A murit, la 90 de ani, Fidel Castro. A avut un destin spectaculos si a marcat puternic destinul tarii sale si pe cel al Americii Latine. In ultimii zece ani, doar a supravietuit. Inconjurat de mituri, de suferinta, de sperante. A fost martorul unui proces de tranzitie si al victoriei impotriva hegemoniei americane. Victorie partiala pentru ca victoria insasi va permite americanilor cucerirea „pasnica’ a fostului adversar.
Am avut sansa de a-l asculta, pe viu, pe „comandantul sef”, la Rio de Janeiro, in 1992, la Conferinta Natiunilor Unite pentru Dezvoltare si Mediu. A fost probabil cea mai importanta reuniune consacrata dezvoltarii durabile din secolul 20, fiind adoptate, atunci, documente importante – Cartea Terrei, Agenda 21, Declaratia privind padurile sau cea referitoare la desertificare. Fidel Castro a tinut acolo unul din celebrele sale discursuri – vreo patru ore, cred – imbracat in cunoscuta sa uniforma militara. Am revazut, pe YouTube, un fragment din acel discurs si l-am revazut, in sala, pe George Bush, ascultand discursul marelui sau rival ideologic.
A disparut, cu el, generatia marilor revolutionari latino-americani, ale caror discursuri aminteau de injustitie si hegemonie la nivel international, de distribuirea inegala a resurselor, de puterea marilor companii multinationale. Unele din tarile lor au fost „domesticite” de marele capital, altele au experimentat formule autocratice, neviabile, ce au adus saracie si abuzuri interne.
In urma cu doua zile, la dezbaterea de la Fundatia Titulescu, a participat si ambasadoarea Cubei, care vorbea despre speranta unei relatii bilaterale relansate. Ne intrebam acum care va fi noul destin al Cubei, dupa moartea marelui sau lider? Se va intoarce oare, in timp, Cuba la vremurile de dinainte de 1959?
PS Va rog sa-mi transmiteti observatiile voastre in legatura cu noul format al blogului, varaianta de abonare, organizare in pagina, etc. Pentru mine a fost important sa elimin numarul foarte mare de spamuri – cateva zeci – la un singur post.
EXCELENT noul aspect al blogului! Felicitari!
Bună ziua! Arată bine dar lipsește partea cu „cititorii mei sunt mai deștepți decât scriitorii altora” și cred că încă este de actualitate.
Nu-şi mai avea rostul ….
Deja s-a demonstrat şi a înţeles toată lumea ! 😉
Personal, ma descurc, ma descurcam si inainte. Insa apreciez efortul dlui Nastase si rezultatul. Nu cred ca sloganul este inspirat, nu este un blog de intrebari si raspunsuri. Nu de alta insa prima mea intrebare, daca este pe intrebatelea, este care este adresa biroului de angajari ca sa ma angajez la Bruxelles.
Am facut un comentariu desore Fidel Castro care nu a aparut. L-ati gasit?
Pare ca ar fi disparut. Sa reiau cate ceva: Fidel Castro a avut formatie si educatie iezuita si si-a facut debutul in politica intr-un partid religios. Asa incat pare un comunist de circumstanta, iar lumea latino-hispanica i-a dat semne de multa apreciere. Si catolicismul ii este dator. Cred ca aranjamente post-castriste au inceput sa fie facute inca din 2014. Dumnezeu sa il ierte.
Şi un mare exportator de bolşevism în Africa şi America
Un format de blog mult evoluat, dupa ultimele standarde. Autorul isi merita felicitarile pentru ideea de adaptare. Echipa tehnica isi merita aprecierile pentru realizare. Culoarea stangii, observ, a fost asumata in grafia numelui autorului blogului. Ar putea fi si a titlului curent, cu un corp de litera mai mare. Poate pe fronton ar fi util un indemn la implicare in dezbateri (cititul/lectura si scrisul/comentariul sunt forme de participare). Ceva de genul „Citeste si comenteaza!”, „Ideile tale conteaza! etc. Desigur, unele sugestii si propuneri tin mai degraba de preferinte personale…
PS: As adauga, la ultima remarca, parerea ca author si guest ar putea lipsi (mi se par redundante, eventuala diferentiere s-ar putea face prin contrast al numelui si comentariului autorului).
” Aici găsiţi răspuns la orice întrebare ! Dac-aveţi răbdare… ;)”
„ambasadoarea Cubei, care vorbea despre speranta unei relatii bilaterale relansate”
Multzam nu . Ca ar fi niste bani care s-ua topitidata cu razboiul rece
Sa fie primiti!
Da basta!
Observ ca sunt 2 persoane genroase carora nu le pasa de cati bani ne datoreaza Cuba.
Un pic de curaj va rog semnati-va-ti ! Nu de alta dar daca raposatuarfi urmat exemplul curajului vost Batista statea la putere cat mai respira!
HAi xcuraj tiovarsi rivilutuioneri …
Numai 2? Oricum, a primi minusuri pe acest blog inseamna ca ideile exprimate lovesc. Cu cat sunt mai multe aceste minusuri, cu atat lovesc mai tare. Iar „curajosii” fara nume nu au alte argumente decat sa scuipe din spatele gardului. Nici macar sa latre printre uluce ca niste bieti catei.
Mircea Popescu,
ma deranjeaza acest comentariu. „Oricum, a primi minusuri pe acest blog inseamna ca ideile exprimate lovesc. Cu cat sunt mai multe aceste minusuri, cu atat lovesc mai tare. Iar „curajosii” fara nume nu au alte argumente decat sa scuipe din spatele gardului. Nici macar sa latre printre uluce ca niste bieti catei.”
Acest comentariu ii jigneste pe cei care scriu pe blog.
Dacă pe dvs. vă deranjează, pe noi ne lămureşte definitiv cu cine avem de-a face ! 😉
P.S.
