Femela de cuc nu-si cloceste ouăle ci le depune in cuiburi ale altor păsări pentru a fi clocite. Am sentimentul că asa se intâmplă in domeniul culturii, acum, inaintea alegerilor. Alegeri ce vor duce la formarea unui nou parlament, care va desemna un nou guvern. Asa că trebuie luate măsuri din timp. Cucul, stiti, este o pasăre migratoare.
De aceea, au trebuit schimbate conducerile la mai toate institutiile culturale. Să vă dau un exemplu. La Muzeul hartilor, după moartea regretatului Tavi Penda, a fost numit – ca director – Ovidiu Dumitru, un talentat grafician si un bun specialist in cartografie. Postul părea interesant, astfel incât, la concursul organizat recent, a apărut o candidată fără nicio legătură cu cartografia – Cristina Adam Toma – de la MNAR, unde se ocupa de probleme de comunicare dar care, se spune, este prietenă cu sotia unui prieten al…
Mai interesant este faptul că zilele trecute, in asteptarea emiterii ordinului de către ministrul culturii (am uitat să vă spun că doamna respectivă a câstigat concursul pentru functia de director al muzeului!) salariul brut al directorului a fost mărit de la 3900 RON la 9140 RON! Repet, ca să intelegeti. In asteptarea ordinului de numire, salariul directorului a fost mărit de la 3900 RON la 9140 RON. Oare premierul Ciolos stie?
Veti spune poate că este inelegant ca directorul acestui muzeu, pe care eu l-am creat, să fie numit fără să fiu consultat. Asa cred si eu.
Deocamdată insă ordinul de numire din partea ministrului nu a fost emis. Cine stie?
In memoriam Titus Filipaș alias blogideologic:
O, Titus, cum te simți în lumea ta
În care te silești a insculpta
Cvadrante pe menhire și dolmene
Pe lângă care crește-o azalee?
Tu malurile toate-ai depontat,
Magister, transcendent repauzat.
Lui Chronos serv, i-ai dat emfiteoză
Apostazia la apoteoză,
Acum asculți cum anii curg,
Deci n-am de gând să te conturb.
Te las pratologiei pradă
Și îți trimit spirituală acoladă.
@ Adrian Năstase
Îmi pare rău să aud povestea cu spamurile care vă iau din timpul prețios. Reintroducerea „exercițiilor de artimetică” pe marginea cărora am făcut o glumă ușoară n-ar fi o soluție pentru scăparea de spamuri?
În privința Muzeului Hărților Vechi, trebuie menționat mereu că l-ați înființat și ÎNZESTRAT cu hărți donate de familia dumneavoastră. Nu de alta, dar să nu se uite involuntar sau voluntar.
Stie cineva multe televiziuni publice care au sursa pentru Jurnal ” youtube ” , ca TVR -ul lui Radulescu ?
In care se comenteaza intalnirea Trump- Obama dupa articole de pe Internet in engleza , cu citate gen ” Trump are o atitudine de mascul alfa ” ?!
In care , responsabil si cu picioarele pe pamant , se spune ( la Stirile TVR ) ” barbatii romani vor un salariu de cel putin o mie de euro pe luna ” ( in Franta a patra putere a lumii salariul minim este cam pe acolo ) .
In care se incepe Jurnalul cu ” blestemul soselelor ” ( adica mortii ) fara nici o referire la prevenirea , la impiedicarea lor ?
9140 Ron ??? Marfa,…salariu de Ambasador !Si ce face pt banii astia ? Offf,…am uitat,…are balta peste…pt unii,…asa e daca esti prietena cu cine trebuie
Dar sa nu ne isterizam,…a numit si Dumbo ( micul Titulescu ) reprezentant al Guvernului la ICR o duduitzaaa de toata jena M Furtuna,…cu un CV „beton”…asa e pe la noi.Deci nimic nou sub soare !
Un comentator spune că nu există trecerea de la comunism la capitalism, ci trecerea de la comunism la democrație.
