Uneori, mentiunile olografe pe cartile vechi sunt emotionante. Vreau sa va dau un exemplu : Va rog sa cititi cuvintele scrise, pe contracoperta unei carti vechi, de unul din participantii de la Adunarea de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918. Aceste cuvinte sunt scrise pe o valoroasa carte de la 1689 – „Molitvanic izvodit din slovenie pre limba rumaniasca” (Alba Iulia).
Ce credeti, cum pot fi intelese aceste cuvinte in atmosfera politica de acum? Stim oare sa pregatim centenarul marii Uniri?
Se pare ca si eu am intrat intr-un filtru si unele raspunsuri date lui @trumpeador (sau cam asa ceva, numele este prea complicat) si lui @trxsr (bla, bla,bla) or fi intrat la spam.
Incerc sa-i raspund din nou lui @trxsr, dar doar prin trimitere la articolul ”EU bipolara” de pe blogul meu ”Diaspora si Reintregirea” (http://mipopescu.wordpress.com)
@Mircea Popescu, este un moment unic pentru fostele tari socialiste sa isi sporeasca institutional – mai mult decit Visegrad – colaborarea, si sa contruiasca pentru ele si pentru regiune. Junker a spus ca UE ( a se citi tarile bogate) nu vrea o noua Cortina de Fier. Nu una de fier, ci vor mai multe cortine, prin care est europenii sa nu poata participa (in ciuda deschiderii diplomatic anuntata).
Eu de citiva ani am spus aici ca e nevoie de o alianta speciala cu Polonia (aveam alt nick). Ideea dvs. este foarte buna, cu crearea unui centru est-central european. Nici eu nu cred in ideea unei armate europene. Va fi de fapt o armata germana si franceza cu pariciparea mandolinelor italiene. Romania nu poate participa si cu 2% in NATO si cu nu stiu cit la aceasta noua formula de aparare. Sigur ca idea este de a separat UE de NATO, si probabil pe viitor se gindeste Germania la o „alipire” a Africii, unde vad ca au trupe acum. Si ei se gindesc pe termen lung cind fac mutari din astea.
Romania trebuie sa isi construiasca singura securitatea, si nu numai militar. An vazut ieri un documentar tulbrator al Carmen Avram despre fermierul roman, si cum este el lasat singur de stat in fata marilor afaceristi, ce le omoara lor afacerile cu animale. Multe aspecte discutate, inclusiv despre cruzimea cu care animalele din Romania sunt trasnportate si sacrificate in alte tari.
Romania pe vremea comunismului era in top ca numar de animale. Azi a pierdut doua treimi din ele, si, fara sa intru in istoria celor doua decenii dupa revolutie, pot spune ca a existat dezinteres major fata de acest sector ce poate face Romania sustenabila din punct de vedere alimentar, si capabila a deveni cel mai mare exportator de carne in Orientul Mijlociu, Israel.
Este de necrezut cit de mult ne putem distruge, si preferam sa ne focusam energiile pe scandaluri. Acest Guvern are sansa sa indrepte dar si sa puna temelia unor noi strategii pentru cei de la „firul ierbii”. Vedeti cum se lupta Franta si Olanda pentru fermierii sai in UE! La fermierii nosti banii europeni nici macar nu ajung la timp, obligindu-i pe acestia sa vinda un vitel la pretul unei perechi de pantof! Asta ar trebui sa ne preocupe, agricultura si economia romaneasca! Da, se vor face niste fonduri suverane. Excelent! Dar in acelasi timp guvernantii trebuie sa ridice pe fermierii romani, si sa ii multiplice! Restul deocamdata sunt vorbe frumoase, iar la vorbe s-au priceput toti.
Ce spui, bizoane ? Sa citesc ,,I, robot ” ? Despre Robbie cel pozitronic ?
Cred ca glumesti. Nu cred ca exista multi care au citit mai multa literatura SF (in special clasica) decat mine.
Poate domnul CT Popescu, in perioadele in care era, inca, inginer (cel putin dpdv mental). (Z)
ZeV
poate ai citit mai mult decat mine (eu si engleza … ha!)
Insa daca ai citit Eu Robotul stii de ce au fost introduse cele 3 legi . Ca sa previna Revolta Robotilor – o tema f populara de la lansarea cuvantului „robot”
Insa daca ai citit literatira SF si nu esti submoron sau din ala cu bale la gura „apa caca papa” mesajul tau https://adriannastase.ro/2017/03/08/demonizarea-si-decredibilizarea-conducatorilor/#comment-162717 se inscrie in ctgria aberatiilor „sunt teleptual :admirat-mi tampenia !”
Eu nu as asemana robotii lui Asimov cu evreii …evreii au liber arbitru … cestie ce lpsea si lui R. Giskard Reventlov si lui R. Daneel Olivaw .. si psemene in cea mia mare parte lui (R) Dors Venabili …. iar Andrew „Omul Bicentenar” desi sub multe aspecte depaseste legea a 2 a … si a 3 a ramne ROBOT!
Chiar si R. Daneel Olivaw , cel care impementeaza legea 4 (sau ZERO) , impotriba unei experiente unice (20.000 ani de existenta) si a numeroase mici icalcacri ale legii 1 nu are liber arbitru, ramne un robot. Un robot extraodrinar, un pater humanitatem , insa lipsit de liber arbitru.
Sa ma scuze muierile de ambe sexe. liberul arbitru inseamna sa fiu liber sa fac raul (extrem prejudicein filmele amerloce) , sa ucid chiar fara sa clipesc. Poa chiar sa imi faca placere … INSA sa renunt la exercitarea acestei capaciati in numele unor interese superioare (morala, „umanism”, samd) Mai rau liberul arbitru poate face dintr-un pacifist tremurtor nu numa un martir ci un erou „activ” care in numele unor interese superioare (morala, „umanism”, samd) sa devna un razboinic nemilos ..
