Jules Pascin la Artmark, in licitatia de iarna.

Marti, la Artmark, in cadrul licitatiei de iarna, vor putea fi achizitionate mai multe lucrari apartinand unui artist mai putin cunoscut – Jules Pascin. Lucrarile fac parte din colectia mea. Este o incercare de a-l „naturaliza”, din punct de vedere artistic, pe unul din cei mai cunoscuti artisti din cadrul „Scolii de la Paris”. Din banii pe care ii voi obtine din aceasta licitatie voi acorda  burse elevilor de la Colegiul militar national de la Breaza, in amintirea tatalui meu, bursier, sef de promotie la Liceul militar de la Manastirea Dealu.

Vreau sa va reamintesc cine a fost Jules Pascin si de aceea reiau un articol  de pe blog, din urma cu aproape 10 ani:

„Pe o strada din Paris, saptamana trecuta, un afis zdrentuit de ploile din ultimile zile, anunta o expozitie Jules Pascin, la muzeul Maillol. Din pacate, expozitia deschisa pana in 14 iunie, se inchisese la momentul cand eu citeam anuntul respectiv. Afisul mi-a adus insa aminte de controversele legate de cel care fusese denumit, in primele decenii ale secolului trecut, „printul din Montmartre”.

Cine a fost, de fapt, Jules Pascin?

Nascut in 1885, pe malurile Dunarii, la Vidin, din parinti evrei, Pascin (pe numele adevarat Julius Mordecai Pincas) este prezentat, de obicei , ca un pictor de origine bulgara. Lucrurile sunt insa mai complicate. Tatal sau – angrosist de cereale – avea magazine si la Vidin si la Ruse. De altfel, in 1892, parintii lui se muta la Bucuresti, unde el isi petrece o parte din copilarie, pana in 1896, cand porneste o lunga calatorie in Europa si America. Dupa o perioada de studii si experiente diverse la Budapesta, Viena si Munchen,ajunge, in 1905, la Paris. In anul inceperii Marelui razboi, pleaca in America, unde ramane pana in 1920 – cand se intoarce la Paris. Mai calatoreste in Tunisia, Spania, Portugalia. Nu voi povesti viata lui de boema, in Franta sau America. Mai bine decat mine o face, sigur, Paul Morand, prieten cu Pascin si care a scris si o frumoasa prefata la o carte despre artistul cosmopolit, prefata scrisa la Bucuresti, in aprilie 1931. Cartea aparea la nici un an de la ziua in care Pascin hotarase sa se sinucida, la nici 45 de ani. Scria Morand in cartea lui , „viata lui Pascin a fost istoria unui oriental aventuros care a crezut ca se va putea realiza in occident…”

Eclectic in stil, influentat de Klimt, Klee, Schiele, Modigliani, dar mai ales de George Grosz, Pascin l-a avut, totusi, ca model, pe Toulouse-Lautrec si a desenat, ca nimeni altul, atmosfera boema a Parisului. Intr-o carte a lui, Hemingway povesteste cum a petrecut o noapte cu Pascin, la „Cafe du Dome”, in 1923.

In ziua inmormantarii, la 7 iunie 1930, galeriile de arta din Paris au ramas inchise iar cortegiul funerar a fost urmat, intre altii, de Braque, Chagall, Foujita, Zadkine.

Lucrarile lui se gasesc in marile muzee ale lumii, la Paris, New York, Washington, San Francisco, Boston, Philadelhia, Sydney, Ierusalim (unde exista o sala speciala,’Pascin’, cu peste o suta de piese).