Comunismul presupune neapărat dictatură, dar capitalismul nu presupune neapărat democrație, dovadă că, de-a lungul istoriei, au fost multe țări capitaliste sub dictatură: Spania, Grecia, Germania, chiar și România în timpul dictaturii lui Carol II și în timpul dictaturii lui Antonescu.
În ce mă privește, o spun franc, indiferent de părerea unora, că eu cred că poporul român nu e pregătit pentru democrație și că ar trebui câteva decenii de dictatură în capitalism pentru împiciorongirea economiei și canalizarea tuturor eforturilor într-un singur sens.
Așa, cu unu hăis și altul cea, nu cred că se va realiza ceva bun pe termen scurt.
În privința culturii (mai precis a artelor, pentru că cultura are un sens mai larg), și a sportului, cred că trebuie să se tindă spre desființarea celor două ministere, fiindcă statul nu trebuie să se ocupe de cele două domenii.
Acestea trebuie sponsorizate de particulari, dar, până la stadiul ăsta, va trebui să ne târâm cu tot felul de veleitari cu ifose pe la Cultură, și cu tot felul de profitori pe la Sport.
Referitor la salariul noului director al muzeului, postul respectiv nu e în grila de salarizare a bugetarilor? Stabilește ministrul salariul cum vrea el? Unora le scade, altora le crește?
Eu știam că salariații de la muzee au salarii foarte mici, conform grilei de salarizare, că, în general, la Cultură sunt salarii mici, conform aceleiași grile.
Ce `concurs”!!! În afara faptului că-și va lua salariul, cam cu ce se va ocupa doamna asta la muzeu? O dublă pierdere deci, a banilor irosiți, dar și în activitatea muzeului. Cât despre creșterea salariului de trei ori, ce să spun?! O creștere ”tehnocrată”!
Liviu Bejan
Corect dpdv logic: ,,o Romanie puternica nu inseamna o obsesie pentru Rasarit.”
Dar nu in contextul fortat de dvs. (Z)
Totusi, o gandire dreapta inseamna, in plus, si un interes pentru relatii de cooperare (economica, culturala) cu Rasaritul.
De la 1400 incoace, Rusia a expandat pana la Prut in context pe care eu nu l-am fortat. Au existat relatii economice; unele le puteti vedea intr-o carte despre moneda, in care sunt contabilizate cateva jafuri monetare rusesti savarsite ca trupe de ocupatie, inclusiv la 1830. Au mai existat cooperari temeinice, sintetizate de romani prin cuvintele „noi le-am dat graul, iar ei ne-au luat porumbul”; presiunea asupra Romaniei de a refuza planul Marshall a fost, cred, tot un act de cooperare economica. Ca sa nu mai vorbesc de chestia hazlie ca dl Putin ne ameninta ca ne prajeste cu bombe atomice facute chiar cu uraniu romanesc. Cu cooperarea culturala, cam greu dupa ce am aflat, cu totul din intamplare, ca , in anii ’90, seful antenei KGB din ambasada sovietica era atasatul cultural ; adica vedeti ca si cu cultura asta e cu problem; insa ati putut vedea de pe blog ca, personal, am relatii culturale cu Rasaritul si anume cu Japonia. Apropo de cooperarea economica, nu stiti, ati mai returnat uzinele IAR din Brasov si celelalte fabrici demontate si duse in URSS? Asa uzate cum erau ele, tot meritau returnate, ca gest. De tezaur nu mai vorbesc, am senzatia ca Rusia vede chestia asta tot ca pe o cooperare economica. Nu am reusit sa acopar decat o mica parte din cooperarea cu rusii: de exemplu , mi-a scapat ca rusii ne-au inapoiat Insula Serpilor; sau nu ne-au inapoiat-o? Si altele. Hai sa va fac o bucurie: nasul meu, care a luptat in Rasarit pana la Cotul Donului, trage sa moara: inca un agresor fascist care se duce, este?