Eu nu dau decât „plusuri”. Când mă deranjează ceva, sau cineva, care se vrea scris cu literă mare, i-o spun în faţă !
Nu jignesc, ci constat. Cei care au criticat atitudinea dictatoriala a lui Castro au primit minusuri. Cei care l-au ridicat in slavi, au fost aplaudati cu plusuri. Va deranjeaza cand spun ca ideile lovesc si sunt etichetate ca atare de cei care se simt loviti? QED.
Doriti sa aveti o oaie neagra printre dumneavoastra care sa exprime si altceva decat „este voie”, ma aveti. Nu ma doriti, ma cenzurati sau ma eliminati. Mai exista si unii care nu se inregimenteaza. De exemplu, Fidel Castro 🙂
Domnule Adrian Nastase,
Regret faptul ca mesajul meu nu a fost inteles. Am sperat ca, in pofida divergentelor ideologice, atat cu dumneavoastra cat si cu alti parteneri de discutii de pe forumul pe care cu amabilitate il gazduiti, sa gasesc totusi niste lungimi de unda pentru o comunicare franca.
In comentariul care v-a deranjat, mi-am exprimat dezamagirea ca, in spatele anonimatului si a lipsei de responsabilitate a interlocutorilor, s-a mai adoptat si masura plusurilor si minusurilor neargumentate. Nu ca ar conta prea mult, dar denota o anumita cultura a lipsei de dialog, pe care eu nu as incuraja-o.
Am mai avut discutia despre ascunderea numelui si am fost pus la punct, tot fara argumente, de cei care prefera vocea din umbra.
Intrebarea ramane: cum poate fi vorba de dialog intre o persoana si un perete? Sa fie rusinea fata de propriul nume sau nesiguranta fata de ideile exprimate? Sa fie frica de raspundere? Sa fie aroganta de a nu-si vedea numele, chiar in niste luari de pozitie, alaturat unor indivizi de duzina?
Unii justifica aceasta atitudine prin faptul ca in trecut nu stiu ce li s-a intamplat. Oare? Si chiar daca acesta ar fi cazul, cata credibilitate poate avea o asemenea persoana necunoscuta? Daca se doreste ca acest forum sa fie un mediu pentru un schimb adevarat de idei, atunci ar fi normal ca participantii sa-si dea mana virtual, adica sa se prezinte. Evident ca si respectul dintre interlocutori va fi altul.
Oare la manifestarile FET sunt invitati niste indivizi necunoscuti?
Daca dumneavoastra, domnule Nastase, vi se pare ca am ridicat o problema de principiu in dorinta de a jigni, atunci, cu parere de rau, constat ca nu avem puncte comune nici macar de comunicare.
Cat despre „Pune întrebarea și, împreună, vom găsi răspunsul!”, regret, dar de cand am inceput sa frecventez acest blog, la niciuna dintre intrebari n-am gasit nici raspuns, nici reactie. Si nici la propuneri.
Sa fie tot lipsa de comunicare?
Mircea Popescu,
s-ar putea ca dumneavoastra sa aveti propriile raspunsuri la intrebarile pe care le adresati altora si, in plus, sa le iubiti foarte mult.
1. Eu am retinut propunerea cu Cazinoul din Constanta. O sa revin curand cu detalii, mai ales in conditiile noului PPP.
2. La FET poate intra oricine. N-am vazut pe nimeni sa legitimeze pe cineva.
Cred ca exact asta avea in vedere ambasadoarea cubaneza, relansarea relatiilor insemnand, cel mai probabil, sa uitam de banii astia.
https://youtu.be/slD3MNsBdJk
Nu mă plitisisem de vechiul „look”. Nu cred că era/este prea important.
Cu toate blocadele, cu toate încercările de debarcare, cu toate disensiunule cu alte state „de democrație populară” (inclusiv România ceaușistă!), Fidel Castro a rezistat și merită respectat.
Nu pot să-l înțeleg pe Mircea Geoană, cu afirmația:„A murit ultimul mare lider al Războiului Rece.”!? Adică Fidel Castro, dacă n-a vrut să accepte capitalusmul, nici măcar pe cel paternist care păcălit pe est europeni, a fost un troglodit! Nu rețin dacă Geoană are aceeași părere față de conducătorii chinezi ce au lansat și dezvoltă „socialismul de piață”?!
[…] „A murit, la 90 de ani, Fidel Castro. A avut un destin spectaculos și a marcat puternic destinul țării sale și pe cel al Americii Latine. În ultimii zece ani doar a supraviețuit. Înconjurat de mituri, de suferință, de speranțe. A fost martorul unui proces de tranziție și al victoriei împotriva hegemoniei americane. Victorie parțială pentru că victoria însăși va permite americanilor cucerirea ‘pașnică’ a fostului adversar. (…) A dispărut, cu el, generația marilor revoluționari latino-americani, ale căror discursuri aminteau de injustiție și hegemonie la nivel internațional, de distribuirea inegală a resurselor, de puterea marilor companii multinaționale. Unele din țările lor au fost ‘domesticite’ de marele capital, altele au experimentat formule autocratice, neviabile, ce au adus sărăcie și abuzuri interne”, a detaliat Năstase într-o postare pe blog. […]
Dezastruoasa reindoctrinare cu resentimente si sofisme politice: “O judecătoare de la ÎCCJ nu e convinsă că regimul comunist a fost represiv”
O autoare vrea sa “convinga” justitia de ce ar trebui sa faca procedural si rechizitorial intr-un dosar neclar si complicat de dinainte de Revolutie, incercand sa o atraga in spirala propriilor resentimente si sofisme politice si folosind citate politice din CNSAS si Raportul Final Tismaneanu:
http://www.contributors.ro/reactie-rapida/o-judecatoare-de-la-iccj-nu-e-convinsa-ca-regimul-comunist-a-fost-represiv/
Justitia nu se face dupa rapoarte politice sau arhive politice, si nici nu judeca trecutul dupa legile prezentului. Despre cat de false, stupide sau extremiste pot fi acuzatiile pe care regimurile politice si le arunca unele altora sa luam aminte la recentele alegeri anti-sistem americane, in care nicio acuzatie nu a ramas nespusa, infamiile fiind fara limite. Aceasta speta electorala americana ar trebui sa ne urmareasca mult timp de acum incolo, in judecatile noastre despre sistemul care a fost invins si inlaturat in 22 decembrie 1989.