Robotii lui Asimov sunt insa lipsiti de liber arnitru. SUnty „condamnati”: sa fie de partea „binelui”
SI daca tot discut despre liber arbitru mie mi s-a parut suopeba piesa Diavolul si bunul Dumnezeu. (ca lectura nu dpv al stupidei transpouneri regizozare purcariene). In care piesa avem triada hegeliana :
– teza : Gottfried „Götz“ von Berlichingen mercenar, Ritter prin „derogare”, de stare bastard, ucigas fara scrupule mai rau „pasionat”… care vrea sa faca ingwerii sa planga aude ca Domnul stie ca Omul (idee absgracta) nu poate face Binele , deci Götz (care tocamia a oprimit fericta veste a mortii fartelui sau – frate ins afiu adica legtim) , .. nu va putea face ingerii sa planga .. ca ei plang oricum FIINDCA OMUL (deci si Götz) VIOR FACE INTITDEAUNA RAUL
– antteza seniorul Götz , din madire , vrea s ainstaleze pe maoisa sa „raiul” . SI rezultatele sunty cam … nashpa. Un srvotor zice ca vechiul stapna il trata ca pe o vota insa il insuota mia putindecat Götz care ii zice „frate” . Incepe rascoala, .. oamenu de a lui Götz sunt ucisi Si afla ca Omul nu poate face Binele
– sinteza : Götz cel Smerit, senior , sa zic asa isi „recunoaste natura sa predatoriala” si priea comanda taranuilor rasculati. Isi asuma in mod liber actiunea sa … isi poate stapani impulsul (agonstic, predatorial) insa il si poate canaliza prnetru un scop pe care el il merita atins.. chiar daca il va astepta sacrificiul
Vezi tu asta este difernta intre roboti lui Asimov si Götz a lui Sartre . Ultimul are liber arbtru. Este om.(Cestie ce nu a inteles Porcarete :absenta lui Dumnezeu ne obliga sa ne asumam condtia „morala”. Adica daca Dumnezu nu se egzista nu pot face orice , ca sa ma ridic la conditia de OM trebuieste sa fac ce as face daca el ar exsista si ceva mai mult)
Aidoma pesonajului lui Sartre evreii au liber arbitru „cand ne-a lipsit noua simtul moral” intreaba o „maica salbateca” iudaica in Pentalogia Dunei (in subtext : numai cand noi am vrut asa! Cam des…)
Ma rog poa nu lecturile SF iti lipsesc ci .. ce ii lispeste si Motanului Paricopitat
PS for @@@@s : ma rog literatra SF e plina de gunoaie. Pen’caa are poate cei mai multi grafomani .. ca nu se egzista amator de SF sa nu doreasca sa scrie si el (cei mai multi ins afolsosec cosul demgunor)..Insa are si carti bune in care se „exploreza” limitele umanului ..sta fiindca un scriitor bun poate concepe o lume crredibila. Fata de ei scriitorii „inteligenti” ptr „intelcuali” numa ca nu zic „acceptaiconventioa e conventie!” so propun o idiotie (Sa va dau un exemplu nu chiar bun caci e sword and sorciery nu SF insa „Urzeala tronurilor” castiga din faotul ca „lumea” pe care o prezinmta este credibila – social (cam feudala dar functionala), economic are pana si niste religii care sa ne fac sa zicem „credibile, s-ar putea” coventia constand sa aceptam ca ar fi asa o lume si magia nu ca nu ca maine Superman ne salaveaza sa ne mai batem capul)
„Cum ar mai râde florile, dacă n-ar plânge norii ?” 😉
Nu dau panseul ăsta, pe toată SF din lume !
Subscriu la liberul arbitru.
Nu pot citi literatura SF. Când eram o Buburuză, citeam „Omul amfibie”, ori cum s-o fi tradus titlul aici, „Planeta maimuțelor”, etc. și tot nu le puteam trata ca pe ceva plauzibil, în schimb înghițeam însemnările lui Jacques-Yves Cousteau (știu să înot de dinainte să merg dar am o frică mortală de apă, pentru că eu cred că este vie), și aveam doar unsprezece – doisprezece ani. Mai târziu am înțeles ideea „cântului din pită”, adică faptul că în anumite conjuncturi istorice unii autori cu viziune și idei nepopulare în epocă nu au putut sau au ales să scrie sub umbrela SF, în așa fel încât să fie înțeleși pe moment doar de mințile cele mai perspicace și , mai apoi, de posteritate. Mai târziu am înțeles ce vrea să spună structura utopică a unei opere însă, chiar și așa, cel mai mult gust cartea care nu sugerează cititorului niciun fel de idei, doar expune fapte simple și reale. Să-l lase „să caute” singur ideea, s-o intuiască fără să găsească nimic explicit în text. Când o găsesc, mă simt complice cu autorul. Este un sentiment… nu știu… am impresia că sunt foarte puternică. A, uneori eu înțeleg cărțile altfel decât restul lumii.
Cât despre SF de dragul SF, doar n-am înnebunit să citesc așa ceva! Mai am altele până la cei 18 metri liniari de raft.
@Ana: „…cel mai mult gust cartea care nu sugerează cititorului niciun fel de idei, doar expune fapte simple și reale. Să-l lase „să caute” singur ideea, s-o intuiască fără să găsească nimic explicit în text.”
In facultatile americane aceasta este metoda de predare, cel putin la stiinte politice, dar presupun ca si la filozofie sau alte stiinte liberale.
Profesorul expune principiile, doctrinele si teoriile si explica diferitele tendinte si diferente, sau chiar exemple concrete dupa care este data tema de studiu si pregatire individuala pentru acasa si indica bibliografia.
La urmatoarea sedinta de curs studentii sunt incurajati sa-si expuna punctele de vedere pro-sau contra si sa le argumenteze in fata colegilor, de preferinta cu exemple din viata reala (articole din presa, evenimente actuale sau din istorie).
Sunt dezbateri extrem de interesante, mai ales ca fiecare este lasat sa-si expuna teza pana la capat fara sa fie intrerupt. Intrebarile si discutiile, doar moderate de profesorul care nu incearca sa influenteze opiniile, au loc dupa prezentare.
Uneori, tot la sfarsitul prezentarii, profesorul puncteaza anumite inadvertente sau neclaritati.
Centenarul Marii Uniri ?
Va fi, evident, un mare fiasco. Dupa ce unii il ,,ucid” pe Eminescu din programele scolare, isi mai face cineva iluzii ca romanii pun mare pret pe simbolurile Unirii ?
Sa fim seriosi si mai ales, realisti.
Asta este……traversam perioada generatiilor ratate. Cu exceptiile care intaresc regula.
@ZeV: ”Centenarul Marii Uniri ? Va fi, evident, un mare fiasco.”
Nu prea ar fi de mirare cu atatia ZeVi ”realisti” care au invatat sa priveasca doar spre steaua rosie si sa stea cu urechea lipita de radio ca sa nu piarda vreo silaba din cele soptite confidential de Russia Today. Cum altfel ar mai sti sa aplice instructiunile necesare actiunilor demobilizatoare?
Văd că refuză să apară acum. Poate peste ani… ? 😉
Radu Humor spune:
MARTIE 10, 2017 LA 2:34 PM
Comentariul tău așteaptă moderare.
O analiză interesantă a massmediei româneşti :
„Nu se poate ca tu reprezentant al presei să terfelești onoarea și demnitatea unei persoane publice când tu iei spagă grosolană pentru articolele publicate.
Nu se poate ca, tu, exponent al presei libere post-revoluționare, să strigi hoții, când tu ești salarizat din bani publici și gestionezi fraudulos și în interes personal evenimentele cultural-artistice !
Am văzut că în ultimii 25 de ani anumiți politicieni și jurnaliști din România s-au îmbogățit.
Mi-am luat ca model niște personaje remarcabile, aflate pe val de măcar vreo 20 de ani încoace, respectiv doi politicieni şi doi ziarişti, şefi de publicaţii… și am decis să îmbin politica cu mass-media în următorii 25 de ani de muncă, să văd dacă mă pot îmbogăți și eu ca ei.
Nu pricep ce-mi lipsește mie, și au ei! Dar o să pricep, cândva, și o să vă spun și vouă!