Despre cuci
Conducerile au fost schimbate în mai toate instituţiile de cultură din ţară : au fost promovate cadrele cele mai competente, de ex, cei 9.000 de noi directori de şcoli au trebuit să dea dovadă de o pregătire culturală şi profesională temeinică pentru a răspunde cu brio la întrebări de genul :«Ce are măgarul ? a) coamă ; b) copite ; c) grajd » Răspunsul corect fiind, evident, «copite».
Lăsând gluma la o parte, asistăm la cea mai mare epurare politică post-decembristă, orchestrată de PNL şi Iohannis, dar iniţiată de Grupul de Dialog Social, această veritabilă lojă masonică care s-a infiltrat încetul cu încetul în cultura românească, iar acum a ajuns să o controleze în totalitate.
vreti sa scireti GDS celula kominternista cumparata de Soros
Eu știu că salariile directorilor de muzee diferă de la muzeu la muzeu, în funcție de importanța națională a muzeului. Muzeul se numește Muzeul Național al Hărților și Cărților Vechi, deci are valoare națională, iar respectiva doamnă, fără pregătire în specialitate, va avea salariul maxim stabilit în noua grilă de salarizare. Nu-l va împiedica nimeni pe viitorul ministru al culturii să o evalueze corect ( depinde cine va câștiga alegerile) și s-o trimită de unde a venit, la MNAR. Dacă și la muzee se pun directori pe rudenii și pe clientelă politică, cred că nu se mai putem salva nici măcar cultura. Suntem o nație pierdută!
Recital revizionist maghiar in publicatia lunara Le Monde diplomatique , filiala a Bibliei burgheziei zise de stanga vest-europene , Le Monde , preoteasa Binelui si a Raului in viziunea locuitorului privilegiat al marilor metropole vest-europene .
Sub titlul inofensiv ” Ungaria – decibeli si extrema dreapta ” trimisa lor in Ungaria ne ofera doua pagini cu harti ale Ungariei medievale , Ungaria ocupata de turci , ” Trianon ” , supriza – harta amputarii Ardealului in 1940 , lasata sa se inteleaga ca un fel de ” in sfarsit ! ” .
Normal , cei ce au cuvantul sunt exclusiv ” extrema dreapta ” ungara , prezentati sub un unghi simpatic pentru burghezul ” de stanga ” vest – european – lacul Balaton , familii prezente , atmosfera ” bon enfant ” , concert heavy cu semnul dracului …
Ei , numai ei au cuvantul iar trimisa reproduce fara ghilimele : ” la 4 iunie 1920 Ungaria a pierdut toate minele ei , accesul la mare si 2/3 din teritoriu ” .
” Ca un singur om , intreaga sala se ridica . Se canta imnul Transilvaniei ” ( eu – poate ” imnul secuiesc ” dar sunt nuante imposibil de inteles pentru frantuzoaica care inghite ce i se spune ) .
Avem poze cu un parbriz plin de praf pe care s-a mazgalit cu degetul ” 1920 – dreptate pentru Ungaria ” .
Cum de poate fi atat de ignoranta trimisa lui Le Monde ?
Accesul la mare era … italian , portul Fiume !
Ungaria cuprindea intreaga Croatie si toata Slovacia .
In Transilvania populatia majoritara era cea romana – imparateasa Maria Tereza ” Transilvania , nostrae terrae valahicae ” , Roth ” limba oficiala a Ardealul este cea romana ” .
Nicaieri nu vezi isteria maghiara , englezii au ocupat 400 de ani Aquitania franceza , 100 de ani Normandia , 400 de ani Irlanda , turcii au tinut sub jug 600 de ani Serbia , Bulgaria si Grecia , vede cineva Londra si Ankara isterizandu-se ca Budapesta azi ?