De ce am scris despre Pascin? Eu cred ca nu stim sa punem in valoare, in lumea artei, ceea ce este legat de noi. Sigur ca Pascin era un „deznationalizat”. Intrebat despre locul de unde vine, el a raspuns „nu eu am ales sa ma nasc la Vidin in Bulgaria”. De altfel, cu ocazia achizitionarii, in 1960, a lucrarii lui Pascin „nud cu palarie verde”, ( ce apartinuse actorului de origine romana Edward G. Robinson si, ulterior, armatorului Niarchos), Muzeul de arta din Cincinnati il prezenta pe Pascin ca „artist romano-franco-american „! As mai adauga faptul ca singura vizita pe care Pascin a mai facut-o in „orient” a fost in Romania, in 1913, pentru a participa la inmormantarea mamei lui, ceea ce arata ca familia lui ramasese in Bucuresti. De altfel, se spune ca si fratele lui, Joseph, era casatorit cu o printesa din Romania.

Iata, deci, cate puncte de legatura intre un artist celebru al expresionismului european si Romania. Nu ar trebui sa punem in valoare aceste fundamente culturale europene ale noastre? Mai mi-am adus aminte ca in catalogul Pinacotecii Bucurestilor, instalata in casa donata de familia amiral Urseanu in Bucuresti, pe strada Lascar Catargiu, figurau doua lucrari de Pascin. Probabil ca mai sunt si altele in tara. Nu ar trebui organizata o expozitie Pascin si in Romania?

Umbland astazi in biblioteca, am dat si peste catalogul licitatiei publice de la Paris, de la Hotel Drouot, din 4 martie 1989 (!), pentru punerea in vanzare a cartilor, editiilor originale, manuscriselor si scrisorilor autografe apartinand lui Tristan Tzara. In total 476 de piese. Nu ar fi fost normal ca statul, prin muzeele sale, sa participe la o astfel de licitatie, pentru a recupera piesele cele mai importante? Probabil insa, atunci, statul avea alte prioritati, mai importante.

In perioada cat eram ministru de externe, aflasem ca, la Londra, la casa de licitatii Sotheby, erau scoase la vanzare doua sabii ale lui Cuza. MAE a participat la licitatie – printr-un intermediar- si le-a castigat. Una din sabii este acum la Muzeul Cotroceni, alta la Muzeul MAE. Asa cred eu ca trebuie procedat! Gresesc?”

PS  Preturile sunt foarte accesibile!

18 gânduri despre “Jules Pascin la Artmark, in licitatia de iarna.

  1. A murit Constantin Stroe .
    Constantin Stroe directorul de la Dacia.
    Constantin Stroe care a „pastrat” Dacia.

    Ca Dacia putea sa o ia pe urma ARO.
    Dar nu .. a avut un director care si-a iubit uzina .. care sa zic asa a luptata cu „ghearele si cu dintii” . Dacia in anii 90 parea ca se duce. Avea nevoie de moderniari, banii nu prea erau. tehnologie invechita, motor cu came laterale, model din 1968. Dar au mai reusit sa puna o injectie, sa modernizeze (pitin) alte cestii. Sa scoata un mdoel nou (Nova) si sa faca un pick uo cu 4 usi.
    Adica sa p[asntreze totusi productia si o cota de piata.
    Suficent timp cat Renault sa nu poata prelua Skoda si sa caute o solutie de „repliere” .
    Si sa ne intelegem – nu este vorba doar de Dacia .. ci de toti furnizorii pentri Dacia!!! Nun stiu cate locuri de munca insa DESTULE!
    Din pacate nu am mai avut inca o duzina de Constatin Stroe ….