Prin munca depusă de până acum nu am reușit să strâng proprietăți, mașini și bani, deși eu și soția mea, am câștigat, pe acte, în ultimii 20 de ani, mai mult decât cei 4 stimabili domni la un loc. Repet, pe acte. Spre exemplu, eu am lucrat din clasa a șaptea la cules de mere la o Stațiunea Pomicolă. Apoi, din 1994, de prin clasa a zecea de liceu, am fost ghid turistic pentru o agenție tour-operatoare pe plan mondial. Am intrat al treilea pe listă la facultate, cu bursă și cu o concurență de 3 pe un loc. Am lucrat aproape toată perioada facultății, cu contract civil, cum era atunci. Am lucrat și în companii multinaționale în care am obținut venituri, pe stat de plată și cu fluturaș de salariu, de peste 200.000 de lei. Și astea fără dividende, participații la profit, etc, ci doar pe statul de plată lunar. Toate trecute prin fisc și impozitate. Se poate verifica oricând la fisc. Cu astfel de venituri, eu unul nu am reușit să mă îmbogățesc, până și casa mi-am luat-o pe credit imobiliar la care trebuie să plătesc până o să ajung la 60 de ani. Locuința mea de lux e una modestă cu doar 140 mp suprafață desfășurată. Nu are nici 271 mp utili și nici amenajamente peisagistice în curte făcute de vreo Primărie.
Analizând, am observat că după vârsta de 40 de ani aș putea face doar 3 lucruri pentru a-mi atinge obiectivul de îmbogățire: fie să mă înscriu la vreo academie internă și să trafichez informația, deși e cam târziu, fie să devin un ziarist neo-post-revoluționar cu abilități scriitoricești de mercenar, fie să devin vreun vrăjitor și să fac balet în politica actuală.
Am constatat că, orice altă meserie mi-aș alege, nu-mi pot atinge țelul de a deveni bogat, la nivelul celor patru personaje.
Cu politica actuală m-am lămurit repede, în doar 3 ani, dezamăgit fiind și dându-mi seama că nu am înclinații pentru contrabanda cu sufletele contribuabililor, și am demisionat din toate funcțiile publice și politice. Dar totuși, vreau în continuare să ajung ca la vârsta unora dintre ziaruşti sau politicieni să dețin proprietățile, banii, puterea ocultă și România lucrului bine făcut. Mă gândesc că la Revoluție, unii dintre ei poate aveau vârsta mea, sau mai tineri, și au reprezentat speranța românilor și a democrației. Și uite unde ne-au adus, cei ca ei, în ultimii 25 de ani!
Ei au de toate, noi nu avem nimic!
Vreau și eu să dețin ce dețin ei, mai ales că 3 din 4 au muncit aproape toată viața la stat.
Nu știu cum am s-o fac, probabil ilegal, dacă asta a fost și soluția lor. Dar consider (n.r. zâmbind) că trebuie să avem și noi, restul contribuabililor acest favor din partea procurorilor și a serviciilor de informații !
Pentru a face televiziune de calitate resursele disponibile sunt foarte importante. Dar și fără resurse suficiente, totuși, presa nu e poezie, nu e odă.
Scriitori mărunți care au devenit și ziariști la comandă au confundat oda, ca specie literară, cu presa. E drept, ambele sunt arte, ambele ar trebui să oglindească realitatea, dar sunt total diferite.
Mulți așa ziși specialiști în gazetărie post-revoluționară, majoritatea dintre ei, până în ’89, fie niște liceeni sau studenți submediocri împinși de la spate de regimul comunist, fie doar niște nesemnificativi la locul de muncă de atunci, au ajuns să facă jurnalism în ziua de azi.
După Revoluție s-au constituit în găști şi cu mult tupeu și agresivitate în limbaj s-au apucat de jurnalism haotic, destabilizând societatea românească sub pretextul libertății de exprimare și puterii presei în stat.
Dacă se făcea jurnalism adevărat în cei 27 de ani de la Revoluție și până acum, România nu ajungea aici !
Ei trebuiau să fie câinele de pază al societății românești și al democrației capitaliste.
Dar au făcut ode mediatice pe bani, presiuni și șantaje de presă, ei fiind, în fapt, sufletul corupției la toate nivelurile din societatea românească.
Toate informațiile obținute din activitatea de presă, le-au folsit în scop personal, de a prospera doar ei și apropiații lor, nu și țara sau măcar comunitatea în care au trăit.
Vorbesc de cei care s-au autointitulat gazetari fără un minim de studii de specialitate, de cei care fără nici o experiență au înființat primele redacții de presă cu banii altora, de cei care au practicat șantajul pentru dezvoltarea personală, de cei care au manipulat opinia publică și care au controlat politicul din postura de mercenari ori moguli de publicații, în toți acești ani.”
Dacă fac altfel de mass-media, voi fi executat de politic? S-a schimbat oare ceva în ţara asta ? Oare, presa locală şi centrală , cât mai trebuie să se prostituieze ? Iar asta se întâmplă și datorită faptului că nu sunt reglementări specifice mass-mediei.
Nu avem o reglementare serioasă a deontologiei profesionale, nu avem reglementări consistente în domeniile publicității, marketingului, consultanței și intermedierilor, nu avem o lege a presei și nu avem o lege a lobby-ului, deși, până la un punct aceste legi sunt interdependente și cu aplicabilitate pe mai multe domenii de activitate.
Spre exemplu, presa scrisă nu are nici o legislație, nici un organ de control. Fac și scriu ce vor.
În on-line e haos, deși e spațiu public. Toate discuțiile, scenariile și bârfele din crâșmă s-au mutat în on-line.
Primele reglementări serioase privind finanțarea campaniilor electorale au apărut după 25 de ani de la Revoluție, iar o reglementare a modului clar de obținere a veniturilor în instituțiile de mass-media nu avem nici acum.
În toată această perioadă ziariștii și trusturile de presă au încasat bani mulți de la clasa politică, care ar fi trebuit să le reglementeze domeniul.
Sunt trusturi media, chiar și locale, care au active pe firmă, sau pe reprezentanții legali, de sute și milioane de euro. Dacă le aduni profiturile din bilanțurile contabile cu veniturile realizate din salarii de membrii familiilor lor tot nu poți ajunge la aceste cifre fabuloase, în euro, ale activelor deținute. Mă uitam pe bilanțul unei instituții mass-media și am constatat că are sold în registrul de casă de miliarde de lei. Chiar credeți că firma are acei bani în seif, în caserie? Nici măcar banii de pe actele contabile nu mai sunt în realitate. Ce să mai vorbim de ceilalți bani, cei care se încasează prin toaletele partidelor și parcările supermarket-urilor. Toți au ajuns la unii moguli locali, nu în buzunarele jurnaliștilor onești.
Unii ziariști corupți mai sunt și apărătorii patriei sau se declară luptători înfocați împotriva corupției. Așa cum am mai spus, asta cred eu acum, jurnaliștii au fost sufletul corupției peste tot, în toată România.
Clasa politică s-a corupt, în halul ăsta, datorită presei și justiției, care nu au existat, în mod real, în anii din urmă. ! „
Evident ca „fratilor romani” care protesteaza pentru „statul de drept” si catuse pentru PSD, le-a scapat nota de protest a fratilor lor din Republica Moldova. E vorba de o nota diplomatica trimisa de Guvernul Moldovei Rusiei, in care Rusia este acuzata de tratament rau impoltriva oficialilor moldoveni cind merg in Rusia. Mai mult, e vorba de o incurajare catre toti oficialii tarii de a mai calatori in Rusia pina la rezolvarea situatiei. Rusia a zis ca si Moldova a dat afara niste jurnalisti rusi, si deci, e un fel de raspuns calibrat, intentionat. Dodon a declarat ca nu stie nimic despre asta – moldovenii aia nefiind ai lui – si ca se pregateste de o noua vizita la Moscova in 17 martie. Putin l-a asigurat ca nu ii va face colonoscopie la granitza, ca gest simbolic de apropiere intre cele doua „popoare” 🙂
Eu stiu ca moldovenii au fost intodeauna tratati de sus, cu superioritae, dar si cu multa grosolanie de rusi. „Maldavan” in rusa era asimilat cu a fi prost, si rideau mult rusii pe tema asta.