Ramane de vazut daca sistemul obamist, teoretic invins in 8 noiembrie 2016, va fi si efectiv inlaturat. In rotativa guvernamentala americana, democrati-republicani, nu exista represiune politica. Oricate tipete politice ar fi (ceea ce arata o mare capacitate de disimulare si ipocrizie) sau oricata violenta civila interna ori violenta militara externa ar fi, succedarea sistemelor se face fara represiune.
Donald Trump, inchizitorul sistemului Obama, si-a invins contracandidata obamista, urmand totusi sa nu-i clinteasca niciun fir de par din cap, dupa cum a anuntat, desi promisese electoratului s-o articuleze cu ani grei de puscarie, fapt pentru care a si fost ales, pentru ca ar fi fost o sanctionare simbolica a sistemului. Donald Trump a intors-o insa ca la Ploiesti, motivand ca scopul (politic) scuza mijloacele (demonizarii). Sa nu uitam, chiar in ziua alegerilor au murit oameni pe motive politice.
Formal, dupa 1965 in Romania nu mai erau detinuti politici, deci, tot formal, nu mai era nici represiune politica. Judecatorii, care, in general vorbind, sunt niste virtuozi ai formalului, stiu foarte bine acest lucru. Un accident nefericit nu poate fi abuzat drept represiune politica. De ce sa facem din minunata si toleranta noastra democratie capitalista un regim represiv, confirmand post-mortem spusele din ultimele clipe de viata ale fostului presedinte Nicolae Ceausescu, potrivit carora cine da o lovitura de stat poate acuza, condamna sau impusca pe oricine?
Dupa atatia ani de la abandonarea fostului sistem politic comunist, nicio pedeapsa retroactiva pentru acuzatii mai mult sau mai putin politice privind acele vremuri nu si-ar mai atinge scopul. In schimb, o amnistie si o gratiere ar spala multe din pacatele capitalismului succesor, l-ar face mai putin resentimentar si represiv, ceea ce ar consolida democratia capitalista romaneasca, ar face-o mai coeziva si mai durabila.
Insa o societate sau o oranduire, pentru a folosi terminologia istoristilor, nu se poate considera superioara celei trecute daca ii va folosi metodele, ci, dimpotriva, ar furniza aceleasi argumente pentru a fi la randul ei depasita.
[…] ce au adus saracie si abuzuri interne", a scris Adrian Năstase, sâmbătă, pe blogul personal, în postarea intitulată "A murit Fidel Castro. Legenda […]
«Un revoluţionar poate muri, dar nu şi idealurile sale», aceasta era concepţia lui Fidel Castro. Astăzi a dispărut legendarul «Combattante», însă ne-a lăsat moştenire năzuinţele luptei sale : justiţie şi echitate socială, combaterea ipocriziei, a lipsei de valori morale şi etice, a capitalismului ce-şi «însuşeşte munca altora» şi unde totul este «de vânzare», a lumii uni-polare ce nu poate garanta «securitatea întregii planete», a războiului ce pretinde că «suprimă ignoranţa, boala, mizeria şi foamea» când de fapt le agravează.
A murit un orator fabulos, un teoretician marxist original, un veritabil politician care a căutat tot timpul soluţii, un om supus greşelii ca toţi ceilalţi, un dictator, şef al unui partid unic ce a condus Cuba timp de 4 decenii fără a permite existenţa unei opoziţii. Dar totodată, un lider carismatic şi incontestabil pentru care revoluţia condusă de el a fost «bătălia inevitabilă dintre trecut şi viitor». Un viitor ce nu s-a conturat în întregime aşa cum şi l-ar fi dorit, dar a plecat conştient că istoria o să-l «ierte». Rămâne ca şi cei care l-au condamnat să încerce să înţeleagă…
„…George Bush, ascultand discursul marelui sau rival ideologic.” (!?) Nu prea am inteles chestia cu „marele rival ideologic”. Poate rivalitate intre „marele purice” si elefant 🙂 Dar, ca la Radio Erevan, nu-i vorba de Bush, ci de Kennedy si nu Castro ci Hruscev.
Posibil sa gresesc, dar simt in tonul articolului un sentiment de reala admiratie in fata „victoriei impotriva hegemoniei americane”. Poate din cauza neputintei liderilor romani, mai ales post decembristi, de a cracni si a revendica o pozitie nationala demna fata de Bruxelles.
Castro a fost un dictator care, prin aparatul sau obedient a creat legende, mai ales printre cei pe care i-a tinut sub obroc. La fel si Mao, si Kim Ir Sen, si Ceausescu, si Chavez, respectiv toti „presedintii democratic alesi” pe durata intregii lor vieti.
Intoarcerea la perioada de dinainte de ’59 nu mai este posibila nicaieri in lume. Daca este vorba de deschiderea Cubei, atunci in mod sigur va fi vorba de un viitor mai bun. Deja au exemplul Republicii Dominicane, tara saraca dar care a inceput sa se dezvolte prin investitiile internationale in industria turismului si apoi in agricultura si industria usoara. De altfel Cuba era o capitala a turismului caribian inainte de ’59 si un loc de vacanta preferat de americani, desi doar Havana era mai renumita.