    Omul asta ar merita o statuie …

    Apreciază

  2. Un prezicător australian a scris că în 2017 va avea loc suspendarea din funcţie a lui Johannis, care va fi înlocuit cu …Titus Corlăţean ! Super !
    Dar cine nu-i mai potrivit decât acest malefic personaj impus cu forţa votului măsluit, a cărui sarcină clară este de a duce la distrugerea şi dezmembrarea României ?!
    Cine-o îndrăgi străinii… , imposibil să nu tragă ponoasele acestei uriaşe greşeli !
    Diabolizarea a tot ce-i românesc ( şi nu piere, vorba cântecului) şi impunerea unor precepte străine de neam şi Ţară face parte din mijloacele de propagandă străină care a început să nu mai prindă prin Europa creştină !
    Se pare că încet-încet ne trezim şi noi din acest vis urât !
    Probabil instinctiv, bombardamentul mediatic străin şi agresiv , dar mai ales continua stâlcire a graiului strămoşesc de pe mai toate canalele media a tras un semnal de alarmă, trezind instinctul de supravieţuire naţională !
    Încă nu-i prea târziu, să le luăm Ţara înapoi !
    P.S.
    Până atunci cred că expiră şi penitenţa impusă lui Adrian Năstase, impusă parşiv, de teama unei concurenţe ,pe care ei au înlocuit-o cu interdicţii de tot felul ! 😉

    Apreciază

  3. Prerogativa de conformitate: Desemnarea premierului

    Scandalul pe desemnarea premierului mi-a amintit de un episod, petrecut cu mult timp in urma, de la un seminar de drept constitutional, cand profesorul de atunci, care intre timp avea sa ajunga judecator constitutional, a pus o intrebare. De ce presedintele republicii semneaza legea (sau o contrasemneaza, dar deja acest cuvant da jumatate din raspuns), azi o numim promulgare, inainte de a fi publicata in Monitorul Oficial?

    Parea o supervizare care nu-si avea rostul, o contradictie, nicio persoana neavand calitatea sa respinga, sa modifice sau sa aprobe o lege, care era si este rodul vointei reprezentantilor poporului, constituiti in unica putere legiuitoare. Nici chiar asa-zisul drept de veto prezidential nu dispune asupra continutului legii, ci doar asupra retrimiterii, o singura data, a acesteia in Parlament, spre rediscutare a unor prevederi.

    Raspunsul pe care l-am dat atunci, singurul de altfel, a fost ca semnatura respectiva confirma, prin puterea autoritatii publice cu care a fost investita, ca textul de lege care urma sa fie publicat in Monitorul Oficial este identic, pana la fiecare punct si fiecare virgula, cu textul care a fost aprobat in Parlament. Altfel spus, era o confirmare de autenticitate, o semnatura de conformitate, asa cum, la o alta scara, o face notarul prin ceea ce numim legalizare, care confirma ca o copie este conforma cu originalul.

    Intr-un fel, lucrurile stau relativ similar in disputa privind desemnarea de catre presedinte a premierului. Desemnarea nu este o prerogativa prezidentiala decizionala, presedintele nu decide premierul, nu poate sa decida in materie electorala, sa refuze propunerea care i se prezinta de catre partidul care a castigat alegerile. Presedintele nu este deasupra Constitutiei, dar deasupra Presedintelui este Electoratul. De aceea afirmatii de genul “Eu decid premierul” sunt simple figuri de stil, sunt personalizari care pot sa prinda sau nu la cei ignoranti sau mai slabi de inger.

    Acest lucru nu inseamna ca nu recunoastem sau minimalizam prerogativele decizionale ale primei functii in ierarhia statului, ele exista, sunt multe si importante, pe domenii, dar in privinta vointei exprimate de alegatori nu decide nimic, atribuitiile in aceasta materie sunt de confirmare, de conformitate. Aceasta prerogativa de conformitate are si o explicatie practica, premierul nu se poate propune singur Parlamentului, el nu are inca nicio autoritate administrativa, trebuie sa apeleze la cea in exercitiu a presedintelui. La fel la numirea Guvernului sau a ministrilor, dupa obtinerea increderii din partea Parlamentului, este nevoie de un act, de un inscris de autentificare, spre conformitate.