Scriitorii adevărați, ăia care chiar contează, scriu cărți – ce naiba altceva ar putea să facă? Eu însă, nefiind un scriitor adevărat, am zis să vă tentez cu un mic eseu… Când am ales tema recunosc că m-am inspirat dintr-un titlu celebru al unei… cărțulii, că nu știu cum altfel să o numesc, a unui nu mai puțin celebru poet, Mircea Cărtărescu pe numele lui, laureat cu greutate și perpetuu al premiului Nobel pentru literatură, dar care, dacă l-ar fi primit într-adevăr, chiar ar fi mers cu nevastă cu tot, până în Suedia ca să-i fie înmânat, și nu s-ar fi purtat reprobabil ca prăpăditul ăla de Bob Dylan… adică ăla care l-a câștigat deși nu avea nevoie de el, în timp ce erau ATÂȚIA ALȚI scriitori sau poeți care să-l merite… La aflarea veștii, Mircea Cărtărescu al nostru și-a revărsat pe FB toată arsura din ficați, dar apoi s-a mai gândit și și-a revizuit atitudinea, deoarece dacă te superi pe Comitetul Nobel nu mai pupi glorie și încununare și milion de dolari și medalie de aur în veci … așa că , poeții maturi și cu pletele-n vânt , de pe margine, e mai bine să fie prudenți…
.
Deci, inspirându-mă eu din „DE CE IUBIM FEMEILE?” , autor Mircea Cărtărescu, voi scrie eseul „DE CE NE TREZIM SĂ SCRIEM CĂRȚI, DACĂ SUNTEM KLAUS IOHANNIS ? ” Eseul meu nu va încerca să răspundă acestei întrebări a cărei seriozitate a determinat insomnii , nevroze și „suferințele tânărului Werner” , sau cam așa ceva… ci va descrie faptele, așa cum s-au petrecut.
.
Eu nu analizez aici traseul unei cărți, ci al unei CAPODOPERE , căci numai o capodoperă poate avea așa un drum încununat de succes. Deci:
.
Într-o frumoasă dimineață de noiembrie 2014 , intra în plin în peisajul pestriț al literaturii române, ca un tir fără frâne în Ateneul Român, un autor matur și responsabil , de-a cărui măreție Uniunea Scriitorilor din România s-a cutremurat. Debutantul Klaus Werner Iohannis a debușat în Istoria Literaturii Române, pe sub Arcul de Triumf al tirajelor uriașe, cu bestsellerul „PAS CU PAS”.
.
Pe 10 decembrie 2014 MEDIAFAX relatează despre succesul neașteptat al debutantului Klaus Werner astfel: „… După ce a fost cea mai căutată carte din istoria Târgului de carte Gaudeamus (19 – 23 noiembrie), cu aproape 8.000 de exemplare vândute în trei zile, volumul «Pas cu pas», de Klaus Iohannis, a devenit unul dintre cele mai cumpărate volume din România, cu aproape 100.000 de exemplare vândute în trei săptămâni de la cel mai important târg de profil din ţară…” iar pe 11 ianuarie 2016 AGERPRES subliniază cu admirație: „… Volumul «Pas cu pas» a fost bestsellerul anului 2014 în România și a marcat numeroase recorduri editoriale. În cele peste 200 de pagini ale volumului, Klaus Iohannis prezintă atât întâmplări din culise, cât și momente mai puțin cunoscute din viața publică, pentru prima dată câștigătorul alegerilor prezidențiale vorbind deschis, într-un volum autobiografic, despre copilărie, adolescență, sora, soția sa, despre studenție și despre cariera în învățământ…”
.
Acest succes deosebit înregistrat în România a stimulat autorul să se reîntoarcă la masa de scris și să iasă pe piață cu cel de-al doilea volum, cu un titlu atât de incitant : „PRIMUL PAS”. Lansarea, așa cum vă așteptați, a fost la BOOKFEST, pe 23 mai 2015. și evenimentul este descris astfel la STIRILE PROTV :
„…Peste o mie de oameni s-au așezat la coadă pentru un autograf. Volumul intitulat «Primul Pas» costă 30 de lei, iar președintele nu neagă că își dorește vânzări cel puțin la fel de mari ca la debut: «Până la urmă, de aceea scrii o carte, să se și vândă»…”
.