Venirea la putere a lui Castro cu blocarea relatiilor cu Statele Unite si deschiderea larga spre URSS (mai ales din punct de vedere ideologic) a creat un paradis turistic in Porto Rico, Jamaica si alte tari/insule caribiene care au inceput sa se dezvolte in detrimentul Cubei.
Deci, in Cuba exista traditia turismului dar mai trebuie acceptate experienta si capitalul american. Mai ales ca distanta intre Key West si Cuba este de doar 90 mile. In plus, marea comunitate cubaneza din Statele Unite poate constitui un atuu important. Mentalitatea va fi mai greu de schimbat si va lua ceva timp, cu atat mai mult cu cat au trecut aproape 60 de ani de indoctrinare antiamericana si intarire a cultului personalitatii.
Legat de mentalitate si diferente culturale, intre Republica Dominicana si cealalta jumatate a insulei, Haiti exista o diferenta a standardului de viata ca de la cer la pamant, Si asta din cauza mentalitatilor diferite create de cultura traditionala a celor doua populatii: una de cultura franceza, alta de cultura spaniola-catolica. Nu elaborez, deoarece amanuntele pot fi gasite de cei interesati in diverse medii de informare.
Noul format al blogului este, in opinia mea, mai usor de urmarit prin „cartouchul/caseta” cuprinzand cateva fraze care fac apoi trimitere la pagina principala a articolului.
De poziționezi: „ Nu prea am inteles chestia cu „marele rival ideologic”. Poate rivalitate intre „marele purice” si elefant”
Pe același tip de logică, nu peste multă vreme, maxim 5 ani, dar nici acum nu-i chiar foarte dervreme, se poate judeca „rivalitatea” USA – China!
Nu doresc să intrăm în dialog, dar te invit să fi mai atent cu emiterea unor judecăți de valoare! Nu de alta, dar singur oferi muniția pentru a fi împușcat. 🙂
În 1988 am citit , aproape fără să respir, MEMORIA FOCULUI , cartea lui Eduardo Galeano , un flash de 700 de pagini pe „venele deschise ale Americii Latine”; a fost una dintre acele lecturi-de-zile-și-de-nopți, căci n-am mai putut lăsa cartea din mână, ci am intrat cu totul într-un univers în care istoria, mitologia, faptul divers și eterna tristețe se împleteau atât de dramatic, încât era imposibil să nu devin parte din poveste. În romanul ( dar, chiar nu știu dacă este un roman…după atâția ani a numi această carte „roman ” mi se pare cel puțin imprudent) lui Eduardo Galeano, al cărui chip vă îndemn să-l căutați pe net, am găsit toate poveștile, toate credințele, toate dictaturile, toate revoluțiile, toată nefericirea întinsă pe secole ale unui continent magnific și îndepărtat, unde intelectualii sunt mai ales de stânga, și-atunci literatura , cinematografia, arta plastică, sunt adesea de stânga … citindu-l pe Eduardo Galeano am înțeles perfect de ce este așa. Cred că opiniile disprețuitoare la adresa „stângismului” Americii Latine provin fie din necunoaștere, fie din rea-voință. Mai cred că Fidel Castro nu poate avea parte, astăzi, în România, de o judecată lucidă și cu o dreaptă măsură, din pricina istericei „corectitudini politice” , care aliniază istoria după bunul său plac. În rest, Compay Segundo vă povestește despre Cuba mai bine decât mine…
Zile? Am „halit” MEMORIA FOCULUI in 2 zile (lucratoare !) …
Parcă mergea şi asta ….
https://youtu.be/J6ZjnxnDSOM?list=RD6JEdf7XsV5g
Am citit și eu fabuloasa carte a lui Galeano care mi-a întărit impresia că America Latină este actualmente în avangarda culturii mondiale. Cred că este un soi de Vechiul Testament al acestui tărâm îndepărtat. Și-mi aduc aminte cu emoție de un concert susținut de Compay Segundo într-o uriașă sală de la Bruxelles.
https://youtu.be/NfaklmV3_GA
Nu doar că „despre morţi, numai de bine”, dar acest personaj, care a stat ca un ghimpe în coasta marelui elefant american, care a fost ţinta a zeci de atentate puse la cale de toate serviciile, care de care mai secrete, şi de toţi liderii începând cu unchiul Sam şi terminând cu şeful lui ( neastâmpăratul şoricel 😉 ), dar a murit de bătrâneţe, merită dacă nu jelit, măcar respectat şi pomenit cum se cuvine post-mortem !
Faptul că apar diverşi popeşti, sau papuaşi, dispuşi să calce pe cadavre, iată şi la propriu, doar pentru a fi pe placul unei corectitudini politice, un fel de bau-bau pentru cei slabi de îngeri şi de Biblie sau Talmud , pentru alţii, nu face decât să demonstreze că sunt oameni periculoşi şi după moartea lor !
Respect gestul politic, dar şi creştinesc al domnului Adrian Năstase, care sunt sigur că ar păstra aceeaşi decenţă, demnitate şi compasiune şi în cazul altor decese, ale căror subiecti i-au pricinuit nenumărate suferinţe !
Dar pentru asta, trebuie să fi, în primul rând Om, şi abia după aceea activist sau simpatizant politic ….
Cuvantul dictator, sau alaturarea de nume ca Mao, Chavez, Kim Ir Sen, etc sa va supere, dle. Humor?
Ce-am spus mai sus, sunt niste afirmatii bazate pe cunoasterea unor realitati de la fata locului. Si cand spun „fata locului”, ma refer la sutele de mii de cubanezi refugiati in Statele Unite ca sa traiasca omeneste si fara teroare, la lumea Caribelor pe care o cunosc, cred ca mai bine decat multi dintre dumneavoastra.