Ori daca asta vor in continuare moldovenii dodonisti, Putin o sa le dea cu multa placere.
https://www.agerpres.ro/externe/2017/03/10/moscova-reactioneaza-la-nota-republicii-moldova-privind-vizitele-oficialilor-acestei-tari-in-rusia-14-19-27
Noroc cu europenii care-şi scot imediat pălăriile când văd trecând vreun român pe lângă ei… 😆
Amuzant, si pricep bine treaba asta. Si la mine s-au uitat strimb altii pe la granitze pentru ca aveam pasaport romanesc. Asta in multiculturala si toleranta Europa de Vest. Dar, totusi, desi strimba din nas – la tot ce e strain, nu numai romanesc – ei ne accepta ca pe europeni. Rusii sunt educati de mici ca ei sunt parte a unei tari speciale (si sunt din multe puncte de vedere), si de aici au ei un complex de superioritate, pe care cei inculti il manifesta cu aroganta stupida.
La noi e invers: tratam pe straini mai bine decit ne tratam roman cu roman. Sau poate ma insel eu, si e doar un stereotip.
In 1916 , la varsta de 40 de ani , a murit strabunicul meu ( Mos Adam ) in luptele din Primul Razboi Mondial . L-am cunoscut doar din povestile tatalui si bunicii mele … Era chiar din Cetatea Balgradului .
A fost unul din milioanele de romani care si-au dat viata de-a lungul vremurilor pentru libertatea , pentru unitatea , pentru independenta si binele acestei tari .
Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti eroii acestei tari !
Precoce neamul B.! Ca tatăl să poată povesti fiului despre bunicul său, adică străbunicul copilului, trebuie să fi avut măcar 5 ani la data decesului eroic al bunicului. Înțeleg că străbunicul a devenit bunic la 35 de ani și mă întreb, retoric bineînțeles, bunicul la ce vârstă o fi devenit tată?! Oricum, în zilele noastre, dă bine la CV existența unui erou ARDELEAN al WW1 născut tocmai la Alba Iulia, exact unde a fost încoronat Regele.
P.S. Ar da și mai bine la CV, dacă ar exista precizarea că străbunicul fugise și se înrolase în armata română, altfel ….
trexsr spune:
Martie 11, 2017 la 3:03 pm
Vorbiti serios ? Romania in ,,relatie speciala” cu Polonia ? Fara diplomatie la nivel inalt de profesionalism ?
Apropo, votul dat de Romania pentru sustinerea unui nou mandat al domnului Tusk se inscrie in aceasta cerinta ?
Sunt curios sa va aflu raspunsul. (Z)
Pai chiar asta am spus, pe scurt e adevarat, intr-un alt comentariu. Dar si Orban al Ungariei l-a vrut pe Tusk, si inca sunt in Visegrad cu Polonia 🙂
Una rece, una calda: Hans Klemm, o schimbare compensatorie de discurs?
Ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm, a declarat sâmbătă că obiectivele sale în România sunt în număr de trei: promovarea securităţii celor două ţări, promovarea democraţiei şi lupta împotriva corupţiei şi, nu în ultimul rând, promovarea prosperităţii: https://www.news.ro/politic-intern/klemm-am-trei-obiective-in-romania-sustinerea-luptei-anticoruptie-securitatea-si-promovarea-prosperitatii-1922403911132017031216835408 La o prima evaluare a acestui discurs de ultima ora al ambasadorului american, se poate constata ca a disparut unul din obiectivele sale predilecte, afirmat pana acum cu sagacitate – sprijinirea statului de drept, si ca a aparut unul nou, promovarea prosperitatii. Probabil ca “statul de drept” nu a mai aparut cu prioritatea de laitmotiv, ca a unui limbaj diplomatic de lemn, cu care am fost obisnuiti, datorita mega-scandalului de neconstitutionalitate si ilegalitate in care sunt implicati Kovesi, procurorul sef al DNA, “eroina” si protejata ambasadorului Klemm, si Lazar, procurorul general al republicii. Daca Kovesi si Lazar isi vor da demisia sau vor fi demisi pentru abuzuri in serviciu, probabil ca pierderi de imagine personala si credibilitate publica, poate chiar si note de plata institutionale, vor fi si pentru cei care le-au dat cecuri in alb, care le-au girat practicarea justitiei politice sub acoperirea de “stat de drept”. De aici, cred, si omisiunea diplomatica, de azi, a ambasadorului Klemm. Este insa imbucurator ca celalalt obiectiv, nou aparut, promovarea prosperitatii, vine compensatoriu, tot pe o actualitate disputata – dublarea salariilor, pe care inteleg ca ambasadorul Klemm o sustine, din moment ce se declara avocatul regasirii cresterii in bunastare. Cand va veni timpul sa plece acasa, cred ca, comparativ cu neoliberalismul si corporatismul americane, Hans Klemm va pleca cu cel putin doua lucruri noi, deopotriva romanesti si est-europene, capitalismul social si cultura antreprenoriala.
A nu te grabi .. prosperitatea la care se gandeste Klema este cea a celor din Amcham. De ex a lui PwC. Stii firma aia de consultanta mondiala care s-a „distins” incurcand ceremonia acordarii premiilor Oscar. Insa ptr multa lume de fraieri au cazut Faye Dunaway si Warren Beatty …
Antologica…
Mircea Popescu
La Russia Today nu se vorbeste despre aniversarea marii Uniri.
Dar problema e ca nici in media romaneasca evenimentul nu este considerat unul de prime time. Este mult mai important vacarmul politic intern de miza mica.
Cine stie ? Poate salvarea (mediatica) va veni in cele din urma de la CNN care va relata cu siguranta huiduielile reciproce picante de la viitoarele manifestari dedicate.
In pregatirea celebrarii Marii Uniri, politicienii ar face bine, indiferent de ideologie, sa vorbeasca despre toti romanii, fie ei din Banat, Oltenia, Bucovina, Basarabia, Canada, SUA, Australia sau Madagascar. Iar noi fiecare sa facem cinste prin actiune si mai putin prin vorbe nationalitatii noastre. Sigur ca fiecare padure cu uscaturile lui, vezi idiotii aia care nu au platit masa in Spania. Nu spaniolilor le-au tras tzeapa, ci propriei tari, facindu-ne de rusine. Deci, sa nu mai tragem tzeapa tarii noastre, cu asta ar trebui sa incepem.
