o arie larga de subiecte. Cu cit sunt mai multe si mai bine argumentate, cu atit sansa ca un numar mai mare sa fie avansat, negociat si realizat.
Sa nu uitam ca dl Rex Tilerson a fost seful Exxon, si ca Exxon are interese majore in zona noastra.
Recunosc ca e greu sa iti dai cu parerea in mod serios despre politic in Romania cind esti departe. Dar episodul asta cu Dl. Constantin ma face sa ma intreb: ce am retinut eu din activitatea politica in interesul romanilor a domnului Constantin? Nimic. Poate nu m-am documentat suficient.
Cred insa ca munca politica are nevoie de o reasezare, asa, pas cu pas, dar cu pasi rapizi, in sensul ca oamenii politici pot sa lase o „urma” daca sustin proiecte de lege care au un efect pozitiv in tara, pentru romani. Dl. Dragnea, de exemplu, o sa ramina in memoria colectiva cu acest program de guvernare generos pentru categorii largi de cetateni. Ramine sa vedem cum, si in ce conditii se va finaliza sau nu implementarea programului. Evident, opozitia lucreaza intens la crearea de brese.
Apropo de tensiunile politice din Romania, am remarcat o oarecare acalmie venita de la Presedinte. Azi chiar a avut un interviu cu presa in care a stiut sa vorbeasca echilibrat. Deci, se poate….sa vedem cit il tine.
Efectul Anaf & DNA & guvernare slaba : Romanii au infiintat cu cca. 12% mai putine firme ca in aceeasi perioada a anului trecut …
https://www.news.ro/economic/registrul-comertului-romanii-au-infiintat-17-251-firme-primele-doua-luni-2017-11-3-putine-fata-aceeasi-perioada-anului-trecut-numarul-srl-uri-scazut-au-inregistrate-multe-pfa-uri-1922404922002017031116853653
Deasemenea , ca o observatie personala , mi se pare iesita din comun viteza cu care se inchid business-uri care de abia au fost deschise . Cred ca am vazut ZECI de magazine , ateliere , localuri de alimentatie publica care s-au inchis dupa doar 2-3 luni de functionare !!!!!!!!!!!!!!!!!
P.S. Imi pare rau ca trebuie sa pomenesc din nou numele lui Ponta dar zilele trecute l-am auzit din nou intr-un numar de CINISM si PROSTIE .
Intr-o discutie la Romania TV in care i se reprosau abuzurile savarsite de Anaf in perioada sa , acesta a spus candid ca : ” Nu poti sa faci omleta fara sa spargi ouale … „
Astăzi Monicuţa şi Filosoful Pretins au făcut show la Bruxelles. Ăştia sunt întregi la minte?.
Ei da noi ba!
Ca kntr0o tara cu oameni sanatisi la cap aia 2 ar sti ca nu se mia pot intoarce ..
AH, IMUNITATEA MEA!
Din câte observ eu, în România există două tipuri esențiale de imunități: IMUNITĂȚI LEGITIME, DAR ATÂT DE SFIOASE ÎNCÂT DEVIN VIRTUALE , și IMUNITĂȚI ILEGITIME, DAR CONSIDERATE IMPLICITE ȘI CARE OPEREAZĂ EFECTIV.
Acum, că am definit problema, să vedem și cum funcționează mecanismul: e lesne de constatat că posesorii de IMUNITĂȚI ILEGITIME sunt cei mai șifonați și cei mai # REZIST împotriva deținătorilor de IMUNITĂȚI LEGITIME .
Spre exemplu, doamna Codruța beneficiază de o IMUNITATE SUBÎNȚELEASĂ atât de solidă încât chiar și la o simpla insinuare că dânsa ar fi în pericol să se capete cu o mustrare, cu o sancțiune sau că ar mai putea face și altceva în viață decât să se joace cu cătușele, „se sparie gândul ” cetățeanului . De la înălțimea acestui TABU, dumneaei este, totodată, cea mai aprigă adversară a IMUNITĂȚILOR LEGITIME.
Președintele Klaus, alt deținător de IMUNITATE FANTEZISTĂ GENERALIZATĂ, de obicei mut ca un palton aruncat pe capota unei mașini de un-sas-de-doi -metri- înălțime-profesor-de-fizică, devine foarte vocal și nervos când este vorba despre IMUNITĂȚILE LEGALE, care nu-i permit doamnei Codruța să bage la zdup pe cine vrea dânsa și când dorește dânsa.
Nu LEGILE sunt problema în România , cred, ci faptul că , în mintea cetățeanului cu # REZIST în suflet, acestea trebuie aplicate cu cerbicie numai pentru social-democrați și aldiști, dacă se poate și cu niște inovații ad-hoc care să complice lucrurile, în timp ce proptelelor statului de drept aceleași legi necruțătoare pot să le dea un ocol cu „rază largă de acțiune” , ba chiar să se și uite în altă parte, ca și când…
Din punctul meu de vedere, ipocrizia asta cu „hai să renunțăm la imunități”, pe care o practică și PSD-ul, la nivel înalt , este un fel de ORDONANȚA 13 – adică „licuricii # REZIST” din stradă se bucură că s-a anulat, dar, după anularea ei, aceiași „licurici # REZIST” constată, cu degetul în gură, că era mai bine pentru ei să nu se anuleze. Asta din cauza practicii extrem de populare printre licurici, aflată sub titlul generic : „întâi ieșim și pe urmă citim” .