Ați înțeles, nu-i așa? că un asemenea succes fulminant nu putea să nu depășească granițele României… Dintr-o dată, uimite de o ascensiune artistică atât de extraordinară, edituri din mai multe țări s-au înghesuit cu oferte. Ungaria, Germania , Bulgaria au fost printre doritoare… și ofertele s-au și materializat . Site-ul DANTOMOZEI.ro ne informează pe 12 iulie 2016 cine și cum a tradus bestsellerul iohannisian : „…După apariţia la finalul anului 2014, volumul “Pas cu Pas” a fost tradus deja în limbile maghiară sub titlul “Nagyszebentől az elnöki palotáig” (Din Sibiu la Palatul prezidenţial) şi bulgară sub titlul “Клаус Йоханис: стъпка по стъпка. Автобиография” (Klaus Iohannis: Pas cu pas. Autobiografie)…”
.
Și-acum moțul pe colivă: primul volum al lui Klaus s-a tradus în chineză ( 1 000 000 de exemplare se pare) , și tot DANTOMOZEI.ro ne introduce în subiect :„…Titlul în chineză “一步一步”/Yībù yībù respectă varianta originală dată de preşedintele României cunoscut în China sub numele 克劳斯•约翰尼斯/Kèláosī Yuēhànnísī. Din surse neoficiale, cunoaştem că ICR Beijing viza publicarea volumului înaintea Târgului de Carte din capitala Chinei, unul dintre cele mai mari evenimente de profil la nivel mondial, programat anual în a doua jumătate a lunii august.În privinţa conţinutului cărţii semnate de preşedintele Iohannis, se pare că există RELATIVE REȚINERI cu privire la modul în care acesta abordează pasajele referitoare la perioada comunistă din România. De asemenea, există semne de întrebare cu privire la absenţa spaţiului asiatic şi Chinei din preocupările şi viziunea autorului, excepţia fiind constituită de menţionarea Japoniei într-un context eminamente cultural. Chiar şi în aceste condiţii, volumul «Pas cu pas» are mari şanse să fie publicat la Beijing…”
.
Existau rețineri, deci… dar stați liniștiți, s-au rezolvat. Adică s-au rezolvat în sensul că președintele-scriitor a fost cenzurat discret de partea chineză…cu acordul autorului. Deoarece cred că ați înțeles, dragi prieteni, că drepturile de autor n-au miros…
.
Întrebat despre traducerea în chineză, Grigore Arsene de la Editura Curtea Veche a explicat, aproape subversiv, aș zice: „Editura chineză ne-a contactat, a dorit să traducă cartea. Nu a durat mult, NU E FILOSOFIA LUI HEGEL (!!!) ”
EPILOG: Chiar nu mă pot abține să vă relatez că la BOOKFEST 2015 marele Cărtărescu a fost lăsat într-o jenantă umbră de către însuși uriașul scriitor Klaus Werner. Cărtărescu n-a avut același succes; n-a vândut nici pe departe la fel de bine; nu s-au înghesuit la fel de mulți la autografe. Ca dovadă că nu numai Comitetul Nobel ia decizii nasoale… se vede că nici măcar iubitorul de carte român nu mai este ce-a fost odată…
Prietenă dragă, sper să n-o ia în tragic Iohanis, asta dacă citește blogul, sau dacă alții citesc și-i traduc… informează, am vrut să zic, dar eu nu mă pot liniști… de râs! Și în continuare n-am de gând să citesc cele două capodopere. Nici nu le-am răsfoit, chit că erau vraf la reducere la Auchan și puteam să le frunzăresc gratis.
Pas cu pas insemna cam asa. Partidul Salvati Romania a salvat in 4 luni Bucurestiul ,care acum bate la poarta raiului si a inceput sa salveze si Romania pana in 11 decembrie 2000 mii si saisprezace si din 2017 incepe sa salveze poporul ,primul pe lista este BULA si apoi pas cu pas pana la Klaus.