Il plangeti pe Castro, foarte bine, dar si pe Stalin l-ati plans cand a murit, iar la moartea lui Kim Ir Sen era sa fie inundata Koreea de atatea lacrimi. Astazi vad ca apar nenumarati care sunt in stare sa poarte doliu vesnic dupa Ceausescu, dintre astia tineri carora nu le-au dat nici macare tuleiele. De ce? Pentruca erau icoanele la care zeci de ani s-au tot inchinat popoare izolate sau impilate si obligate sa faca matanii zilnice.
Daca credeti ca astfel de personaje merita respect, atunci de ce il huiduiti pe Basescu care in alte conditii ar fi devenit un Castro al Romaniei? Eu il comparasem cu Chavez.
Va bateti cu pumnii in piept vorbind de libertatile omului, dar tocmai negarea acestor libertati o proslaviti adulandu-l post-mortem pe Castro si pe ceilalti care nu le-au lasat oamenilor libertatea de baza a gandirii si a traiului neingradit, ci i-au obligat sa traiasca si sa gandeasca asa cum au gandit si au vrut ei si grupul de acoliti. Obligativitatea inchinarii la idoli asta admirati.
Spune Mihaela Erika Petculescu:
„Astăzi a dispărut legendarul «Combattante», însă ne-a lăsat moştenire năzuinţele luptei sale : justiţie şi echitate socială, combaterea ipocriziei, a lipsei de valori morale şi etice, a capitalismului ce-şi «însuşeşte munca altora» ”
Chiar asa o fi? Oare care-i explicatia ca sute de mii (de fapt peste 1,5 milioane) de cubanezi s-au refugiat de teroare, de ipocrizia echitatii sociale in care o mana de activisti traiau o viata de huzur in timp ce restul populatiei se scalda zi de zi in mocirla mizeriei colective „egala pentru toti”?
Faptul ca miile de cubanezi au fugit din raiul castrist tocmai in iadul capitalismului american pentru a fi „exploatati”, nu cumva sterge cu buretele aceste afirmatii idealiste?
A fost Cuba un ghimpe in coasta Americii? Ghimpe a fost URSS-ul care l-a folosit pe Castro ca pe o papusa, iar Cuba ca pe un Kaliningrad sau Transnistria „independenta”.
Dupa parasirea de catre rusi, Cuba a crescut ca o papusa gonflabila umpluta cu aer fiind socotita, ce? Un adversar ideologic al presedintilor americani, dupa cum s-a afirmat?
Ah, inteleg, de la mii de km vulpile care nu ajung la struguri considera Cuba drept simbolul independentei fata de America.
De parca America a atentat la independenta Cubei 🙂
Am incercat sa explic mai sus ca nu America a pierdut, ci Cuba. Si asta deoarece Cuba a ramas in turnul ei de fildes decrepit fara sa fie „exploatata” de americani, in timp ce vecinele caraibiene au progresat si au luat avans.
Dar fiecare intelege doar ce-i place sa inteleaga.
Mie mi-a ajuns cît m-am bucurat la uciderea mişelească, în Sfânta zi de Crăciun a Ceauşeştilor, după un ritual iudaic, folosit ori de câte ori au prilejul : vezi bombardarea Belgradului în ziua de Paşte, cu bombe pe care scria „Christos a înviat ! „( poate că nu scria, e doar o manipulare, dar până la urmă tot asta însemna, nu ?!), alte atacuri şi execuţii săvârşite având neaparat o semnificaţie anume prin felul şi data la care s-au comis ! Vreau să vă destăinui că astăzi mă ruşinez de atitudinea mea de arunci, văzând în ce hal a ajuns Ţara asta după 27 de ani ! Nu-i cazul să detaliez, mai ales că cei ca dvs. trăitori acceptaţi în ţara tuturor posibilităţilor, şi dacă aţi gândi altfel, v-ar fi teamă s-o spuneţi ! Hai, să nu ne mai ascundem după „libertatea” ce dă pe dinafară din America, ajunsă una dintre cele mai temute apărătoare a unei corectitudini politice cel mai bine ilustrată de definiţia ieşită câştigătoare : Încercarea de a apuca un căkat de partea lui curată şi frumos mirositoare !
Şi să recunoaştem că acolo, poţi spune orice, dar te şi poţi aştepta la orice !
Cei care nu cred, să încerce a provoca vreo discuţie telefonică, pe Skipe, sau alte mijloace de comunicare şi s-o compare cu cea între patru ochi şi aceea făcută cu mare atenţie şi îngrijorare !
Diferenţa dintre Cuba şi celelte ţări transformate de americani în adevărate paradisuri ( doar pentru o mână de trădători) este că spre deosebire de celelalte, dar mai ales spre deosebire de noi, Cuba a rămas cu toate bogăţiile ei ! Şi asta (şi) datorită lui Fidel Castro !
Pentru că ruşii, nu i-au spoliat ( n-au făcut-o nici cu noi : după ce şi-au luat despăgubirile de război oferite pe tavă de „aliaţi”în frunte cu beţivanul mereu Churcellit) au plecat şi ne-au lăsat în pace ! Pe când ceilalţi, în frunte cu favoritul dvs. ne-au cam lăsat ca după cea mai reuşită asanare, în/cu fundul gol !
P.S.
Băsescu e ca-n bancul ăla cu musca prinsă în farfuria cu supă a scoţianului :
– Scuipă tot !
Acum , când i-a ajuns mucul la degete, când sistemul l-a dat la coşul de gunoi al Istoriei, încearcă să ameninţe cu destăinuiri şi pâre, încercând un şantaj ordinar care să-i amâne judecarea pentru distrugerea sistematică a Ţării ! Şi dacă ar scuipa tot ce ştie ( dar n-o face ! ), acum, nu i-ar folosi la nimic !