Cât despre ipocrizia cealaltă cu : „nimeni nu e mai presus de lege”, așadar de ce ministrul să beneficieze de imunitate iar patronul de gogoșerie din colț, nu, răspunsul este unul singur : PENTRU CĂ PATRONUL DE GOȘERIE DIN COLȚ NU ESTE MINISTRU! Iar când va fi, va beneficia și el.
ARHITECTURĂ ȘI CONVERSAȚII DESPRE JUSTIȚIE, LA BRUXELLES
Să zicem că un tânăr frumos și liber ar avea un teren și ar vrea să-și ridice o casă… Ce-i de făcut? Păi, întâi ar căuta un arhitect … Credeți că pe Le Corbusier l-ar căuta micul licurici din Piața Victoriei pentru ca să îi proiecteze casa visurilor lui? Aș, nici gând! L-ar alege pe Gabriel Liiceanu, filozof de profesie, care, deși n-are habar să proiecteze nimic, e capabil oricând să-și dea cu părerea despre cum se face. În loc de proiect de casă, i-ar arde un eseu plicticos despre ce înseamnă o sală de baie și cu ce fel de creme e indicat să te dai pe pectorali… ar deplânge plagiatul în arhitectură… și ar concluziona că n-avem case , nici dinți în gură, din motive de Iliescu( kaghebist de proiecte) , Năstase( arogant de proiecte) , Ponta ( plagiator de proiecte) și , bineînțeles , Dragnea ( infractor de proiecte).
Cu această documentație în brațe, cetățeanul frumos și liber ar merge la Primărie să-și ia Autorizația de construire. Acolo, credeți că dă peste Bruno Decaris, arhitectul sef al monumentelor din Paris ? Nici într-un caz… dă peste Liviu Avram, redactor șef, care, deși nu se pricepe nici un pic la documentații de autorizare a construcțiilor, se uită , mulțumit, peste eseul lui Liiceanu despre casă și, în timp ce-l studiază, zice , din când în când „SLIDE…SLIDE… SLIDE…” … între timp își scoate portofelul , îl arată micului entuziast, îi zice ce taxe plătește el , și cum i le fură statul . Tânărul frumos și liber, impresionat de un atât de copleșitor funcționar public, întreabă până la urmă, foindu-se pe scaun .„… da’ mie când îmi iese Autorizația de construire?” Liviu Avram cască puțin gura la SLIDE și zice precipitat „ altă întrebare” , de 24 de ori. Case closed!
Credeți că după obținerea Autorizației de construire pe baza eseului despre băi și creme, cu entuziasmul intact, tânărul nostru se adresează la AEDIFICIA CARPAȚI? Greșiți profund! Îl caută pe Attila Biro, jurnalist, singurul capabil să fasoneze armătură sau să toarne fundații după eseul lui Liiceanu și să zidească pereți după SLIDE-ul cu Autorizația de construire a lui Liviu Avram.
Ați văzut altceva astăzi , la Bruxelles? Că eu asta am văzut… cum niște neaveniți, niște păreriști în materie de justiție , arhitectură și construcții , au făcut din gulguțe și moștrofonți un fel de movilă. Iar când au terminat, Brândușa Armanca de la REVISTA 22 și-un grup de vajnici cetățeni # REZIST au strigat , în cor, că movila aia aiuritoare e o casă perfectă.
Cita dreptate are din pacate Bogdan Chireac. Romania nu e atacata nici de teroristi, nu e atacata nici de Rusia, nici de Ungaria. Nu e nevoie sa cuceresti cu arma un popor care se ataca singur, cu cozile lui de topor macovist-securiste.
Astept si eu cu interes sa vad ce o sa i se intimple domnului Toader dupa evaluare. Pare ca Presedintele l-a laudat ca a mers la Bruxelles sa clarifice lucrurile. Cred ca guvernul ar trebui sa ii acordenu numai independenta, dar sa il sustina sus si tare, pentru ca e o ocazie unica de a clarifica raporturile intre institutiile de forta ale statului, cu celelalte si cu cetateniii si drepturile lor in justitie.
Presedintele Turciei, dl. Erdogan afirma:
„”Dacă Europa continuă în acest fel, niciun european din orice parte a lumii nu poate merge în siguranță pe stradă…”
Dupa atentatul de la Londra, nu poti sa nu asociezi un asemenea mesaj dement al unui presedinte cu instigarea la violenta. Nu e nevoie sa ne spuna dl. Erdogan impotriva cui, se vad rezultatele acestor „politici”. Dl. Erdogan acuza Germania, Olanda de nazism, dar teroarea pe care el a impus-o in Turcia inainte si dupa lovitura de stat, cum s-o numim, „democratie turceasca”?
https://www.agerpres.ro/externe/2017/03/22/erdogan-europenii-nu-vor-putea-merge-in-siguranta-pe-strada-daca-nu-si-schimba-atitudinea-13-03-12
Nu, reactie legitima la tavalugul dizolvator de valori care vine dinstre vest.