    Apreciază

  4. Prostia, așa seacă, adică fără suplimente, e destul de rea, în general… ne dăm seama de acest lucru. Dar când peste prostie se așază, moț, ca un turn de frișcă, și nemernicia , asta , într-adevăr, cred că ar trebui să poarte un nume ceva mai exotic, adică să i se spună, de pildă, Raluca Turcan, sau cam așa ceva. Ce te poate oare mâna în luptă , când partidulețul tău, altădată atât de falnic, a ajuns să fie , prin efortul nemăsurat al altei blonde, un slăbănog ce trebuie să circule pe stradă cu „o cărămidă în chiloți / ca să nu-l sufle vântul”, ce te poate determina, spun, să promovezi o acțiune de sinucidere liberală colectivă, prin încercarea de a-l scoate din Parlamentul României pe Dragnea Liviu?

    Și cu cine va face asta Raluca Turcan, ființa oscilând între 28 și 32 de ani, ca un pendul , și în interiorul căreia scâncește liberalismul de inspirație pedelistă? Primul care s-a înscris la „și eu! și eu! și eu! ” e Băsescu Traian… oare mai ține minte Raluca pentru ce referendum a fost condamnat , în halul în care a fost condamnat, Liviu Dragnea? Adică, mai știe ce președinte suspendat trebuia demis cu acea ocazie?

    Privesc cum se adună ei, vechii tovarășii de idealuri, sub steagul luptei împotriva celui care a condus campania pentru referendum în 2012… în ciuda impresiei ăstora că populația e amnezică, naivă și răbdulie, ea poate părea așa, dacă nu insiști s-o calci cu șenila pe bombeu. Că dacă insiști, atunci cetățeanului îi revine brusc memoria.

    Am mai spus asta, dar mai spun și acum, pentru că e bine de știut : referendumul din 2012 nu s-a încheiat niciodată. Peste sensibilitatea votanților de-atunci nu s-a așezat pansamentul unei demisii, spre exemplu… așa că lipsa totală de onoare a președintelui și a acoliților săi, parodierea democrației de la fereastra toaletei „sediului” de campanie a suspendatului, gașca imundă din preajma lui, și , a nu știu câta oară, inventarea unei realități paralele, cu contribuția activă a licuricilor de tot felul, a creat un dezgust colectiv având intensitatea unui seism devastator. Nimeni nu a uitat. Nu am cunoscut nici un om care să fi votat atunci pentru demitere și care să fi spus, mai târziu, că are regrete pentru asta.

    Știm bine de care parte era Raluca Turcan, în vara lui 2012. Redeschiderea acestui subiect , prin încercarea de sancționare a conducătorului campaniei de atunci sau a învingătorului alegerilor de acum, oricum vrem să-i spunem, în compania lui Băsescu Traian, dovedește o neînțelegere atât de frapantă a voinței populare, încât, din punctul meu de vedere , cea care o promovează nu are ce căuta nici măcar în viața politică a unei comune, darămite în politica de vârf.

    Aflu că se anunță manifestații „ample”(!!!) în București în ziua când Iohannis Werner va trimite către Parlamentul nou constituit propunerea de premier… că să fie totuși Cioloș, propunerea … că așa vor democrații de la USR și tinerii care se hrănesc spiritual cu FACEBOOK… că să schimbăm mersul istoriei… că să facă președintele ceva și să treacă în opoziție PSD-ul…

    Ce s-o fi întâmplat cu portretele lui Dacian, care înnobilau zidurile capitalei? Că uite, acum ar mai putea fi de folos, să mai însuflețescă un pic revoluția …

    Apreciază

    • @ Luminița Arhire
      Așadar, Dragnea poate alege și poate fi ales (președinte de țară, primar, președinte de consiliu județean, parlamentar), dar n-are voie să fie…parlamentar.
      Dacă n-ar fi avut voie să fie parlamentar, n-ar fi avut voie să candideze. Nu e așa logica?
      Sau oamenii ăștia sunt ași în matematicile superioare, dar nu mai știu aritmetică?