Are soarta cîrpelor de care se folosesc unii un timp , după care le aruncă ! Fie în uitare, fie în închisoare !
Sper ca Băsescu să nu fie uitat !
In memoria lui Fidel Castro, un erou al Libertatii: “Până la victorie, întotdeauna!” (“Hasta la victoria, siempre!”)
Am aflat cu mahnire de moartea lui Fidel Castro, “El Comandante” sau “El Lider Maximo”, cum a ramas pentru nemurire in mintile si inimile oamenilor adevarati, ale patriotilor de pretutindeni. La aflarea acestei vesti triste, mari personalitati ale lumii, care s-au simtit energizate de exemplul celui care si-a transformat providentialul prenume intr-un maret si iubit simbol al libertatii, au exprimat sentimente pioase, de apreciere si regrete.
Chiar si presedintele ales al SUA, ai carei presedinti au fost fara exceptie dusmani de moarte ai liderului istoric cubanez si ai revolutiei cubaneze, doar au fost nevoiti sa-si ia talpasita din Cuba, a reactionat, initial, cu o anumita prudenta si descumpanire, ca cineva care nu avea cuvintele la el, scriind cu un laconism de gheata, pe Twitter: “Fidel Castro a murit!”. Ulterior a fost repus de masinaria de propaganda pe sinele dublului limbaj orwellian, devenit de lemn la Casa Alba. Nimeni nu a ramas indiferent, si tacerile au transmis un mesaj, pentru nimeni Fidel Castro nu a fost un necunoscut. Daca s-ar fi putut, Planeta intreaga s-ar fi oprit, pentru a face o reverenta si a murmura aceleasi cuvinte.
Desi a mimat o destindere si o apropiere diplomatica si politica de Havana, probabil pentru a adormi si insela instinctele de aparare ale insulei, despre care Fidel Castro a spus repetat si apasat ca “insula nu se vinde”, presedintele inca in exercitiu de la Casa Alba, Barack Obama, nu a avut nicio reactie la stirea mortii fostului conducator cubanez si aparator al independentei si suveranitatii Cubei. Alergie la suveranitate sau proba de sinceritate?
Am inceput sa-l iubesc pe Fidel din clipa in care am inceput sa inteleg strambatatea conceptuala a lumii in care suntem obligati sa traim. Sa nu fiti mirati, manipularea si luarea in stapanire a vointelor noastre prin strambatatea turnata in concepte este cea mai precisa arma politica a stapanirii globale, care si-a construit pe un petec de hartie domnia globala, asupra oamenilor liberi globali, pe care i-a transformat in sclavi globali.
„Nu m-am născut politician. Dar, încă din tinereţe, am observat lucruri care mi-au rămas în minte, care m-au ajutat să înţeleg realităţile din jurul meu”, nota la un moment dat Fidel Castro, potrivit dezvaluirilor BBC. Era limpede ca Fidel era un vizionar politic si un cunoscator patrunzator al esentei mecanismului capitalist de expansiune, praduire si imbogatire a unei tagme autolegendate milenarist ca “aleasa”, a smecherimii pe seama “prostimii”, cum, comparativ cu “exceptionalismul” lor autoatribuit, sunt dispretuite toate celelalte popoare. Nu aveai cum sa nu-l iubesti pe Fidel, simteai ca nu se lasa prostit, ca este determinat, ca poate sa mearga pana la capat si ca poate sa invinga, ca el considera viata lui misiunea lui, in slujba suveranitatii, libertatii si demnitatii poporului lui.
Fidel Castro se comporta ca egalul camarazilor sai, se considera un om care avea sa sfarseasca precum toti ceilalti, el insusi se autoironiza pentru o longevitate neasteptata, pentru care nu facuse nimic, dimpotriva, fusese tinta a peste 600 de atentate, dar fusese iubit si urmat, singurele lucruri care il facusera sa nu cada prada uneltirilor, comploturilor si sa scape din ghearele agentilor straini, trimisilor sa-i ia viata. În luna aprilie, într-o rară apariţie publică, Fidel Castro declara, parca stingherit sau vinovat ca inca mai traieste: „În curând voi împlini 90 de ani. Nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte această idee. Nu am făcut niciun efort pentru asta, este ironia sorţii. În curând, voi fi ca toţi ceilalţi”. Astfel cunoscandu-l, nu ai fi avut cum sa nu-l iubesti pe Fidel, cum sa nu-i raspunzi la celebrul salut “Până la victorie, întotdeauna!” (“Hasta la victoria, siempre!”).
In fond, in limbajul rasturnat, din codul orwelian, “dictator” inseamna orice conducator care mobilizeaza si concentreaza energiile poporului sau pentru a se impotrivi agresiunii si asediului, pentru a rezista si a ramane liberi, pentru a fi stapani la ei acasa, pe bogatiile lor si pe destinele lor. In situatii de necesitate, care iti pun in pericol fiinta nationala, nu se poate rezista cu democratia, de aceea se adopta vremelnic organizarea si conducerea ierarhica, centralizata. De aceea SUA au reusit, pentru ca pe fond, in spatele usilor inchise ale administratiei sunt un singur partid, pluralismul este doar un spectacol pentru public. Dictator la propriu este cel care isi mana poporul in razboaie, care cucereste alte tari si popoare, care creeaza si intretine conflicte, care dicteaza in relatiile internationale. In acelasi cod orwellian, “democratia” inseamna a te lasa cucerit, supus, inrobit, a nu te opune agresiunii, a-ti pune bogatiile tarii in maini straine, a-ti lasa sa-ti fie modelate identitatea si interesele de o vointa externa. La plecarea lui El Comandante, cel mai mare omagiu ar fi sa-i insotim trecerea spiritului in eternitate cu acelasi cantec spaniol, “Hasta Siempre, Comandante”, din 1965, al compozitorului cubanez Carlos Puebla, care insoteste memoria eterna a lui Che Guevara:
Adio, Comandante!