Vorbeam de fermierul/taranul roman. Eu in Canada maninc mandarine din Israel si Maroc. Tarile astea au cooperative care cultiva si aceste fructe. Romania este o tara binecuvinatata cu bogatie de paminturi si clima, si totusi e inca atit de saraca la tara. De ce? World Vision vorbeste despre saracia copiilor de la tara din Romania, ca nu au ce minca. Dupa ce am distrus cooperativele de productioe si sistemele de irigatie, e nevoie sa ne gindim din nou sa incurajam taranii/fermierii sa se asocieze. Inclusiv prin facilitati de a putea sa concentreze suprafete agricole, cu ajutor de la stat, si din startupurile alea de care vorbeste guvernul. A venit timpul ca guvernul sa faca o comunicare mai buna pe tema asta cu fermierii. Asa se poate diminua saracia la sate, imbogatind fermierii si taranii nostri.
Cum să se unească un popor cu vocația dezbinării?
Chiar și după Unirea din 1918, nu la mult timp, au înviat certurile și acuzațiile, de data asta între „regățeni” și ardeleni. Cei dintâi îi acuzau pe cei din urmă că sunt greoi în luarea deciziilor, iar cei din urmă – pe cei dintâi, că sunt șmecheri și o vor să le fie șefi.
La noi, orice unire durează trei zile, iar în ziua a treia, după prânz, se văd semnele mahalagelii care urmează.
@Amalia: „… au înviat certurile și acuzațiile, de data asta între „regățeni” și ardeleni. Cei dintâi îi acuzau pe cei din urmă că sunt greoi în luarea deciziilor, iar cei din urmă – pe cei dintâi, că sunt șmecheri și o vor să le fie șefi.”
Se pare ca astazi s-au inversat rolurile, sau poate toti au devenit „ardeleni” in luarea deciziilor si „regateni” la smecherie si la sefie.
Ador să cumpăr cărți vechi! Cumpăr on line și foarte des mi se întâmplă să le cumpăr cu dedicații personale, destul de vechi de obicei, sau de autor. Le iubesc pe cele personale cel mai mult – când văd pagina plină, mă străbate un fior copilăresc de bucurie și-l citesc întâi repede pe diagonală, apoi îl reiau mai calm, a treia oară construiesc un roman în jurul mesajului! Le ador!
Despre Centenar, cu tristețe: Basarabia nu-i, o bucată din Bucovina nici, Maramureșul de Nord – o enclavă românească se zbate acolo ca peștele pe uscat să nu moară – n-a fost să fie… Astăzi îmi lipsește perspectiva. Văd partea deșartă a paharului, o să-mi treacă.
Măcar să păstrăm ce ne-a mai rămas din România Mare
Ghita Bizonu
Esti previzibil, exact despre liberul arbitru ma asteptam sa faci vorbire. (Z)
Cum spuneam, omul ideal este, in baza experientelor noastre de pana acum, de domeniul fictiunii. De aceea omul real inzestrat, de regula, cu constiinta de sine (chiar daca omul nu se auto-cunoaste indeajuns), are nevoie fie de simboluri cu grad ridicat de absolut, fie de,,instrumente” practice cu suficiente grade de libertate si autonomie care sa nu reproduca tarele umanitatii derivate din partea instinctuala a fiintei umane. Nu discutam aici despre armele ,,inteligente”. (Z)
Asta arata ca omul stie cum ar trebui sa fie (chiar daca nu-si recunoaste siesi intotdeauna), realizeaza ca ceea ce face nu face deseori bine , dar crede ca stie ca nu poate altfel, desi, isi doreste, uneori, sa poata.
Deci, exista premisa progresului, intr-un univers cu componenta de timp fara o limita anume. (Z)
In ceea ce priveste liberul arbitru, nu ne ajunge o viata pentru a descifra cat de mult suntem cu adevarat liberi in gandurile, trairile si mai ales impulsurile noastre – aproape imposibil de anihilat, dar posibil de controlat, si cat sclavi perfecti – conditionati sa credem ca noua ne apartine, in totalitate, decizia de oportunitate.
Este foarte greu de stabilit. Dar daca omul are o mare calitate, aceea consta in capacitatea extraordinara de a gasi scuze si motive pentru actiunile sale. (Z)
Probabil ca omul va deveni ce i-a fost predestinat la Facere (daca ar fi sa credem in Creatie) atunci cand invataturile Creatorului nu vor mai fi litera de lege, ci, spirit de lege si atat. Pana atunci, vom face rau in dorinta de a face bine (cazul fericit) si rau cu buna stiinta (cazul frecvent si specific in ultimii 4000-5000 de ani de istorie a civilizatiei).
Este foarte posibil sa nu reusi a ne apropia ireversibil (trecand de granita ,,orizontului de evenimente” ) de tinta echilibrului perfect (acela sustenabil fara efort de auto-reprimare a raului din noi) si sa ne pierdem pe drum de ca si cum nici n-am fi fost vreodata.
Nu inseamna, daca ar fi sa-l credem pe Stanislav Lem, ca ar fi o mare pierdere pentru Univers, care va exista, si fara noi, pana la sfarsitul veacurilor. (Z)
„…Univers, care va exista, si fara noi, pana la sfarsitul veacurilor. (Z)”
Pe noi ne interesează Universul doar în măsura în care conştientizăm că facem parte din el !
Odată cu noi, dispare, se pierde şi Universul !
Găsitorului, mult noroc şi să ajungă să-l cunoască, poate mai bine decât noi ! 😉
” Stim oare sa pregatim centenarul marii Uniri? ”
Sa procedam ca pe vremuri. Sa-l sarbatorim prin munca…Dvs. ati facut un pas urias si redau mai jos din nou comentariul pe care l-am trimis acum cateva minute la postarea dvs. despre vituperarea lui Mugur Isarescu ( „Demonizarea si decredibilizarea conducatorilor” ):
” Se simte nevoia unei retorsiuni elitare romanesti iar acesta este un punct de vedere foarte precis in (prea) vaga „filozofie de situare” a elitelor in actualitatea romaneasca. Romania poate influenta democratic „lumea”, „lumea” poate doar sa influenteze democratia din Romania…E normal sa avem si noi „ambasadorii nostri” in lumea mare iar punctul dvs. de vedere sper sa fie perceput ca un dus rece in somnul adanc in care ne aflam. La polonezi e altceva acum. Ei „au luat deja” ce era de luat…, si oricum Romaniei ii va fi greu sa se apropie de adevaratul nivel al puterii cum au facut-o polonezii prin Papa Ioan Paul al II-lea sau Zbigniew Brzezinski…Putem insa recupera tot mizand pe esenta „vectorului” functionarii democratiei…”
P.S. Cine ar urmari asa ceva ? Dau un exemplu eclatant. Nu mai retin care politician olandez l-a atacat pe T.Basescu ( vorba dvs., sa nu fim subiectivi ) recent de legaturi cu KGB. Logica atacului : Olanda se ocupa inainte de 1990 in cadrul NATO de activitatea contrainformatii anti-KGB de unde „autoritatea” cunoasterii…, deci stia…Cat a crescut politicanul TB n-au zis nimic, cand a ajuns in varf, la fel, ciocu’mic, abia acum, cand a devenit anti-basist, olandejii s-au gandit sa-l „kaghebeasca” pe TB….Cum mai scriam, ma omor dupa olandeji….Prin 2000, ca si consultant economic de periferie ( cu tot cu tara…), „m-am prins” ca Olanda e specializata pe Romania…Nu stiam insa ca inca de dinainte de 1990…, vorba lui Vanghelie extinsa, pe „persoana nationala”…dedicata marii dreptati globale…Ei erau obijnuiti sa infinga laleaua-n branza, dar cand au vazut ca merge brici si-n cascaval dupa 1990…, nu s-au mai dat dusi ( „olandejii”, in sens extins….I.R.I.R. – i-a nemurit in varf…) si ne-au transformat in „Schweitzer”…E greu sa re reantoarca la branza, mai ales ca la unii „colegi de-ai lor” se poarta si mucegaita…
http://www.gatestoneinstitute.org/10023/european-parliament-free-speech
Parlamentul European este singura instituție aleasă popular în UE. Helmut Scholz, din Germania de stânga Die Linke partid, a declarat că parlamentarii UE trebuie să fie în măsură să -și exprime punctul de vedere cu privire la modul în care Europa ar trebui să lucreze: „Nu se poate limita sau nega acest drept”. Ei bine, ei pot exprima (dar pentru cât timp?), Cu excepția faptului că acum nimeni din afara parlamentului nu va auzi.