Vezi si comentariul de mai jos al Bizonului.
De ce scrie presa doar de Olguta ? Hai s-o auzim pe Cruduta Koivesi vorbind engleza …
O soţietate fără prinţipuri, va să zică că e „civilă” sau „civică”?
Multe cestii nu suntdoar politice desi ating , uneori, politicul. Sau politicul se serveste de ele… fara insa a faceparte din ce se numeste politică.
Insă imterfera si cupotocul. Ceestiidinastea uneori se numesc prinţipuri ( de la principium)
De exemplu religia.
Acum 27 de ani , unii juni de atunci se stangeau in Piata cu Golani sa fie „natuiti” din Balconul Luminiat unde oficia Marian Munteanu (fots sef la UASCR . Ptr juni, imbecili siramoliti : Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania). de 3 pri pe seara se in genunchi sa recite Tatal Nostru si ei da, se credeau relogiosi si erua gata sa jure ca vor guvern crestin fara comunisti ca sa ajunga in Paradisu Capitalist ( de la foecare dupa putirncta foecaruia dupa nevoie cum minimu una vila cu palmieri si un Mercedes S per capita de cetatean adult)
http://www.activenews.ro/stiri-social/Imaginile-care-demonstreaza-de-ce-protestele-de-azi-nu-au-nimic-in-comun-cu-Piata-Universitatii-1990-126516?fb_comment_id=819622714829909_821049954687185#ffafea2a4affdc
Campanie publica ca sa se bage religia ca materie scolara (oblugatorie daca se poate!)
Studentii au revendicat Biserica Rusa ca a „lor” (pcnstitia totusi din fonduri tariste inainted e 1914)
S-a intodus religia in scoli.
La Editura Humanitas s-a lansat cu amre tamatam o noua colectie (de nmare susces la inceput) „Anastasia” ,.Titluri mai actiale : Viaţa Mitropolitului Antonie de Suroj – Omul care L‑a văzut pe Dumnezeu, Cele mai frumoase rugăciuni, Cum să ne creştem copiii. Canon de rugăciune pentru copilul bolnav samd etc inclus Știința medicinei duhovnicești. Practica psihoterapiei ortodoxe
Psihoterapie ? Acum 20 de ai de 2 ori pe saptamana aparea dna Liiceanu , psiholog care avea o formula universala : T-a murit cine di familie? Du-te la duhovnic! Ai rmas soimer? Mergi la duhonic! Orice prpblema se rezolva cu un duhovnic cf pareri dnei Liiceanu Aurora!
Azi moda s-a schimbat. La moda este ASUR si LBTGul. Si USR care promite torte in biserici : „„În clipa în care o să vă târâți hoiturile peste copiii noștri în școli, să le vomați laturile Creației, așteptați-ne pe noi să dăm buzna peste voi în c…e voastre de biserici și să vă predăm evoluția cu torțe în mâini„.
Inde sunt Liiceni, Muntenii si ceilati care acum 27-25-20 de ani?! I
Unde este dEbil Constantinescu ala care a terminat campania sa pestinetiala cu intrebarea „Credeti in Dumnezeu, dle Iliescu?”
Nicaoeri . Sau altuir de cei care zic „scârbă de religie ortodoxă”, cei religuisu sunt „analfabeți, tâmpiți și mulți”, „viermi paraziți ce cresc pe oameni precum cancerul”.
Au uita complet „devotiunea” de acum 20 de ani.
Deci cum le zicem?
Societate „civilă” , „civică” sau mai bine „caineasca”? (cinic vine caine)
Exceptional, maestre.
oate carva de pe aici ii poate trasmite transcedntalui Plesu cica intelectual olimonat al Romaniei ce amam li Scarotzchi preda el la New Europe College daca unu dintre basolventii sai (2015/2016) scrie Si o intrebare fundamentala, imi explici de ce cei care se considera ca se trag de la Roma isi spuneau inainte “rumini”? De ce cam toata lumea imprejurul Romaniei utilizeaza radacina “RUM” si nu “ROM” (in franceza – Roumanie, in rusa – Rumânia, si pina nu demult si in ingleza, Rumania?) De unde acest “rum”? Ce s-a intimplat cu stramosii vostri de si-au numit neamul si tara cu un cuvint arabesc/turcesc? Uite, si azi in tarile arabe la europeni li se spune “rumini”, urmasii romei… Nu-ti fa grija in privinta legitimitatii noastre, fa-ti grija de legitimitatea voastra, si daca vrei sa-ti cunosti stramosii, cauta-i nu la Roma, ci in Sultanatul de la Rum din sec. XI.
MA rog se zice ca tot de acolo aufopts adusi si stramosii lui Presu Trancedentalul