Am învăţat să te iubim
Din înălţimea istorică
Unde soarele vitejiei tale
A asediat moartea.
Refren:
Aici se află clara
Şi profunda transparenţă
A scumpei tale prezenţe,
Comandante Che Guevara.
Mâna ta victorioasă şi puternică
Trage deasupra istoriei
Când toată Santa Clara
Se trezeşte pentru a te vedea.
Refren
Tu vii arzând briza
Cu sorii primăverii
Pentru a înfige steagul
Cu lumina surâsului tău.
Refren
Iubirea ta revoluţionară
Te conduce către o nouă întreprindere
Unde aşteptăm tăria
Braţului tău eliberator.
Refren
Vom continua să înaintăm
Ca şi cum tu ai fi mereu alături de noi
Şi cu Fidel îţi spunem:
Adio, Comandante!
[…] stiu daca reusim si acum sa constientizam ce a insemnat din punct de vedere moral lucrul asta: acest Mihail Patriciu a […]
Chestia caraghioasa este ca , poate, la inceput Fidel Castro Ruiz nu era comunist …
Insa in marea sa inteligenta Despartamantu de Stat , probabil dib influenta fratillor Dulles, a incercat sa dea jos pe barbudos . Vinovati ca au facut unele reforme (mai ales agrara) – deci „comunisti”.
Noul regim a rezistata .. a primit sprijinul sovietic si ca o conditie a supravieturii virat spre comunism.
Azi e cam uita numele Dulles .. insa in anii aia au jucat un rol aparte mai ales in politica fata de America Latina , unde price reforma „nationalist-burgheza” era imedaita identificata cu „complotul comunist” .. chiar si cand era calchiata dupa legi americane. Ma rog vorbea si banu (fratii Dulles erau avocatii lui United Fruit) si o anume mmetalitate rednick intalnita si in mediul presupus intectual (ca si Obama ar fi „scoialits” dupa putina minte a unora) . Oricum ptr Dulles imi este frica ca si Ion I.C. Vrtaianu si Ferdinad rex ar fi fost „comunisti” pe motiv ca au facut regroma agrara
Nu cred că o personalitate, idiferent de ideologia pe care a întrupat-o, poate fi văzută doar alb-negru. E și cazul lui Castro.
Sigur, americanii de pe dreapta nu l-au suferit pe Castro, pentru ca, mai departe de ideologia comunista, Castro si-a protejat poporul de invazia de IMperiul infometat dupa fosta colonie. Sigur, ca orice regim comunist, a existat si partea represiva in Cuba. Dar in Cuba regimul comunist a construit un model de sistem de sanatate, recunoscut pina si de americani, acolo unde i-a dus Michael Moore pe cei „eroii 9/11”, eroi pe care „sistemul superior” din SUA nu a mai vrut sa ii mai trateze.
http://www.huffingtonpost.com/salim-lamrani/cubas-health-care-system-_b_5649968.html
Corect. Am aflat-o dintr-un reportaj de la TV 5. La asta mă refeream când spuneam că o personalitate, un regim politic nu trebuie văzut doar în alb-negru.
Inteleg ca admiratorii Presedintelui Trump, unii mai inimosi, il saluta pe acesta cu „Heil Trump!”. Nu, suntem asigurati chiar aici pe blog de cunoscatori ai realitatilor americane, ca aceste miscari nu sunt ale unor „white supremacists”, nu au legatura cu Ku Klux Klan-ul, si nici cu fascismul. Doar vedem la televizor cum politisti albi impusca negri, si negri care impusca politisti albi. Nu e vorba de violenta rasiala, vor spune acesti domni, iar Trump va fi unificatorul natiunii americane, care va vindeca ranile seculare ale urii inter-rasiale, si mai nou inter-religioase si multi-culturale. Pentru a asigura aceasta trecere de la violaneta la iubire intre americani, dl Trump va expulza mexicanii violatori si criminali (vreo citeva milioane, inca se gindesc cum sa o faca sa nu para nazism pur), va face o carte de inregistrare a tuturor musulmanilor care intra in SUA, si posibil sa se gindeasca si la evrei putin.
Mai la nord gasim Cumintenia Americii de Nord, Canada, o tara atit de multi-culturala, ca nu isi permite sa spuna contrariul. Pentru mine e un tip de societate „cuminte” in care toti, de orice rasa, etnie, religie pot trai in pace. Merg la un „Nugarul” unde patron e un sud-corean, cu sotia lui. Pentru ca la lucrat mai demult la un doctor roman, ma intimpina cu „Buna ziua, ce mai faci”?, pe romaneste. Apoi vad copii din casatorii super mixate. Cunosc personal si romani casatoriti cu asiatice, cu copii care vorbesc si romaneste. Ce e rau in asta? Eu zic ca e bine, si un pas inainte, spre viitor, nu spre un trecut al natiunilor xenofobe.
PS: Dle, Nastase, singura chestie care ma deranjeaza cu noul format, este ca pina scriu eu tot comentariul CAPTCHA veche nu mai e valida si trebuie sa introduc una noua. E vreo metoda sa ii dati un timeout mai mare?
A murit un criminal,…trebuia sa-i faca bucata cineva mai devreme ! Au murit sub regimul lui oameni nevinovati…cu miile !!!
Or fi murit, dar au şi fost salvaţi milioane de oameni !
Compară cifrele din Cuba cu cele din România în ce prveşte sănătatea !
Acest post a apărut pentru prima dată în Opera Mundi
Conform Organizației Mondiale a Sănătății a ONU, sistemul de ingrijire a sanatatii Cubei este un exemplu pentru toate țările lumii.