Un articol din Guardian despre o cazarma a propagandei rusesti:
https://www.theguardian.com/world/2015/apr/02/putin-kremlin-inside-russian-troll-house
Domnule Nastase, pe vremuri eu asa ziceam (ce muzica a cuvingelor, suna a traducere din Puskin, cred ca e rezultatul schimburilor culturale): ca diferenta intre noi si occidentali este ca la noi se doarme pe 200 de euro pe luna, pe cand la ei se doarme pe 2000 de euro pe luna. Diferenta tinde sa dispara, incep si romanii sa doarma pe salarii mult mai mari. Altfel, stiti ca, in legatura cu unele doamne, trebuie sa ne punem intrebari duale: si cine le imbraca, da si cine le dezbraca.
ref la dezbaterea de azi de la Fundația Europeană Titulescu . Ma intreb ce dracu rost are si in gnl ce rost au astfel de debateri in Romania.
Asta ptr ca aseara am avut „placerea” sa ascult argmentaiile lui Vlad Alexandrescu , ex sinistru inculturii si mi-am amintit si de celalat „mandarin” adica Toader Paleologu (ambii amandoi suntu ilustrarea zicelei „s-a dus bou la Paris si a venit vaca”). Daca nu ma inseala mmeoria (cam deficenta in ultimul timp. Deficenta adica tinde sa scoboare la nivelul telectocanului normal si mai ales sorbonard) am avut oe aici o disputa destul de lunga cu un diasportean transatlantic.
Cum sa zic .. cadn ai astfle de personaje … nici un text nu este bun.
Cand astfel de indivizi sunt cica elita ganditoare si cacademica si ce mai vreti … nu mai are rost sa discuti despre constitutie.
Nici despre drepturi ca ei au intotdeauna drepturi .. in dauna celorlati. Si nu respecta nimic .
Sungura solutie ar fi un ROI ul si (ca sa fac placere popescului) aplicarea principiului „bulanu si browningu”.
Oricum curioasa deriva sub inaltu patronaj al lu Embassy, a lu’ Soros si a lu’ Freedom House.
*ROI (ul) Regulamentul de Ordine Interioara – constitutia si biblia unitailor militare. Tot ce nu este interzis este OGLOGATORIU. Scurt si clar si cuprinzator ca cum doresc si telectocanii ….
Să fiu ca dvs. mi-aş lua „jucăriile” înapoi ! Să văd pe ce mai rămâne directoare cea pe care unii o cadorisesc cu o groază de bani, probabil şi pentru că la rândul ei are o groază de cultură… 😉
Domnule Prim Ministru,
Vorbiti de salariile in „RONI” ale unor oficiali. Tot este bine ca nu le-ati convertit in „milioane lei vechi”.
Oare moneda nationala a Romaniei este numita in mod oficial RON? Leul romanesc nu mai exista? De cate ori ma intorc in tara, aud vorbindu-se de preturi in milioane. Inclusiv in Obor.
Mai ales politicienii sau demnitarii folosesc pe la emisiunile TV, „milioanele” ca sa arate cat au furat opozantii. Alteori, cand este vorba de cheltuielile proprii acestia „uita” ca mai devreme se referisera la milioane. Este ca si cand „milionul romanesc” devine mijloc de propaganda politica.
Sigur, eu stiu despre ce-i vorba, dar strainul poate intelege ori ca tot romanul este milionar, ori ca inflatia atinge cote alarmante.
Oare chiar a devenit o rusine sa se vorbeasca de „leu” si sa se renunte la „milioane”?
Ca orice campanie pentru revenirea la normal tot de la varf porneste. Si tot cu ajutorul massmediei.
Iar nu vedeți pădurea de copaci… Dar, pe de altă parte, cine știe ce-oi ajunge și eu la bătrânețe?..
E bine. E foarte bine. Salariaților de la stat – mărirea salariilor și mărirea numărului de zile libere.
Cum să se înghesuie cetățenii să se angajeze la firmele private unde se muncește pe brânci lunea, marțea, miercurea, joia, vinerea și sâmbăta, pe 1 Mai, Rusalii, Sf. Andrei, Sf-ta Paraschiva, 1 Decembrie, 2 ianuarie…, în cele mai multe cazuri – pentru salarii nu prea mari?