      Apreciază

  5. Luminita Arhire
    Dec 18, 2016

    Draga Luminita, sunt chiar acum, aici. Mi s-a intamplat un lucru stupid datorat, probabil, comoditatii in combinatie cu un program extrem de incarcat la sfarsit de an (eu fiind specializat in instalatii termice si de automatizare industriala): Am ramas ,,setat” (ca sa spun asa) pe adresa veche, memorata de calculcator. Cand tastam, imi aparea o pagina anosta cu cateva cuvinte de culoare albastra.
    Abia astazi mi-a trecut prin minte sa scriu ,,adrian anstase” in caseta ,,google.com” si, minune:
    Mi-a aparut noua si minunata interfata a blogului gazdei noastre, inclusiv o sumedenie de comentarii interesante pe care trebuie sa le citesc neaparat.
    Deci nu as spune acum prea multe, ci m-as rezuma la urmatoarele consideratiuni:
    Ma amuza vacarmul retardatilor din presa referitor la candidatul de premier ce va fi propus de PSD. Dupa parerea mea, situatia politica postelectorala este cat se poate de limpede.
    Liviu Dragnea S-A EXPRIMAT FOARTE CLAR in exceptionala sa conferinta de presa:
    ,,Voi pune interesul Romaniei mai presus de interesul (meu) personal”. Ce poate fi mai clar de atat ?
    Domnul Adrian Nastase este in eroare cand afirma la televizor (si nu numai) ca poporul a votat masiv in sensul numirii lui Dragnea ca premier. Nici vorba de asa ceva.
    Cu ceva timp inainte am spus, deseori, ca vad ca pe o normalitate axiomatica separarea functiei de premier de cea de sef al partidului.
    Partidul elaboreaza politici raportate la ideologii, iar guvernul implementeaza politici publice, incadrate in politicile de partid. Totusi, pot interveni situatii in care un premier poate si trebuie sa adopte masuri care nu raspund, intotdeauna, interesului de partid. Sigur, trebuie sa fie capabil sa explice extrem de argumentat ca ceea ce face este spre binele Romaniei. Nu cred ca domnul Dragnea (mai inteligent cu mult decat l-am creditat cu mai multe luni in urma) nu va intelege. Mai ales ca a insistat in mai multe ocazii pe primatul ,,interesului national”.
    Domnul Dragnea trebuie sa-si clarifice situatia juridical, in Romania, sau la CEDO. Abia dupa aceea va putea deveni un candidat serios la presedintia Romaniei, la termen, sau nu. (Z)
    ps
    Ce ne spune domnul Adrian Nastase despre acea lege buclucasa din 2001 ? Daca nu-l intreaba nimeni, il voi intreba eu, in comentariul urmator. (Z)
    Daca , totusi, a raspuns la aceasta intrebare, indicati-mi unde sa caut. Oricum, Romania fiind membra UE si NATO, cu toti ochii atintiti pe noi, nu putem forta realitatea, aceea ca Liviu Dragnea este condamnat penal. Iar intr-un stat democratic, o eroare judiciara trebuie corectata tot de catre Justitie. UN VOT NU POATE FI CONTRAPUS UNEI STARI JURIDICE DE FAPT. Daca am accepta aceasta idee, ar trebui sa legiferam ca orice vinovatie sau nevinovatie in Romania sa fie decise prin plebiscit. Este inacceptabil dupa parerea mea.
    Dupa aceea (adica dupa rezolvarea problemelor sale cu Justitia), mai spalat, mai curat si mai uscat, Liviu al nost’ poate sa faca tot ce vor muschii lui. (Z)

    Apreciază

  6. @ZeV,

    mă gândeam la două variante: ori ați murit, ori v-ați făcut parlamentar și v-ați dus să vă luați legitimația. Nici una, nici alta, văd; nu pot să cred că n-ați nimerit blogul! Dacă aveți copii care au mai mult de cinci ani, pe viitor să le cereți ajutorul. Eu așa fac, vă rog să mă credeți, ei știu tot.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s