Sistemul de sănătate cubanez este recunoscut la nivel mondial pentru excelența și eficiența sa
. În ciuda resurselor extrem de limitate și impactul dramatic provocat de sancțiunile economice impuse de Statele Unite pentru mai mult de o jumătate de secol, Cuba a reușit să garanteze accesul la îngrijiri medicale pentru toate segmentele de populație și să obțină rezultate similare cu cele ale națiunilor cele mai dezvoltate .
In timpul vizitei sale recente la Havana, în iulie 2014, Margaret Chan, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), impresionat de realizările țării în acest domeniu, a lăudat sistemul cubanez de sanatate:
„Cuba este singura țară care are un sistem de ingrijire a sanatatii strans legat de cercetare și dezvoltare. Acesta este modul de a merge, deoarece sănătatea umană se poate îmbunătăți numai prin inovare, „Ea, de asemenea, a lăudat” eforturile depuse de conducerea țării care a făcut din sănătate un pilon esențial al dezvoltării „[1].
Sistemul de ingrijire a sanatatii Cubei se bazeaza pe medicina preventiva, iar rezultatele obținute sunt remarcabile. Potrivit lui Margaret Chan, lumea ar trebui să urmeze exemplul insulei din această ţară și să înlocuiască modelul curativ, ineficient și mai scump, cu un sistem bazat pe prevenire. „Ne exprimam speranța că toți locuitorii lumii vor avea acces la servicii medicale de calitate, așa cum se întâmplă în Cuba”, a spus ea. [2]
OMS constată că lipsa accesului la îngrijiri medicale în lume, nu este deloc o urmare a lipsei de resurse. Ea reflectă, în schimb, o lipsă de voință politică din partea liderilor pentru a proteja populațiile cele mai vulnerabile. Întreprinderea citează cazul insulei din Caraibe ca perfectă contra-exemplu [3]. Mai mult decât atât, în mai 2014 în semn de recunoaștere a excelenței sistemului său de îngrijire a sănătății, Cuba a prezidat 67th Adunare Mondială a Sănătății [4].
Cu o rată a mortalității infantile de 4,2 la mie de nașteri, insula din Caraibe este cel mai bun performer de pe continent și în lumea a treia, în general. Acest lucru este demonstrat de calitatea sistemului său de îngrijire a sănătății și impactul pe care îl are asupra bunăstării copiilor și a femeilor gravide. Rata mortalității infantile în Cuba este mai mic decât este în Statele Unite și este printre cele mai scăzute din lume. [5]
Cu o speranță de viață de 78 de ani, Cuba este printre primele dintre cei mai buni de pe continentul american și în lumea a treia, obținând rezultate similare cu cele ale majorității națiunilor dezvoltate. În medie, cubanezii trăiesc 30 de ani mai mult decât vecinii lor din Haiti. În 2025, Cuba va avea cea mai mare proporție din populația cu vârsta de 60 de ani în toată America Latină peste. [6]
Am intilnit niste cubanezi refugiati in SUA in Portugalia. Eram in vacanta si am petrecut o zi intr-o excursie la Fatima impreuna cu ei. Fugisera de regimul comunist, si il urau pe Castro. Dar recunosteau ca nici in SUA nu le-a fost usor.
Dar iata ce spune un alt cubanez, care nu a fugit in SUA:
„Trump’s policies are very aggressive. We’ll have to see what he actually does. But it certainly looks like bad news for Latin America and for Cuba in particular,” he said.
„My generation benefited from Fidel’s revolution, in terms of education, the poor were helped. Not everything was a bed of roses, but Fidel helped us,” he added „The United States has acted as an empire, and that’s what Trump represents. Given what he has said, the future is not looking great.”
http://www.reuters.com/article/us-cuba-castro-trump-idUSKBN13M060
Cred cA NICI UNÍ DIN VOI STITI REALMENTE CUM A TRAIT ACEST ASESIN DE FIDEL CASTRO. ASAI UN ASESIN EL SI CHE GUEVARRA. A MURIR PUTRED DE BOGAR SI CUNANI MUREAU DE FOAME..TRAIESC EN VENEZUELA SI O SPUN CU PROPIETATE
Îmi place noul format. Cu toată stângăcia mea în ale calculatorului, am reușit aproape imediat să mă descurc.
Cât despre Fidel Castro, mă mulțumesc să fac un comentariu pe marginea analogiei ironice a dlui Popescu puricele și elefantul cu referire la Fidel Castro versus Bush: Fidel Castro a fost un mare lider al unei țări foarte mici, Bush, un lider oarecare al unei țări mari.
Dle Mircea Popescu, să înțeleg că nu SUA a impus un embargo Cubei? Și mă mir că susțineți – în condițiile în care SUA a pus la cale numeroase atentate împotriva șefului statului – că n-a atentat la independența Cubei. Nu vi se pare curios că în întreaga Americă Latină există un larg curent antiamerican? Fiindcă, dincolo de atracția de magnet pe care o reprezintă pentru sărăcimea acestei lumi, îmbrățișarea economică de boa constrictor a SUA n-a adus nicăieri prosperitate. Nu mă îndoiesc că marii vinovați sunt corupția și mentalitatea, am auzit lecția asta de multe ori, așa că am învățat-o. Eu sunt, în opinia dvstră, una din vulpile care nu ajung la struguri. Nu prea știu eu la care struguri, dar fie și așa. SUA se poartă în lume ca un jandarm și, la toate nivelele, funcționează comparația atât de dragă dvstră, între elefant și purice. Acum e de așteptat ca puricii să-și înțeleagă condiția și să se supună fără murmur emisarilor – cât or fi ei de ”luminați” – ai marelui elefant. Vă mirați că postările dvstră primesc ”unlike”?! Ce să-i faci?! Nu încerc să vă dau un răspuns, fiindcă, oricum, dvstră aveți toate răspunsurile.