Regula lovește in exprimarea liberă, și anume cea a politicienilor aleși, pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în practica sa de a fi protejate în mod special. Membrii Parlamentului European sunt oameni care au fost aleși pentru a face vocile alegătorilor auzite în cadrul instituțiilor Uniunii Europene. Limitarea libertății lor de exprimare este nedemocratică, îngrijorătoare și spookily orwellian.
Regula nu poate avea decât un efect descurajator asupra libertății de exprimare în Parlamentul European și se va dovedi probabil un instrument convenabil în încercarea de a închide gura acelor parlamentari care nu respectă limbajul corect politic al UE.
Parlamentul European pare în ultimul timp că luptă împotriva libertății de exprimare. La începutul lunii martie, organismul a ridicat imunitatea parlamentară a candidat la președinție franceză Marine Le Pen. Crima ei? Tweeting trei imagini de execuții ISIS în 2015. În Franța, „publicarea de imagini violente” constituie o infracțiune, care poate transporta o pedeapsă de trei ani de închisoare și o amendă de 75.000 de euro. Ridicarea imunității ei, îni timp ce ea candidează pentru funcția de președinte al Franței este o şmecherie ordinară, Parlamentul European transmite un semnal clar că publicarea adevărului grafic și înfiorătoare a crimelor ISIS, mai degrabă decât să fie primit ca un avertisment cu privire la ceea ce ar putea fi în curând în Europa, în schimb ar trebui să fie pedepsit.
Acesta este un semnal bizar pentru a trimite, în special pentru victimele creștine și Yazidi ISIS, care sunt încă ignorate în mare măsură de către Uniunea Europeană. Parlamentarii europeni, în mod evident, sunt prea sensibili pentru a privi imagini cu uciderea de oameni fără apărare în Orientul Mijlociu, și sunt mai preocupati de asigurarea urmăririi penale a solilor, cum ar fi Marine Le Pen.
Așa că, corectitudinea politică, acum în mod eficient „poliția religioasă” a discursului politic, nu s-a limitat numai asupra mass-media și mediul academic; Deputații aleși sunt acum, de asemenea, obligaţi să tina linia corectă politic, sau pur și simplu să le fie tăiat microfonul . Nimeni nu a oprit Parlamentul European la trecerea la această regulă nedemocratică ărivind discursul anti-liber.
De ce nici un parlamentar din cei 751 de deputați nu ridică steaguri roșii cu privire la problema înainte de a deveni o regulă reală? Chiar mai important: De unde aceast impuls clar totalitar și pana cand ?!
[…] de a ne apuca sa dam solutii referitoare la Uniunea Europeana, cred ca ar trebui sa ne intrebam mai intai ce inseamna aceasta pentru noi. Si nu doar pentru noi, romanii. Ci pentru […]
Pentru aniversarea unui veac de Românie Mare, cred că esențial ar fi ca în conștiința populației această perioadă să fie privită în CONTINUITATEA EI. Mi-e teamă însă că, cel puțin pentru o parte a României, pe care eu am am îndrăznit să o consider vulnerabilă – tineri și adolescenți, unii dintre ei educați și vârâți între niște jaloane dacă nu strâmbe, cel puțin discutabile, după 1989 – lucrul nu va fi posibil.
Ceea care mă enervează cel mai mult în ultima vreme este insinuarea că istoria României s-a „oprit” în perioada dintre sfârșitul războiului și decembrie 1989, că a fost o istorie ratată, deci inutilă, ceva nedemn, cu care ar trebui să ne rușinăm și pentru care ar fi normal să facem, neîncetat , penitență . Dar nu toată lumea, desigur, căci vor fi existând și excepții notabile, reprezentate de intelectualii cu burse prin Germania fix în perioada socialistă, dar cu disidențe convenabile prin sertarele din România.
E de la sine înțeles că dacă istoria ar fi stat, clipocind, în loc, n-am mai avea nici centenar de sărbătorit…
Un fel de… jurnalist-ospătar, că altfel nu știu cum să-l încadrez, Laurențiu Ciocăzanu – îl știți…-, rămas pentru o vreme fără de „coledzi” , și-a găsit de curând un cuib călduț, și se-ngresuie între Pleși și Liiceni, la REVISTA 22, din piscul căreia ne zice așa: „… 6 martie 1945. 6 martie 2017. Zilele trecute am contabilizat deja 72 de ani de «școală» comunistă și neocomunistă (ultimii 27 de ani). Aproape trei sferturi dintr-un secol de viață trăit în mare parte sub «sedative» de esență bolșevică…” Înțelegeți, cetățeni? Așadar, ce să aniversăm, dacă 72 de ani au fost pierduți, sterili, inconsistenți?
Cei născuți după ´89 sau cei care erau copii pe atunci pot fi lesne îndoctrinați cu povești cu „ciuma roșie” și mai nou, cu „iadul roșu” întins pe 72 de ani … sunt povești simple, liniare, declarative, axiomatice , deci, nu necesită explicații . Cei care le vând însă, își falsifică astfel până și bruma de amintiri frumoase aduse de dincolo de falia căscată în decembrie 1989.
Am citit de curând, în CONTRIBUTORS, un text al lui Liviu Papadima , mândrie a Facultății de litere, Prorector al Universității București, cu un CV care ar băga sub masă orice muritor de rând. Textul se numește PASTILA FUSIBILĂ . Am fost neplăcut surprinsă de stilul „lipsit de stil” aș spune, al autorului. De amintirile lui terifiante din iarna lui 1984. De politizarea excesivă și îngroșată a scriiturii. De tristețea tinereții lui, care a văzut și a reținut această scenă:
„Înăuntru, peisajul cunoscut al încăperilor din instituțiile publice: vrafuri de terfeloage grămădite peste tot, fișeturi metalice scorojite, câteva scaune cu tapiseria roasă, un birou grosolan în spatele căruia era un alt bărbat. În mijloc, pe podea, o imensă baltă de apă și noroi, de la zăpada de pe încălțările celor care pășiseră în încăpere. Îmi scutur cât pot de bine bocancii și intru. Îi spun bărbatului ce mai povestisem o dată. Se uită la mine și-mi zice: «Așteptați vă rog o secundă. »Apoi se ridică din scaun și o ia spre ușă, o deschide și, spre groaza mea, îl aud urlând înspre curtea interioară: «Cine i-a dat drumul tovarășului aicea?» Reapare omul care mă condusese, îmi face un semn, îl urmez către ieșire. În apropierea porții, ridică din umeri…..Avea însă și el ordinele lui și, cel mai probabil, i-a fost frică. Tuturor ne era frică. Poate n-am știut eu cum să procedez, poate omul se temea că erau puse microfoane în cameră, poate chiar erau.”
Tristețe pe care o împinge până în anul 2017, legând iarna lui 1984 de # REZIST , de parcă timpul ar fi rămas înțepenit în loc.
Toți acești intelectuali „puri”, neatinși de infamul comunism , disidenți și cu ample literaturi de sertar, de fapt au trăit, s-au educat, s-au bucurat, au sperat, au iubit, și-au întemeiat familii și și-au mobilat, cât de frumos s-au priceput, apartamente sau case, înainte de 1989. Dar nimic n-a rămas din toată această „avuție” intimă. A rămas ura, frustrarea, neplăcerea, conducta prin care nu vine gazul, pana de curent, coada la carne, tramvaiul întârziat, adică nimicul…
Din aceeași perioadă despre care ei povestesc o mie de lucruri urâte eu pot povesti o mie de lucruri frumoase. De aceea cred că viețile noastre, puse la uscat, la Judecata de Apoi, pe aceeași sârmă, vor avea, cu siguranță , transparențe și greutăți diferite .
@Luminita Arhire: „Din aceeași perioadă despre care ei povestesc o mie de lucruri urâte eu pot povesti o mie de lucruri frumoase. De aceea cred că viețile noastre, puse la uscat, la Judecata de Apoi, pe aceeași sârmă, vor avea, cu siguranță , transparențe și greutăți diferite .”
Sa nu uitam ceva esential, faptul ca tineretea este partea cea mai frumoasa a vietii si pe asta ne-am trait-o tocmai in perioada comunista. Atunci am iubit, am avut sperante, ambitii, am avut toata lumea si viitorul inaintea noastra. Cand esti tanar … ehehe.
Cata nostalgie inlacrimata ne trezesc amintirile acelei vieti fara seaman si fara intoarcere, mai ales la o varsta la care ti-au mai ramas doar putine sperante.
Dar, ceeace ar putea fi greu de inteles este permanenta frustrare a celor care nu reusesc sa vada ca lumea de astazi inainteaza si ca in Romania sunt progrese vizibile de la an la an.
Si totusi, asa cum am mai spus, cand vezi continuitatea in mod liniar, zi de zi, nu poti observa acest progres. Este mai usor pentru cel care vede salturile in esantioane de timp, in cazul meu odata la 8-10 luni.
E … e . Titrul cartii trebe pastrat la rubrica „Argumente si fapte”
Da duopa cate se piate observa exista de ceva vreme o agitatie (agitprop) ca acum 300, 400 de ani romanii nu aveau cinstiinta identitara , ca nu isi ziceau romani ci maldavani, hardleni, oltienu, munten sau valahi, pricum numa romani nu .
SI ca pttu a inceput su Scoala Romaneasca, cand sub influenta catoliceasca aua afalat unii preit ca exista si limba latineasca si au inceput sa latinizeze. Si d=ai si combatet ope asta linie ca deh asa se combate national-comunismu’, legioonarisamu si nazismu’ din Romania..
Pru acest ceaslov demonstreaza falsitatea si sau ignoranta unor astfle de afrimattii :
”Molităvnic izvodit din slovenie pre limba rumăniască supt crăirea și biruința Prealuminatului și Milostivului Domn, Mihail Apafi, cel mai Mare, din mila lui Dumnedzău, craiul Ardealului, domnul părților Țărăi Ungurești, șpanul săcuilor i proci, și cu blagosloveniia Prea osfințitului Părinte, Kir Varlaam, Mitropolitul Belgradului [Alba Iulia], și a toatî Țara Ardealului. Tipăritu-s-au în Mitropolia Belgradului. Anii Domnului 1689. April, 22 de dzile
Ori unirea cu Roma a fost decisa la 21 martie 1697.
Mai mult observam ca sefu al mare din zona era Mihail Apafi , principe al Transilvaniei între 1661-1690. Ca picantere suplimentara a se observa titlurile cu care este firtirisit principele transilvan : Prealuminatul și Milostivul Domn… DOMN!!! Adica ca si Brancoveanu de ex.
Si sa ne intoarcem la titlu : ”Molităvnic izvodit(tradus) din slovenie (slavona)M/i> pre limba rumăniască </b<,
Deci impotrva asustinerilor unor cica „inteligenti” la 1689 se vorbea limba rumăniască
Intrebare – si pare cum isi ziceau cei care vobeau limba rumăniască ?!
Deci identitea romabeasca de cand exista?!
https://tiparituriromanesti.files.wordpress.com/2011/10/molitvenic-izvodit-din-slovenie-pre-limba-rumaneasca-alba-iulia-1689-mitropolitul-varlaam-al-ardealului.jpg
Asta îmi trezește amintiri de la cursul de slavă veche și paleografie…
Un secol de la Marea Unire este un secol in care Romania a avut ocazia sa arate ca macar o parte dintre visele celor care au infaptuit-o, ori s-au sacrificat pentru ea, s-au implinit. Scrisoarea pe care ne-o incredintati spre citire este plina de nadejdi nemarturisite si ne aduce aminte ca a trebuit sa se prabuseasca trei imperii, iar Romania sa infrunte inamici puternici si sa piarda un locuitor din zece pentru ca Marea Unire sa devina realitate. De aceea , Marea Unire este, in primul rand momentul in care sa examinam bilantul tarii, realizarile fata de visele de acum un veac: este Romania o tara puternica, este Romania o tara bogata? Este Romania o tara civilizata? Este Romania o tara dreapta cu fiii ei? Este Romania o tara mandra? Este Romania o tara inteligenta? Este Romania o tara performanta? Iata o parte din intrebarile la care gasim usor cate un raspuns, nu este nevoie sa le dau eu, ba, mai mult, fiecare poate da raspunsul sau in deplina libertate. Sa credem, oare, ca niste jocuri de lumini si artificii, cateva statui, o suita de recitari pionieresti, articole prin ziare, un concert festiv, tinichele aurii prinse pe textile, o bauta cu ambasadorii, pot inlocui raspunsuri pozitive la toate intrebarile de mai sus? Iar daca ne gandim mai bine, apar alte intrebari: ce facem cu teritoriile istorice romanesti? Cand ii vom infama pe aceia care au cedat unele dintre ele? Cand vom trage la raspundere, in mod serios, toata ceata de europarlamentari si functionari romani la UE, care au fost cu totii incapabili in a sustine ori determina un progres european? De a face ca UE sa asigure macar doua dintre functiile principale ale unui stat? Unde este eurolegea apararii? Unde este eurolegea sigurantei publice? Unde sunt marile programe, care, dincolo de importanta nationala, sa fie folositoare intregii uniuni? Dezastrul politic european de astazi li se datoreaza si lor! Il aduc in discutie, pentru ca el este bucuria lui Dodon, fiul tractoristului, care se va putea felicita public pentru decizia sa de a-l desemna ca licurici pe Putin. Avem, cu trecerea timpului, guverne parca din ce in ce mai batute in cap, care nu sunt in stare sa vada dincolo de niste interese personale meschine. Greu vor mai putea fi indemnati basarabenii sa vina catre o Europa cu 27 de viteze.
Traiasca un secol de la Marea Unire! Ura!
Sa stiti ca nici Putin nu este fericit pentru dezastrul european. Putin vrea sa faca afaceri cu intreaga Europa, dar, din pacate, din intregul continent, doar Germania a mai ramas sa raspunda favorabil intereselor economice rusesti. Iar o Germanie care duce in spate povara celorlalte 26 de state, nu este un partener suficient de puternic pentru Rusia, sub aspectul valorificarii intregului potential de resurse al vecinului de la rasarit.
Unii s-ar putea gandi ca proiectul european a fost inca de la infiintare, un proiect eminamente ruso-german. Cred ca acestia gandesc oarecum la cald, punand pe seama Rusiei tot ce merge prost in Europa si in lume. In realitate, esecul se datoreaza multiculturalismului, intereselor divergente si birocratiei endemice. Nu in ultimul rand, incapacitatii unor state periferice de a intelege ca doar politici puternice si coerente interne pot sa creasca performantele, nu doar absorbtia asaziselor fonduri europene sub forma unor ploi repezi de vara pe un teren arid si crapat de seceta.
De aceea, poate a venit timpul sa luam in calcul o alternativa la toate celelalte variante ale lui Juncker respectiv transformarea UE intr-o uniune de mai multe sub-uniuni gen Visegrad.
Exista doar o singura problema: Noi, romanii, cu cine votam sa ne aliem ? (Z)
Motanul Incaltat
Mai motane, nu mai visa cai verzi pe pereti cu unitatea Europei.
Sa dea Dumnezeu sa nu fie si mai rau, cu milioanele de musulmani (inclusiv turci) infiltrate pe tot cuprinsul spatiului european.
Chiar nu vezi ca in spatele asazisei democratii, se ascunde din rasputeri intoleranta tipic nazista ?
De ce crezi ca Olanda permite sexul la liber si a liberalizat consumul de marijuana ? Pentru ca nu are alte valori de oferit. Aceeasi Olanda care se opune vehement intrarii Romaniei in Schengen, aceeasi Olanda care ne vinde lalele fara miros crescute accelerat si cu viata scurta, respectiv rosii din plastic numai bune de pastrat in vitrine. (Z)
Amalia a punctat decisiv cand a spus ca poporul roman nu are vocatia unirii. Scurt si la obiect, fara arabescuri redundante de limbaj, felicitari, Amalia.
Unii, precum motanul, viseaza pueril la unitatea Europei, in timp ce romanii nu pot fi uniti intr-o banala familie, ce sa mai vorbim de o ditamai tara.
Iata ce paruiala se isca ori de cate ori moare un bogatas cu notorietate mediatica: Sotiile supravietuitoare ( actuala si foste), amantele, copiii legitimi, copiii ilegitimi, isi amintesc cu toate/cu totii ca exista ceva care ii leaga (desigur, nu in sens constructiv): AVEREA, bat-o Dumnezeu sa o bata…
Ana spune:
Martie 11, 2017 la 7:39 pm
Nu exista opera literara in care autorul sa nu interfereze subiectiv o idee, o stare, un sentiment care tin de personalitatea autorului. Ceea ce spuneti dvs tine, de fapt, de SF. (Z)
Relatarea unor ,,fapte simple si reale” se face cu limbajul romancierului/poetului, deci, este o reflectare specifica a realitatii, prin definitie subiectiva.
As mai adauga ca in fiecare eveniment, element de natura, stare de lucruri, etc, exista o tenta de subiectiv intr-o infinitate de variante, adica de fictiune, ca o aura energetica transcedentala nedecelabila cu instrumente de masura, care da specificitate creatiei de orice fel, atunci cand autorul isi exprima perceptiile raportate la lumea din afara eului sau, si/sau din el insusi. Cred ca subiectivul exista in mod obiectiv in realitate, altfel, incercarea de a-l detecta ar fi in zadar. Multi-subiectivul ia chipul si asemanarea creatorului si este foarte important pentru noi, cei care citim si/sau contemplam, sa incercam sa gasim ,,acel unghi de vedere” specific pentru a putea rezona cu creatorul. In fine, se poate si ce spuneti dvs, ca fiecare sa inteleaga ceea ce vrea sa inteleaga, dar asta inseamna sa ne ingradim cu buna stiinta libertatea de perceptie si sa nu ne intersectam niciodata cu autorul.
O statuie care uimeste privitorii prin perfectiunea ei, nu este o simpla creatie, ci, rezultatul maiestriei sculptorului de a indeparta de pe blocul brut de granit sau marmura exact bucatile care trebuie (nici mai mult, nici mai putin) din perspectiva sa pentru a ne fi revelata una dintre capodoperele care asteapta, cu rabdare, sa fie descoperite.
Alt sculptor poate decide sa ,,scoata” alte parti ale pietrei si ajunge la un cu totul alt rezultat.
In acel stei initial inform pot salasui mii de alte capodopere ce vor ramane ne-dezvaluite pe vecie. Din fericire, exista multe alta blocuri de piatra spre a se oferi artei.
Ce este poezia ? Fictiunea perfecta, dar fara de care, viata nu are niciun sens. De fapt, poezia este asociata intim cu speranta. Cine a vazut frumosul din noroi si din uratul (aparent), stie ca lumea inseamna mult mai mult decat ceea ce definesc, in mod superficial, legile terne ale fizicii.
Unde este speranta este iubire, iar unde este iubire, exista Dumnezeu.
Sigur, ceea ce spuneți este adevărat în cea mai mare parte. Există și ceea ce spun eu, cu relativitate desigur și tot intenționat. Ce-i rar e rar, dar există.
„Unde este speranta este iubire, iar unde este iubire, exista Dumnezeu.”
Frumos spus !
Parafrazând aş spune că unde nu-i Dumnezeu, nici Uniune Europeană viabilă nu poate fi ! Cunoscătorii ştiu de ce……
Un istoric medievalist ieşean a scos o carte privind înscrisurile pe cărţile vechi. Aceste înscrisuri ne vorbesc mai mult decât cronicile: sunt gânduri, mentalităţi ale oamenilor cu personalităţi diferite.
Cât priveşte înscrisurile pe cărţile religioase, printre primele în limba română din Transilvania, mi se pare demn de consemnat unul de pe Chiriacodromionul sau Evanghelia învăţătoare de la Bălgrad, tipărită în anul 1699 la Alba Iulia, având la bază Cazania Mitropolitului Varlaam tipărită în anul 1643: „(…) Acum întâi întru acest chip aşezată şi tipărită şi mai luminat în limba Rumânească diorthosită. (…) De Mihai Istavanovici Typograful tu ex. Ungrovlahia”. Acest înscris ne demonstrează unitatea spirituală a românilor acele epoci: o carte ( Cartea românească de învăţătură) a Mitropolitului moldovean Varlaam tipărită în limba română la Alba Iulia de un tipograf muntean. Să nu mai vorbim de semnificaţia celor două cuvinte : „luminat” şi „diorthosită”!